CRPT Cursuri

Curgeri prin reţele de profile
Organizare curs
♦ Format activităţi:
- Curs (2 ore/săptămână)
- Seminar (1 oră/săptămână = 2 ore la 2 saptămâni)
♦ Cerinţe pentru evaluare:
- Participare curs (10 puncte)
- Participare lucrări (20 puncte)
- Tema de casă (20 puncte)
- Examinare finală scrisă (50 puncte)
♦ Cerinţe pentru tema de casă:
- Format electronic postat pe Moodle
- Date de identificare (nume, grupa, anul, anul universitar)
- Definirea clară a temei de casă (prima pagină)
- Predarea temei cel târziu în ultimul seminar
S.L. Dr.Ing. Marius Brebenel 1

Obiective curs
♦ Studiul aerodinamic al reţelelor de compresor şi turbină axiale
♦ Prezentarea câtorva metode de analiză a curgerilor prin reţelele liniare
de profile şi stabilirea principalelor relaţii analitice de calcul
♦ Analiza aspectelor privind proiectarea şi simularea reţelelor (problema
directă şi inversa a reţelelor de profile)
♦ Stabilirea cheilor de control în cazul utilizării softurilor de simulare
numerică avansată a curgerilor prin reţele
♦ Prezentarea principalelor aspecte ale curgerilor cu reacţii chimice
întâlnite în studiul camerelor de ardere ale turbomotoarelor de aviaţie
♦ Analiza caracterului interdisciplinar al proceselor de curgere cu reacţii
chimice (aerodinamică, termodinamică, chimie = aerotermochimie)
♦ Analiza principalelor tipuri de ardere şi stabilirea relaţiilor de calcul
necesare pentru determinarea performanţelor motoarelor în ipotezele
admise

Aplicaţii
♦ Analiza şi proiectarea gazodinamică a compresoarelor şi turbinelor
axiale
♦ Evaluarea performanţelor treptelor maşinilor axiale în funcţie de
geometria paletajului, cinematica curgerii şi natura fluidului de lucru
Complexitate
♦ Curgere nestaţionară
♦ Reynolds ~ 10
5
mişcare turbulentă
♦ Curgeri secundare mişcarea nu este axial-simetrică
♦ Transfer de căldură şi/sau masă în cazul reţelelor de turbină
♦ Caracter tridimensional (componente axiale, tangenţiale şi radiale)
♦ Curgere compresibilă curgere transonică unde de şoc şi
expansiune pierderi suplimentare
♦ Desprinderi în aval de bordul de fugă pierderi de presiune

Suprafeţe de curent într-o reţea de palete de compresor axial
4
Ipoteze de lucru:
♦ Curgere uniformă la intrarea în reţea
♦ Suprafeţe de curent cilindrice, deci curgere axial-simetrică şi
paralelă cu axul maşinii
♦ Desprinderea stratului limită are loc la nivelul BF al paletei
♦ Curgere staţionară
♦ Nu există transfer de masă sau căldură
Modelare curgere:
♦ Curgere pe suprafeţe cilindrice, coaxiale au axa rotorului
♦ Intersectarea reţelei de palete cu suprafeţe cilindrice → obţinerea unei
reţele de profile
♦ Desfăşurarea în plan a secţiunilor de palete obţinute
♦ Curgere incompresibilă la nivelul unei trepte
5
Reţea plană liniară de profile (compresor axial)

6
Notaţii:
♦ V = viteza absolută
♦ W = viteza relativă
♦ U = viteza tangenţială de transport, U = ωR
♦ Vx, Wx = componentele axiale ale vitezelor
♦ Vu, Wu = componentele tangenţiale ale vitezelor
♦ α1, α2 = unghiurile de atac ale vitezelor absolute faţă de frontul reţelei
♦ β1, β2 = idem, pentru vitezele relative
♦ t = pasul reţelei, b = coarda profilului, t = t/b = pasul relativ
♦ λ = înclinarea reţelei, θf = unghiul de instalare a profilului, Z = nr. palete
r r r 2πR π
V = W +U t = λ = − θf
Z 2
Viteza medie:


r
Vm =
2
(
1 r r
V1 + V2 ) 
 ctg α m =
1
2
(ctg α1 + ctg α 2 )
 r 
1 r
(
 Wm = W1 + W2
 2
r
)  ctg βm = (ctg β1 + ctg β2 )

1
2
7
u
Vm p 1 , ρ1
V1 V2
x P
Fx α2
F αm
F α1
Fu b
Rx [σ]
p 2 , ρ2
Forţele aerodinamice pe un profil în reţeaua de compresor
8
Notaţii suplimentare:
♦ P = portanţa, proiecţia forţei aerodinamice (F) pe direcţia
perpendiculară pe cea a vitezei medii (Vm)
♦ Rx = rezistenţa aerodinamică, proiecţia forţei globale (F) pe
direcţia vitezei medii (Vm)
♦ Fx = reacţiunea axială, proiecţia forţei (F) pe direcţia axială (x)
♦ Fu = reacţiunea tangenţială, proiecţia aceleiaşi forţe pe direcţia
tangenţială (u)
Teorema impulsului:
r r r
− ∫ ρV ⋅ dQ = F + ∫ np ⋅ dσ
σ σ
9
Proiectarea ecuaţiei impulsului pe direcţiile x şi u:
−m & V2 sinα2 = Fx + t (p1 − p2 )

& V1 sinα1 + m
−m& V1 cos α1 + m& V2 cos α 2 = Fu
Debitul:
m& = ρ V1t ⋅ sin α 1 = ρ V 2 t ⋅ sin α 2
Circulaţia:
Γ = t (V1u − V2u ) = t (V1 cos α1 − V2 cos α 2 )
Expresiile reacţiunilor:
& Γ F = t (p − p )
Fu = m
t , x 1 2
Pierderile de presiune:
p2*
σ*pf =: *
p1
Ecuaţia lui Bernoulli:
ρ 2
( ) (
p1 − p2 = V2 − V12 + 1 − σ∗pf p1∗
2
) 10
Prelucrarea expresiilor reacţiunilor:
( )
Fx = −ρVmu Γ + 1 − σ *pf ⋅ t ⋅ p1∗ , Fu = ρVmx Γ
Teorema Kutta-Jukovski (curgere fără frecare):
F = Fx2 + Fu2 ⇒ F = ρVm Γ
Coeficientul global de pierdere de presiune:

∆p *
ζ =:
ρ 2 (doar pentru curgerea incompresibilă)
Vx
2
Coeficienţii de portanţă şi de rezistenţă:
 P = Fu sin α ∞ − Fx cos α ∞
 (α∞ = αm)
 Rx = Fu cos α ∞ + Fx sin α ∞
11
cz =
P
=
2
(ρVm Γ − t ⋅ ∆p * ⋅ cos α ∞ )
ρ 2 ρVm b
2
Vm b
2
Rx 2
cx = = t ⋅ ∆p * sin α ∞
ρ 2 ρV m b
2
Vm b
2
2Γ
cz = − ζ t ⋅ sin2 α ∞ cos α ∞
⇒ bVm
c x = ζ ⋅ t ⋅ sin3 α ∞
Metode de evaluare a coeficientului ζ :

♦ Folosind rezultatele teoriei Stratului Limită
♦ Aplicând teorema impulsului la ieşirea din reţea (la trecerea de
la o curgere neuniformă cu dâre la curgerea ideală uniformă)
12
Curgeri prin reţele
de palete
Curs 2
S.L. Dr. Ing. Marius BREBENEL
Metoda transformărilor conforme
Domeniu de aplicare: profile subţiri, puţin curbate.
Transformarea cercului pe o reţea de plăci plane
13
Transformarea Weinig-Manea (reţeaua de plăci plane):

 1
 ζ+ 
t  iλ ζ + R R
z= e ln + e-i λ ln
2π  ζ-R 1 
 ζ - 
 R 
Singularităţile transformării:
dz  ζ 1 = e − iθ 0 2
 R -1
=0 ⇒  tgθ0 = 2 tg λ
dζ  ζ 2 = e i (π − θ 0 )
unde
R +1

Convenţie de semne:
- λ > 0 ==> reţea de turbină
- λ < 0 ==> reţea de compresor
Condiţia pentru determinarea parametrului R:
z(− θ0 ) − z(π − θ0 ) = b
14
Se introduce factorul de deviere a curentului prin reţea:

2R
q =: 2 cos θ0
R +1
Ecuaţia de determinare a factorului de deviere a curentului prin reţea:
π  1+ q 
= cos λ ⋅ ln  + 2 sin λ ⋅ arctg(q ⋅ tg λ )
t  1 − q 
Rezolvare iterativă prin metoda aproximaţiilor succesive:
 1 π 
q n = f (q n −1 ) , f (q ) = th   − 2 sin λ ⋅ arctg(q ⋅ tg λ ) 
 2 cos λ  t 
Explicitarea parametrului R:
 1 + q 2 tg2 λ 
q
2
(2 
R = 1 + 2 1 − q cos λ 1 +
2

) 1 − q 2 
 
15
Cazuri extreme:
- t →0 ⇒ q → 1 (reţea de tip "canale")
- t →∞ ⇒ q → 0 (profil izolat)
Potenţialul mişcării cu circulaţie:

  1 
 i (λ-α )  ζ + R   ζ +   ζ2 - R 2 
V ∞t −i ( λ- α )  R  - iΓ
F (ζ ) = e ln  + e ln ln 2 2 
2π   ζ-R   1  4 π  R ζ - 1
 ζ - 
  R 
Condiţia lui Kutta pentru determinarea circulaţiei:
dF
w ( z ) BF = 0 ⇒ = 0 unde ζ − iθ 0
dζ BF = e
BF
Rezultă expresia analitică a circulaţiei:
Γ=−
4V∞ tR
R 4
−1
[R 2
sin(λ − α − θ0 ) − sin(λ − α + θ0 ) ]
16
Formula finală a circulaţiei:

4V∞tR cos θ0 q
Γ= sin α sau Γ = 2V∞ t sin α
R2 + 1 cos λ cos λ
Coeficientul de portanţă:
2Γ 4tq
cz = ⇒ cz = sin α
bV∞ cos λ
Caz particular: reţea frontală (λ = π/2):

π
Γ = 2V ∞ t. sin α ⋅ th 
 2t 
Coeficientul de influenţă a reţelei:
Γ 2q t
kΓ =: ⇒ k Γ =
Γ∞ π cos λ
17
Diagrama de variaţie a coeficientului de influenţă a reţelei de plăci

plane în funcţie de pasul relativ (t/b) şi înclinarea reţelei (λ)
18
Problema directă a reţelei de plăci plane

Se cunosc:
- configuraţia reţelei (λ, t/b)
- condiţiile cinematice la intrarea în reţea (V1, β1)
Se cer:
- condiţiile cinematice la ieşirea din reţea (V2, β2)
- coeficientul de portanţă (cz)
19
Ecuaţii disponibile:
- ecuaţiile debitului:
 V1u = Vx ctg β1

 V2u = Vx ctg β2
 V = V / sin β
 ∞ x ∞
- ecuaţia circulaţiei:
q
Γ = t(V1u - V2u ) = 2V ∞ t. sin α
cos λ
2 sinα q
ctgβ1 - ctgβ2 =
⇒ sinβ∞ cosλ
- ecuaţia vitezei medii:
1
(ctgβ1 + ctgβ2 )
ctg β∞ =
2
- relaţia cinematică între unghiuri:
π
α= - ( β∞ - λ ) ⇒ sin α = cos(β∞ - λ)
2
20
Formula finală care rezolvă problema directă:

(1 - q) ctg β1 - 2q tg λ
ctg β2 =
1+q
Cazuri extreme:
i) q = 0 ⇒ β2 = β1 (profil izolat – deviaţie nulă)
ii) q = 1 ⇒ β 2 = π/2 - λ (deviaţie maximă, paralelă cu plăcile)
Aplicaţii la proiectarea maşinilor cu palete:

Rezultatele se pot aplica la reţele de profile de formă oarecare astfel:
♦ Se determină circulaţia pe profilul izolat
♦ Se aplică coeficientul de influenţă al reţelei de plăci plane
♦ Se determină lucrul mecanic produs/consumat pe baza circulaţiei
pe profilul de formă oarecare în reţea
Metoda este aproximativă şi nu poate furniza distribuţia de viteze pe
profilele de formă oarecare
21
de palete
Curs 3
Metoda ecuaţiilor integrale
Domeniu de aplicare: profile groase, de orice formă.
Principiile metodei:
• Se înlocuiesc suprafaţele solide ale profilelor cu straturi de vârtejuri
• Se plasează reţeaua într-un curent uniform neperturbat
• Se aplică condiţia Kutta la bordul de fugă
• Se determină devierea curentului ca urmare a prezentei circulaţiei
22
Ecuaţia integrală a vitezei pe profil
Viteza indusă într-un punct de un şir format de vârtejurile omoloage situate
pe profilele în reţea:
∞
i 1
dw i ( z ) = − dΓ ∑
2π k = −∞ z − ζ − ikt e iλ
Formula analitică a sumei obţinute:
∞
1 π πz
∑ = cth
k = −∞ z − ikt t t
Rescrierea formulei vitezei induse:
π 
dw i ( z ) = − e −iλ dΓ cth e −iλ (z − ζ ) unde dΓ = w (ζ ) ⋅ dζ
i
2t t 
Viteza totală într-un punct oarecare al planului:
i π 
w ( z ) = V∞e − iα - e - iλ ∫ w ( ζ ) cth  e -iλ ( z - ζ ) d ζ
2t P t 
Viteza medie pentru punctele situate chiar pe profil:
w (z p )
1
2
[ ]
w m (z p ) = 0 + w (z p ) =
2
23
Forma finală a ecuaţiei integrale a vitezei pe profil:
i π 
w ( z ) = 2V ∞ e - iα - e - iλ ∫ w (ζ ) cth e -iλ ( z - ζ ) d ζ
t P t 
Condiţia lui Kutta pentru unicitatea soluţiei:
w =0
BF
Rezolvarea numerică prin discretizare
Se utilizează notaţiile:
  dη 
 tg θ =  
 dζ = dσ e iθ 
k
 dξ  k
 
 w ( z ) = w (ϕ) e - iϕ  tgϕ j =  dy 
  dx  j
şi se obţine sistemul algebric liniar:
i (ϕ j -α ) i i ( ϕ j -λ )
N
 π -i λ 
w (ϕ j ) = 2 V ∞ e - e
t
∑
k =1
w ( θk ) cth 
t
e z j k  ∆ σk
( - ζ )

j = 1, N
24
Condiţia lui Kutta pentru unicitatea soluţiei (variantă):
w1 = - w N
Forma adimensională a sistemului algebric, după separarea părţilor reale:
N -1
( A j 1 - A jN )w1 + ∑ A jk w k =B j
k =2
unde w =: w / V∞
j = 2,N
Explicitarea coeficienţilor din sistem:
 i (ϕ − λ ) π   ∆σ k
A jk = Ime j cth  e -i λ ( z j - ζ k )  ⋅
 t  t
B j = - 2 cos(ϕ j - α)
sau
 2π   2π 
sh ρ jk cos(ψ jk − λ ) sin(ϕ j − λ ) - sin ρ jk sin(ψ jk − λ ) cos(ϕ j − λ )
 t   t  ∆ σk
A jk =
 π  π 
2t sh2  ρ jk cos(ψ jk − λ ) + sin2  ρ jk sin(ψ jk − λ ) 
 t  t 
j≠k
25
Notaţii folosite la calculul coeficienţilor Ajk:
ρ jk = (x j − ξk )2 + (y j − ηk )2
 y j − ηk 
ψ jk = arctg 
 x −ξ 
 j k 
∆σ k = ( ζ k +1 − ζ k + ζ k − ζ k −1 )
1
2
Cazul j=k :
∆ϕ j
A jj = −1
2π
ϕ j +1 − ϕ j −1
∆ϕ j =:
2
Observaţie: Vitezele pot fi pozitive sau negative, în funcţie de sensul lor
în raport cu sensul pozitiv standard de parcurgere a profilului.
26
de palete
Curs 4
Metoda singularităţilor izolate
Domeniu de aplicare: profile subţiri, oricât de curbate.
Avantaje in raport cu alte metode de analiză:
- posibilitatea rezolvării comode a problemei directe a reţelei
- posibilitatea determinării analitice a caracteristicii reţelei
- posibilitatea determinării unghiului de curgere fără şoc
Principiile metodei:
• Se înlocuieşte scheletul profilului cu surse şi vârtejuri izolate
• Se utilizează ipoteza perturbaţiilor mici pentru suprapunerea efectelor
• Se aplică condiţia cinematică de tangenţă a vitezelor la profil în puncte
denumite de control, incluzând bordul de fugă:
⋅ (V∞ cos α + w ix )
dy
V∞ sin α + w iy =
dx
(wix, wiy = componentele vitezelor induse)
• Se admite că viteza indusă însumează efectele surselor şi vârtejurilor:
r r r
w i = w is + w ig
w is = vartejuri (schelet) , w ig = surse (grosime)
• Sursele/vârtejurile vor fi plasate la jumătatea distanţei dintre două
puncte de control
27
Reţea de profile înlocuite prin singularităţi izolate plasate pe schelet
28
Explicitarea condiţiei cinematice:

V∞ sin α + w iys ± w iyg
 dy s dy g 
=  ± (
 V∞ cos α + w ixs + w ixg )
 dx dx 
sau

 ∞V sin α + w s
iy =
dy s
dx
(
V∞ cos α + w ixs + w ixg )



w iyg =
dy g
dx
(
V∞ cos α + w ixs + w ixg )
Viteza indusă de şirurile de surse şi vârtejuri:
1 ∞ N Qk − iΓk 1 N  ∞ 
 ⋅(Qk − iΓk )
1
w i (z j ) = ∑ ∑
2πb n = −∞ k =1 z j − ζ k − int e iλ
= ∑ ∑ iλ
2πb k =1 n = −∞ z j − ζ k − int e 
sau
e − iλ  π −iλ
( )
N
w i (z j ) = ∑ cth t e z j − ζ k  ⋅ (Qk − iΓk )
2bt k =1  
unde
z ζ t
z =: , ζ =: , t =:
b b b
29
e −iλ  π −iλ
Notaţie: ψ jk = : cth t e (z j − ζ )
k 
t  
Formula prescurtată a vitezei induse:
1 N
w i (z j ) = ∑ ψ jk (Qk − iΓk )
2b k =1
Explicitarea componentelor vitezei induse:

 w ix =

( j) 1 N
2b k =1
[
∑ Re(ψ jk )Qk + Im(ψ jk )Γk ]

[
 w ( j ) = 1 ∑ − Im(ψ )Q + Re(ψ )Γ ]
N
unde
jk k jk k
 iy
2b k =1
[
 2π
] [
 2π
]
cosλsh (x j − ξk )cosλ + (y j − ηk )sinλ  − sinλ sin (y j − ηk )cosλ − (x j − ξk )sinλ 
 
Re(ψ jk ) = t  t 
 π
[ ] [
π
]
2t sh2 (x j − ξk )cosλ + (y j − ηk )sinλ  + sin2 (y j − ηk )cosλ − (x j − ξk )sinλ 
 
 t  t 
 2π
[ ] [
 2π
− sinλ ⋅ sh (x j − ξk )cosλ + (y j − ηk )sinλ  − cosλsin (y j − ηk )cosλ − (xj − ξk )sinλ 

]
Im(ψjk ) = t  t 
 π
[ ] [
π
]
2t sh2 (x j − ξk )cosλ + (y j − ηk )sinλ  + sin2 (y j − ηk )cosλ − (xj − ξk )sinλ 
 
 t  t  30
Surse şi vârtejuri adimensionale:
 Qk
 Qk =:
2bV∞
 Γ
 Γk =: k
 2bV∞
Determinarea intensităţii surselor:
dηG
qk = 2V∞ cos α
dξ k
unde
2V∞ Q k dηG y k(G ) − y k(G−1)
qk = iar ≅
x k − xk −1 dξ k
x k − x k −1
rezultând în final
( )
Q k ≅ y k(G ) − y k(G−1) cos α , k = 2 , N respectiv Q1 = y 1(G ) cos α
având asigurată condiţia de închidere:
N
∑ Qk =0
k =1
31
de palete
Curs 5
Determinarea intensităţii vârtejurilor:

Trebuie rezolvat sistemul liniar:
N
∑A
k =1
jk Γ k = B j , j = 1, N
unde
 k = 1, N
A jk =  s  Im(ψ jk ) − Re(ψ jk )
 dy 

 dx  j  j = 1, N
 cos α − ∑  s  Re(ψ jk )Qk

N
 dy s   dy 
B j = sin α −  j = 1, N
 dx  j k =1 dx  j
 dy s  dy η(js+)1 − η(js )
  = s ≅
 dx  j dx x=x j ξ j +1 − ξ j (ys = schelet)
Caz particular: distribuţie uniformă a singularităţilor pe schelet:
ξ j +1 − ξ j =
1
⇒
 dy s 

(s )
(
 ≅ N ⋅ η j +1 − η j ,
(s )
)  dy s 
  ≅ −2N ⋅ ηN
(s )
N  dx  j  dx N

Calculul performanţelor profilului în reţea

• Coeficientul de portanţă:
2Γ 2 N N
cz = =
bV∞ bV∞
∑ Γk ⇒ c z = 4∑ Γk
k =1 k =1
• Coeficientul de moment:
N N
MBA = ρV∞ b ∑ ξk Γk = 2ρb 2
V∞2 ∑ ξk Γk
k =1 k =1
2k − 1
N
ρ 2 2N
MBA = 2ρb V ∑
2 2
∞ Γk = b V∞ ∑ (2k − 1)Γk
k =1 2N N k =1
2 N
(cm )BA =
MBA
ρ 2 2
⇒ (cm )BA = ∑ (2k − 1)Γk
b V∞ N k =1
2

Distribuţia de viteze pe profil

• Viteza medie pe schelet, datorată vârtejurilor:
( )
(s )
wm  dy 
w m( s,)j = = cos α + w ix( s, )j / cos ϕ j tgϕ j =:  s 
,j
unde
V∞  dx  j
2
= cos α + ∑ Im (ψ jk )Γk  ⋅ 1 +  s 
(s )  N
  dy 
w m, j
 k =1   dx  j
Compunerea vitezelor în cazul profilelor subţiri şi curbate

• Vitezele pe extrados/intrados datorate doar vârtejurilor:

 bV ∞
V (s )
= w (s )
− Γj '


e, j m, j
(∆ s ) j
 bV ∞
 Vi ,(js ) = w m( s, )j + Γj '
 (∆ s ) j
unde
Γk + Γk +1
Γj ' =:
2 k= j
• Vitezele induse de distributia de surse:

= V∞ ∑ Re(ψ jk )Qk
N
w ix( g )
k =1
• Vitezele pe profil însumând efectele surselor şi vârtejurilor:
( )
Ve / i = Ve / i + w ix cos ν =
(s ) (g ) Ve( s/ i) + w ix( g )
 dy g 
2
unde tgν =: dy g / dx
1 +  

 dx 

• Formula finală de calcul al vitezelor pe profilul în reţea:
Ve(,ji )  (s ) 
( )
N
1 b
= w m, j m Γj '+ ∑ Re ψ jk Qk 
V∞  dy g  
2 (∆s ) j k =1 
1+ 
 

 dx  j
Rezolvarea problemei directe a reţelei

Se consideră cunoscute:
• Forma profilului
• Parametrii specifici ai reţelei
• Parametrii cinematici la intrare (V1, β 1)
Se cer a fi determinate:
• Parametrii medii, respectiv ai curentului neperturbat echivalent (V∞, β ∞)
• Parametrii cinematici din aval (V2, β2)
• Performanţele profilului în reţea: cz, (cm)BA
• Distribuţia de viteze pe profilul în reţea
Triunghiul de viteze ataşat unei reţele de compresor
Principiul metodei de calcul: descompunerea după “sinα” şi “cosα” a

mărimilor care depind de α:
Γk = Γsk sin α + Γck cos α

 cos α + ∑  s  Re(ψ jk )Qk

N
 dy s   dy 
B j = sin α −  j = 1, N
 dx  j k =1 dx  j
unde
( )
Q k ≅ y k(G ) − y k(G−1) cosα , k = 2,N
Q 1 ≅ y 1(G ) cos α
⇒ B j = Bsj sin α + Bcj cos α

 Bsj = 1

 B =  dy s
 cj  dx
 N
(
 ∑ Re(ψ jk ) y k(G ) − y k(G−1) ) − 1 j = 1, N
  j k =1 
Sistemul algebric în necunoscutele (Γk) devine echivalent cu 2 sisteme cu

aceeaşi matrice principală:
 N
 ∑ A jk Γsk = Bsj
 k =1
 N
 ∑ A jk Γck = Bcj
 k =1
Formula circulaţiei:
Γ
Γ= = Γs sin α + Γc cos α
2bV∞
unde
 N
 Γs =: ∑ Γsk
 k =1
 N
 Γ =: ∑ Γ
 c k =1 ck
Exprimarea soluţiei în funcţie de β m:
π
α = α ∞ = + λ − β∞ unde β∞ = βm
2
⇒ Γ = Γs cos(β∞ − λ ) + Γc sin(β∞ − λ )
Determinarea βm în funcţie de β 1 – ecuaţii folosite:
V∞ sin β ∞ = V1 sin β1 - ecuaţia debitului
Γ
V∞ cos β∞ = V1 cos β1 − - ecuaţia circulaţiei
2t
Soluţia explicită:
1 Γ
ctgβ∞ = ctgβ1 − ⋅
t 2bV1 sin β1
sau
t + Γs cos λ − Γc sin λ
tgβ∞ =
t ⋅ ctgβ1 − Γs sin λ − Γc cos λ
Determinarea unghiului de curgere fără şoc (αmin)

Condiţie:
Γ1 = 0 ⇒ Γs1 sin α + Γc1 cos α = 0
de unde rezultă:
Γ 
α min = −arctg c1 
 Γs1 
Unghiul de curgere fără şoc ⇒ cx = minim

de palete
Curs 6
Curgeri compresibile prin reţele
Reţeaua plană liniară de compresor subsonic

Domeniu de aplicare: primele trepte de compresor axial subsonic
Avantaje ale modelului compresibil:
• Pune în evidenţă creşterea densităţii şi scăderea vitezei axiale
• Foloseşte rezultatele curgerii incompresibile, pe care le corectează
Limitări: Poate fi aplicat doar in domeniul Maw< (Ma)cr
Model matematic – ipoteze:

• Mişcare potenţială şi staţionară
• Perturbaţii mici – neglijarea termenilor de ordin superior
• Suprapunerea potenţialelor şi a vitezelor
Ecuaţia potenţialului de perturbaţie:

∂
2
ϕ p ∂
2
ϕp
( 1-Ma∞2 ) + =0
∂x 2
∂y 2

Schimbare de variabile – potenţialul incompresibil echivalent:
∂
2
ϕ pi ∂ 2 ϕ pi
ξ = x , η = 1-Ma ∞2 ⋅ y ==> + =0
∂ξ 2
∂η 2
Transformarea unei reţele liniare din planul compresibil în cel

incompresibil echivalent
Transformarea parametrilor reţelei din compresibil în incompresibil:

tg λ
tg λi = 1 - Ma∞2 cos2 λ
2 , ti = t
1-Ma∞
Modificarea unghiului de atac β1:
tgλ
1 − Ma∞2 tg(β1 − λ ) +
1 − Ma∞2
tgβ1i =
( 
1 − tgλtg(β1 − λ ) − 1 − 1 − Ma 1 +

2
∞
1
)
tg2 λ 
− Ma

2 
∞ 
Modificarea potenţialului:
Φ (x, y ) = V∞ x + ϕ p (x, y )
Φi (ξ ,η ) = V∞ξ + ϕ pi (ξ ,η )
Ipoteze de bază:
(1) V∞ = aceeaşi, V∞ ≅ V∞x , V∞y ≅ 0
dy dη
=
(2) Profilul nu se deformează: dx dξ

Se caută Φ(x,y) sub forma:

Φ (x, y ) = V∞x x + λ ⋅ ϕ pi (x, β y )
Condiţia de tangenţă la profil:
dy Vy v v
= = ≅
dx V∞x + u V∞x + u V∞
Din definiţia potenţialului de perturbaţie:
dϕ p dϕ pi
v=
dy
=
d
dy
[
λϕ pi (x, βy ) = λβ
dη
] = λβ ⋅ v i
Rezultă:
dy v dη 1
= λβ i = λβ ⇒ λβ = 1 ⇒ λ=
dx V∞ dξ β
Formula potenţialului în compresibil:
1
Φ (x, y ) = V∞ x + ⋅ ϕ pi (x, β y )
β

Modificarea circulaţiei pe profil:

r r r
∫ ∫
Γ = V . dr = ∇ Φ . d r = d Φ
P P
∫
P
 
Γ = d V∞ x + ϕ pi  = d (V∞ x ) +
1 1
∫
P 
β  P
∫ β P
dϕ pi ∫
Dar:
∫ d (V x ) = 0
P
∞
iar ∫ dϕ
P
pi = Γi
Γi
Γ=
Rezultă în final:
1 − Ma ∞2
Modificarea vitezelor:
 cos(β 1i + λ i )
 V1 = V1i cos(β1 + λ )
 cos(β 2 i + λ i )
 V2 = V2 i
 cos(β 2 + λ )

Determinarea creşterii densităţii la ieşirea din reţea:

ρ2 V1 sin β1
=
ρ1 V2 sin β2
Curgeri supersonice prin reţele de compresor axial

Domeniu de aplicare: compresorul axial supersonic
Fenomene specifice:
• Unde de şoc şi/sau compresiune/expansiune
• Creştere de entropie – pierderi de presiune totală
• Blocarea debitului (atingerea debitului maxim)
• Interacţiune strat limită – unde de şoc
Regimuri de curgere compresibilă:
• Subsonic – Ma < (Ma)cr
• Transonic – (Ma)cr < Maw < 1 unde [ ]w = mişcare relativă
• Supersonic – Maw > 1

Curgeri transonice (Ma)cr < (Ma)1w ≤ 1:
Ma > 1 Ma > 1
Unde de şoc
Ma < 1 Ma < 1
w1 w1
(Ma)1w < 1 Unde de şoc (Ma)1w = 1
Când (Ma)1w = 1, debitul între două profile devine blocat (maxim în raport
cu parametrii frânaţi din amonte).

Curgeri supersonice (Ma)1w > 1, dar (Ma)1w sinβ1 < 1 (curgere axială
subsonică):
Unde de şoc detaşate

(oblice)
µ1
w1
µ1
β1 Ma > 1
(Ma)1w > 1
(Ma)1w⋅sinβ1 < 1
Când (Ma)1w > 1 şi µ1 > β1, undele de şoc se detaşează (curentul incident
“simte” reţeaua prin liniile Mach care ies din reţea. Condiţia este:
= (Ma)1w < ⇒ (Ma)1w sin β1 < 1
1 1
µ1 > β1 ⇒ sin µ1 > sin β1 ⇒
sin µ1 sin β1
Dacă (Ma)1w sinβ 1 = 1 curgerea intră în blocaj absolut (în dispozitivul de
admisie) ⇒ debit maxim.
Dacă (Ma)1w sinβ 1 > 1 rezultă o curgere cu caracteristici în interiorul reţelei.
Se observa că există o viteză (Ma)lim de la care un profil din retea nu mai
“simte” prezenţa celorlalte profile – comportare aidoma unui profil izolat.
λ F1
µ1 t
w1 O µ1 F
α b
β1
Ma > 1
(Ma)1w > 1

Pentru (w1, α) = date, există o valoare maximă a parametrului t/b de la care

profilele se comportă ca si cum ar fi “izolate”:
t b
∆OFF1 : =
sin (α + µ1 ) π 
sin  + λ − α − µ1 
2 
t b
⇒ =
sin (α + µ1 ) cos(α + µ1 − λ )
t sin (α + µ1 )
⇒   =
 b  max cos(α + µ1 − λ )
Principiu de proiectare: la regim nominal să se producă o configuraţie cât

mai simplă de unde de şoc şi/sau unde Mach simple.

♦ Reţea cu comprimare super-subsonică izentropică
>

♦ Reţea cu comprimare super-subsonică prin unde de şoc
Undă de şoc oblică
1 W1
2
W3
∆Wu
Undă de şoc normală

♦ Reţea cu comprimare pur supersonică izentropică

♦ Reţea cu comprimare pur supersonică prin unde de şoc

de palete
Curs 7
Destinderea supersonică în ajutajul plan oblic

Domeniu de aplicare: reţele de stator turbină axială
Ma1 < 1
θF α3F
α3F
Ma2 > 1 δ Linie sonică
(secţiune minimă)
Notaţii folosite:
θF = unghiul de instalare a profilului în reţea
α3F = unghiul maxim de ieşire a gazelor (direcţie tangentă la extrados)
α3‘ = unghiul real de ieşire a gazelor
δ = unghiul de deflecţiune a curentului la bordul de fugă al profilului
Fenomene specifice:
• Secţiunea minimă = plasată la ieşirea din canal
• În regim subsonic, deviaţia curentului este redusă
• La regimul de blocaj al debitului, devierea curentului este maximă
• La destindere supersonică, devierea curentului se reduce din nou
datorită măririi secţiunii de curgere în regim supersonic
Calculul deviaţiei δ:
sin α 3F
δ = α 3 '−α 3 F unde sin α 3 ' =
q( λ 3 ' )
Coeficientul de debit:
1
 k + 1 k - 1 2  k -1
q(λ ) =: λ ⋅  1 − λ 
 2  k + 1 
Coeficientul de viteză (Ciaplîghin):
k −1
 
k + 1   p3 '  k 
λ3 ' = 1−  
k − 1   p3*  
 

Curgeri supersonice prin reţele de turbină axială

Domeniu de aplicare: turbopompe motoare rachetă
Fenomene specifice:
• Nu există unde de şoc, ci doar de expansiune
• Curgere izentropică, fără pierderi de presiune de undă
• Configuraţia reţelei – aparent inversată faţă de compresorul supersonic
Modele de curgeri supersonice prin turbina axială:

• Turbina pur supersonică, cu destindere ideală, izentropică
• Turbina supersonică cu acţiune ideală, simetrică, cu comprimare
izentropică urmată de destindere supersonică
• Turbina supersonică cu acţiune, cu comprimare prin undă de şoc oblică şi
normală, urmată de destindere supersonică
• Turbina supersonică cu acţiune, cu comprimare prin unde de şoc oblice
multiple şi destindere supersonică
Dezavantaj utilizare în aviaţie:
Palete groase, creştere greutate motor

♦ Reţea cu destindere pur supersonică izentropică

♦ Reţea activă, cu comprimare şi destindere ideală

♦ Reţea activă, cu comprimare prin undă de şoc oblică şi normală
(Ma)W2=1
(Ma)W <1 (linie sonică)
Undă de şoc
oblică
Secţiune
1<(Ma)W<(Ma)W1 minimă
(Ma)W1>1 (Ma)W2>1
Undă de şoc
Unde de
normală
expansiune

♦ Reţea activă, cu comprimare prin unde de şoc oblice multiple
Unde de
şoc oblice
(Ma)W1>1
1<(Ma)W2<(Ma)W1

Aerotermochimie
Curs 1
Elemente de Aerotermochimie
Obiectul Aerotermochimiei: curgerea fluidelor multi-componente (amestecuri
de lichide sau gaze) combinată cu fenomene de difuzie şi/sau reacţii chimice
Ecuaţiile de mişcare a amestecurilor fluide
♦ Ecuaţia continuităţii:
∂ρ γ
∂t
[ ( r r
)]
+ ∇. ρ γ V + ∆ γ = σ γ
Notaţii folosite: [ ]γ = mărime referitoare la specia “γ”

∆γ = viteza de difuzie a speciei “γ” în amestec
r r r
∆ γ =: V γ − V
σγ = producţia speciei “γ” în unitatea de volum şi timp
ργ = densitatea parţială a speciei “γ” în amestec
ρ γ = ρN γ
Nγ = participaţia masică a speciei “γ” în amestec
Dr.Ing. Marius Brebenel 1

Particularităţi ale mărimilor utilizate în ecuaţia continuităţii:
• Condiţia de normare: ∑N γ
γ =1
• Densitatea amestecului: ∑ρ γ
γ =ρ
• Legea conservării masei: ∑σ = 0

γ
γ
r r
• Viteza medie de difuzie: ∑ Nγ ∆ γ = 0
γ
r r
• Viteza amestecului: V = ∑ N γVγ
γ
1 dC γ
• Viteza de reacţie: ω =: ⋅ [kmol/m 3 .s]
ν γ ' '−ν γ ' dt
unde ∑ν ' A = ∑ν '' A
γ
γ γ
γ
γ γ
iar Cγ = concentraţia speciei “γ”
iar Aγ = formula chimică a speciei “γ”
2
• Relaţia dintre concentraţie şi densitate:
ρ γ = M γC γ unde M γ = masa moleculară [kg/kmol]
• Relaţia dintre producţia speciei “γ” şi viteza de reacţie:
dρ γ
( )
dC γ
σγ = = Mγ = ν γ ' '−ν γ ' M γ ω
dt dt
Forma finală a ecuaţiei continuităţii pentru o curgere cu reacţii chimice:
∂ρ γ
∂t
[ (
= (ν γ ' '−ν γ ' )M γ ω − ∇. ρ γ V + ∆ γ
r r
)]
♦ Ecuaţia impulsului:
∂
(ρVi ) = ∑ ρ γ fγi − (ρViV j + Pij ), j
∂t γ
unde
Pij =  p + µV k , k δ ij − µ (V i , j + V j ,i )
 2 
 3 
3
♦ Ecuaţia energiei:
∂  V2   V 2 
ρu + ρ + ∑ ργ e pγ  = − ρuV j + W j + ρ V j + PijVi + ∑ ργ e pγ Vγj 
∂t  2 γ



 2 γ

, j
unde
u = energia internă specifică a amestecului
epγ = energia potenţială specifică a speciei [ ]γ
Wj = fluxul conductiv de energie (din/către exterior şi/sau reacţii chimice)
W j = − λ T T , j + ∑ ρ γ hγ ∆ γ j
γ
λT = conductivitatea termică a amestecului

hγ = entalpia specifică a speciei [ ]γ
T
hγ (T ) = hγ 0 + ∫ (c ) (T ) ⋅ dT
T0
p γ
4
Ecuaţii de transport şi Cinetică Chimică
♦ Ecuaţia difuziei (legea lui Fick):
r
j m = - D ∇ρ
unde r
j m = fluxul unitar de masă [kg/m 2.s]
ρ = densitatea fluidului [kg/m 3]
D = coeficientul de difuzie [m 2/s]
Legea lui Fick pentru difuzia unei specii “γ” într-un amestec:
⇒ ∆ γ = −D γ ∇ (ln N γ )
r r
ρ γ ∆ γ = −D γ ∇ ρ γ
♦ Legea acţiunii maselor:

ω = K ⋅ ∏ Cγ
νγ '
γ
unde
K = constanta de reacţie
5
♦ Legea lui Arrhenius:
Ea
−
K = A⋅e RT
unde
A = factorul de frecvenţă (sau factorul pre-exponenţial)
Ea = energia de activare [kJ/kmol]
R = constanta universală a gazelor, R = 8,314 kJ/kmol.K
T = temperatura absolută [K] la care are loc reacţia considerată
Legi de variaţie cu temperatura propuse pentru factorul de frecvenţă:

α
α T 
A = B ⋅T sau A = B   , α ∈ (0, 1)
 T0 
Ecuaţia dezvoltată a legii acţiunii maselor:
−
Ea
 νγ ' 
ω = B ⋅T eα RT  ∏ Cγ 
 
 γ 
6
E a = energie de activare
E1 = entalpie reactanţi
E1
H r = căldură de reacţie
E2
E 2 = entalpie produşi reacţie
t
Variaţia stărilor energetice în cursul unei reacţii chimice
7
Relaţia dintre concentraţii şi participaţiile molare:
ργ pγ pγ
Cγ = = =
Mγ M γR γT RT
Prin aplicarea legii lui Dalton:
pγ = pX γ
se deduce:
p
Cγ = Xγ
RT
Legea acţiunii maselor în funcţie de fracţiile molare:
−
Ea
 p γ∑ νγ '
∏γ γ
νγ '
ω = B ⋅T αe RT
  X
 RT 
8
Aerotermochimie
Curs 2
Modelul unidimensional al arderii
Unda de combustie normală
Domeniu de aplicare: camera de ardere subsonică, camera de postcombustie
Ipoteze:
- curgere uniformă într-un canal (conductă)
- ardere prin suprafaţă de discontinuitate (undă)
- se neglijează schimbul de căldură prin pereţii canalului (conductei)
1 q 2
p1, ρ1, h1 p 2 , ρ2 , h 2
V1 V2
Amestec preformat Gaze de ardere
1 2
9
Parametrii care definesc arderea:

• intensitatea arderii q [kJ/kg amestec]
• viteza de ardere (egală cu viteza V1 a amestecului preformat)
♦ Ecuaţiile undei de combustie normale:

- ecuaţia continuităţii:
ρVx = m & = const. ⇒ ρ1V1 = ρ 2V2
- ecuaţia impulsului:
d
dx
( )
p + ρ V x2 = 0 ⇒ p1 + ρV12 = p2 + ρ V22
- ecuaţia energiei:
d  V2 
 ρ uV x + W x + ρ V x + pV x = 0
dx  2 
 p V2 
ρV  u + +  + W = const. W = ∑ ρ γ hγ ∆ γ
 ρ 2  unde
γ
10
Forme ale ecuaţiei energiei rezultate prin prelucrare:
 V12   V22 
ρ1V1 h1 +  + ∑ ρ γ1hγ1∆ γ1 = ρ2V2  h2 +  + ∑ ρ γ 2hγ 2 ∆ γ 2

2  γ  2  γ
 
h1∗ + ∑ (N γ 1hγ 1 − N γ 2 hγ 2 ) = h2∗
γ
h1∗ + q = h2∗
unde q = căldură de reacţie, h* = entalpie totală sensibilă
T1 T
+ ∫ (c p )1 (T ) ⋅ dT + = h20 + ∫ (c p )2 (T ) ⋅ dT +
V12 2
V22
h10
T
2 T
2
0 0
Se defineşte q0 = h10 − h20 = căldura de reacţie la temperatura standard (T0).

Ipoteză simplificatoare:
(c ) ≅ (c ) ≅ (c )
p 1 p 2 p m
Rezultă:
(c p )mT1 + + q0 = (c p )mT2 +
V12 V22
2 2
11
Ecuaţia impulsului combinată cu ecuaţia continuităţii:

 
& 2 1 − 1 
p2 − p1 = m ρ 
 1 ρ2 
Notaţii specifice:
p ρ m&2
pr =: 2 , τ r =: 1 m =: = k ⋅ Ma12
p1 ρ2 p1ρ1
Ecuaţia dreptei lui Rayleigh:
pr − 1
τr − 1
= −m sau pr = − m (τ r − 1) + 1
Panta dreptei lui Rayleigh:
 dp r
 Ma 1 < 1 ⇒ -k <
dτ r
<0
dp r 
= − m = − k ⋅ Ma12 ⇒ dp r
dτr  Ma 1 > 1 ⇒ -∞ < < −k
 dτ r
12
pr
Dreapta lui Rayleigh în cazul

Ma1>1
Dreapta lui Rayleigh în cazul

Ma1<1
1 •
1 τr
Ecuaţia energiei combinată cu ecuaţia continuităţii:

m&2 m&2
c pT1 + 2 + q = c pT2 + 2
2ρ1 2ρ 2
13
Notaţii:
q k −1
q =: κ =:
RT1 , k +1
Ecuaţia energiei după prelucrare:
+ (pr − 1)(1 + τ r ) + q =
k 1 k
pr τ r
k −1 2 k −1
Ecuaţia evoluţiei de ardere (hiperbola Hugoniot):
2 κq + 1 − κτr
pr =
τr − κ
Observaţie: q = 0 ⇒ ecuaţia Hugoniot-Rankine (unda de şoc normală)
Evoluţia de ardere + dreapta lui Rayleigh ⇒ 2 soluţii:

• Soluţia “slabă” (variaţii mici ale parametrilor între amonte/aval)
• Soluţia “tare” (variaţii mari ale parametrilor între amonte/aval)
Regimuri de curgere: Ma < 1 ⇒ undă de combustie (deflagraţie)

Ma > 1 ⇒ undă de detonaţie
14
pr
Ma1>1
DT •
Ma1<1
DS
•
1 •
•
CS
τr
κ 1
Stări posibile după unda de ardere
Observaţie: Combustia “tare” nu se produce fizic (nu este posibil saltul

de la Ma1 < 1 la Ma2 > 1).
15
Aerotermochimie
Curs 3
Determinarea parametrilor din aval de unda de ardere
Prin rezolvarea sistemului de ecuaţii:
 2κq + 1 − κτ r
 p r =
τr − κ
 p −1
 m =− r = k ⋅ Ma12
 τr − 1
se obţin relaţiile:
(1 + κ )(1 + m ) ± [(1 + κ)(1 + m ) − 2m ] − 8κq m
2
(τr )1,2 =
2m
(1 − κ )(1 + m ) m [(1 + κ )(1 + m ) − 2m ] − 8κq m
2
(pr )1,2 =
2
τr
Ma2 = Ma1
pr
Pentru τr: soluţia cu “+” = soluţia tare, “–“ = soluţia slabă
Pentru pr: soluţia cu “–” = soluţia tare, “+“ = soluţia slabă
16
Pierderea de presiune totală prin unda de ardere:

k
 k −1 2 τr 
k −1
*  1 + Ma1 
p 2 p
σ ∗a = 2* = pr  r 
p1  k −1 
 1 + 2 Ma1 
2
 
♦ Stările Chapman-Jouguet
Sunt definite de tangenţa dreptei lui Rayleigh la hiperbola Hugoniot.
Consecinţe:
- Ma2 = 1, indiferent de valoarea lui Ma1
- Pentru o valoare Ma1 = dată, nu se poate introduce în sistem o cantitate
de căldură (q) mai mare decât cea corespunzătoare stării Chapman-
Jouguet (qmax)
- Pentru a introduce în sistem o valoare q = dată a căldurii mai mare
decât qmax , trebuie modificate condiţiile din amonte (Ma1)
- Stările Chapman-Jouguet asigură creşteri minime de entropie
17
pr
Ma1 > 1
Stări Chapman-Jouguet
D• Ma1 < 1
1 •
•
C
τr
κ 1
Condiţia care defineşte stările Chapman-Jouguet pe curba Hugoniot:

dp r
= −m
dτ r
τr
care, după efectuarea calculelor, conduce la: (pr )C −J =
( k + 1)τ r − k
18
Determinarea parametrilor din aval în cazul stărilor Chapman-Jouguet
k − 1  
(τr )1,2 = 1+ q 1 ± 1 + 2
2k 
k  k −1q ( ) 

Semnificaţia celor 2 soluţii:
+
 ρ1 
Ma1 < 1 ⇒ (τ r )1 +
= τ r =   > 1 ⇒ ρ1 > ρ 2+ ⇒ V1 < V2+
 ρ2 
-
−
(τ r )2 = τ r− =  ρ1 
 
- Ma1 > 1 ⇒ <1 ⇒ ρ1 < ρ 2+ ⇒ V1 > V2+
 ρ2 
Regim iniţial subsonic ⇒ accelerare până la Ma2 = 1
Regim iniţial supersonic ⇒ frânare până la Ma2 = 1
 
(pr )1,2 = 1 + q (k − 1) 1 ± 1 + 2
2k 
 (
k −1q ) 

Ma1 < 1 ⇒ p2− < p1 , Ma1 > 1 ⇒ p2+ > p1
19
Determinarea parametrilor din aval în funcţie de Ma1

 pr   pr 
m = kMa12 = k   ⇒   = Ma12
 τr C _ J  τr C _ J
1 + kMa12
(τ r )C −J = (pr )C −J =
1 + kMa12
(k + 1)Ma12 k +1
Creşterea temperaturii în cazul stărilor Chapman-Jouguet

 T2∗ 
 ∗  =
(
1 + kMa12 )2
T
 1 C − J (k + 1)Ma 2
1 2 +[(k − 1)Ma1
2
]
Observaţie:
 T2∗  k2
lim  ∗  = 2
 1 C − J k − 1
Ma1 → ∞ T
20
Aerotermochimie
Curs 4
Cantitatea maximă de căldură ce poate fi introdusă în sistem considerând o
viteză iniţială (Ma1) dată:

∗
= c pT1 
( 1 + kMa 2 2
) 
− 1
[ ]
1
qmax
 (k + 1)Ma1 2 + (k − 1)Ma1
2 2

T1∗
T2∗
Stări Stare critică
Chapman-Jouguet 2cr
1 • q
+ c pT2∗
1
1–
• • •
k2 −1 2’’
2
k
Ma1– 1 Ma1+ Ma
21
Arderea în curent supersonic cu undă de şoc normală

♦ Teoria Zeldovich-Neumann-Doering:
Unda de detonaţie = undă de şoc + undă de deflagraţie:
- (1+) – (2’’) = undă de şoc
- (2”) – (2cr) = undă de combustie (deflagraţie)
Proces alternativ de introducere a aceleiaşi cantităţi de căldură:

- (1+) – (2’’) = undă de şoc
- (2”) – (1-) = frânare subsonică
- (1-) – (2cr) = undă Chapman-Jouguet
q
-
1
2’’
Undă de Ma1+ > 1

Ma 2 " < 1 Ma2cr = 1
Undă de şoc
combustie
Undă de detonaţie Ma1− < Ma2 " < 1
22
Determinarea regimului Ma1 la care poate fi introdusă cantitatea de căldură

(q) de la temperatura T1* în condiţii Chapman-Jouguet:
q T 2∗
c pT1∗ +q = c pT 2∗ ⇒ 1+ =
c pT1∗ T1∗
∗ T 2∗
Notaţie: r =:
T1∗
Se deduce relaţia:
(Ma1 )± = (k + 1)r ∗ − k ± (k + 1) (
r ∗ r ∗ −1 )
k2 − k2 −1r ∗ ( )
Pierderile de presiune totală prin unda de ardere Chapman-Jouguet
k
 k +1  k −1
1 + kMa  2 
∗
σa =  1 2 
k + 1  1 + k − 1 Ma 2 
 1 
 2 
23
♦ Arderea cu exces de căldură
Se doreşte introducerea unei cantităţi de căldură (q) într-un flux gazos supersonic
(Ma1>1) astfel încât
q  q 
> 
c pT2  c pT2 
∗ ∗
no min al
Varianta 1:
Faza I: accelerare până la Ma1+ > Ma1 prin expansiune supersonică;
Faza II: ardere supersonică Chapman-Jouguet, urmând evoluţia:
1+ → 2’’ = undă de şoc
2’’ → 2cr = combustie subsonică
T1∗  q 
 
1+ q ∗  ∗
T2 2cr  cpT2 nom
1 1 •
2cr q
Ma1 > 1
1• 1+
k2 −1 •
2’’ • c pT2∗
Ma2cr =1
k2
Ma1+ > Ma1

2’’ 1 Ma1 Ma1+ Ma
24
Varianta 2:
Faza I: undă de şoc normală 1 → 2’
Faza II: frânare subsonică, urmând evoluţia 2’ → 1-
Faza III: combustie subsonică Chapman-Jouguet 1- → 2cr
T1∗  q 
q  
1- T2∗  c pT2∗ 
2’ 2cr  nom
•
1
Ma2' < 1 1 q
Ma2cr =1 2’• •
1- • c pT2∗
Ma1 > 1
Ma1− < Ma2' < 1
Ma1- 1 Ma1 Ma
25
Aerotermochimie
Curs 5
♦ Arderea cu deficit de căldură
Se doreşte introducerea unei cantităţi de căldură (q) într-un flux gazos supersonic
(Ma1>1) astfel încât
q  q 
<  
∗  ∗
c pT2  c pT2 no min al
Varianta 1:
Faza I: frânare supersonică până la Ma1+ < Ma1;
Faza II: ardere supersonică Chapman-Jouguet, urmând evoluţia:
1+ → 2’’ = undă de şoc
2’’ → 2cr = combustie subsonică ∗
T1 q
1 q ∗ c T ∗
1 + T2 2cr p 2
•
1
2cr 1• + 1  q 
Ma1 > 1 •  
Ma 2cr = 1 2’’ •  c pT2 
∗
 nom
Ma1+ < Ma1 2’’

1 Ma1+ Ma1 Ma 26
Varianta 2:
Faza I: undă de şoc normală 1 → 2’
Faza II: frânare subsonică, urmând evoluţia 2’ → 1-
Faza III: combustie subsonică Chapman-Jouguet 1- → 2cr
T1∗
1- q T 2∗
2’ 2cr q
•
1
- c pT2∗
Ma2' < 1 1 • 2’
Ma2cr =1 • •
Ma1 > 1 1
Ma1− < Ma2' < 1
Ma2 1 Ma1 Ma
27
Modele bidimensionale ale arderii
Arderea supersonică cu undă de şoc oblică plană

Domeniu de aplicare: statoreactorul cu ardere supersonică (scramjet)
♦ Modelul fizic al arderii peste un obstacol de tip “pană”

- undă de şoc oblică (de înclinare β)
- undă de ardere oblică, subsonică pe normală, cu aprindere prin
comprimare (de înclinare θF)
Undă de şoc oblică 1 Undă de ardere
Ma1 Perete echivalent

Linie de curent Ma2
Ma∞
2
β
θF θE
θP
28
♦ Ecuaţiile arderii cu undă de şoc oblică plană
1) Ecuaţia undei de şoc oblice generate de peretele echivalent:
1 sin β sin θ E
sin β =
2
+
Ma ∞ (1 − κ ) cos (β − θ E )
2
2) Ecuaţia de conservare a vitezei tangenţiale prin unda de ardere:

V1 cos (θ F − θ E ) = V 2 cos (θ F − θ P )
3) Relaţia dintre vitezele normale la unda de ardere:
τr
Ma 2 sin (θ F − θ P ) = Ma 1 sin (θ F − θ E )
pr
4) Ecuaţia vitezei de după unda de şoc oblică:
2
 k + 1
 
  k −1
= sin(β − θ E )
1 2
−
Ma1 k −1 1 2
+
2 Ma ∞2 sin 2 β
29
5) Ecuaţia de stabilitate a frontului de flacără:

m1f = Ma 1 sin (θ F − θ E )
Sistemul obţinut prin prelucrarea ecuaţiilor (1)-(5):
1 sin β sin θ E
sin 2
β = +
(a) Ma ∞2 (1 − κ ) cos (β − θ E )
(b) λ 1 cos(θ F − θ E ) = λ 2 cos(θ F − θ P ) r
∗
(c) m 1f = Ma 1 sin (θ F − θ E )
τr
(d) Ma 2 sin (θ F − θ P ) = m1f pr
2
 k + 1
 
 2  k −1
= sin(β − θ E )
1
−
(e) Ma1 k −1 1 2
+
2 Ma ∞2 sin 2 β
Necunoscute: β, θE, θF, λ1, (Ma1), λ2, (Ma2).
30
Metoda practică de rezolvare a sistemului de ecuaţii:
Se consideră ca valoare de plecare θ E = θ P + 2°

(1)
i)
ii) Se determină (β) din ecuaţia (a)
iii) Cu ecuaţia (e) se calculează Ma1, respectiv λ1
iv) Din ecuaţia (c) se deduce θF
v) Cu ecuaţia (d) se calculează Ma2, respectiv λ2(1).
vi) Din ecuaţia (b) se deduce λ’2 (1).
Se reia procedura luând θ E = θ P + 6° , din care vor rezulta valorile

(2)
λ2(2) şi λ’2 (2). În final:
θE =
( ) (
θ (E1) λ(22) − λ' (22) − θ (E2) λ(21) − λ' (21) )
λ(22) − λ(21) + λ' (21) −λ' (22)
31

CRPT Cursuri

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CRPT Cursuri

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curgeri prin reţele de profile

S.L. Dr.Ing. Marius Brebenel 1

S.L. Dr.Ing. Marius Brebenel 2

S.L. Dr.Ing. Marius Brebenel 3

Suprafeţe de curent într-o reţea de palete de compresor axial

Reţea plană liniară de profile (compresor axial)

−m & V2 sinα2 = Fx + t (p1 − p2 )

Teorema Kutta-Jukovski (curgere fără frecare):

F = Fx2 + Fu2 ⇒ F = ρVm Γ

Coeficientul global de pierdere de presiune:

Metode de evaluare a coeficientului ζ :

Domeniu de aplicare: profile subţiri, puţin curbate.

Transformarea cercului pe o reţea de plăci plane

Transformarea Weinig-Manea (reţeaua de plăci plane):

Se introduce factorul de deviere a curentului prin reţea:

Potenţialul mişcării cu circulaţie:

Formula finală a circulaţiei:

Caz particular: reţea frontală (λ = π/2):

Diagrama de variaţie a coeficientului de influenţă a reţelei de plăci

Problema directă a reţelei de plăci plane

Formula finală care rezolvă problema directă:

Aplicaţii la proiectarea maşinilor cu palete:

Reţea de profile înlocuite prin singularităţi izolate plasate pe schelet

Explicitarea condiţiei cinematice:

Determinarea intensităţii vârtejurilor:

 cos α − ∑  s  Re(ψ jk )Qk

S.L. Dr.Ing. Marius Brebenel 32

Calculul performanţelor profilului în reţea

S.L. Dr.Ing. Marius Brebenel 33

Distribuţia de viteze pe profil

Compunerea vitezelor în cazul profilelor subţiri şi curbate

• Vitezele pe extrados/intrados datorate doar vârtejurilor:

• Vitezele induse de distributia de surse:

S.L. Dr.Ing. Marius Brebenel 35

Rezolvarea problemei directe a reţelei

Triunghiul de viteze ataşat unei reţele de compresor

Principiul metodei de calcul: descompunerea după “sinα” şi “cosα” a

S.L. Dr.Ing. Marius Brebenel 37

 cos α + ∑  s  Re(ψ jk )Qk

⇒ B j = Bsj sin α + Bcj cos α

Sistemul algebric în necunoscutele (Γk) devine echivalent cu 2 sisteme cu

Determinarea unghiului de curgere fără şoc (αmin)

S.L. Dr.Ing. Marius Brebenel 40

Reţeaua plană liniară de compresor subsonic

Limitări: Poate fi aplicat doar in domeniul Maw< (Ma)cr

Model matematic – ipoteze:

Ecuaţia potenţialului de perturbaţie:

S.L. Dr.Ing. Marius Brebenel 41

Transformarea unei reţele liniare din planul compresibil în cel

Transformarea parametrilor reţelei din compresibil în incompresibil:

S.L. Dr.Ing. Marius Brebenel 43

Se caută Φ(x,y) sub forma:

S.L. Dr.Ing. Marius Brebenel 44

Modificarea circulaţiei pe profil:

S.L. Dr.Ing. Marius Brebenel 45

Determinarea creşterii densităţii la ieşirea din reţea:

Curgeri supersonice prin reţele de compresor axial

S.L. Dr.Ing. Marius Brebenel 46

Curgeri transonice (Ma)cr < (Ma)1w ≤ 1:

(Ma)1w < 1 Unde de şoc (Ma)1w = 1

S.L. Dr.Ing. Marius Brebenel 47

Unde de şoc detaşate

S.L. Dr.Ing. Marius Brebenel 49