Țânțarul comun sau țânțarul obișnuit, țânțarul domestic (Culex pipiens) ca și

musca, este unul dintre reprezentanții cei mai banali ai numeroaselor specii de
culicide. Are o lungimea este de 3-6 mm, cu corpul zvelt, este acoperit cu solzi
fini, aurii, pe corp și pe picioare, cu trompa îndreptată înainte, palpii maxilari
sunt cu mult mai scurți decât trompa la femelă, lungi cât trompa la mascul. Aripile
nu sunt pătate. Marginea anterioară a tergitelor este brună, picioarele brune.
Adultul în timpul repausului se așază paralel cu suprafața suportului, cu vârful
abdomenului puțin înclinat spre suport. Emite un bâzâit constant, țiuitor,
supărător, care în tăcerea nopții poate fi auzit perfect. Se înmulțește prin ouă,
pe care femela le depune într-o pontă ce plutește pe suprafața apei. Larvele se pot
dezvolta în tot felul de ape, chiar și foarte murdare, unde, pentru a respira, stau
atârnate cu capătul posterior de suprafața apei, fiind metapneuste. Femela se
hrănește cu sângele pasărilor, mamiferelor, inclusiv omul. Masculul consuma suc și
nectar vegetal.[1][2][3][4][5] Este o specie comună în România și Republica
Moldova.[6][7][8]

Complexul Culex pipiens include 4 specii specii de țânțari: Culex pipiens L. ,

Culex quinquefasciatus Say, Culex australicus Dobrotworsky & Drummond și Culex
globocoxitus Dobrotworsky, răspândite în întreaga lume, care sunt evoluționar
strâns înrudite și greu de diferențiat morfologic. Există două subspecii
recunoscute de Culex pipiens: Culex pipiens pipiens, răspândită în Lume Veche din
nordul Europei până în zonele muntoase din Africa de Sud și Culex pipiens pallens,
răspândită la est de Urali în Asia temperată. Mai mult decât atât, Culex pipiens
are două bioforme - molestus și pipiens - care se deosebesc prin unele
particularități biologice, inclusiv reproducerea și preferințele trofice.[9][10]
[11][12]

Femela de Culex pipiens sugând sânge

Forma pipiens (Culex pipiens pipiens forma pipiens, forma rurală sau forma de
exterior) este anautogenă (femela trebuie să se hrănească cu sânge pentru a depune
ponta), eurigamă (pentru înmulțire necesită un teritoriu întins), heterodinamă
(intră în diapauză în timpul iernii) și ornitofilă (se hrănește cu sângele
păsărilor), larvele populează habitate acvatice exterioare, dezvoltându-se în orice
mică baltă pe sol, în locuri mlăștinoase, în apele uzate deversate necorespunzător,
etc. din zonele rurale sau periurbane sau turistice. Adesea, densitățile larvelor
sunt impresionante. Această formă înțeapă afară în aer liber, în principal
păsările.[13][14][15]

Forma molestus sau autogenicus (Culex pipiens pipiens forma molestus, forma urbană
sau forma de interior, numită și țânțarul domestic, țânțarul de apartament) este
autogenă (femela este capabilă să depună prima pontă fără a se hrăni cu sânge, dar
când are posibilitatea să o facă, ea manifestă o puternică antropofilie), stenogamă
(se poate împerechea în spații restrânse), homodinamă (rămâne activă în perioada de
iarnă) și antropofilă (trăiește pe lângă așezările omenești, hrănindu-se cu sângele
oamenilor), larvele populează acumulări de apă care se formează în interioare ca
subsolurilor inundate ale multor blocuri din orașe, pivnițele inundate, canale de
scurgere, apa fiind aici bogată în material organic, temperatura menținând-se
destul de ridicată în tot timpul anului, ceea ce permite dezvoltarea permanentă a
larvelor. Această formă trăiește în case sau apartamente și înțeapă noaptea în
principal mamiferele și mai ales omul. Pătrunderea țânțarilor în apartamente se
face prin ferestrele deschise, casa scării și prin canalele termice de la un bloc
la altul, chiar și în cele cu subsoluri uscate