“100 Baggers: Stocks That Return 100-to-1 and How

To Find Them” – Christopher Mayer

https://bit.ly/3CBbQcH
(link cu afiliere către Books Express, pentru ediția în limba engleză)

Cartea ”100 Baggers: Stocks That Return 100-to-1 and How To Find Them” – Christopher Mayer explică ce
sunt acele „100-baggers”, adică acele acțiuni care returnează 100 USD la fiecare 1 USD investit.
Asta înseamnă că o investiție de 10.000 USD se transformă în 1 milion USD.
Christopher Mayer a studiat sute de companii care au devenit 100-baggers in intervalul 1962-2014 și ne
prezintă ceea ce au ele în comun. Le poți descoperi și tu, nu trebuie să ai un MBA sau o diplomă în finanțe.
Anumite concepte financiare de bază sunt tot ce trebuie să știi pentru a obține mai mult de la acțiunile în
care investești.
Sunt prezentate multe istorii și anecdote pentru a ilustra punctele importante. Chiar dacă nu vei avea
niciodată un 100-baggers în portofoliul tău, această carte te va ajuta să păstrezi câștigătorii și să te
debarasezi de pierzători sau de acțiunile care nu se duc nicăieri.

Iată idei interesante extrase din această carte:

• Cartea este inspirată din cartea ”100 to 1 in the Stock Market” de Thomas Phelps, publicată în 1972;
• Cheia este nu numai să găsești aceste 100-baggers, ci și să le păstrezi. ”Buy right and hold on”;

1
• Când investitorii experimentați încărunțesc de la fluctuațiile prețurilor de la bursă, asta nu e pentru
că nu le plac banii, ci pentru că atât experiența, cât și istoria i-au convins că șansele pe termen lung
nu sunt construite în acest mod;
• Durata necesară pentru ca o acțiune să își multiplice prețul de 100 de ori este:
o 35 de ani la un randament mediu anual de 14%,
o 30 de ani la un randament mediu anual de 16,6%,
o 25 de ani la un randament mediu anual de 20%,
o 20 de ani la un randament mediu anual de 26%,
o 15 de ani la un randament mediu anual de 36%
• Poți observa durata lungă în care trebuie să păstrezi aceste acțiuni, mai ales într-o vreme când
perioada medie de deținere a unei acțiuni se măsoară în luni, dar asta e de fapt ideea. Marile averi
vin din strâns din dinți și păstrare pe termen lung;
• Poți căuta companii care furnizează noi metode, noi materiale și noi produse, lucruri care
îmbunătățesc viața, care rezolvă probleme și care ne permit să facem activitățile mai bine, mai
repede și mai ieftin;
• Să te bazezi doar pe trendurile de creștere, pe marjele de profit și pe rația P/E nu este la fel de
important precum înțelegerea modului în care o companie ar putea crea valoare în anii următori;
• Concentrează-te pe puterea dobânzii compuse pentru a uita de variațiile zilnice ale prețurilor
acțiunilor. Dacă prinzi chiar și o parte dintr-o 100-bagger, randamentul obținut îți poate finanța
pensia;
• E o tragedie investițională când te gândești că alți oameni au deținut aceste acțiuni și nu au cules
acele câștiguri pentru că au încercat să ghicească maximele și au făcut tranzacții de cumpărare și
vânzare;
• Nu vinde doar pentru că prețul a crescut sau a scăzut, sau pentru că trebuie să realizezi un câștig
de capital pentru a compensa o altă pierdere. Trebuie să vinzi rar și numai când devine clar că ai
făcut o greșeală. Am putea argumenta că orice vânzare este o confesiune a unei erori și că, cu cât
ai păstrat mai puțin o acțiune, cu atât a fost mai greșit că ai cumpărat-o;
• Pe piața bursieră evidența sugerează că cineva care cumpără corect trebuie să stea liniștit pentru
a alerga mai repede;
• Autorul a analizat fiecare 100-bagger din 1962 și până în 2014, cu o capitalizare bursieră de minim
50 de milioane de dolari, înainte de a crește de peste 100 de ori;

2
• Berkshire Hathaway a fost un performer deosebit, care a crescut de la 8 USD în 1962 la 80 USD la
finalul lui 1972. La finalul lui 1975 prețul scăzuse la 38 USD, adică o scădere de 53% într-o perioadă
în care S&P 500 a scăzut doar cu 14%. Poate că atunci te-ai fi decis să vinzi acțiunile. Dar în anul
următor prețul a crescut de la 38 USD la 94 USD. La finalul lui 1982 prețul ajunsese la 775 USD, iar
la finalul lui 2014 prețul ajunsese la 223.615 USD, un randament mediu anual de 20.8% în perioada
1972-2014 (între timp prețul acțiunii a depășit 500.000 USD);
• ”Coffee can portfolio”: Găsești cele mai bune acțiuni posibile și le păstrezi pentru 10 ani. Nu ai nici
un cost cu un astfel de portofoliu, e și ușor de gestionat. Cel mai mare beneficiu este puțin mai
subtil și mai relevant. Funcționează deoarece îți ține departe cele mai proaste instincte care te pot
răni;
• Un astfel de portofoliu e conceput să te protejeze de tine însuți – de obsesia de a verifica prețurile
acțiunilor, de frenezia cumpărărilor și a vânzărilor, de variațiile economiei ca și de știrile negative.
Te forțează să-ți extinzi orizontul de timp. Nu pui nimic in cutia ta de cafea pe care nu crezi că l-ai
păstra minim 10 ani;
• Un fond mutual gestionat activ are în medie 160 de companii și le tranzacționează în fiecare an
de prea multe ori. Asta nu e investiție, și totuși Wall Street-ul face bani. Ei nu doresc ca tu să stai
liniștit cu o listă de companii atent selecționate, ci vrea să vinzi și să te taxeze prin comisioane;
• În 1958 durata de viață a unei firme din S&P 500 era de 61 de ani. Astăzi a scăzut la sub 20 de ani,
din care cele din IT la 6,6 ani, cele din domeniul medical la 11,4 ani sau cele din domeniul consumer
discretionary la 12,4 ani;
• Durata medie de viață a companiilor din SUA s-a scurtat, ceea ce sugerează scurtarea orizontului
de timp în care managerii trebuie să investească. Executivii multor companii de tehnologie nu mai
pot planifica pe decade așa cum pot planifica firmele de utilități deoarece rata de schimbare e prea
rapidă;
• Cea mai mare dificultate de a face 100 de ori banii dintr-o acțiune, chiar și de a o tripla, poate fi
abilitatea de a avea un stomac rezistent la creșteri și scăderi și de a o păstra pe termen lung;
• Buffett Partnership Ltd. a cumpărat în 1965 o cantitate semnificativă de acțiuni Disney la prețul de
31 cenți și le-a vândut în 1967 cu 48 cenți, realizând un câștig de 55%. În 2014 acțiunile Disney se
vindeau cu 66 USD;
• Apple a crescut de la IPO in 1980 și până în 2012 de 225 de ori. Dar toți cei care le-au păstrat au
suferit două scăderi de 80%. Marea creștere de după 2008 a venit după o scădere de 60%, și au fost
mai multe scăderi de peste 40%. Mulți dintre marii câștigători au suferit scăderi similare pe drum;

3
• Netflix, care a crescut de 60 de ori din 2002 și până în 2014, a pierdut 25% într-o singură zi, de
patru ori! În ziua cea mai proastă a pierdut 41%. Și a fost o perioadă de 4 luni când a căzut cu 80%;
• Mulți dintre marii performeri din trecut au dat faliment între timp: Lehman Brothers, WorldCom,
Lucent sau JDS Uniphase;
• Așa că e nevoie de răbdare, câteva operații inteligente de stock picking și ceva noroc. Investitorii
care au păstrat Apple pe toată durata călătoriei nu știau că vine iPod, iPhone sau iPad;
• Dacă deții acțiuni, ești un proprietar al unei afaceri reale, cu oameni reali, active și profituri reale.
Deținerea de active este cea mai bună protecție pe termen lung împotriva calamităților;
• Esența ideii de ”cutie de cafea” este că este o cale pentru a te proteja împotriva ta însuți, de emoțiile
și volatilitatea care te face să cumperi și să vinzi la momente greșite;
• Teoria din spatele cutiei de cafea este că seriile tale de decizii pe termen scurt probabil vor fi mai
proaste decât o decizie astăzi, dar nu depinde de felul cum crezi că lumea va fi mai puțin prosperă
în 10 ani;
• Câteva concluzii trase după analiza a 19 companii 100-baggers:
o Cele mai puternice mișcări ale acțiunilor tind să aibă loc pe durate extinse de creștere a
profiturilor însoțite de o expansiune a rației P/E;
o Aceste perioade de expansiune a P/E coincid adesea cu perioade de creștere accelerată a
profiturilor;
o Unele dintre cele mai atractive oportunități apar în cazul unor acțiuni căzute la pământ,
care după ani de pierderi se întorc la profitabilitate;
o Pe durata acestor perioade de apreciere a prețului acțiunii, se poate ajunge la rații P/E
foarte mari. Asta nu împiedică în mod necesar pe cineva să continue să dețină acea
companie;
• E nevoie de o creștere imensă a câștigurilor pentru a ajunge la 100-bagger. Dar combinația de
profituri în creștere și un multiplu mai mare al acestor câștiguri este într-adevăr ceea ce conduce la
randamente explozive pe termen lung;
• Starbucks a început în 1971 în Seattle ca un mic magazin care vindea cafea boabe, iar în 2014
ajunsese la o capitalizare de 76 miliarde USD;
• Apple a început în 1976 într-un garaj cu o investiție de 10.000 USD și în 2014 valora 766 miliarde
USD;
• Subway a început ca un magazin de sandwich-uri în Bridgeport, Connecticut, cu o investiție de 1000
USD, iar în 2014 genera vânzări de 9 miliarde USD în peste 36.000 de locații;

4
• Puțini investitori pot conceptualiza o multiplicare cu 100 a investițiilor lor. Chiar și mai puțini
experimentează o creștere de 100 de ori a prețului acțiunilor lor, deoarece o astfel de creștere de
100 de ori poate dura mai mult de 3-5-10 ani. Iar ca să păstrezi acțiunile atât timp necesită răbdare;
• Cel mai important factor pentru a ajunge la 100X este creșterea companiei în toate dimensiunile –
vânzări, marjă și evaluare;
• E nevoie de o combinație de 5 elemente:
o S – mărimea e mică,
o Q – Calitatea este mare atât pentru afacere, cât și pentru management,
o G – creșterea câștigurilor este mare,
o L – longevitate în Q și în G,
o P – prețul e favorabil pentru randamente bune
• Pentru a face bani din acțiuni trebuie să ai viziunea de a le vedea, curajul de a le cumpăra și răbdarea
de a le păstra. Răbdarea este cea mai rară dintre cele trei;
• E nevoie de viziune, imaginație și o privire înainte spre ceea ce o afacere poate realiza și cât de mare
poate deveni. Investițiile sunt o artă reducționistă și cine reduce totul până la esență câștigă;
• Ceea ce poate face analiza acțiunilor este să elimine din portofoliu acele companii care nu creează
valoare deși au o creștere mare a profiturilor;
• Un 100-bagger este produsul timpului și al creșterii. Pentru a obține un 100-bagger trebuie să deții
o acțiune de calitate pentru un anumit număr de ani;
• Dacă vei cumpăra o acțiune care returnează 20% pe an timp de 25 de ani, vei obține un 100-
bagger. Dar dacă o vinzi în anul 20, vei obține doar un 40X înainte de taxare. Ultimii cinci ani vor
contribui cu mai mult decât dublu la randamentul total (presupunând un randament mediu anual
constant);
• Păstrarea este cea mai eficientă cale de a investi, practic permițând câștigurilor să se compună
fără plata taxelor;
• Nu poți cumpăra o companie de utilități sau una matură, gen McDonald’s, Walmart sau IBM și să te
aștepți să ajungi la 100-bagger prea curând (dacă ajungi);
• Din 1962 și până în 2014 au fost 365 de companii care au atins pragul 100-bagger, din mai multe
industrii: retaileri, producători de băuturi, procesatori alimentari, companii de tehnologie, etc.
Durata medie pentru a ajunge la 100-bagger a fost de 26 de ani;
• Exemple: Time Warner în 6 ani, Dell în 7,2 ani, Qualcomm și Cisco în 7,3 ani, Monster Beverage în
9,5 ani, Home Depot în 9,7 ani;

5
• Amazon s-a lansat la bursă în mai 1997 la 1,50 USD și a ajuns la 221 USD în aprilie 1999, practic un
146-bagger (creștere cu 14.633%). Însă a mai durat o decadă pentru ca Amazon să mai ajungă la
acel preț, suportând și o cădere de peste 80% pe parcurs. În mai 2015 ajunsese la un câștig de
28.300%, adică un 283-bagger;
• Randamentul capitalului (ROC) este extrem de important. Dacă o companie poate continua să
reinvestească la rate mari de randament, acțiunea (și profiturile) se compun, obținând un efect
parabolic;
• Electronic Arts a devenit un 100-bagger în doar 14 ani, în 2004, și continuă să crească. În 1990 avea
vânzări de doar 96 milioane USD. În 2004 a ajuns la vânzări de 3,1 miliarde USD, adică o creștere de
32 de ori. Multiplul pieței a explodat de asemenea, de la 2,7 în 1990 la 13 în 2004. Câștigurile au
crescut de la 8 milioane USD în 1990, la 586 milioane USD în 2004, o creștere de 73 de ori, iar
multiplul P/E a crescut de la 12 la 32;
• Comcast a pierdut cam jumătate din preț în timpul bulei dot com din 2000-2002, dar daca o păstrai
până în 2014 aveai un 188-bagger;
• Prețul acțiunilor Pepsi a crescut de la 75 cenți în 1938 la 427 USD în 1971 – un 569-bagger în 33 de
ani. Vânzările au crescut de la 192 milioane USD în 1962 la 64 miliarde USD în 2014, iar profiturile
de la 15 milioane USD la 6 miliarde USD. În perioada 1938-2014 prețul acțiunii Pepsi a crescut de
peste 1000 de ori;
• Prețul acțiunii Gillette a crescut de 100 de ori din 1964 până în 1995, când multiplu P/E ajunsese la
28. În perioada 1982-1995 vânzările au crescut cu 11% pe an, iar profiturile cu 15% anual;
• O companie care crește profiturile cu 20% și are un P/E de 20 este mult mai bună decât una care
crește profiturile cu 10% și are un multiplu P/E de 10;
• Dacă o afacere își crește capitalurile cu 18% anual pe o durată de 20-30 de ani, chiar dacă plătești
un preț scump pe acțiune, vei termina cu un rezultat minunat;
• Rentabilitatea capitalului propriu (ROE) este o măsură a randamentului generat de o afacere
pornind de la capitalul investit. Dacă investești 100 USD pentru a-ți porni afacerea și câștigi 25 USD
profit în primul an, atunci ROE este de 25%;
• În perioada 1998-2014, prețul acțiunii Home Capital a crescut de 49 de ori. Ai fi obținut acest
randament doar dacă păstrai acțiunile indiferent de ce s-ar întâmpla. În 2008, prețul a scăzut la
jumătate. Gândește-te ce greșeală ai fi făcut dacă ai fi vândut atunci;
• La un randament anual de 15% investiția se dublează în 5 ani și crește de 4 ori în 10 ani. În 20 de ani
creșterea va fi de peste 14 ori;

6
• Companiile cele mai atractive cresc cu o rată mare, iar pentru asta trebuie să aibă un anumit fel
de avantaj competitiv. Aceste companii generează un ROE ridicat;
• În căutarea acestor 100-baggers, am găsit două tipuri: cele care apar aleatoriu (ex. o companie
petroliera care a descoperit un zăcământ imens) sau cele mai predictibile care se compun cu un
ROE ridicat;
• Dacă o companie are un ROE ridicat timp de 4-5 ani la rând și are și o marjă mare de profit, aceasta
o situație grozavă de start;
• Este important să ai o companie care își poate reinvesti profiturile la o rată mare (20% sau mai
mult). ROE este un bun punct de plecare în analiză;
• Prezența unor proprietari-operatori poate fi un semnal al unei valori bune și un predictor pentru o
performanță deosebită în viitor. Aceste companii ajung să depășească piața bursieră cu o marjă
largă;
• Proprietarii-operatori iau decizii mai bune ca grup decât cei care sunt doar angajați. Rezultatul final
este că acționarii o duc mai bine cu aceste companii conduse de proprietari-operatori;
• Capitalul proprietarului-operator fiind la risc, el sau ea se bucură de o libertate mai mare de
acțiune și o abilitate întărită de a se concentra pe creșterea valorii afacerii pe termen lung.
Creșterea averii personale a unui proprietar-operator ține de aprecierea pe termen lung a acțiunilor,
nu prin stock options, creșteri de bonusuri sau de salarii rezultând din țintele financiare pe termen
scurt care servesc ca și câștiguri pentru agenții-operatori;
• Gândește-te la câteva companii din ultimii 50 de ani și vei găsi un proprietar-operator în spatele ei:
Steve Jobs la Apple, Sam Walton la Walmart, Bill Gates la Microsoft, Howard Schulz la Starbucks,
Warren Buffett la Berkshire Haihaway. Toți aceștia sunt miliardari;
• Dacă ai fi investit 1 USD cu General Electric când Jack Welch a preluat conducerea în 1981, ai fi
câștigat 48 USD când acest i-a cedat conducerea lui Jeffrey Immelt în 2001. Asta înseamnă un
randament compus de 20,9%, în timp ce piața a crescut cu 14%. Randamentul total al GE a fost de
3,3 ori mai mult decât al pieței;
• Astfel de CEO au fost toți alocatori grozavi de capital sau mari investitori. Alocarea capitalului este
egal cu investiții. Acești CEO investesc în operațiunile existente, achiziționează alte afaceri, plătește
dividende, plătește datoria sau răscumpără acțiuni;
• Acești investitori nu dau dividende, fac achiziții disciplinate și uneori mari, folosesc levierul
financiar în mod selectiv, răscumpără din acțiuni, minimizează taxele, operează organizații
descentralizate și se concentrează pe fluxul de numerar față de profitul net raportat;

7
• Prețul acțiunilor Berkshire Hathaway a crescut de 18.000 de ori, ceea ce înseamnă că 10.000 USD
investiți în 1965 s-ar fi transformat în 180 milioane USD după 50 de ani;
• Levierul financiar folosit de Berkshire reprezintă 37,5% din capitalul total. Acest levier vine din
primele din asigurări, care e o mare parte din afacerea Berkshire. Ca un asigurator, ei colectează
prime de asigurare și plătești despăgubiri mai târziu. Între timp investești acei bani și rămâi cu toate
câștigurile. Dacă acele premiumuri depășesc despăgubirile pe care le plătești, păstrezi diferența.
Acesta se numește profit subscris;
• Buffett a împrumutat în mod consistent bani la rate mai reduse decât guvernul SUA. Dacă
premiumurile depășesc despăgubirile, atunci Buffett efectiv a împrumutat bani la o rată negativă a
dobânzii. El a investit banii și a păstrat toate profiturile și când a plătit banii înapoi sub formă de
despăgubiri, a plătit mai puțin decât a împrumutat;
• Buffett a folosit banii altora pentru a se îmbogăți, a împrumutat deseori bani cu dobândă negativă
și, în medie, a plătit rate mult sub cele plătite de Trezoreria SUA. Pentru a plăti aceste rate reduse
a avut disponibilitatea de a ieși de pe piață atunci când riscul și recompensa nu erau favorabile;
• Un buyback este atunci când compania își răscumpără propriile acțiuni. Câștigurile, dividendele și
activele sale viitoare se concentrează în mâinile unei baze mai reduse de acționari;
• Multe companii practică răscumpărarea acțiunilor în zilele noastre. Într-o perioadă de încetinire
economică, această tactică a devenit un driver mai important al creșterii câștigurilor per acțiune.
Când este făcută corect, răscumpărarea poate accelera compunerea randamentelor;
• O afacere grozavă trebuie să aibă un șanț (”moat”) rezistent care să protejeze randamentele
excelente ale capitalului reinvestit. Un astfel de șanț este ceea ce protejează o afacere de
competitorii săi, este un avantaj competitiv durabil;
• Pentru a deveni un 100-bagger, o companie trebuie să facă ceva bine pe o durată foarte lungă;
• Companiile mai durabile sunt mai valoroase, iar un astfel de șanț face companiile mai durabile
ținând competitorii la distanță și beneficiind de randamente mai mari pe durată mai lungă. Ele pot
reinvesti profiturile la rate mai mari decât competitorii.
• Exemple de avantaje competitive: un brand puternic (ex. Tiffany, Oreo), costă mult să te muți,
dispun de un efect de rețea (ex. Microsoft), fac ceva mai ieftin decât oricine altcineva (ex. Walmart),
ești cel mai mare din domeniul tău, iar competitorii probabil nu vor investi timpul și energia
necesară (ex. Walmart)

8
• Un management grozav nu este un avantaj competitiv prin el însuși. ”Când un management cu o
reputație strălucită se întâlnește cu o companie cu o reputație economică proastă, reputația
companiei este cea care rămâne intactă” – Warren Buffett
• Acel șanț este în esență o cale prin care companiile luptă cu reversia la medie, care e un curent
puternic din piață care trage totul către medie. Dacă ai câștiguri supradimensionate, reversia la
medie supune că în timp randamentele tale vor coborî spre medie (sau mediană). Dacă ai câștiguri
reduse, reversia la medie spune că în timp randamentele tale probabil vor crește către medie;
• Reversia la medie reflectă natura competitivă a piețelor, faptul că oamenii reacționează și
anticipează mereu și se străduiesc să facă mai mulți bani;
• Marii performeri sunt acele companii care continuă să aibă randamente mari ale capitalului
reinvestit (ROIC);
• Profiturile brute mari sunt cel mai important factor pentru performanța pe termen lung. Reziliența
companiilor la profiturile mari le face să obțină un anumit nivel de performanță;
• Câștigătorii tind să rămână câștigători, deoarece performanța ridicată vine de obicei cu un avantaj
competitiv, iar aceste avantaje nu ”dispar” peste noapte;
• E grozav să ai un șanț de protecție, dar șanțurile adevărate sunt rare și nu sunt ușor de identificat
tot timpul. Cu cât profitul brut e mai mare în raport cu competiția, cu atât mai bine;
• Dacă te uiți după 100-baggers n-ar trebui să te intereseze prea mult de ce zice Fed-ul. Nu vei
cumpăra o acțiune pentru că îți place graficul prețului. Alocarea atenției pe aceste lucruri înseamnă
distragerea atenției. Să investești pentru 100-baggers înseamnă să pui un picior ferm în pământ și
să rămâi ferm pe poziție;
• Nu vâna randamente, fiindcă o să te coste o grămadă de bani în timp;
• Studiul Dalbar a arătat ca un fond mutual mediu a obținut un randament de 13,8% pe an pe un
anumit interval de timp, pe când investitorul mediu în acele fonduri a obținut doar 7% randament,
deoarece și-a retras banii când fondurile au mers prost și i-a pus la loc atunci când au mers bine din
nou. Investitorii mereu vânează randamente;
• Problema cu accesul 24/7 la media în care trăim este că oricine are ceva de spus tot timpul, deși în
majoritatea timpului nu prea este nimic care merită menționat;
• Există strategii și investitori care au bătut piața cu o marjă mare de-a lungul timpului, doar că
rareori bat piața în mod consistent;

9
• Ca investitor individual ai marele avantaj că poți ignora vânarea benchmarkurilor, așa că nu vâna
randamente și nu te măsura cu S&P 500 sau orice alt benchmark. Doar încearcă să cumperi corect
și să păstrezi;
• Pe piața bursieră, adeseori oamenii își autosabotează portofoliul din cauza plictiselii. Oamenii
adoră acțiunea, cumpără și vând acțiuni în mod frecvent;
• Blaise Pascal spunea că ”toate necazurile oamenilor derivă din incapacitatea de a sta singuri într-
o cameră liniștită”;
• Majoritatea investitorilor au dificultăți în a se depărta de piață pentru 1-2 ani, atenția lor este pe
acum. Oamenii se plictisesc să păstreze aceeași acțiune pe termen lung, mai ales dacă nu crește
mult. Așa că vânează orice mișcă și intră în necazuri;
• Acțiunile plictisitoare se vând cu discount. Cumpără suficiente din astea și îți poți acoperi
pierderile din companii high tech;
• Dacă poți găsi moduri de a te lupta cu plictiseala, randamentele tale vor avea de câștigat. Ține
ochii pe premiu: un randament 100X nu este ceva plictisitor;
• Boardurile companiilor se presupune că ar trebui să reprezinte acționarii, dar nu este așa. Membrii
din board văd directoratul ca pe un beneficiu, nu ca pe o responsabilitate;
• Auditorii si avocații reprezintă interesele clienților lor, adică ale oamenilor care îi plătesc, nu ale
investitorilor;
• Băncile de investiții primesc un procent din vânzarea produselor financiare – acțiuni, bonds, etc. Ele
nu sunt preocupate de interesul investitorilor. Nu căuta prin cercetările băncilor de investiții sau ale
firmelor de brokeraj ca o sursă de sfaturi cu privire la locul unde să investești;
• Mulți oameni petrec mult timp încercând să ghicească încotro merge economia sau bursa. Și totuși
există multe studii care arată inutilitatea unor astfel de previziuni;
• Economiștii sunt probabil grupul care fac ca astrologii să pară niște profesioniști când e vorba de
viitor. Ei au ratat fiecare recesiune din ultimele patru decenii. Și nu doar creșterea n-o pot previziona,
dar nici inflația, randamentul obligațiunilor și cam orice altceva;
• Consensul analiștilor merge mereu pe o zonă mediană. Problema este că extremele variației pieței
sunt exact cele care te fac să câștigi sau să pierzi o grămadă de bani. Performanța extraordinară
vine numai de la previziuni corecte care n-au fost consensuale;
• Câți oameni ar fi spus în martie 2009 că pe piață ar urma un raliu de 80% în mai puțin de doi ani?
Nu prea mulți. Și cu toate astea, s-a întâmplat;

10
• Pe durata carierei de investitor se vor întâmpla multe lucruri, atât bune, cât și proaste, și pe care
nu le va prevesti nimeni. În loc să te joci de-a ghicitul viitorului, mai bine concentrează-te pe
oportunitățile din fața ta;
• La bursă vei găsi mulți oameni cu idei fixe, care se așteaptă mereu ca piața să se prăbușească,
mereu obsedați de ce face Fed sau de teoriile unor economiști decedați. Ei așteaptă mereu ca
dolarul să se prăbușească. Ei sunt cei care nu-și pot schimba ideile;
• În vremuri cu inflație mare, afacerile ideale sunt cele care pot crește prețurile ușor și nu necesită
investiții în multe active;
• Să vânezi 100-baggers este complet independent de ceea ce se întâmplă pe piață. Nu trebuie să
încetezi să cauți 100-baggers, indiferent că e bear market sau bull market;
• În termeni de randamente reale, perioada 1966-1982 a fost mai proastă pentru investitorii de la
bursă decât perioada anilor 1930 deoarece inflația a fost foarte mare. În anii 1930 prețurile au
scăzut;
• O abordare de a găsi 100-baggers este să cauți:
o Afaceri care și-au multiplicat valoarea la rate foarte înalte,
o Manageri foarte pricepuți care au o istorie de a trata acționarii ca și cum le-ar fi parteneri,
o Afaceri care pot reinvesti fluxul de numerar într-o manieră care continuă să aducă
randamente peste medie
• Aproape toate companiile 100-baggers studiate au fost afaceri mult mai mari la final decât la
începutul perioadei. Au avut creșteri mari de vânzări și de profituri per acțiune. Au avut spațiu mare
de expansiune;
• Nu pierde timpul urmărind creșteri per acțiune de la un trimestru la altul. Chiar și un an poate să
nu fie suficient pentru a trage o concluzie. E mai important să te gândești la puterea acelor câștiguri.
O companie poate raporta o scădere a profiturilor, dar puterea câștigurilor pe termen lung poate
să rămână neafectată;
• Petrece mai puțin timp citind previziuni economice și prognoze de piață și mai mult timp cu
înțelegerea a ceea ce deții. Dacă nu faci asta, n-o să ajungi să deții un 100-bagger sau ceva apropiat;
• Pe termen lung este greu pentru o acțiune să devină mult mai profitabilă decât afacerea din spatele
ei. Dacă afacerea are un profit de 6% din capital timp de 40 de ani și o păstrezi pentru 40 de ani, n-
o să obții mult mai mult decât cei 6% randament, chiar dacă inițial ai cumpărat-o la un discount
grozav. Dacă o afacere are un profit de 18% pe an în 20-30 de ani, chiar dacă ai plătit un preț mare
ca s-o deții, vei încheia cu un rezultat deosebit;

11
• Te poți uita și la rația PEG (adică P/E supra rata de creștere anuală a câștigurilor per acțiune EPS).
Dacă cresc câștigurile cu 20%, atunci un P/E de 20 este justificat. Orice mai mare de 1x s-ar putea
să fie prea scump;
• Un 100-bagger necesită o rentabilitate mare a capitalului pe durată lungă. Un șanț de protecție
este, prin definiție, ceea ce permite companiei să obțină acel randament. De aceea, merită să aloci
ceva timp pentru a te gândi ce tip de șanț de protecție are acea companie;
• Dividendele sunt un lux costisitor pentru investitorul care caută creșterea maximă. Dacă vrei să ai
un venit pasiv, nu te aștepta ca doctorul tău financiar să-ți ofere câștigul de capital pe care l-ai fi
putut obține fără dividende. Dacă vrei să cumperi o vacă pentru lapte, nu-ți propune s-o pui să
alerge împreună cu calul vecinului;
• Trebuie să preferăm o companie care poate reinvesti toate câștigurile. Dacă plătește un dividend,
va fi mai puțin capital de reinvestit, iar asta reduce randamentul;
• Sugerez să ne concentrăm pe companiile cu o capitalizare de piață de sub 1 miliard USD. Nu
neapărat o necesitate, dar căutând sub această ștachetă avem mai multe șanse să găsim ceva
potrivit;
• Multe din afacerile de mare succes din ultimii 50 de ani au avut o ființă umană în spate: Sam Walton
la Walmart, Steve Jobs la Apple, Jeff Bezos la Amazon, Warren Buffett la Berkshire Hathaway;
• Nimeni nu creează o acțiune doar pentru ca tu să faci bani. Fiecare acțiune este disponibilă pentru
tine fiindcă cineva a dorit să o vândă;
• Să investești cu un proprietar-operator e un bun motiv pentru că astfel veți deveni parteneri. Vei
investi banii în aceleași active în care investesc si cei care controlează afacerea. Ce e bun pentru ei
va fi bun și pentru tine și viceversa;
• Nimeni n-ar fi prezis în 2002 ce va deveni Apple mai târziu, că va inventa piețe complet noi – iPod,
iPad și iPhone;
• Este posibil să-ți fi făcut analiza corect și apoi alte inovații să apară și să distrugă un șanț de
protecție aparent impenetrabil. Numai privește la câte afaceri au fost distruse sau afectate
puternic în ultima decadă – închirierile video, ziarele, industria muzicală;
• Dacă munca a fost făcută corect atunci când acțiunile au fost cumpărate, momentul de a le vinde
este aproape niciodată;
• Însă pot apărea și motive de a vinde:
o Ai făcut o greșeală și backgroundul factual al unei companii ajunge să fie mai puțin favorabil
decât s-a crezut inițial;

12
 o Acțiunea nu mai corespunde criteriilor tale de investiții;
o Vrei să treci la altceva, dar trebuie să fii sigur că are sens
• Dacă doar prețul scade nu înseamnă că ai făcut o greșeală. De fapt într-un bull market poate fi o
greșeală să marchezi profiturile, deoarece reprezintă o oportunitate pierdută de a face profituri și
mai mari, plus că vei plăti impozit pe profituri ca penalizare;
• Monster Beverage a devenit un 100-bagger în 10 ani, dar au existat cel puțin 10 ocazii când prețul
a scăzut cu mai mult de 25%. În trei luni separate a pierdut peste 40% din valoare. Și totuși, dacă te-
ai fi concentrat pe afacere și nu pe prețul acțiunii nu ai fi vândut niciodată. Iar dacă ai fi pus 10.000
USD în acea acțiune, ai fi avut 1 milioane USD la finalul celor 10 ani;
• După ce faci toată această muncă de a identifica o companie despre care crezi că ar putea deveni
un 100-bagger, trebuie să-i dai timp. Chiar și cele mai rapide companii 100-bagger din studiu au
avut nevoie de minim 5 ani pentru a ajunge acolo. Pentru multe a durat 20-25 de ani.

Idei culese din carte de Sorin Scorțan

13