ȘCOALA PENTRU ELEVI

PERSONAJE
Sara
Yris
Raris

RARIS: Ooo, fraţilor am ajuns la şcoală.

SARA: Casa groazei vrei să spui.
YRIS: Ştiţi că trebuie să ne prezentăm la cancelarie?
SARA: Ştim dragă, doar suntem chemaţi la… Academia de Poliţie.
RARIS: Eu mă bucur că scăpăm de ora de mate.
YRIS: Adică de misiune imposibilă. Eu ies cu creierii creţi după fiecare oră.
SARA: Oho, pentru mine ora de mate este o oră rezonabilă. Orele de chimie îmi dau frisoane.
Când mă pune profa să numesc substanţele din laborator am impresia că sunt în Dosarele X.
YRIS: Străduieşte-te puţin şi tu. Nu îţi doreşti un 10 în catalog?
SARA: Vai ce prostii spui dragă. Păi cum crezi că aş putea să iau zece. Auzi la ea ce spune. Tu
nu ştii că zecele este un fenomen paranormal inaccesibil muritorilor de rând aşa ca mine.
RARIS: Atunci te mulţumeşti cu notele de 3 pe care le ai?
SARA: Dragul meu, ce să-ţi spun. Nota 3 e la mine aşa ca emisiunea aia, Chestiunea zilei. Noroc
că uneori la teste mai arunc un ochi pe prietena mea fiţuiaca. Ştii cu ce emisiune seamănă
fiţuiaca? Te uiţi şi câştigi. Iar când mă ajută vreun coleg suflându-mi mă simt ca la Doar o vorbă
să-ţi mai spun.
YRIS: Ei, vezi dacă eşti chiulangioaică?
SARA: Greşeşti dragă, eu sunt doar Tânăr şi neliniştit. Atât.
RARIS: Măcar pe voi nu vă ceartă doamna dirigintă la fiecare oră de dirigenţie.
YRIS: O, la dirigenţie mă simt ca şi când aş viziona ştirile Pro Tv. Numai ştiri de groază.
SARA: Ştii că săptămâna viitoare este şedinţă cu părinţii? Ce faci? Vor veni părinţii tăi şi vor
afla despre situaţia ta şcolară.
RARIS: Asta să o crezi tu. Întâlnirea doamnei diriginte cu părinţii mei va fi pentru ea întalnire
de gradul trei.
YRIS: Adică?
RARIS: Adică se va întâlni cu ei atunci când se va demonstra existenţa extratereştrilor. Aşa cum
ştim cu toţii, există extratereştri dar nu o putem dovedi. Aşa şi doamna dirigintă. Ştie că am
părinţi, că doar nu m-am născut dintr-un ou în incubator, dar nu-i va vedea niciodată la faţă să
poată demonstra existenţa lor.
SARA: Părinţii tăi sunt atât de dezinseresaţi de situaţia ta şcolară?
RARIS: O nu, atât doar că voi avea grijă să nu afle de şedinţă.
SARA: Trebuie să intrăm în clasă.
YRIS: În Zona Crepusculară vrei să spui. Intrăm fără să ştim ce ne aşteaptă pe ziua de azi sau
cum vom ieşi din această Zonă Crepusculară. Uite dragă că vine şi prietena mea , Loredana.
RARIS: Uite că vine şi Daniel.
YRIS: Tocilarul ăla. Parcă ar fi un extraterestru picat din greşeală între noi. Doamne, ce mă
enervează că mereu răspunde corect. Parcă are microcip în loc de creier. Nu se gândeşte nătărăul
că dacă învaţă la toate materiile îşi uzează cerebelul şi atunci să-l văd ce-o să facă.
SARA: Nu prea cred. Ştii ce-am auzit? Oamenii de ştiinţă afirmă că, cu cât îţi foloseşti mai mult
creierul cu atât randamentul lui creşte.
RARIS: Prostii dragă, prostii. Tu nu şti vorba aia? Nu-ţi pune mintea cu prostu’ că are mintea
odihnită? Vezi de ce se tem deştepţii de proşti?
YRIS: Știi ce i-aş ura extraterestului ăla de Daniel?
SARA ȘI RARIS: Nu, ce?
YRIS:
Dacă mai răspunde-n clasă,
Dumnezeu să-i dea pedeapsă
Să-i dea mate,
până nu mai poate,
în fizică să înoate.
Pedeapsă că niciodată n-a copiat,
să aibă cât o fi prin şcoală
orarul foarte încărcat.
Fără disco, fără bar,
Fără chiuluri în orar.
Nimeni să nu-l mai fileze,
Nimeni să nu-l viziteze,
Nimeni la chef să nu-l cheme.
Să vedem… mai face scheme?
SARA: Frumoasă urare n-am ce zice.
RARIS: Haide că vine profa şi vrând nevrând trebuie să intărm în Zona Crepusculară.
TOTI ELEVII: Haide. Ajută-ne, Doamne şi ai milă de oropsiţii tăi robi!