Proiectul CRED

Utilizarea resurselor educaționale deschise și a altor resurse didactice la

disciplina Istorie

1. Ce sunt resursele educaționale deschise (RED)?

În Proiectul CRED, resursele educaționale deschise, denumite generic RED, au fost, încă de la
început, din etapa de dezvoltare a acestuia, un concept-cheie.
Proiectul aduce în atenție, chiar prin denumirea lui, Curriculum Relevant, Educație Deschisă pentru
toți, conceptul de educație deschisă, înțeles ca o modalitate de a realiza educația, adesea folosind
tehnologii digitale, obiectivul său fiind acela de a lărgi accesul și participarea tuturor (conform
documentului Comisiei Europene, Opening up Education: A Support Framework for Higher
Education Institutions).

În relație firească cu ideea de educație deschisă, au apărut și se dezvoltă Resursele Educaționale

Deschise/RED.
Desigur, există multe definiții utilizate la nivel internațional, dar în prezentul ghid este valorificată
definiția oferită de Comisia Europeană în Comunicare a Comisiei către Parlamentul European,
Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor Deschiderea educației:
Metode inovatoare de predare și învățare pentru toți, facilitate de noile tehnologii și de resursele
educaționale deschise (COM/2013/0654 final):

RED sunt resursele de învățare care sunt utilizabile, adaptabile la nevoile

specifice ale procesului de învățare, și pot fi distribuite gratuit.

Într-un demers educațional de succes, este știut că resursele sunt foarte importante: resursele umane,
oamenii care gândesc și dezvoltă demersul didactic, dar și resursele utilizate pentru facilitarea,
accesibilizarea și creșterea relevanței activităților de învățare, cu scopul formării şi dezvoltării
competențelor elevilor.

O resursă este valoroasă prin ea însăși dacă este corectă, atractivă, relevantă, accesibilă, adaptată
nevoilor și intereselor elevilor. Aceasta își sporește valoarea în momentul în care ajunge să fie
utilizată, să fie de folos, să genereze învățare, împlinindu-și astfel rostul pentru care a fost creată.

Deschiderea resurselor educaționale facilitează accesul la educație, dar și o mai bună interconectare
în grupurile profesionale. A fi parte a unei comunități profesionale active și implicate presupune și
schimbul, împărtășirea de bune practici, dar și recunoașterea unor practici neproductive, din
experiențele în lucrul cu elevii, precum și punerea în comun a resurselor create, cu respectarea
drepturilor de autor.

Prin deschiderea resurselor educaționale, adică prin oferirea accesului liber și gratuit, acestea
facilitează:
 deținerea controlului asupra creației proprii;
 reutilizarea creațiilor altor profesori, respectându-le drepturile de proprietate;
 revizuirea resurselor existente prin adaptare, ajustare, modificare, traducere, acolo
unde este permis;
  remixarea resurselor pentru a crea ceva nou;
 redistribuirea, prin reintroducerea în circuit a propriilor creații, cu valoare adăugată.

2. RED în relație cu proiectarea și desfășurarea activității didactice

Documentul care ghidează procesul de învățare atât în etapa de proiectare, cât și în etapa de
desfășurare propriu-zisă este programa școlară. Perspectiva promovată de programa școlară vizează
și resursele didactice, inclusiv resursele educaționale deschise. Rolul resurselor didactice este de
susținere a activității de formare, dezvoltare și evaluare a competențelor din programa școlară, prin
accentul pus pe competențe, nu pe conținuturi.

Din perspectiva profesorului, resursele educaționale, fie ele deschise sau nu, susțin, prin integrare și
utilizare în activitatea didactică, aplicarea la clasă a programei școlare. Din perspectiva elevului,
aceste resurse sprijină realizarea unei învățări atractive, susțin motivația pentru învățare, dar
contribuie și la optimizarea învățării, la apropierea de sensul învățării, de învățarea cu sens. De
asemenea, resursele educaționale deschise sprijină valorificarea recomandărilor metodologice
existente în programa școlară referitoare la strategiile didactice care contribuie predominant la
dobândirea competențelor.

Dacă analizăm structura proiectului unei unități de învățare, inclusă în tabelul de mai jos, locul
resurselor educaționale deschise este, desigur, la rubrica Resurse, însă ceea ce este de evidențiat este
corelarea resurselor de utilizat nu doar cu conținuturile din programa școlară, ci și cu competențele
specifice ce urmează a fi formate, susținând activitatea de învățare, sarcinile de lucru care permit
formarea, dezvoltarea și evaluarea competențelor elevilor. În egală măsură, resursele educaționale
deschise pot fi utilizate în realizarea evaluării.

Resurse educaționale deschise

Conținuturi Competențe Activități de Resurse Evaluare

(detalieri) specifice învățare (eventual forme
(eventual forme de de organizare a
organizare a clasei)
clasei)
[se menționează [se precizează [vizate/recomandate [se precizează [se menționează
detalieri de numărul de programa resurse de timp, instrumentele sau
conținut care criterial al școlară sau altele de loc, material modalitățile de
explicitează competențelor adecvate pentru didactic, forme evaluare utilizate]
anumite specifice din realizarea de organizare a
parcursuri] programa competențelor clasei]
școlară] specifice]
Tabelul 1 – Menționarea resurselor educaționale deschise în structura proiectului unei unități de
învățare

Competențele constituie componenta definitorie a programei școlare, având rolul de organizator al

acesteia, în relație cu întregul demers didactic: sunt propuse activitățile de învățare, sunt selectate
conținuturile învățării, sunt alese și utilizate resursele educaționale.

Despre RED se pot spune foarte multe, dar ceea ce susține perspectiva/filosofia acestui ghid
metodologic este ideea accesibilizării educației și facilitării unor demersuri educaționale de calitate,
prin utilizarea și integrarea resurselor educaționale care promovează noul curriculum bazat pe
competențe.
Dacă ne dorim ca elevii să beneficieze cu adevărat de activități de învățare care să formeze
competențe, nu putem să rămânem centrați doar pe transmiterea de cunoștințe. RED-urile pot sprijini
fiecare profesor să utilizeze conținuturile ca bază de operare, ca mijloc de a forma în egală măsură
cunoștințele, abilitățile și atitudinile pe care le așteptăm de la elevii noștri. Astfel accentul este pus pe
experiențe de învățare semnificativă, pe dobândirea de către fiecare elev a unor achiziții esențiale
pentru învățarea pe tot parcursul vieții.

3. Identificarea, selecția, adaptarea și utilizarea unui RED

În contextul educațional actual, din ce în ce mai mulți profesori au acumulat experiență de lucru cu
resursele digitale în activitățile didactice cu elevii. Majoritatea materialelor cu destinație didactică și
educațională sunt dezvoltate deja și în format digital.
Nu toți cei care ajung să folosească resurse digitale sunt creatorii acelor resurse digitale. Mare parte
dintre aceștia navighează pe internet în scopuri didactice și fac o selecție a diferitelor materiale care
sunt considerate a fi utile, fie acestea resurse text, imagine sau audio-video. O parte dintre cei care
interacționează cu aceste resurse culese, intervin asupra lor, acolo unde acest lucru este permis. Aceste
intervenții, în funcție de abilitățile personale sau de grup, conduc la crearea de noi resurse, care în
termeni legali se numesc opere derivate. De reținut este faptul că pentru a crea resurse/opere derivate,
cele originale trebuie să aibă o licență care să permită acest lucru.
Mai este și o categorie de profesori care își creează propriile resurse digitale de la zero, fiind inspirați
sau chiar motivați de lipsa unor resurse adaptate ori de necesitatea de a modifica creativ procesul de
educație pentru a răspunde nevoilor elevilor lor.
Majoritatea celor care au nevoie de resurse educaționale în format digital pentru a sprijini activitatea
didactică, recurg la cele pe care le găsesc utilizând motoare de căutare.
Înainte de a porni la identificarea și selecția resursei dorite, profesorul ar trebui să-și pună o serie de
întrebări. Iată câteva sugestii.

Întrebări de reflecție:
- Ce tip de resursă digitală ar fi potrivită pentru activitatea de învățare vizată?
- Căror nevoi specifice de învățare trebuie să răspundă această resursă?
- În ce măsură această resursă susține activitățile de învățare, care vizează formarea de
competențe?
- Când ? Unde? Cum poate fi integrată resursa în activitățile de învățare, în mod eficient?
- Care sunt accentele/aspectele activității de învățare care pot fi mai bine susținute de o
resursă educațională deschisă?
- Care este rolul specific al resursei în ansamblul activității de învățare, așa cum este
proiectată aceasta?
- Care ar fi durata optimă pe care o resursă video ar trebui să o aibă în economia de timp a
activității de învățare?

Prin urmare, integrarea unei resurse în activitatea de învățare are în spate un întreg proces reflexiv și
de cunoaștere de către profesor a programei școlare, a demersului de proiectare didactică și a
particularităților de vârstă și individuale ale elevilor săi.
Identificăm resurse, selectăm, modificăm sau adaptăm resurse, creăm resurse educaționale deschise,
pornind de la nevoi identificate!

Selecția celor mai potrivite resurse este parte a procesului de proiectare a activității didactice, căutarea
reflexivă a resurselor educaționale deschise ce urmează a fi utilizate se realizează din perspectiva
corelării, armonizării cu celelalte componente ale proiectului unității de învățare. Astfel, atunci când
căutăm o resursă pentru a o integra în demersul didactic, este necesar să avem în minte nu doar
conținuturile, ci mai ales finalitățile educaționale, competențele specifice de format sau de dezvoltat
la elevi, contextele de învățare, particularitățile grupului de elevi, dar și eventualele nevoi de adaptare
curriculară (de exemplu, adaptarea la cerințe educaționale speciale pe care unii dintre elevi le au).
Fie că selectăm un RED, fie că alegem să îl construim singuri, ceea ce interesează pentru utilizarea
lui sunt aceleași criterii de calitate și eficiență, care dau resursei valoare pentru învățare. În acest
context, ceea ce interesează nu este demersul de elaborare a unui RED și nici abordarea din
perspectiva autorului, ci utilitatea resursei, operarea cu criterii de selecție a unui RED, indiferent de
autorul acesteia.

În procesul de căutare a unei resurse de utilizat pentru o anumită activitate de învățare, se pot
identifica mai multe resurse de interes. Selecția resursei, însă, este un proces care are la bază atât
criteriile de selecție, cât și reflecția și alegerea celei mai potrivite resurse în raport cu reperele de
calitate și eficiență stabilite în procesul de proiectare a activității de învățare. Prezentăm mai jos o
serie de criterii de selecție a resurselor educaționale deschise.

Criterii de selecție
 Concordanța cu programa - măsura în care resursa susține activitatea de formare,
dezvoltare și evaluare a competențelor din programa școlară
 Relevanța - prezentarea unei teme de actualitate și a unor aspecte semnificative din
perspectiva disciplinei de studiu, valorificarea experienței de viață a elevilor, precum și
facilitarea învățării active și interactive
 Corectitudinea științifică a conținutului resursei, corectitudinea tehnoredactării, claritatea
și coerența prezentării
 Accesibilitatea - adecvarea conținutului științific, a limbajului utilizat la grupul țintă vizat
(la nivelul de dezvoltare specific vârstei căreia i se adresează)
 Personalizare - adaptarea la particularități individuale și la nevoile unor categorii de copii
cu cerințe educaționale speciale sau în risc de excluziune
 Valoarea pentru învățare/deschiderea pentru o învățare autentică - stimularea gândirii
critice și creativității elevilor, deschiderea spre inter- și transdisciplinaritate
 Calitatea modului în care este structurată și realizată resursa.

Utilizarea RED în activitățile de învățare, ca parte a implementării unui demers atent proiectat, nu
înseamnă neapărat și asigurarea rezultatelor preconizate. Orice activitate de învățare realizată se
recomandă a fi urmată de momentul de reflecție și din perspectiva utilității resurselor educaționale
integrate, de analiză a măsurii în care acestea au generat și susținut o învățare autentică, au răspuns
nevoilor și intereselor asemănătoare, dar și diverse ale elevilor.

O întoarcere la întrebările de reflecție avute în vedere la momentul selecției resurselor, ca parte a

demersului de proiectare, este recomandată după ce activitățile de învățare s-au derulat. Acest lucru
poate genera un proces de modificare, de adaptare a resursei educaționale deschise, acolo unde acest
lucru este permis, sau poate aduce un plus de relevanță și claritate în selecția sau crearea de resurse
educaționale deschise, adăugând un nou nivel valoric.

4. Alte resurse didactice

Varietatea resurselor didactice la dispoziția profesorului
Profesorul are la dispoziție o serie de resurse didactice pe care le poate folosi, pentru a proiecta și
realiza un demers didactic centrat pe elev, adaptat nevoilor reale ale elevilor. Unele au rolul de
orientare a activității profesorului, în această categorie intrând ghidurile metodologice de aplicare a
programelor școlare. De reținut că, odată cu modificarea programelor școlare, este nevoie ca
profesorul să consulte acele ghiduri metodologice care sunt în concordanță cu noutățile programelor
școlare, așa cum este și prezentul ghid, pentru a evita erori de proiectare generate de utilizarea unor
informații depășite, care vor duce la practici neconforme cu programele actualizate.
Sunt numeroase documentele, publicațiile care pot fi utilizate de către profesor în concordanță cu
recomandările programei școlare. Dintre acestea, menționăm ca relevante, pentru propria informare,
dar și pentru demersul didactic realizat la clasă, următoarele:
https://www.youtube.com/c/primareducred
https://istorie-edu.ro/
https://historia.ro/
https://patrimoniu100.ro/abc-ul-patrimoniului/patrimoniu-cultural/
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Enciclopedia_Rom%C3%A2niei
https://www.romanian-journeys.com/atractii/situri-istorice

Alte resurse didactice sunt instrumente de lucru pentru elev, cele mai utilizate fiind, desigur,
manualele școlare. În conformitate cu prevederile alin.(3) al Art. 69 din Legea educației naționale nr.
1/2011, cu modificările și completările ulterioare, cadrele didactice selectează și le recomandă
elevilor, în baza libertății inițiativei profesionale, acele manuale școlare, din lista celor aprobate de
Ministerul Educației, care vor fi utilizate în procesul didactic.

O altă categorie de resurse didactice pe care profesorul le poate utiliza, sunt auxiliarele didactice, fișe
de lucru, de evaluare, teste de evaluare, softuri educaționale, suporturi vizuale, filme, hărți, planșe,
albume, atlase, machete, mulaje, scheme structurale sau funcționale, lecții online, tutoriale, aplicații
online. Tocmai pentru că există o diversitate de astfel de resurse didactice, selecția atentă și
personalizată a acestora este un proces dificil, dar esențial pentru asigurarea cadrului de proiectare și
realizare a unui demers didactic corect, coerent, care să genereze formarea, dezvoltarea sau evaluarea
competențelor elevilor.
De precizat că nu toate aceste resurse didactice sunt resurse digitale, după cum nu toate resursele
digitale sunt resurse educaționale deschise.

Manualele școlare - practici productive și neproductive de utilizare a manualelor școlare

Manualele școlare reprezintă principalele instrumente de lucru ale elevilor, dezvoltate în conformitate
cu programele școlare, evaluate și aprobate de către Ministerul Educației. Din acest punct de vedere,
manualele școlare sunt resurse educaționale care au trecut printr-un filtru al calității, ceea ce le conferă
validitate. Am putea spune că sunt resursele educaționale cele mai utilizate în practica curentă la
clasă, dar și acasă, întrucât toți elevii de nivel primar și gimnazial au acces gratuit la manuale școlare.
În contextul educațional contemporan, există oportunitatea de a utiliza manuale atât în format
clasic/varianta tipărită, cât și în format digital. În special în perioada de pandemie, utilizarea
manualelor digitale a crescut semnificativ, acestea fiind cele mai complexe resurse educaționale
digitale pe care elevii și profesorii le au la dispoziție, deși acestea nu au propriu-zis caracter deschis.
De cele mai multe ori în această perioadă, manualele digitale au fost și singurele resurse utilizate în
învățarea online. Utilizarea manualelor digitale este însă dependentă de anumite condiții, care,
deocamdată, nu le sunt asigurate tuturor copiilor. Iar acest lucru face ca accesul la manualele digitale
să fie inegal. Astfel că manualele școlare tipărite rămân pentru mulți elevi, mai ales pentru cei din
medii școlare defavorizate, singurele resurse educaționale utilizate în activitatea de învățare.
În procesul de proiectare a activității didactice, profesorul are nevoie de o analiză personalizată a ceea
ce oferă manualul pentru formarea, dezvoltarea și evaluarea competențelor specifice ale disciplinei
școlare.

Selecția și integrarea într-o manieră adaptată și creativă a conținuturilor din manual, care susțin cel
mai bine activitatea de învățare, este o condiție a reușitei unui demers didactic centrat pe nevoile și
interesele de învățare ale elevilor pentru care a fost proiectată acea activitate.
Una dintre cele mai neproductive practici privind utilizarea manualului școlar este așa-zisa predare
după manual, organizarea activității didactice în raport cu ceea ce oferă manualul pentru conținutul
vizat din programa școlară. Acest lucru exclude ideea unui demers educațional proiectat în raport cu
nevoile reale ale elevilor.
Ceea ce este semnificativ de reținut, este că manualele școlare, ca și auxiliarele didactice, sunt
instrumente care pot sprijini elevul în învățare, dar nu sunt nicidecum reperul de proiectare pentru
cadrul didactic. Sunt doar resurse, nefiind obligatorii sau exclusive. A apela și la alte resurse
educaționale, fie ele deschise sau nu, ține de practica de proiectare didactică centrată pe elev, de
respectarea reperelor de proiectare a curriculumului bazat pe competențe.

5. Utilizarea resurselor educaționale deschise la disciplina Istorie (clasa a IV-a)

Programele școlare aplicate în prezent în primar promovează formarea competențelor, asigură
valorificarea contextelor formale, nonformale și informale de învățare și promovează oportunitățile
oferite de accesul la resursele educaționale deschise, prin intermediul noilor tehnologii. În general,
resursele educaţionale deschise pot aduce un plus în abordarea activ-participativă şi în creşterea
motivaţiei pentru învăţare, a stării de bine a elevilor. Prin intermediul resurselor educaționale
deschise, pot fi create contexte educaționale adaptate, personalizate, care răspund nevoilor și
intereselor asemănătoare, dar și diverse ale elevilor.

Programa şcolară pentru disciplina Istorie propune ca finalitate a învăţării familiarizarea elevilor cu
trecutul, prin utilizarea unor mijloace şi contexte de învăţare adecvate vârstei (pag. 2). Aceasta
presupune că, mai întâi, elevii fac cunoştinţă cu trecutul pornind de la situaţii familiare şi apoi
continuă cu teme situate la o distanţă mai mare în spaţiu şi timp. Exemplele de activităţi de învăţare
propuse pentru formarea fiecărei competenţe specifice valorifică experienţa concretă a elevului.
Profesorul are libertatea de a utiliza aceste activităţi de învăţare sau de a propune şi realiza altele în
funcţie de situaţia concretă din clasa sa. Demersurile de proiectare a activităților de învățare la Istorie,
prin selecția și integrarea resurselor educaționale deschise, vizează asigurarea unor contexte de
experimentare directă, exersarea unor abilități și atitudini, dar și transpunerea celor învățate în
contexte noi.
Dintre resursele educaționale deschise realizate în Proiectul CRED pentru disciplina Istorie,
prezentăm în continuare un exemplu pentru clasa a IV-a, unitatea de învăţare Istoria locală.

Ce este istoria? creată de expert RED prof. Didina Botgros

Ce este istoria?
https://view.genial.ly/615a8cc2c1f1900e180c9ec1

Competența 3.1. Recunoașterea unor termeni istorici în cadrul unor surse accesibile
specifică
vizată

Durata 8 minute
resursei

Despre Ce prezintă? Resursa prezintă termeni istorici cu care elevii se

resursă familiarizează la începutul studierii acestei discipline. Este concepută atât
ca suport teoretic, cât și ca mijloc de formare și dezvoltare a competenței
specifice 3.1. prin selectarea unor informații din surse accesibile în vederea
înțelegerii importanței studierii istoriei.
În ce scop? Cum? Resursa facilitează familiarizarea elevilor cu termenii
istorici pornind de la prezentarea de către elevi a unor evenimente din viaţa
lor şi a dovezilor pe care aceştia le pot prezenta ca să le susţină veridicitatea.
Sarcinile de lucru se axează pe înțelegerea istoriei ca știință, descoperirea
surselor istorice și valorificarea informațiilor istorice obținute din diferite
surse.
 Materialul este construit pe platforma https://genial.ly, cu imagini sugestive
corelate cu textul, explicaţiile şi exerciţiile propuse păstrează atenția
elevilor și sprijină înțelegerea, apoi recunoaşterea termenilor istorici.

Conexiuni cu viața de fiecare zi. Cunoştinţele pe care elevii le dobândesc

parcurgând resursa, le pot aplica în timpul vizitelor la muzee, case
memoriale şi situri arheologice.

Utilizarea În funcție de particularitățile clasei de elevi, activitatea poate fi organizată

resursei individual sau frontal.
educaționale Materialul poate fi un bun suport și pentru activitățile desfășurate online sau
în activitatea hibrid, sincron și/sau asincron, oferind exerciții care pot fi integrate într-o
cu elevii activitate de 8 – 45 de minute.
Formatul video al resursei permite folosirea pauzei, astfel încât să se aloce
timpul necesar pentru realizarea exercițiilor și a temelor propuse.
Materialul propus poate fi utilizat singur sau ca parte componentă a unei
activități mai ample de învățare, activitate ce poate presupune vizarea și
altor competențe.
Resursa poate fi abordată integrat. Activități care susțin această abordare
sunt:
 explicarea sensului unor cuvinte folosind dicţionarul;
 discuţii referitoare la meseriile descoperite în rebus;
 scrierea unui text scurt pe baza lecturii unui fragment informativ.