Nr.

8,
DECEMBRIE 2023,
iasi

ISSN 3008 – 427X

ISSN-L 3008 – 427X

Revistă de promovare a mobilităților Erasmus+ din Colegiul Național

„Vasile Alecsandri”, Iași
 Educația pentru protejarea mediului a devenit o constantă în activitățile școlare,
pe fondul unor schimbări
climatice determinate de
consumerismul societății
actuale. Tot mai mult, la orele
de consiliere, la științe, în
„Săptămâna Altfel” sau în
„Școala Verde” abordăm această
problemă. Schimbările se simt,
copiii devin mai responsabili.
Totul se realizează și pe fondul
unei noi paradigme culturale care include protejarea mediului și conectarea cu natura ca
valori esențiale. E imposibil să nu identificăm, totuși, că, în ciuda unor comportamente
responsabile (destul de formale), nu există nici o interiorizare autentică și nici o
conștientizare la nivel de profunzime a nevoii de a avea o atitudine constantă pentru
protejarea Terrei.

În aceste condiții, una dintre soluții este crearea sentimentului de apartenență la

o comunitate pentru care mediul este perceput ca structură organică. Polarizarea
grupului înspre această valoare, dragostea pentru natură și, implicit, conservarea
acesteia, pot fi mecanisme care să întărească educația începută de școală.
 Din acest motiv, proiectele europene de tip Erasmus+ dedicate elevilor sunt
binevenite. Deschiderea tinerilor și plăcerea de a împărtăși valori, preocupări, hobby-uri
orientează, treptat, interacțiunea înspre respectul față de mediu, cel puțin ca analogie
inițială cu prețuirea celor de lângă noi. Într-adevăr, e foarte posibil ca la început
comportamentele care urmăresc protejarea mediului să fie doar o înregimentare în trend,
însă, ulterior, masca devine obraz, cu atât mai mult cu cât această valoare este identificată
și la tineri dintr-o altă țară.
Acest tip de formare ne-a fost oferit în mobilitatea Erasmus+ desfășurată la
Lisabona, în perioada 8-12 mai 2023, nu întâmplător săptămâna dedicată activităților din
„Școala Verde”, unde au participat șase elevi de la Colegiul Național „Vasile Alecsandri” -
Bianca Anton, Iulian Leonte, Mihnea Manolache, Eliza Munteanu, Emilia Pricop, Ioan Trif
-, doi profesori însoțitori - doamna Liliana Giugastru și doamna Silvia Coșarcă - și un
profesor într-o mobilitate de tip Jobshadowing, subsemnatul.
Am cunoscut oameni dedicați
și deschiși, de la care am avut
ce învăța și care ne-au pregătit
activități din care să ne
însușim protejarea mediului ca
valoare atât în mod explicit,
prin lecții interactive și
seminare, cât și implicit, prin
vizite și invitație la dialog
intercultural. Un alt plus al
acestei mobilități a fost grupul extins de elevi și profesori din trei țări: Portugalia, România
și Turcia.
Ce am descoperit, ce am învățat și ce am interiorizat din această experiență veți
descoperi și dumneavoastră în paginile acestei reviste care, sperăm noi, va transmite
intensitatea bucuriei de a cunoaște pe care noi am trăit-o pe parcursul săptămânii
petrecute în Lisabona.
prof. Nicu Crăciun
1.Jurnal de activitate
2. Interviuri
3. Jobshadowing
4.Before & After
4.Experiente
, culturale
5.”Erasmus +, o
experienta
, ce deschide
,

inimi, dar ,si minti”

,
 ziua 1
Prima zi e întotdeauna cea mai entuziasmantă. Programul nostru a început la ora 10.
În drumul spre Externato Marquês de Pombal din Lisabona, școala noastră în această
săptămână, am avut oportunitatea de a ne bucura de o plimbare pe specificele
trotuare ale Lisabonei. Ne-am oprit și la o cafenea, unde am învățat să spunem
“Obrigado!” (Mulțumesc!). Plini de entuziasm, profesorii și studenții portughezi ne-au
primit călduros, alături de camarazii noștri turci, 14 în total. Școala se înfățișează
foarte simplu, în constrast cu studenții foarte competenți în comunicarea în limba
engleză. Primirea a fost urmată de un joc foarte amuzant, realizat cu scopul de a ne
cunoaște mai bine: o minge a fost pasată de la elev la elev. Cel care o prindea își
spunea numele și trăgea un bilet dintr-o urnă, iar apoi răspundea la o întrebare. După
introducere, fiecare țară și-a prezentat școala și orașul natal. Noi am pregătit un
videoclip și o prezentare a unor aspecte culturale românești. Elevii turci și cei
portughezi au fost mai ales impresionați de Transfăgărășan. Turul Lisabonei, ghidat de
noii noștri prieteni portughezi, avea să ne arate un oraș fascinant. Ne-am oprit, de
asemenea, pentru prânz. Prima destinație a fost Mall-ul Atrium, foarte asemănător cu
Iulius Mall, din Iași. Călătoria noastră spre Chiado a fost facilitată de Metroul din
Lisabona, o experiență total nouă pentru mulți dintre noi. În Chiado, am văzut statuia
lui Iosif I, chiar în fața spectaculosului fluviu Tajo, ce străbate Lisabona. În spatele
statuii se află arcul Rua Augusta. Am aflat de la colegii portughezi că în 1755 a avut loc
un cutremur devastator care a distrus aproape toată Lisabona. Așadar, ce vedem acum
este ceea ce s-a construit peste ruinele vechiului oraș. Vremea a fost sufocantă și am
avut nevoie de protecție împotriva soarelui prea puternic pentru noi. Această lungă
plimbare s-a încheiat cu o oră de shopping și o înghețată. Seara am participat la un
spectacol de „Fado”, muzică tradițională, unde am încercat și mâncarea portugheză.
Acest stil muzical s-a născut în Lisabona, acum mai bine de 200 de ani și urmărește să
transmită emoții puternice. Traducerea cuvântului „fado” este „soartă, destin”. Una
peste alta, prima zi a fost grozavă. Prieteni noi, oraș nou și școală nouă, un orizont
complet nou se deschide experienţei noastre. Așteptăm cu nerăbdare zilele ce vor veni.
 ziua 2
După prima zi, așteptările au crescut. Ne-am trezit
dis-de-dimineață, astfel încât să ajungem la ora 9:00
la Externato Marquês de Pombal din Lisabona. Am
început ziua cu un workshop în care toți elevii din
proeict - turci, români și portughezi - au fost
împărțiți în grupe a câte aproximativ 8 elevi. Fiecare
grupă avea de îndeplinit câte un sarcină. O grupă a
avut de colorat harta lumii în funcție de fiecare tip
de climă pe care o are fiecare regiune. O altă grupă a
avut de reprezentat câteva grafice care arătau
temperatura medie pe glob în fiecare lună a anului,
iar ultima grupă a avut de făcut colaje cu știri din
România, Turcia și Portugalia despre efectele
schimbării climei.

Deși activitățile au fost relativ simple, mesajul

workshopului a fost unul foarte puternic și cu un
adevărat impact. După terminarea lui, toți
participanții păreau mult mai interesați de cum ar
putea contribui la protejarea mediului, astfel încât
contextul actual să se îmbunătățească. A fost o
experiență foarte plăcută, deoarece diversitatea
grupurilor ne-a făcut să socializăm cât mai mult cu
ceilalți și să lucrăm în echipă pentru a aduce fiecare
proiect la cea mai bună formă a sa.

După ce workshopul a luat sfârșit, din păcate, fiecare grup și-a ales un drum
diferit. Noi am călătorit câteva stații cu metroul și autobuzul până la Mosteiro
dos Jerónimos, iar apoi am luat masa la Nosolo Italia, un restaurant de pe
marginea fluviului Tajo. Mica noastră expediție a luat sfârșit cu o plimbare
până la Turnul Belém, iar după câteva poze și momente de liniște la malul
fluviului am plecat înapoi spre hotel, gata pentru a ne reîncărca bateriile
pentru ziua următoare.
 ziua 3

Pinguinii și vidrele ne așteptau nerăbdători în a treia zi. Însă, înainte de a ajunge la ființele
necuvântătoare, primele ore ni le-am petrecut la şcoala Externato Marquês de Pombal, unde,
după cum știți, am făcut diferite activități în cadrul mobilității din Portugalia. Am avut parte
de o surpriză plăcută când am ajuns la scoală: elevii din Turcia erau așezați la o masă lungă, iar
în fața lor se aflau plăci de faianță din ceramică „Azulejo”. Aceste plăci sunt bucăți de gresie,
caracteristice Spaniei și Portugaliei, iar până acum le-am văzut pe case, restaurante și biserici.
Sunt o emblemă și o mândrie pentru portughezi, iar noi putem confirma că sunt într-adevăr
originale. Fiecare dintre noi a avut de pictat o placă reprezentând schimbările climatice în
viziuna sa. Atmosfera a fost foarte relaxantă, fiecare devenind artist în timp ce asculta muzică.
După ce ne-am terminat creațiile, ne-am îndreptat spre Oceanariumul din Lisabona, care este
unul dintre cele mai mari din Europa, cu peste 15.000 de creaturi maritime din 450 de specii.
Clădirea „plutește” într-un golf din estul Lisabonei. Scopul lui este de a promova protecția
speciilor marine, de a îmbogăți cunoștințele celor care îi calcă pragul, nicidecum de a ține
animalele captive. Dimpotrivă, animalelor li se oferă un habitat prielnic nevoilor lor, iar
angajații se asigură că orele și dietele lor sunt respectate, scafandrii hrănindu-i și asigurându-se
că se simt bine. Acum, că mica introducere despre oceanarium este gata, vă voi spune câte ceva
despre ce am văzut. Am fost întâmpinați de o mascotă simpatică, iar apoi de un acvariu uriaș,
care semăna leit cu fauna maritimă din filme. A venit rândul pinguinilor menționați în
introducere, care înotau fericiți sau se chinuiau să intre în apă, reprezentând regiunea
oceanului Antarctic.
 ziua 3
Apoi am făcut cunoștință și cu două vidre care se jucau în apă, bucurându-se de atenția
vizitatorilor, care le priveau încântați. În a doua „cameră”, Oceanul Indian, era reprodusă
temperatură ridicată și vegetație bogată, specifice acestui mediu. Animalele care ne-au rămas
în minte, dar și în suflet, depinde pe cine întrebați, au fost meduzele, dragonii de mare și
peștișorii care semănau leit cu Nemo și Dory.
Ideea cu care a rămas fiecare dintre noi după vizita la Oceanarium este că trebuie să fim mai
conștienți și responsabili în legătură cu cantitatea de deșeuri aruncate și să ne pese cu adevărat
de lumea în care trăim. Acțiunile noastre nu ne afectează doar traiul zilnic, ci le afceteaza și pe
micile necuvântătoare care nu au nicio vină. Oceanariumul are rolul de promova protecția
faunei maritime. Ziua s-a încheiat cu o plimbare cu telegondola, care a fost cel puțin amuzantă.
Așteptăm cu nerăbdare a patra zi și suntem curioși ce se va mai întâmplă.
 ziua 4
Ziua a patra a mobilității la Lisabona a început cu un workshop despre dezastrele
climatice. Doamna prof. univ. dr. Joana Terra da Motta, specialistă în protecția
mediului și gestionarea situațiilor de criză, a început prin prezentarea diferențelor
dintre dezastrele climatice și cele naturale. Dumneaei a avut pregătite câteva
materiale cu ajutorul cărora discuția a decurs foarte firesc. Ulterior, printr-un dialog
foarte bine condus, doamna profesoară a scos în evidență consecințele și cauzele
schimbărilor pe care le înregistrăm zilnic. În a doua parte a activității, copiii,
împărțiți pe echipe mixte de elevi turci, portughezi și români, au participat la un joc
de rol care a avut ca temă modalitățile prin care facem față situațiilor de criză cauzate
de schimbările climatice. Toate grupurile au avut aceleași cerințe. O persoană era
desemnată primar, o altă persoană era ofițer de poliție, iar o alta era manager în
cadrul protecției mediului. Pe lângă cele trei autorități, ceilalți copii aveau rolul de
cetățeni, iar ei puneau întrebări autorităților cu privire la un plan de urgență ce va
trebui urmat în cazul unei inundații. După finalizarea jocului, fiecare elev a primit
câteva întrebări de tipul „ce ai lua cu tine dacă ar trebui să evacuezi casa de urgență?”,
la care avea să se gândească pentru a favoriza gestionarea situației într-un astfel de
scenariu. La final, ne-am bucurat să primim diplomele cu o zi mai devreme, având în
vedere că ziua următoare vom avea doar activități outdoor în Sintra. În a doua parte
a zilei am pornit să descoperim alte colțuri ale Lisabonei. Am vizitat Castelul Sao
Jorge, un loc foarte popular printre obiectivele turistice de vizitat ale orașului,
Catedrala Sé, iar apoi am admirat orașul de la înălțimea ascensorului Santa Justa,
conceput încă din 1902, cu un aspect aparte.
 ziua 5
Dimineață m-am trezit plin de entuziasm în Lisabona, gata să-mi încep ziua. Am
pornit spre gară și am luat trenul spre Sintra, un oraș pitoresc la poalele munților.
Destinația noastră era Palatul Pena, o bijuterie arhitecturală în mijlocul unui peisaj
fermecător.
Odată ajunși acolo, am fost cuceriți de frumusețea și bogăția culturală a palatului.
Am explorat încăperile pline de istorie, am admirat grădinile spectaculoase și am
savurat priveliștea deosebită asupra orașului Sintra. Fiecare colțișor al palatului
dezvăluia o poveste fascinantă.
După această experiență remarcabilă, ne-am întors în Sintra și am pornit spre Cabo
da Roca, punctul cel mai vestic al Europei continentale. Pe măsură ce mă apropiam
de țărm, vântul bătea din ce în ce mai tare, ajungând sa fie aproape foarte greu să
respirăm. Însă a fost o experiență pe care mi-o voi aminti cu drag pentru foarte mult
timp.
Seara, ne-am întors cu trenul la Lisabona, mândri de amintirile minunate pe care le-
am adunat în acea zi.
Astfel, ziua petrecută în Sintra, vizitând Palatul Pena și explorând Cabo da Roca, a
fost o aventură memorabilă, plină de aventuri si experiente interesante.
 ziua 6
Ultima zi din această mobilitate a fost atât de frumoasă și de intensă, cu siguranță,
pentru a spori regretul unei plecări iminente. Fiind sâmbătă, școlile erau închise, deci
nu am participat la activități alături de elevii turci și portughezi. Am profitat de
dimineața liberă și după un mic dejun copios am plecat cu trenul spre Cascais pentru a
ne bucura de câteva ore pe litoral. Ajunși acolo, colegele noastre dragi au cedat în fața
tentației de a vizita magazinele de suveniruri. După 30 de minute care s-au simțit ca o
eternitate, am putut într-un final să ajungem la destinația finală, plaja.
Înarmați cu câte o pereche de slipi și un pistol cu apă, a izbucnit o bătălie între fete și
băieți. Colegele noastre au ieșit victorioase și drept pedeapsă, eu și colegul meu Mihnea
am fost îngropați în nisip.
Obosiți după această confruntare crâncenă, am decis de comun acord să mâncăm câte
un kebab de la un restaurant din apropiere.
Voiam să terminăm în forță vizita noastră în Lisabona așa că am ales drept ultimă
atracție statuia Cristo Rei. După un drum cu feribotul și unul cu autobuzul am ajuns la
mărețul monument. Am fost uimit de mărimea sa și nici nu pot descrie cât de copleșit
am fost de măreția sa. Am urcat în turnul pe care a fost construită statuia și de acolo
am putut vedea toți frumusețea Lisabonei, cu apele sale sclipitoare ca pietrele prețioase
și priveliștea uimitoare ce se întindea în orizont. Alături de statuie, în piatră, era gravat
mesajul: „Dumnezeu e dragoste” în 12 limbi.
După aceea, am luat un autobuz ce ne-a trecut peste podul „25 Aprilie” înapoi spre
hotel.
La cazare, mi-am urmat programul meu normal de seară, când m-am uitat la ceas. Era
ora 22:00 în Portugalia deci 00:00, următoarea zi, în România, ziua mea. După fusul
orar de acasă aveam 18 ani. Contemplam cu nostalgie asupra copilăriei mele până când
am auzit un ciocănit la ușă. Colegii și profesorii mei mă așteptau cu un tort și zâmbete
sincere pe față.
Am fost bucuros de faptul că aveam cu cine să sărbătoresc pentru câteva ore înainte de
călătoria înapoi spre casă. Am ascultat muzică, am povestit, dar într-un final s-au
împărțit pijamalele și fiecare a plecat în camera lui.
Maria Clara, elevă la Externato Marquês de Pombal

1.Give me a short introduction of yourself

R: Hi! My name is Maria Clara. I'm 19 and
I'm from Portugal.
2. Is this your first erasmus experience?
R: No, it's not. It's my 3rd experience so
far.
3. What did you learn so far?
R: I learned a lot of this about other cultures, I practiced my
English and made new friends
4. Do you think these experiences will make a difference?
R: Yes! You will always leave the Erasmus experience with new
knowledge about the culture, language and even the people of the
country you've been.
5. Would you go in another country through an Erasmus program?
R: Yes, definitely. If you have the opportunity to travel and to have
new experiences go for it.
6. Is it easy to acommodate foreign students?
R: Of course, you just need to like to talk to different people from
different places and cultures, be nice and be invested on what
you're doing.
7. Regarding the romanian and turkish students, what differences
did you perceive?
R: There were many differences, the culture, food, traditional
music & dance and the way each one communicated. But in the
end, even with these differences, everyone was very friendly and
really nice people
Diogo Rodrigues, elev la Externato Marquês de Pombal
1.Give me a short introduction of yourself
R: Hello, my name is Diogo Rodrigues, I'm
18 years old, this year I'm going to
university, I live in Lisbon, proud to be
portuguese.
2. Is this your first Erasmus experience?
R: No, my first erasmus was in 2021 in
Greece, thankful to be there, it was an
unforgiving experience.
3. What did you learn so far?
R: I've learned how the foreign culture has, some of the basic words
and improve my english-speaking.
4. Do you think these experiences will make a difference?
R: Absolutely, it makes me happier to meet foreign people and
learn about them.
5. Would you go in another country through an Erasmus program?
R: Of course, I would love to travel and meet new people and new
culture.
6. Is it easy to acommodate foreign students?
R: It depends on the inicial icebreaking and if the people are social.
7. Regarding the romanian and turkish students, what differences
did you perceive?
R: Just a little bit the accent and the type of clothing.
 Mobilitatea Jobshadowing din Portugalia, la Estabelicimentos de
Ensino din Lisabona, a fost o experiență în care am învățat despre
protecția mediului (tema principală a proiectului) și, de asemenea,
despre relația dintre elevi și profesori.
În prima zi am vizitat școala,
am participat la un joc
interactiv de ice breaking și
am fost introdus în atmosfera
instituției
Cursurile de la școala la care am fost sunt
dedicate elevilor care nu au promovat
examenele finale la sfârșitul anilor de liceu. În funcție de examenele la care nu au
reușit, elevii se înscriu la cursuri pentru care plătesc. Programul este flexibil și există
posibilitatea de a studia online. De asemenea, cursanții beneficiază de consiliere
psihologică și susținere pentru orientarea în carieră. În a doua parte a zilei, elevii de la
Lisabona ne-au făcut un tur al orașului și ne-au arătat cele mai importante și frumoase
atracții din centrul Lisabonei.
În a doua zi de activități, am participat ca observator la cursuri dedicate
protecției mediului. Am apreciat foarte mult că elevii au învățat prin descoperire.
Copiii au fost împărțiți în grupuri de lucru și au avut următoarele activități de învățare:
documentarea despre tipurile de climă, proiectele naționale și europene de protecție a
mediului și variațiile de temperatură din diferite regiuni. Apoi, elevii au realizat
proiectele. Ulterior, acestea au fost analizate și concluziile au fost trase împreună de
profesor și elevi. A doua parte a zilei a fost dedicată
descoperirii cartierului Belem din Lisabona.
A treia zi de mobilitate Erasmus la Lisabona a
continuat cu activități dedicate mediului, asociate cu o
perspectivă culturală specifică Portugaliei. În prima parte a
zilei, fiecare dintre noi a pictat câte un azulejo, o bucată de
ceramică, specifică acestei zone, care este amplasată atât în
interiorul, cât și în exteriorul caselor, instituțiilor,
restaurantelor, stațiilor de metrou. Rolul acestui azulejo este
atât ornamental, cât și funcțional, deoarece ajută la controlul
temperaturii. Fiecare dintre noi a desenat motive florale sau
culturale pentru a reprezenta prețuirea mediului și a
 diversității culturale. Am desenat, am vorbit, am împărtășit
gânduri și apoi am plecat la Oceanarium. În Portugalia există o
mândrie și un cult pentru ocean, o atitudine firească având în
vedere istoria și poziția acestui fost mare imperiu. Oceanarium
este un acvariu imens, ale cărui exponate sunt grupate în funcție de fiecare ocean.
A patra zi de mobilitate la Lisabona a început cu un atelier despre dezastrele
climatice. Doamna Univ. Dr. Prof. Joana Terra da Motta, specialist în protecția
mediului și managementul crizelor, a început prin a prezenta diferențele dintre
dezastrele climatice și cele naturale. Ulterior, printr-un dialog foarte bine condus,
doamna profesoară a evidențiat consecințele și cauzele schimbărilor pe care le
înregistrăm zilnic. În cea de-a doua parte a activității, elevii, împărțiți în echipe, au
participat la un joc de rol despre modul în care facem față situațiilor de criză cauzate
de schimbările climatice. În a doua parte a zilei am vizitat Castelul Sao Jorge și
Catedrala Sé.
A cincea zi de mobilitate din Lisabona
a fost dedicată activităților în aer liber. Am
petrecut ziua cu elevii și profesorii din
Lisabona, în Sintra, oraș din zona
metropolitană a Lisabonei. În primul rând,
am vizitat Castelul Pena, reședința ultimelor
generații ale familiei regale a Portugaliei. În a
doua parte a zilei, am mers la Cabo da Roca,
cel mai vestic punct al Europei continentale.
În concluzie, participarea la această mobilitate mi-a lărgit mult orizontul de
cunoaștere atât la nivelul temei principale, protejarea mediului, cât și din punctul de
vedere al relației dintre elevi și profesori.
prof. Nicu Crăciun
 Leonte Iulian, clasa a XI-a B
În timpul mobilității din Portugalia,
Lisabona, am avut parte de foarte
multe experiențe. Aflându-mă într-o
țară nouă și fiind înconjurat de atâția
oameni diferiți din punct de vedere
cultural și lingvistic, a fost o trăire
extraordinară. Am învățat multe
lucruri și am vizitat o grămadă de
locuri. O să descriu transformările
prin care am trecut în urma acestei
experiențe.
Înainte de plecare, am avut câteva griji cu privire la mediul în care ne vom petrece o
săptămână. Dar toate aceste frici au dispărut când am întâlnit oameni atât de
primitori la Externato Marquês de Pombal.
Lisabona este un oraș diferit de Iași, deci m-am așteptat la o perioadă de acomodare
cu transportul public. Această etapă a trecut repede. M-am obișnuit rapid cu
metroul din Lisabona și orientarea către școală și magazine.
Echipa noastră a fost formată din șase elevi, iar pe majoritatea nu îi cunoșteam.
Acesta nu a reprezentat un obstacol, căci între noi s-au legat rapid prietenii care
rezistă și acum, după mobilitate. Profesorii însoțitori (trei la număr) au fost mereu
lângă noi să ne susțină și să ne îndrume. Alături de ei am construit experiențe de
neuitat.
Eu nu am mai călătorit cu avionul înainte și nici nu am mai vizitat altă țară. Nu am
știut la ce să mă aștept, dar acum realizez că acestea sunt experiențe pe care toată
lumea ar trebui să le trăiască. Simt că lumea este mai mare, că întotdeauna există
„altceva”.
Săptămâna din Lisabona și-a lăsat amprenta asupra mea, a avut un impact puternic.
Locurile și persoanele cu care am intrat în contact vor rămâne în memoria mea
mult timp.
Orizonturile mele culturale s-au lărgit și cunoștințele mele au căpătat și alte
direcții.
Anton Bianca Ramona, clasa a XI-a E
Trebuie să recunosc că aveam așteptări de la
această călătorie, dar nu depășeau speranța că
voi socializa un pic și că nu mă voi transforma
într-o stană de piatră când îmi va fi rândul să
vorbesc în fața multor persoane. Spre
surprinderea mea, săptămâna petrecută în
Portugalia mi-a întrecut așteptările enorm.
Începând cu obiectivul acestui proiect,
promovarea responsabilității față de mediul
înconjurător, pot spune că am dobândit un
altfel de comportament față de planeta
noastră. Înainte, practicam activități care
făceau până și o mică diferență, numai că nu
conștientizam ce se va întâmpla dacă mai
multe persoane nu vor face la fel.
După vizita la Oceanarium și workshopul în care am discutat despre dezastrele naturale
care au avut și ar putea avea loc din cauza schimbărilor climatice, am realizat cu adevărat
importanța și promovarea unui comportament responsabil față de Terra.
Pot spune că am legat niște prietenii care, cu siguranță, vor ține ani. Din primele zile am
început să ies din cochilie, toate emoțiile și stresul evaporându-se la vederea zâmbetelor
colegilor și profesorilor însoțitori. Au urmat primirile călduroase ale elevilor, care ne-au
ajutat să ne simțim ca acasă. De asemenea, cele două grupuri din Turcia m-au surprins
plăcut, copiii fiind foarte sociabili și dornici de a afla cât mai multe despre noi. Atât
profesorii noștri, cât și cei de la școala Externato Marquês de Pombal au fost răbdători și
ne încurajau la fiecare pas. Un aspect demn de menționat este responsabilitatea pe care
un copil o capătă când părinții nu sunt în jurul lui într-o țară străină. Mi s-a părut un pic
înfricoșător, la început, să nu o mai am pe mama care îmi amintea să nu uit cartela de la
hotel sau care se ocupa tot timpul de acte. Dar, după câteva controale de securitate,
îmbarcări și aterizări și câteva zile petrecute în Portugalia, am conștientizat că eu trebuie
să am grijă de mine și chiar începuse să îmi placă mult. Nu s-a schimbat nimic de când am
revenit în țară, ba chiar, dimpotrivă, consider că devin din ce în ce mai independentă,
mulțumită acestei mobilități. Revenind la stres și emoții, după mai multe conversații și
strângeri de mână, am început să am mai multă încredere în mine și în abilitățile mele.
Când am realizat că toți suntem oameni și că facem greșeli, am devenit și eu un fluture,
care, chiar dacă făcea o greșeală, o accepta și încerca să găsească soluții pentru a rezolva
problema. Un ultim lucru, dar nu cel din urmă, este chiar felul în care vedem și ne
bucurăm de viață. Fiind expuși la o cultură cu totul nouă și la situații neprevăzute, am
început să mă bucur și să învăț din orice mi se întâmplă, fie bun sau rău. Mi-am dat seama
că zilele nu se mai întorc și că trebuie să profit de fiecare râset, adiere de vânt și val al
oceanului.
Așadar, țin să le mulțumesc colegilor și profesorilor din Colegiul Național „Vasile
Alecsandri” Iași, fiindcă fără ei experiența nu ar fi fost atât de memorabilă.
 Pricop Emilia-Amalia, clasa a XI-a C
În calitate de elev care nu a fost niciodată
într-o mobilitate Erasmus+, pot spune că
așteptările erau foarte incerte, pentru că
nicio experiență nu seamănă cu alta. Eu, de
exemplu, la început, am fost foarte speriată
de grupul de elevi din liceul meu și de
persoanele de la școala din Lisabona, pentru
că nu cunoșteam pe absolut nimeni. Ce e
drept, mă așteptam să îmi placă orașul și
împrejurimile foarte mult, deoarece mă
documentasem puțin înainte să plecăm și
văzusem imagini foarte frumoase.

Mai târziu mi-am dat seama că toți colegii mei sunt niște persoane
extraordinare, cu simțul umorului și un spirit foarte puternic de a ajuta pe
ceilalți. Au fost mult mai impresionante toate locurile pe care le-am vizitat
decât îmi imaginam, iar elevii portughezi și cei turci au fost foarte deschiși.
Efortul lor de a interacționa cu noi și de a ne face să ne simțim bine a fost și
este de admirat.
Cu mâna pe inimă, pot spune că a fost cea mai frumoasă experiență din viața
mea. Din momentul în care am depus dosarul pentru a fi acceptată în proiect,
până am ajuns din nou în România din Portugalia, tot procesul prin care am
trecut a fost presărat numai cu surprize frumoase. Toate amintirile vor
rămâne cu mine și le voi păstra ca pe adevărate valori. Sunt complet
recunoscătoare pentru toți colegii mei care m-au însoțit în această experiență,
fără de care nimic nu ar fi fost la fel, iar totodată și pentru cei trei profesori
care sunt niște persoane extraordinare, ce au avut grijă de noi și au ținut cont
de fiecare cuvânt al nostru și de fiecare preferință.
Munteanu Eliza Mihaela, clasa a XI-a A
Trebuie să recunosc faptul că, inițial, nu aveam
nicio dorință de a ma înscrie în acest proiect,
însă auzind celelalte povești ale colegilor care
au participat în astfel de proiecte și la
insistențele colegei de bancă, m-am decis să mă
înscriu și eu.

Înainte de plecare, mi-am făcut tot felul de griji

cu privire la zbor, la activitățile la care trebuia
să participăm și la comunicarea cu elevii din
școala gazdă, dar și cu colegii cu care am plecat
din România.

Acum , gândindu-mă la săptămâna petrecută în Lisabona, îmi aduc aminte cu

zâmbetul pe buze de momentele petrecute alături de colegii români și de activitățile
de la școala gazdă. M-am înțeles foarte bine cu colegii mei, am fost o echipă unită și,
chiar și după mobilitate, am păstrat prietenia.

Lisabona este un oraș foarte frumos, mi-a depășit așteptările. Nu am avut când să ne
plictisim acolo. În săptămâna în care am fost acolo am încercat să vizitam cât mai
multe obiective turistice.

Proiectul Erasmus+ la care am participat a fost cea mai frumoasă experiență a mea
pe care am trăit-o în liceu. Am învățat foarte multe lucruri și am cunoscut persoane
pe care nu le voi uita prea curând.
 Trif Ioan, clasa a XI-a A
Inițial, nu credeam că aș fi avut vreo șansă de a fi
admis la acest proiect. Sunt o persoană
încrezătoare, dar o selecție de 6 elevi din 42 nu
îmi inspira faptul că aș avea succes. Totuși, mi-am
depus dosarul, am transmis toate informațiile
necesare și cu voia lui Dumnezeu am fost acceptat
ca membru al acestui proiect.

După selecție, nu pot spune că m-am îngrijorat în legătură cu un anumit aspect, dar
pot zice cu siguranță că așteptam cu nerăbdare experiența Erasmus și toate
provocările ce veneau cu aceasta. Urmăream zilnic calendarul și calculam zilele
rămase până ce plecam spre Lisabona alături de colegi și profesori.

Mi-am dat seama că toată așteptarea a meritat din momentul în care am intrat în
stația de metrou, la nici o oră de când am ajuns în țară. Fiecare linie avea o culoare
distinctivă alături de un simbol, ceea ce ne-a ajutat foarte mult să călătorim repede
și eficient fără să pierdem mult timp planificându-ne traseul.

Lisabona este un oraș splendid, care de multe ori m-a lăsat fără cuvinte. Este un loc
ce merită protejat și pot afirma cu siguranță faptul că nu mă așteptam la nici
jumătate din frumusețea pe care am văzut-o.

Sunt recunoscător pentru că am participat la acest proiect, deoarece am putut să

descopăr un loc nou în cadrul unui schimb de experiențe cu alți elevi. Nu voi uita
această experiență Erasmus niciodată și sunt sigur de faptul că am reușit să leg niște
prietenii pe viață.
 Manolache Mihnea, clasa a XI-a B
Înainte de plecarea în Portugalia,
speram să cunosc oameni noi și să
exersez limba engleză într-un mediu
diferit. Experiența mea a depășit cu
mult așteptările și m-a făcut să mă
întorc mult mai încântat decât am
plecat.
De la început, am fost plăcut surprins de ospitalitatea și deschiderea oamenilor
pe care i-am cunoscut. Am întâlnit persoane minunate care s-au străduit să mă ajute
să mă adaptez la noua mea viață acolo. Această interacțiune constantă cu vorbitorii
nativi de portugheză mi-a oferit o oportunitate valoroasă de a practica și de a învăța
limba engleză într-un mod autentic.
Pe parcursul mobilității, am avut șansa de a explora diversitatea culturală și
frumusețea țării. Pe lângă orașele istorice și peisajele impresionante, am descoperit și
bucuria de a gusta delicioasa mâncare portugheză.
În plus, am avut ocazia de a studia într-un mediu academic dinamic și
stimulant. Cursurile mi-au oferit cunoștințe și perspectivă asupra domeniului meu
de studiu, iar profesorii au fost foarte deschiși și pasionați.
Reîntorcându-mă acasă, am fost plin de entuziasm și recunoștință pentru
această experiență de mobilitate în Portugalia. Am cunoscut oameni minunați, am
dezvoltat abilități lingvistice și am dobândit o perspectivă culturală nouă. Această
experiență mi-a lărgit orizonturile și mi-a oferit încredere în mine însumi.
În concluzie, mobilitatea mea în Portugalia a fost un moment de dezvoltare
personală și profesională. Am fost plăcut surprins de experiența minunată și m-am
întors mult mai entuziasmat decât am plecat. Recomand cu căldură tuturor să își
asume șansa de a explora și de a învăța într-un mediu nou, pentru că este o
oportunitate unică de dezvoltare și împlinire personală.
În prima zi din însorita Portugalie am avut ocazia să ne plimbăm în
piața „Praça do Comércio” și să ne odihnim pe malul fluviului Tejo.
Construită pe locul unde se afla Palatul Regal înainte de a fi distrus
de Marele Cutremur din 1755, Praça do Comércio este cea mai
importantă piață din Lisabona și timp de decenii a fost portul
Lisabonei pentru comerțul maritim.
Praça do Comércio este formată dintr-un ansamblu de clădiri
poziționate pe trei laturi și este deschisă spre latura de sud, cu
privirea spre Tejo. În trecut, navele comerciale obișnuiau să sosească
aici și aceasta era poarta de intrare către Lisabona.
Situat în partea de nord a Praça do Comércio, Arco da Rua Augusta
începe strada cu același nume, cea mai importantă stradă din Baixa.
Arcul de Triumf Rua Augusta a fost creat de arhitectul Santos de
Carvalho pentru a celebra reconstrucția orașului după marele
cutremur. Construcția sa s-a încheiat în 1873 și statuile sale îi
reprezintă, printre alții, pe Vasco da Gama și pe marchizul de
Pombal.
Marea statuie din centrul Praça do Comércio este a regelui Iosif I
(José I), iar calul său zdrobește simbolic șerpii cu copitele.
Toți am ajuns la concluzia că această piață este simbolul renașterii,
portughezii reușind să creeze o piață splendidă după un dezastru
natural de proporții.
 Prima noastră experiență culturală a
fost contactul nostru cu muzica fado.
„Fado”, cuvânt tradus în mod obișnuit
ca destin sau soartă, este numele unui
gen muzical interpretativ și melodic
care a originat în Lisabona începutului
secolului al XIX-lea, dar foarte probabil
are origini mult mai timpurii.

Fado este caracterizat prin melodii melancolice și versuri

tânguitoare, care se referă foarte frecvent la mare, la trecutul
maritim glorios al lusitanilor și/sau la viața săracilor. Acest gen
muzical este de obicei asociat cu termenul portughez „saudade”,
care descrie „tânjirea după ceva” sau „dorința puternică de
ceva”.
Ne-a plăcut foarte mult să ascultăm melodiile din Clube de
Fado, interpreții fiind niște persoane extraordinare, cu niște
voci superbe, care au răscolit toate sufletele celor din
restaurant, acompaniați de instrumentiști foarte talentați. La fel
de impresionant a fost că unul dintre interpreți a fost de acord
să facă o fotografie cu noi.
 A doua zi am vizitat Turnul Belém, o atractie turistică din
Lisabona mirifică.
Turnul este situat, aşa cum sugerează şi numele, în districtul
Belém, şi mai este cunoscut ca Turnul sau Castelul Sfântul
Vincent (Castelo de Sao Vicente de Belem).
Turnul Belem este un monument închinat Portugaliei din
perioada epocii marilor descoperiri, fiind deseori folosit drept
simbol al țării. UNESCO a trecut Turnul Belem pe lista
monumentelor ce fac parte din patrimoniul universal.
Construit in stilul manuelin, turnul are foarte multe motive
specifice perioadei marilor descoperiri, lucrate în piatra. Aceste
motive înfățișează figuri istorice cum ar fi Sf. Vincent și
rinoceri exotici. Arhitectul, Francisco de Arruda, a lucrat la
ridicarea unor fortificații portugheze în Maroc, de aceea există
și influențe maure cum ar fi turnurile de observație. În partea
dinspre râu există ferestre cu arcadă, logii în stil venețian și o
statuie a Fecioarei Maria, simbol al protecției marinarilor în
călătoriile lor.
 Castelul São Jorge este situat în sudul
Lisabonei. Acesta a fost ocupat încă din
Antichitate și reprezintă o comoară
națională.
Am fost foarte entuziasmați să vedem
ce are de oferit castelul. Pe lângă
arhitectura impresionantă, castelul
adăpostește și păuni, lăsați liberi și cu
care am putut interacționa. Datorită
poziției sale, pe un deal, vederea este
fascinantă și nu am ratat ocazia de a
face poze. Lisabona în ansamblu, dar și
fluviul Tajo se pot vedea din cele mai
înalte puncte, accesibile cu ajutorul
unor trepte de piatră, neafectate de
vremuri.
De-a lungul istoriei sale, castelul a
servit ca adăpost în timpul invaziilor.
Cele 10 turnuri erau puncte esențiale de
defensivă, toate din cărămizi rezistente.
Această fortăreață obișnuia să fie
înconjurată și de un șanț, dispărut în
prezent. Construcția castelului a avut
mai multe etape și a servit mulți regi
portughezi.
 În a cincea zi, am vizitat Palatul National Pena. A fost o
călătorie destul de lungă, am mers o ora cu trenul din Lisabona
până în Sintra, iar acolo am fost nevoiți să mergem cu doua
autobuze pentru a ajunge la Palat.
Palatul Național Pena se află pe vârful unui deal și în timpul
zilelor senine poate fi admirat din capitala portugheză. Palatul
este deja declarat Monument Național al Portugaliei, fiind cea
mai importantă expresie a romantismului din secolul al XIX-
lea. Astăzi, Palatul Național Pena este edificiul care uimește
prin trăsăturile, arhitectura și coloritul său, dar este în același
timp locul unde se desfășoară întâlnirile oficiale, de mare
importanță, ale președintelui portughez. Pentru acesta, este o
mândrie să primească oaspeți de seamă la palat, având în vedere
că edificiul de pe vârful dealului este unul dintre cele mai
importante din Portugalia.
Istoria Palatului Național Pena începe timpuriu, în Evul Mediu,
atunci când o micuță capelă dedicată Fecioarei este înălțată pe
același deal. Timp de secole, zona a fost foarte liniștită, aproape
pustie, însuflețită de maximum 18 călugări care duceau o viață
diferită, departe de orașe.
Pe durata următoarelor secole, zona este abandonată, până în
secolul al XVII-lea, atunci când Regele Ferdinand decide să
construiască palatul de astăzi. Zona a atras imediat atenția
vizitatorilor, devenind imediat una dintre cele mai accesate
regiuni din Portugalia.
 Fără dar și poate, highlightul culinar al acestei
călătorii a fost prăjitura tradițională portugheză
Pastéis de nata. Așteptam cu nerăbdare ora
micului dejun pentru a ne putea bucura de
multe prăjituri calde, dar nu ezitam să le
mâncăm și în timpul zilei.
Pastéis de nata sunt produse de patiserie cu ouă.
Exteriorul este crocant, în timp ce interiorul este
cremos și dulce. Fiecare regiune a Portugaliei și
fiecare brutar are propriile modalități de a
modifica rețeta originală, dar umplutura cu ouă
și crusta sunt rezultatul dorit de toți.
La fel ca multe alte produse de patiserie
tradiționale din Portugalia, istoria Pastéis de
Nata datează de multe secole, originea sa fiind
direct legată de „Pastéis de Belém” care se
fabrică și astăzi.
Rețeta pentru această prăjitură datează de peste
300 de ani în Belém, o parohie civilă situată la
vest de Lisabona. Pastéis de nata au fost create
de călugări în Mănăstirea Jerónimos, o atracție
turistică majoră astăzi și un sit al Patrimoniului
Mondial UNESCO. La vremea aceea,
călugărițele și călugării foloseau albușuri pentru
a-și amidoniza hainele, iar gălbenușurile rămase
au devenit un ingredient major în deserturi.
Călugării au început să vândă pastéis de nata
când a apărut nevoia de venituri pentru a susține
mănăstirea. Când mănăstirea s-a închis în cele
din urmă, în 1834, rețeta a fost vândută
eventualilor proprietari ai Fábrica de Pastéis de
Belém, care a fost deschisă în 1837 și este încă cel
mai popular loc pentru a le cumpăra din
Lisabona.
 În perioada 28 mai-2 iunie 2023,
am participat la activitățile de tip Job
Shadowing desfășurate la Școala Primară
„Odysseas Elytis” din Panagiouda
(Alepoudellis), Lesvos, Grecia. Această
săptămână nu a trecut banal și monoton
ca oricare alta, ci a fost un shadowing-
week ce a reprezentat o oportunitate
deosebită pentru mine de a schimba idei, impresii, exemple de bune practici cu
cadrele didactice din această școală și de a mă familiariza cu specificul sistemului
de învățământ din țara gazdă.
Fiind primul stagiu de observare la care am participat, pot spune că am
experimentat această incursiune cultural-educativă cu maximă curiozitate și
deschidere, pornind de la premisa că toate mobilitățile finanțate prin programul
Erasmus+ facilitează îmbunătățirea competențelor lingvistice, creșterea motivației
și a satisfacției în activitatea de zi cu zi, crearea unui mediu atractiv de învăţare,
diversificarea situaţiilor de învăţare, astfel încât, în context internațional, să te
dezvolți în fiecare zi, atât profesional, cât și personal. Un astfel de stagiu reprezintă
o oportunitate de a compara sisteme de învățământ, de a prelua anumite metode,
tehnici, aplicații și comportamente observate în instituțiile gazdă.
Experiențele Erasmus+ aduc împreună oameni, și, din nou, mi-au dovedit că
e o plăcere să ai parteneri greci. De ce? Pentru că îi simți mereu aproape, pentru că
au plăcerea de a comunica, de a primi și de a oferi, dar mai ales pentru că simți că
au acea bucurie de a trăi, acel ceva ce te face să-ți dorești să-i revezi.

Mi-a plăcut mult pe parcursul

celor cinci zile că mentorul meu,
directorul școlii din Panagiouda,
mi-a oferit posibilitatea de a intra
în atmosfera școlii elene, de a-l
observa la locul său de muncă, de a
dobândi experiență în domeniul
meu de interes prin organizarea de
activități de tip outdoor.
 Bucuria cea mai mare a venit din faptul că toți profesorii școlii au fost deschiși,
dornici să împărtășească din experiențele lor, să-mi ofere exemple de bună practică
pentru crearea unui mediu educațional pozitiv, sustenabil și motivant.
Mobilitatea Erasmus+ m-a plasat în contexte noi de învățare, m-a scos din
starea de confort oferită de propria școală și comunitate, m-a ajutat să
conștientizez valorile regiunii și comunității europene în care trăim, m-a ajutat să
dobândesc rezultate ale învățării (cunoștințe, abilități, competențe) pentru a-mi
îmbunătăți dezvoltarea personală, mi-a consolidat mult abilitățile lingvistice, m-a
ajutat să înțeleg elemente ale culturii grecești și mă va ajuta să promovez activități
de învățare nonformale, de tip outdoor.
Am constatat că și în școala din Grecia, ca și în școala din România, nu sunt
importante zidurile, ci atmosfera și starea de spirit care există dincolo de acestea.
Relația profesor-elevi este una extrem de destinsă, relație construită pe încredere
și respect reciproc. Școala este un loc prietenos în care toți petrec un timp de
calitate, în care este important să le fie oferit elevilor un feedback constructiv şi un
sprijin în procesul lor de învăţare şi dezvoltare. Școala, familia, comunitatea locală
formează o echipă care pune pe primul plan binele fiecărui elev.

Considerând educaţia outdoor ca parte semnificativă a procesului educativ, ca un

întreg şir de oportunităţi de învăţare, școala parteneră în colaborare cu Centrul
pentru Educație pentru Mediu Evergetoulas mi-a oferit posibilitatea de a participa
la o serie de activități outdoor organizate pentru elevii greci. Astfel, în afara sălii
de clasă, vizitele la Pădurea pietrificată și Muzeul de istorie naturală din Sigri, la
Mănăstirea Limonos - un Munte Athos în miniatură -, în zona Golfului Kalloni, un
paradis al păsărilor, la izvoarele termale din Therma, deasupra Golfului Gera, în
Castelul Mytilene, unul dintre cele mai mari castele din zona Mării Mediterane,
m-au ajutat să învăț lucruri interesante, să descopăr natura plină de farmec a
insulei Lesvos și să înțeleg că primul pas către educația pentru dezvoltarea durabilă
a viitoarelor generații îl reprezintă conexiunea cu natura. De asemenea, activitățile
desfășurate alături de gazdele mele mi-au oferit ocazia de a-i cunoaște, de a le
descoperi tradițiile, istoria și cultura, de a-mi stimula interesul pentru învățarea în
natură și de a descoperi frumusețea unei insule grecești, nu foarte celebre, dar
unde verdele măslinilor și al pinilor contrastează cu albastrul-azur al mării,
conferindu-i un peisaj de paradis. Puteți explora insula zile întregi, de fiecare dată
veți descoperi ceva nou.
În concluzie, sunt recunoscătoare pentru impactul pozitiv pe care l-au adus
mobilitățile Erasmus+ în viața mea. Cred că acest program contribuie la formarea
mentalităților deschise și la consolidarea viziunii că educația ne unește și ne aduce
împreună în învățare.
Călătoriți, învățați, experimentați, descoperiți locuri
noi și savurați din plin fiecare clipă în cadrul unei mobilității
Erasmus+. Cu siguranță, este o experiență ce îți trezește
dorințe și aspirații noi, ce te îmbogățește și, de aceea, dacă ai
posibilitatea să o trăiești, îți recomand să nu o ratezi.

prof. Liliana Giugastru

Redactor-șef: prof. Nicu Crăciun
Editor design: Pricop Emilia-Amalia
Echipa editorială: Anton Bianca Ramona, clasa a XI-a E,
Munteanu Eliza Mihaela, clasa a XI-a A, Pricop Emilia Amalia,
clasa a XI-a C, Leonte Iulian, clasa a XI-a B, Manolache Mihnea,
clasa a XI-a B, Trif Ioan, clasa a XI-a A
Colaboratori: prof. Coșarcă Silvia, prof. Giugastru Liliana

E-mail: mercuriade@yahoo.com
Colegiul Național „Vasile Alecsandri" Iași - ROMÂNIA
Adresa: Str. Costache Negri nr. 50, 700071

DISCLAIMER: Conținutul prezentului material reprezintă

responsabilitatea exclusivă a autorilor, iar Agenția Națională și
Comisia Europeană nu sunt responsabile pentru modul în care va
fi folosit conținutul informației.