CAPITOLUL III

CAPITOLUL II:

CAPITOLUL II: ASPECTE CARE PRIVESC ACTUL INSTRUCTIV-EDUCATIV PRIN INTERMEDIUL

TERAPIILOR SPECIFICE CU ROL CORECTIV-COMPENSATORIU……………………………

2.1 Rolul terapiilor specifice si de compensare

Terapiile specifice si de compensare sunt incluse în aria curriculară din planul cadru
pentru învăţământul special primar şi gimnazial, pentru copiii cu dizabilităţi intelectuale
grave, severe şi/sau asociate. Terapia tulburărilor de limbaj este una dintre terapiile specifice
de compensare.
Terapia tulburărilor de limbaj(TTL) este necesară, in mod special, copiilor diagnosticati cu
diferite forme de deficienta mintală care întâmpină dificultati la nivelul comunicarii.

Logopedia

Ramura care se ocupa de terapia tulburărilor de limbaj este logopedia.

Logopedia are, în primul rând, un scop educativ, contribuind la formarea copilului
în scopul depașirii dificultătilor de învățare, dar si de adaptare.
Prin intermediul acestei terapii se urmareste însușirea limbajului primar cât si
remedierea sunetelor neclare sau deficitare. Această terapie se axează pe exersarea,
dezvoltarea si formarea comunicarii.
In vederea corectarii defectelor aparute, exista metode si procedee specifice fiecarei
categorii de tulburari de limbaj, cat si o serie de exercitii de antrenare pentru activitatea
logopedica, care ajuta la dezvoltarea motricitatii generale, a motricitatii aparatului fono-
articulator, a folosirii adecvate a gesturilor, a reglarii raportului dintre expir si respir, a
stimularii capacitatii respiratorii, a dezvoltarii ritmului, a auzului fonematic etc..( E.Verza
logo vol I, p.25)
În prima etapă, activitatile logopedice se centrează pe formarea abilitatilor
prelingvistice, de ascultare si pe comunicarea nonverbala și imagistica. In cea de-a doua
etapă, se urmărește dezvoltarea vocabularului tematic si dezvoltarea capacitatii de a se
exprima, formând propozitii ( având ca sprijin obiecte sau imagini).

Educarea comunicarii orale

In cadrul activitatilor de educare a comunicării, se va urmări conduita verbală a

copilului pentru a putea observa defectele de limbaj, modul in care sunt rostite si articulate
cuvintele, precum și respirația și realizarea procesului inspir-expir, cu scopul de a se
interveni in corectarea si educarea deficientelor.
În educarea comunicarii orale , copiii sunt indrumați sa diferentieze sunetele, sa își
însușească o exprimare verbala corecta și sa enumere cuvintele din vorbire.

In procesul de educare, se va tine cont de:

1.Particularitatile psiho-motrice;
2.Aparatului fonoarticulator;
3.Educarea echilibrului respir-inspir

Particularitatile psiho-motrice

In ceea ce privește acest factor, se observă că perioada preabecedară este cea mai potrivită
pentru educarea limbajului.
In procesul instructiv- educativ, insusirea limbajului scris-citit, depinde de mai multi
factori care tin de particulatitatile subiective ale elevului si cele obiective care privesc
metodologia predarii.
Referindu-se la particularitatile psihice, U. Schiopu, subliniaza fenomenul de neatentie,
care ingreuneaza invatarea citit –scrisului si care se manifesta in doua feluri:copii neatenti,
activi, agitatie si copii neatenti pasivi , linistiti , dar se gandesc mai tot timpul la altceva.
(Schiopu, U.,Psihologia copilului, Bucuresti, EdituraDid. Si Ped.1967, p.218.)

In urma studiilor efectuate s-a ajuns la concluzia ca exista trei perioade importante in
care are loc insusirea limbajului de catre copil
1) perioada preabecedara, 2) perioada abecedara si 3) perioada postabecedara.
 Perioada preabecedara este perioada principală pentru activitatile specifice
comunicarii orale, în această etapă se însuseste vocabularul si se exerseaza formarea
primelor comportamente grafice. In aceasta perioada se urmareste realizarea de exercitii
specifice pentru antrenarea aparatului fonoarticulator; educarea auzului fonematic: -
realizarea de exercitii de gimnastica respiratorie, toate având drept scop stabilirea
echilibrului timpilor de respiratie respir- inspir și atenţia auditivă şi vizuală.

Antrenarea aparatului fonoarticulator se realizează prin următoarele tipuri de

exerciții:
- gimnastica maxilarelor, închiderea şi deschiderea gurii în mod liber, dar şi cu
opunere de rezistenţă, mişcarea maxilarului inferior înspre stanga si spre dreapta;
- gimnastica limbii: scoaterea şi trasul inapoi al limbii, formarea limba în formă de
lopată sau de sageata
- gimnastica buzelor: fluieratul, suieratul, suflatul, subtierea buzelor

Educarea echilibrului dintre inspir-expir se poate realiza sub formă de jocuri de

miscare care pot fi sau nu însoţite de vobire, de exemplu: umflatul baloanelor, suflatul în
lumânare, aburirea unei oglinzi, respiratie alternativa pe nas şi pe gură, bautul apei cu paiul
etc precum si jocuri de mişcare însoţite de text şi cântec (de exemplu: „Bate vântul
frunzele”) presupune emiterea unor exclamaţii sau interjecţii etc.
Educarea auzului fonematic –presupune diferenţierea sunetelor, recunoasterea
silabelor şi a cuvintelor. Cateva exemple de exerciţii: - exerciţii de imitare a onomatopeelor
în şoaptă si cu voce tare, precum si în diferite ritmuri: cum face pisica, sarpele, vântul etc,
exerciţii de pronunţare a unor serii de silabe formate din sunete apropiate: „ba-pa, ta-ra, si-zi,
etc.”, exerciţii pentru diferenţierea consoanelor surde și sonore: „cât-gât, paie-baie, varsă-
varză”, exerciţii de pronunţare ritmică cum ar fi poezii simple, proverb sau zicatori.
Aceste exerciţii specifice, în principal, activităţilor de terapie logopedică, se pot utiliza
în diferite momente în contextul activităţilor de comunicare, sub formă de jocuri-exerciţii
contribuind la relaxarea elevilor şi pregătind terenul pentru corectarea unor sunete.
.
2.2.Educarea comunicarii scrise. Particularitati metodice

In perioada preabecedara, concomitent cu educarea omunicarea orale se realizeaza si

antrenarea comportamentelor grafice ale elevilor.
Învăţarea comportamentelor grafice pentru copilul cu deficienţe de învăţare necesita
anumite particularitati de ordin metodic :
Antrenarea motricităţii globale
Importanta exersarii motricităţii globale contribuie în mod direct la educarea şi fixarea
lateralităţii.
In aceasta etapa se realizeză activităţi pentru dezvoltarea abilităţii motrice generale prin
exersarea gesturilor fundamentale: a) gestul rectiliniu ; b)gestul rotativ ; c)gestul polimorf

a) gestul rectiliniu, se vor realiza exercitii prin imitare de gesturi de amplitudine

mare şi vor continua cu gesturi de amplitudine din ce în ce mai mică, până la cele implicate în
actul grafic.
La copiii cu dificultati in realizarea motrica, executarea gesturilor va fi permanent
însotita de verbalizare pentru captarea interesului, însoţite de versuri sugestive, cântece,
dramatizări, etc.
Activităţile vizând implicarea gesturilor rectilinii pot consta din:
- exerciţii de deplasare alternativ cu mâna dreaptă stangă a bilelor, mingiuţelor în plan
orizontal: stânga – dreapta şi vertical – sus – jos;- exerciţii de trasare cu markere, cretă,
creioane colorate a unor linii în funcţie de repere date pe spaţiul, la flip-chart, până la spaţiul
foii (coli de desen);- desenarea unor linii orizontale şi verticale gen labirint (exerciţii vizând
exersarea gesturilor rectilinii orizontale şi verticale în mod alternativ).

b)gestul rotativ, se realizeaza prin:

- exerciţii de înşurubare – deşurubare (sticle, borcane, cutii de suc de mărimi diferite);
- exerciţii de bobinare a materialelor textile de grosimi diferite;
- exerciţii de conturare după şablon.

c)gestul polimorf, acest gest presupune mişcări mai complexe şi se exersează cu

ajutorul unor exerciţii de gimnastică, dans, pantomimă, etc.
Dezvoltarea coordonării motrice
Se vor organiza activităţi pentru coordonarea ochi-mână, mână-picior, coordonare
bimanuală (stânga-dreapta):- identificarea şi plasarea unor obiecte din mediul familiar în
funcţie de reperele date;- exerciţii de familiarizare cu instrumente de scris (creioane
cerate,cretă, creioane colorate, creioane HB);- exerciţii de dactilo-pictură;- urmărirea cu mâna
a anumitor trasee (labirintul);- lovirea mingii alternativ cu mâna şi piciorul;- trecerea unei
bile dintr-o mână în alta;- aruncarea mingii la ţintă (coş, popice, etc.).

Antrenarea motricităţii fine

Se pot realiza exerciţii ce presupune abilităţi esenţiale pentru executarea actelor grafice
ulterioare: exerciţii de imitare a cântatului la pian, tobă, fluier; exerciţii de tactare a ritmurilor
diferite alternativ, simultan cu mâna şi piciorul; exerciţii de mimare a zgomotelor produs de
ploaie de intensităţi diferite (plouă liniştit, plouă tare, tună, etc); exerciţii de manipulare a
plastilinei (bile, turtiţe, firimituri, bastonaşe, colăcei);- exerciţii de acoperire a unui contur cu
plastilină prin aplatizare şi întindere; exerciţii de mâzgâlire pe spaţiul foii; exerciţii de
haşurare în contur mare; exerciţii de presare a unor suprafeţe, materiale (balon, burete, minge,
alte materiale); jocuri cu incastre; asamblări puzzle;

Scrierea grafismelor (elementele pregătitoare scrierii)

Pentru formarea comportamentului grafic la copilul cu deficienţe de învăţare va tine
cont de urmatoarele recomandari:
-Formarea şi menţinerea unei poziţii corecte a corpului la scris. O poziţie corectă a corpului
în bancă este necesară atât la scris cât şi la citit.
-Utilizarea instrumentelor diferite de scris.
După ce copii stăpânesc deprinderile motrice elementare prezentate anterior se poate trece la
formarea şi exersarea deprinderilor grofomotrice.
Se va urmări prehensiunea la nivelui mâinii şi capacitatea de ţinere corectă a
instrumentelor de scris.
În această etapă se vor avea în vedere următoarele aspecte:
- familiarizarea cu instrumentele de scris;
- conoaşterea şi utilizarea acestora (hârtia, creioane colorate/ cerate, creta albă şi colorată;
- trasarea liberă pe spaţii mari la început şi apoi pe spaţii din ce în ce mai mici;
- colorarea liberă şi apoi în contur dat;
- execuţia şi trasarea unor elemente grafice după modele date ( iniţial se trasează conturul în
aer, apoi pe masă şi apoi cu instrumentul de scris în spaţiul dat);
- completarea unor desene lacunare;
- unirea punctelor (pentru a obţine linii, contururi).
O dată ce copiii reuşesc să respecte reguli/condiţii minime pentru realizarea
actului scrieii: poziţia corectă a corpului, a mâinii şi ţinerea corectă a instrumentului de scris
în mână se poate trece la realizarea grafismelor.

Perioada abecedară este perioada insuşirii de către elevul cu CES a invăţării

alfabetului şi insuşirii citit-scrisului. Dacă pentru copilul din şcoala publică această perioadă
corespunde clasei I, in şcoala specială, o parte dintre elevii cu CES dobandesc abilităţi
lexicografice de citit-scris pană in clasele a IV-a, a V-a. Nu ne referim aici la elevii cu
deficienţe severe şi/sau asociate.
Terapiile specifice și activitățile de recuperare și compensare continuă și după
perioada școlară de gimnaziu, fiind o activitate continuă, permanentă, centrată pe nevoile
actuale ale fiecărui copil în parte. Acestea sunt o parte importantă a procesului instrutiv –
educativ deoarece se focalizează pe nevoile elevului din punct de vedere al dobândirii de
achiziții și formării de competențe pe arii de dezvoltare și niveluri funcționale, astfel încât
acesta să fie pregătit pentru achizițiile curricular.
Educarea psihomotricitatii detine un loc important in terapia educationala, avand in
vedere ca deficienta mintala si deficientele senzoriale pot fi asociate, in general, cu debilitatea
motrica. In general, copiii cu dizabilitati intelectuale sunt lipsiti de echipamentul psihologic
al primei copilarii, ceea ce impune ca printr-o educatie sistematica sa se reia si sa se
completeze achizitiile privitoare la mecanismele motorii si ale psihomotricitatii care
constituie baza pentru toate mecanismele mentale, pregatind formele de activitate intelectuala
superioara (Musu, I., Taflan, A., p.226, 1999).
Educarea psihomotricitatii ajuta la ameliorarea personalitatii deficientului mintal.
Pentru deficientii mintali cu debilitate medie educatia psihomotrica, integrata in porcesul
educational general, constituie un mijloc de valorizare personala, ameliorand comportamentul
si activitatea de invatare. Educarea psihomotricitatii pentru debilitatea mintala lejera este o
conditie esentiala a insertiei scolare si profesionale (Musu, I, Taflan, A. coord., p.227).