CURS DE LIMBA GREACĂ

CURS V

Verbul
Indicativul imperfect şi indicativul viitor
I. INDICATIVUL IMPERFECT este un timp secundar şi exprimă o acţiune
durativă în trecut; are următoarele trăsături:
AUGMENT + TEMA DE PREZENT + VOCALE TEMATICE ο/ε +
DESINENŢE SECUNDARE
Ce este augmentul? – un morfem adăugat la iniţiala timpurilor secundare (imperfectul,
aoristul, m.m.c.perfectul);
Poate fi : silabic [ε] ataşat înaintea unui verb cu iniţială consonantică
temporal, constând în lungirea vocalei iniţiale a verbelor cu iniţială
vocalică: α,ε – η, ο – ω etc.
Modificări fonetice:
pers. a III-a sing. diateza activă
pers. a III-a plural diateza activă - pierd [τ] final
pers. a II-a singular diateza medie: ε – σο › ε – ο › ου

indicativ imperfect diateza activă

ἔλυον ἐλύομεν
ἔλυες ἐλύετε
ἔλυε ἔλυον
indicativ imperfect diateza medio-pasivă
ἐλυόμην ἐλυόμεθα
ἐλύου ἐλύεσθε
ἐλύετο ἐλύοντο
2. INDICATIVUL VIITOR – exprimă o acţiune viitoare; se caracterizează prin:
a. radical + sufix [σ] +voc. tematice οε + desin. principale active (diateza activă)
şi medii (diateza medie)
b. radical + sufix [θη] sau [η] + sufix [σ] + voc. tematice οε + desinenţeprincipale
medii (diateza pasivă)

Indicativ viitor activ

λύσω λύσομεν
λύσεις λύσετε
λύσει λύσουσι
indicativ viitor mediu
λύσομαι λυσόμεθα
λύσῃ λύσεσθε
λύσεται λύσονται
indicativ viitor pasiv
λυθήσομαι λυθησόμεθα
λυθήσοση(-ει) λυθήσεσθε
λυθήσεται λυθήσονται
Noul Testament

Mai este numit uneori Testamentul grecesc sau Scripturile greceşti, întrucât a fost
scris în limba greacă. Este vorba despre greaca „koine dialektos”, limba care s-a
vorbit în bazinul mediteraneean începând cu epoca lui Alexandru cel Mare (sec. IV
î.d. Hr.) şi până în jurul anului 500 d. Hr. Termenul este o traducere a latinului Novum
Testamentum, care corespunde cu originalul grecesc Ἡ Καινή Διαθήκη, adică „Noul
Legământ” sau „Noul Testament”.
Manuscrisele Noului Testament
Sunt cunoscute aproximativ 250 de manuscrise unciale pe pergament, prin care s-a
transmis textul originar al Noului Testament. Cele mai importante manuscrise sunt:
Codex Sinaiticus (Alef/S 01), sec. IV, păstrat la British Museum;
Codex Alexandrinus (A 02), sec. V, păstrat la British Library;
Codex Vaticanus (B 03), sec. IV, păstrat în Biblioteca Vaticanului;
Codex Ephraemi rescriptus (C 04), sec. V, păstrat în Biblioteca Naţională din Paris;
Codex Bezae Cantabrigiensis (D 05), sec. V, donat de Théodore de Bèze Universităţii
din Cambridge.
Noul Testament în limba română
Prima traducere integrală este publicată în 1648 la Bălgrad (Alba Iulia), având titlul
Noul Testament sau împăcarea au Leagea Noao a lui Isus Hristos, Domnului nostru,
sub îngrijirea mitropolitului Simion Ştefan. Traducerea în limba română are la bază,
în principal, noua versiune latină a lui Théodore de Bèze, comparată cu textul grecesc,
cu Vulgata, cu Biblia slavonă de la Ostrog (1581) şi cu cea maghiară a lui Károlyi
Gáspár (1590). Noul Testament de la Bălgrad va fi reeditat, sub auspiciile
Arhiepiscopiei Ortodoxe Române de la Alba Iulia, în 1988 şi în 1998.

Faptele Apostolilor (text)

[1] τὸν μὲν πρῶτον λόγον ἐποιησάμην περὶ πάντων, ὦ Θεόφιλε, ὧν ἤρξατο Ἰησοῦς
ποιεῖν τε καὶ διδάσκειν
[2] ἄχρι ἧς ἡμέρας ἐντειλάμενος τοῖς ἀποστόλοις διὰ πνεύματος ἁγίου οὓς ἐξελέξατο
ἀνελήμφθη:
[3] οἷς καὶ παρέστησεν ἑαυτὸν ζῶντα μετὰ τὸ παθεῖν αὐτὸν ἐν πολλοῖς τεκμηρίοις,
δι᾽ ἡμερῶν τεσσεράκοντα ὀπτανόμενος αὐτοῖς καὶ λέγων τὰ περὶ τῆς βασιλείας τοῦ
θεοῦ.
[4] καὶ συναλιζόμενος παρήγγειλεν αὐτοῖς ἀπὸ Ἰεροσολύμων μὴ χωρίζεσθαι, ἀλλὰ
περιμένειν τὴν ἐπαγγελίαν τοῦ πατρὸς ἣν ἠκούσατέ μου:
[5] ὅτι Ἰωάνης μὲν ἐβάπτισεν ὕδατι, ὑμεῖς δὲ ἐν πνεύματι βαπτισθήσεσθε ἁγίῳ οὐ
μετὰ πολλὰς ταύτας ἡμέρας.
[6] οἱ μὲν οὖν συνελθόντες ἠρώτων αὐτὸν λέγοντες Κύριε, εἰ ἐν τῷ χρόνῳ τούτῳ
ἀποκαθιστάνεις τὴν βασιλείαν τῷ Ἰσραήλ;
[7] εἶπεν πρὸς αὐτούς Οὐχ ὑμῶν ἐστὶν γνῶναι χρόνους ἢ καιροὺς οὓς ὁ πατὴρ ἔθετο
ἐν τῇ ἰδίᾳ ἐξουσίᾳ,
[8] ἀλλὰ λήμψεσθε δύναμιν ἐπελθόντος τοῦ ἁγίου πνεύματος ἐφ᾽ ὑμᾶς, καὶ ἔσεσθέ
μου μάρτυρες ἔν τε Ἰερουσαλὴμ καὶ [ἐν] πάσῃ τῇ Ἰουδαίᾳ καὶ Σαμαρίᾳ καὶ ἕως
ἐσχάτου τῆς γῆς.
[9] καὶ ταῦτα εἰπὼν βλεπόντων αὐτῶν ἐπήρθη, καὶ νεφέλη ὑπέλαβεν αὐτὸν ἀπὸ τῶν
ὀφθαλμῶν αὐτῶν.
[10] καὶ ὡς ἀτενίζοντες ἦσαν εἰς τὸν οὐρανὸν πορευομένου αὐτοῦ, καὶ ἰδοὺ ἄνδρες
δύο παριστήκεισαν αὐτοῖς ἐν ἐσθήσεσι λευκαῖς,
[11] οἳ καὶ εἶπαν Ἄνδρες Γαλιλαῖοι, τί ἑστήκατε βλέποντες εἰς τὸν οὐρανόν; οὗτος ὁ
Ἰησοῦς ὁ ἀναλημφθεὶς ἀφ᾽ ὑμῶν εἰς τὸν οὐρανὸν οὕτως ἐλεύσεται ὃν τρόπον
ἐθεάσασθε αὐτὸν πορευόμενον εἰς τὸν οὐρανόν.

Text II