Muntean, L. (2016), Situaţiile creative în educaţia muzicală a şcolarilor mici. În Coord.

Florescu, M., C., Barth, K., M., Lazea, A., Popa, V., Repere practice în stimularea
creativităţii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, ISBN 978-606-31-0299-8, p. 125-
131

SITUAŢIILE CREATIVE
ÎN EDUCAŢIA MUZICALĂ A ŞCOLARILOR
MICI

Autor: Loredana MUNTEAN

Creativitatea înseamnă să-ţi permiţi să faci

greşeli. Arta înseamnă să ştii pe care să le
păstrezi.
(Scott Adams)

Produsele creativităţii muzicale a şcolarilor mici

Creativitatea? Cireaşa de pe tort, a 8-a culoare a curcubeului, forţa superioară a

sufletului care schimbă totul...
Întâlnită în toate sferele de activitate ale omului modern, creativitatea a devenit o
temă fundamentală a psihopedagogiei contemporane. Cu toate acestea, definirea
exhaustivă şi unanim acceptată a termenului constituie încă o provocare atât pentru
teoreticienii, cât şi pentru practicienii din domeniul ştiinţelor socio-umane.
O definire succintă a creativităţii arată că aceasta este modalitatea de a obţine idei
noi într-un cadru impus şi o direcţie dată. După cum consideră A. Newell, J. C. Shaw,
H. A. Simon, noutatea ca şi caracteristică a produsului rezultat în urma unui proces de
creaţie se poate reflecta, la nivel individual, în raport cu subiectul, sau, după cum afirmă
Al. Roşca, la nivel social.
Privită prin prisma caracteristicilor produsului creator, suntem de acord că
creativitatea este ansamblul „factorilor subiectivi şi obiectivi care duc la realizarea, de către
indivizi sau grupuri, a unui produs original şi de valoare” (Roşca, 1981).
Din perspectivă socio-culturală, creativitatea este calitatea unui produs inedit de a fi
valorizat la nivelul unui grup social. (Sawyer, 2006) Colectivitatea care evaluează un produs
nou are propriul sistem de valori, propiul stadiu de dezvoltare, aşadar este hotărâtoare pentru
catalogarea acestuia drept creativ sau nu. În plan educaţional, creativitatea unui produs este
certificată de profesori, elevi, părinţi sau comunitatea locală.
În ultima perioadă, curricula educaţiei muzicale menţionează necesitatea formării
competenţelor de creativitate muzicală în sensul compoziţiei şi improvizaţiei. Ce este
creativitatea muzicală? Care sunt elementele sale specifice?
„Psihosociologia defineşte un produs creativ ca pe ceva ce aduce o notă de valoare
şi de noutate, deci va exista întotdeauna un grad al paradoxului în definirea
creativităţii muzicale ilustrat de faptul că acelaşi produs muzical poate fi perceput ca nou
pentru un elev, dar ca fiind deja vechi pentru altul în funcţie de experienţele anterioare. În
educaţia muzicală, pentru eliminarea confuziilor, criteriile de evaluare a gradului de
creativitate a lucrărilor muzicale consacrate trebuie înlocuite cu criterii de evaluare
adecvate elevilor” (Muntean, 2013).
Criteriile de evaluare a creativităţii produselor artistice specifice unei clase de elevi
sau unui elev sunt formulate de profesor ţinând cont de:
 - elementele de noutate;
- nivelul de vârstă al elevilor;
- nivelul competenţelor muzicale ale elevilor;
- utilitatea în mod particular prin caracterul nou pentru cei care studiază.
Chiar dacă nu toate producţiile muzicale ale copiilor sunt inedite şi folositoare
studiului, educaţia muzicală presupune încurajarea oricărui demers creativ al acestora. În
vederea optimizării procesului de creaţie, se recomandă:
- precizarea indicatorilor valorici într-o formă accesibilă în raport cu nivelul de vârstă
al copiilor;
- pregătirea frecventă a unor situaţii creative;
- monitorizarea permanentă a dezvoltării capacităţii creatoare;
- analiza şi autoanaliza salturilor cantitative şi calitative în formarea şi dezvoltarea
competenţelor creativ-muzicale.
În educaţia muzical-artistică a şcolarilor mici considerăm produse
creative - majoritatea interpretărilor pe care le realizează elevii;
- răspunsurile muzicale la diferite întrebări muzicale intonate de dascăl;
- improvizaţiile ritmico-melodice simple;
- asocierile dintre muzică şi culoare, mişcare, cuvânt;
- creaţiile muzicale de mici dimensiuni etc.
Distribuirea, popularizarea, analizarea şi discutarea produselor creative ale elevilor
constitue o premisă importantă în vederea intensificării procesului creator în care aceştia vor
fi implicaţi.

Creativitatea muzicală ca proces

Creativitatea nu este o trăsătură care să definească doar un grup exclusiv de

persoane. Ea este o caracteristică general umană care îmbracă forme diferite în
funcţie de particularităţile fiecărui individ. Nivelul de creativitate al oamenilor este variabil
în funcţie de o serie de factori precum: ereditatea, cultura de provenienţă, mediul,
educaţia, situaţiile în care sunt implicaţi etc. Nivelul de creativitate al fiecăruia are o
dinamică proprie, raportată la context. Aşadar, manifestarea creativităţii poate fi optimizată
continuu.
Conform (Jaoui, 1996), „Creativitatea este un proces de asociere și de combinare, în
ansambluri noi a unor elemente preexistente”.
Indiferent dacă ne referim la interpretarea creativă, originală a unei partituri însuşite
de elevi, la o improvizaţie muzicală sau la actul de creaţie muzicală, procesul de creaţie
muzicală se derulează respectând etape specifice. De-a lungul timpului, în literatura de
specialitate s-au conturat mai multe modele care descriu procesul creativ, dintre care le
menţionăm doar pe cele care fac trimiteri la actul creaţiei artisitice-muzicale.
Werthemer (1945) şi Vinacke (1953) consideră că procesul creativ specific
domeniului artistic nu este secvenţial, aşadar nu respectă un tipar bine definit, ci se
desfăşoară aleatoriu.
Wallas (1926) susţine că procesul creativ se derulează în următorii patru timpi:
- Pregătirea - este o etapă ce presupune sesizarea problemei, iar apoi adunarea de
date, de informații. Într-adevăr, momentul în care individul sesizează o lipsă,
devine propulsorul creației însăși.
- Incubația - aparent este o perioadă de „liniște” de lipsă de racordare la
problema inițială. Durata acesteia variază, ea poate fi mai mult sau mai puțin extinsă
în timp.
- Iluminarea - se mai numește și reacția „Evrika”, întrucât acesta este momentul în
care soluția țâșnește, iar ceea ce era obscur devine clar.
 - Verificarea - este ultimul moment din cele patru momente ale procesului creator; ea
presupune efort volitiv și constă în punerea în practică a celor gândite. Deși faza de
iluminare este punctul culminant al creației, fără acest ultim moment primele trei ar
fi inutile, întrucât nu s-ar putea concretiza.
Modelul propus de cercetătorul britanic constituie un reper pentru toate celelalte
modele elaborate de cercetători de-a lungul vremii. Acesta poate fi însă uşor verificat în
activităţile muzicale ale şcolarilor mici. De pildă, pentru a conferi o notă de originalitate
interpretării cântecelor din repertoriu, sub îndrumarea dascălului, copiii parcurg următoarele
etape:
- sesizează că intonaţia simplă, neornamentată a cântecului determină un grad redus
de satisfacţie auditivă;
- în timpul repetării cântecului se gândesc la mijloacele de îmbogăţire şi nuanţare a
interpretării pe care le-ar putea valorifica;
- decid cum să interpreteze cântecul astfel încât să-i sporească expresivitatea şi
valoarea estetică;
- interpretează cântecul nuanţat, expresiv, într-un stil original (cu acompaniament
ritmic creat de ei înşişi, redat cu ajutorul instrumentelor de scris şi/ sau a altor
obiecte şcolare).
Conform cercetărilor în domeniul neuroştiinţelor, în diferite zone de creativitate
activate în timpul procesului creator sunt implicate zone cerebrale distincte. Încercările de
categorizare a creativității au inclus studii asupra zonelelor cerebrale legate de creativitatea
cognitivă intenționată, creativitatea emoțională intenționată (reacția emoțională față de o idee
nouă), creativitate cognitivă spontană (momentul „evrika”) și emoția spontană.
Cu toate că studiile în domeniul neuroştiinţelor se află într-un stadiu avansat, există
încă multe necunoscute privind modul în care creierul operează pentru a contura ideile
muzicale noi.
Potrivit lui M. I. Stein, creativitatea este un proces caracterizat prin formarea de
ipoteze, testarea şi comunicarea rezultatelor care se finalizează cu un anumit produs.
Detaliind modelul de bază propus de Wallas şi valorificând toate celelate modele
elaborate de-a lungul a peste 80 de ani de cercetări, P. E. Plsek (1997) sintetizează o
schemă teoretică a procesului creativ, pe care o prezentăm mai jos, adaptată la creativitatea
muzicală:
 Ideea de ciclicitate specifică acestui model îi conferă procesului creativ un caracter
continuu evolutiv, în strânsă relaţie cu situaţiile creatoare în care elevii sunt implicaţi pe
parcursul perioadei de şcolaritate.
În ultima perioadă, educaţia formală acordă o importanţă sporită dezvoltării
competenţelor creative ale copilului, pornind de la premisa că, aşa cum afirmă şi (G.
Popescu, 2007), „prin intermediul creativităţii, personalitatea umană se încadrează
într-un spaţiu axiologic, omul valorizându-se pe sine însuşi”.

Elevii creativi în situaţii creative

După (Muntean, 2013), „Caracteristicile personale ale celor implicaţi în activităţile

creative, mediul care trebuie să conducă spre dezvoltarea creativităţii, procesul şi produsul
creaţiei sunt elementele de bază ale practicii muzicale desfăşurate în şcoală, din care va
rezulta formarea competenţelor de creativitate muzicală”.
În activităţile şcolare, elevii creativi sunt curioşi, fini observatori, dinamici, deschişi
spre explorarea în egală măsură a universului subiectiv şi a celui obiectiv, capabili să
valorifice informaţiile pe care le deţin pentru soluţionarea situaţiilor problemă cu care se
confruntă, capabili să stabilească conexiuni inedite între diferitele experienţe anterioare şi
cele actuale şi dispuşi să-şi arate deschis îndoiala faţă de chestiuni unanim acceptate sau
curajul de a susţine un punct de vedere diferit. În plus, aceştia manifestă o preocupare
deosebită pentru valoarea estetică a rezultatelor muncii lor.
Dezvoltarea creativităţii presupune o bună cunoaştere a caracteristicilor personale şi
un antrenament susţinut şi continuu. De aceea, educaţia muzicală presupune asigurarea unui
context de învăţare autentic, aşa încât elevii să-şi dezvolte la maximum potenţialul creator.
 Ce înseamnă însă situaţie creativă în cazul educaţiei muzicale a şcolarilor mici? Ne
referim la organizarea spaţiului clasei, la instrumentarul folosit sau la activităţile muzicale
desfăşurate cu copiii? De cele mai multe ori, ne gândim la o îmbinare stimulativă a acestora.
În contextul prezentei lucrări, fără pretenţia de a epuiza spectrul extrem de vast al
situaţiilor creatoare ce pot fi generate în educaţia muzicală, ne limităm la a propune câteva
activităţi muzicale care să stimuleze potenţialul creator al elevilor din ciclul primar
dezvoltându-le competenţele creativ-muzicale. Unele dintre ele sunt inspirate de muzicieni
cunoscuţi, care explorează cu succes universul instrumentelor muzicale neconvenţionale, dar
nu numai. Îi amintim aici pe membrii trupei Blue Man Group care în spectacolele susţinute
pe scenele mari ale lumii impresionează cântând la tuburi mari de plastic; Danilo Raimondo,
inventatorul Riciclarpei (o harpă confecţionată din cadru de biciletă); grupul de percuţionişti
suedezi Six Drummers care creează o orchestră inedită, complexă, cu instrumente atipice
(de la pahare, linguri, fire de aţă, cutii de spray, jucării, la instrumente medicale,
utilaje industriale, motoare etc) în orice spaţiu – apartament, birou, fabrică, spital, stradă
etc.; grupul de percuţionişti The Stomp care valorifică sonorităţile propriului corp şi
ale obiectelor obişnuite (mingi, ziare, mături, butoaie etc) pentru a crea spectacole de
teatru.
La nivelul ciclului primar, situaţiile creatoare pentru dezvoltarea competenţelor
creativ-muzicale ale elevilor se pot concretiza în:
- valorificarea tuturor surselor de sunet din sala de clasă ca instrumente muzicale
pentru redarea unor emoţii, stări, idei;
- modificarea expresivităţii unor cântece din repertoriu prin interpretarea acestora într-
un tempo şi o dinamică originale;
- crearea unui acompaniament ritmic pentru cântecele din repertoriu cu ajutorul
instrumentelor muzicale confecţionate din materiale reciclabile;
- realizarea unor improvizaţii structurate, semistructurate şi libere;
- extinderea unui material muzical cunoscut elevilor, a unui cântec, cu o introducere
şi/ sau o încheiere;
- realizarea unor colaje muzicale originale pentru a reda o idee, o poveste;
- valorificarea creativă a unor resurse precum înregistrări, filme pentru realizarea unui
spectacol muzical-artistic inedit etc.
Când educaţia muzicală este construită dintr-o succesiune de situaţii creatoare,
aceasta răspunde prin soluţii valide uneia din cerinţele fundamentale ale şcolii
contemporane – aceea de a se adresa fiecărui elev în parte, dezvoltându-i competenţele în
raport cu sinele.

Consideraţii finale

În prezent, creativitatea constituie însuşirea asociată cel mai adesea cu ideea de

succes personal şi profesional. Aşadar, un obiectiv important al educaţiei din şcoala
de azi îl constituie formarea şi dezvoltarea competenţelor creative prin mijloace
adaptate particularităţilor fiecărei persoane.
Modul de derulare a educaţiei muzicale se cere adaptat nu doar unei realităţi socio-
economice în care creativitatea reprezintă un atribut important al fiinţei umane, ci şi omului
contemporan care îşi dezvoltă competenţele creatoare mai cu seamă atunci când este antrenat
într-un context de învăţare autentic, în situaţiile creatoare cele mai stimulative şi dinamice.
În final ne rămâne ca, prin demersul didactic întreprins în vederea dezvoltării
competenţelor creativ-muzicale ale elevilor, să găsim răspunsuri inedite, utile şi valide la
întrebarea: Cum ne putem raporta, în calitate de educatori, la relaţia dintre copil şi cele trei
componente ale creativităţii amintite în prezenta lucrare, respectiv: produsul creativ,
procesul creativ şi situaţia creativă?
Bibliografie

Academia Română, Institutul de Istoria Artei "G. Oprescu". (2010). Dicţionar de termeni
muzicali. Bucureşti: Editura Enciclopedică.
Botton, A. d., & Armstrong, J. (2013). Art as Therapy. London: Phaidon.
Campbell, P. S., & Scott-Kassner, C. (2014). Music in Childhood from Preschool through
Elementary Grades. Belmont, CA: Thomson Schirmer.
Cornett, C. E. (2010). Creating Meaning Through Literature and The Arts. New Jersey:
Pearson Education.
Isbell, R. T. (2013). Creativity and the Arts with Young Children, Third Edition.
Wadsworth: Cengage Learning.
Jaoui, H. (1996). La créativité, mode d'emploi. Paris: ESF.
Moomaw, S. C. (1997). More than singing: Discovering music in preschool and
kindergarten. St. Paul: Redleaf Press.
Muntean, L. (2013). Muzica în şcoala de azi. Cluj-Napoca: Editura MediaMusica.
Niculescu, Ş. (1980). Reflecţii despre muzică. Bucureşti: Editura Muzicală.
Popescu, G. (2007). Psihologia creativităţii, Ediţia a III-a. Bucureşti: Editura Fundaţiei
România de Mâine.
Rîpă, C. (2011, noiembrie 9). Ritmul muzicii moderne: Decid Amgd. Retrieved from Decid
Amgd Web site:http://decid.amgd.ro
Roşca, A. (1981). Creativitatea generală şi specifică. Bucureşti: Editura Academiei.
Sawyer, K. R. (2006). Explaining Creativity; The Science of Human Innovation. New York:
Oxford University Press. Retrieved from Encyclopaedia Britannica Web site:
http://www.britannica.com