IAS 2 Stocuri

Obiectivul acestui standard este de a descrie tratamentul contabil

pentru stocuri.
Problema fundamentala o reprezinta valoarea costului ce urmeaza a fi
recunoscuta drept activ si reportata pana cand veniturile aferente sunt
recunoscute. Acest standard face recomandari cu privire la determinarea
costului si la recunoasterea ulterioara drept cheltuiala, incluzand orice
diminuare pana la a valorii pana la valoarea realizabila neta. De asemenea,
standardul ofera recomandari cu privire la formulele de determinare a
costului care sunt utilizate la calcularea costului stocurilor.
Stocurile sunt active :
a) detinute pentru a fi vandute pe parcursul desfasurarii normale a activitatii ;
b) in curs de productie in vederea unei vanzari in aceleasi conditii ca mai
sus; sau
c) sub forma de materii prime , materiale si consumabile ce urmeaza a fi
folosite in procesul de productie sau pentru prestarea de servicii.
Valoarea realizabila neta este pretul de vanzare estimat , ce ar putea
fi obtinut pe parcursul desfasurarii normale a activitatii, mai putin costurile
estimate pentru finalizarea bunului si costurile estimate necesare vanzarii.
Aceasta definitie se refera la suma neta pe care o entitate se asteapta sa o
realizeze din vanzarea de stocuri pe parcursul desfasurarii normale a
activitatii.
Valoarea justa este suma pentru care ar putea fi tranzactionat un activ
sau decontata o datorie , intre parti interesate, in constinta de cauza , in
cadrul unei tranzactii desfasurate in conditii obiective.
Stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mica dintre cost si
valoarea realizabila neta.
Costul stocurilor trebuie sa cuprinda toate costurile de achizitie,
costurile de conversie, precum si alte costuri suportate pentru a aduce
stocurile in forma si in locul in care se gasesc in prezent.
a) Costurile de achizitie cuprind :
• pretul de cumparare;
• taxele de import;
• alte taxe (cu exceptia acelor pe care entitatea le poate recupera de la
autoritatile fiscale )
• costurile de transport, manipulare si
• alte costuri care pot fi atribuite direct achizitiei de produse finite , materiale
si servicii;

1
 Reducerile comerciale, rabaturile si alte elemente similare sunt deduse
pentru a determina costurile de achizitie.
b) Costurile de conversie sunt costurile direct aferente unitatilor produse ,
cum ar fi :
• costurile cu manopera directa ;
• alocarea sistematica a regiei de productie, fixa si variabila, generata de
transformarea materialelor in produse finite;
Regia fixa se refera la costurile indirecte fixe cum ar fi : amortizarea,
intretinerea sectiei si utilajelor , costurile cu administrarea si conducerea
sectiilor. Regia variabila se refera la costurile indirecte variabile cu sunt:
forta de munca indirecta, materiile prime indirecte.
c) Alte costuri se includ in costul stocurilor numai in masura in care
reprezinta costuri suportate pentru a aduce stocurile in forma si in locul in
care se gasesc in prezent. De exemplu, poate fi adecvata includerea in costul
stocurilor a regiilor generale sau a costului proiectarii produselor destinate
anumitor clienti.
Iata si cateva elemente de costuri care nu trebuie incluse in costul
stocurilor ci trebuie recunoscute drept cheltuiala a perioadei in care au
survenit:
• pierderi de materiale, manopera sau alte costuri de productie inregistrate
peste limitele normale admise;
• cheltuieli de depozitare cu exceptia cazului in care astfel de costuri sunt
necesare in procesul de productie , anterior trecerii in faza noua de
fabricatie;
• regii generale de administratie care nu participa la aducerea stocurilor in
forma si in locul in care se gasesc in prezent si
• costuri de desfacere.
Costul acelor stocuri care nu sunt de obicei fungibile şi al acelor
bunuri sau servicii produse şi destinate unro anumite proiecte trebuie să fie
determinat prin identificarea specifică a costurilor lor individuale.
Costul stocurilor fungibile trebuie determinat cu ajutorul metodei
primul intrat, primul ieşit (FIFO) sau al formulei costului mediu ponderat. O
entitate trebuie să folosească aceeaşi formulă de determinare a costului
pentru toate stocurile având natură şi utilizare similare pentru entitate.
Metoda costului mediu ponderat
Presupune calcularea costului fiecărui sortiment pe baza mediei ponderate
a costurilor sortimentelor similare aflate în stoc la începutul perioadei şi a
costului sortimentelor similare cumpărate sau produse în timpul perioadei.
Metoda poate fi aplicată în două variante: după fiecare intrare sau periodic
(lunar).

2
 Exemplu. La S.C. GAMA S.A. se cunosc următoarele date în legătură cu
sortimentul „X” pe luna 04.N: 1.04.N stoc iniţial 500 kg × 10 lei/kg; cumpărări: pe
5.04.N 300 kg × 12 lei şi pe 17.04.N 800 kg × 12,75 lei; ieşiri: pe 10.04.N 600 kg şi
pe 29.04.N 900 kg.
Calculul CMP după fiecare intrare
• intrare pe 5.04.N: CMP = (500kg  10) + (300kg  12) =10,75 lei/kg
500 kg + 300 kg

Costul ieşirii pe 10.04.N: 600 kg × 10,75 lei = 6.450 lei

(200kg  10,75)+ (800kg  12,75)

• intrare pe 17.04.N: CMP = = 12,35
200 kg + 800 kg
lei/kg
Costul ieşirii pe 29.04.N: 900 kg × 12,35 lei = 11.115 lei

Total ieşiri: 17.565 lei

• stocul final pe 30.04.N: 100 kg × 12,35 lei = 1.235 lei
Concluzii. Metoda CMP calculat după fiecare intrare oferă posibilitatea
evaluării ieşirilor în cursul lunii atunci când se produc operaţiile, costul ieşirilor
fiind foarte aproape de cel al intrărilor. Metoda prezintă însă dezavantajul unor
multiple calcule şi, implicit costuri, mai ales în condiţiile existenţei unei
nomenclaturi mari a sortimentelor şi cu multe mişcări în cursul lunii.
Calculul CMP lunar
• CMP lunar = (500kg  10) + (300kg  12) + (800kg  12,75) = 11,75 lei/kg
500 kg + 300 kg + 800 kg

Costul ieşirilor:
- pe 10.04.N: 600 kg × 11,75 lei .................. = 7.050 lei
- pe 29.04.N: 900 kg × 11,75 lei....................= 10.575 lei
Total ieşiri: 17.625 lei

• stocul final pe 30.04.N: 100 kg × 11,75 lei = 1.175 lei

Concluzii. Metoda CMP lunar prezintă avantajul reducerii volumului de
muncă prin calculul costului mediu ponderat o singură dată pe lună, nivelul
costului fiind apropiat de cel calculat în varianta CMP după fiecare intrare.
Metoda prezintă ca dezavantaj faptul că nu permite evaluarea şi înregistrarea
ieşirilor în cursul lunii şi, prin aceasta, necunoaşterea zilnică a situaţiei
gestionare a fiecărui sortiment.

3
 Metoda primul intrat – primul ieşit (FIFO)
În această metodă stocurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de
achiziţie sau de producţie al primei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului,
stocurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al
lotului următor, în ordine cronologică.
Menţinând datele metodei CMP, calculul costului stocurilor ieşite după
metoda FIFO se prezintă astfel:
ieşire pe 10.04.N: 500 kg × 10 lei = 5.000 lei
100 kg × 12 lei = 1.200 lei
6.200 lei .........6.200 lei
ieşire pe 29.04.N: 200 kg × 12 lei = 2.400 lei
700 kg × 12,75 lei = 8.925 lei
11.325 lei .......11.325 lei
Total ieşiri: 17.525 lei
• stocul final pe 30.04.N: 100 kg × 12,75 lei = 1.275 lei
Concluzii. Evaluarea ieşirilor în ordinea intrării stocurilor, adică la cele
mai mici costuri are ca efecte: diminuarea cheltuielilor de exploatare,
majorarea profitului şi impozitului pe profit. Aceste efecte se accentuează în
perioadele în care au loc creşteri constante de preţuri şi se atenuează sau sunt
inverse în perioadele în care au loc reduceri de preţuri.
În reglementările contabile din ţara noastră (OMFP 1802/2014), pe
lângă cele două metode de evaluare a stocurilor fungibile la ieşire de mai
sus, mai este menţionată şi o a treia: ultimul intrat, primul ieşit (LIFO).
Metoda ultimul intrat – primul ieşit (LIFO)
În această metodă, stocurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de
achiziţie sau de producţie al ultimei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului,
stocurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de
producţie al lotului anterior, în ordine cronologică.
Menţinând în continuare datele metodei CMP, calculul costurilor
stocurilor ieşite după metoda LIFO se prezintă astfel:
ieşire pe 10.04.N: 300 kg × 12 lei = 3.600 lei
300 kg × 10 lei = 3.000 lei
6.600 lei ..........6.600 lei
ieşire pe 29.04.N: 800 kg × 12,75 lei = 10.200 lei
100 kg × 10 lei = 1.000 lei
11.200 lei .........11.200 lei
Total ieşiri: 17.800 lei

• stocul final pe 30.04.N: 100 kg × 10 lei = 1.000 lei

Concluzii. Evaluarea ieşirilor în ordinea inversă intrării stocurilor, adică la

cele mai ridicate costuri, are efecte inverse metodei FIFO: creşterea cheltuielilor de

4
exploatare, reducerea profitului şi impozitului pe profit, efectele menţionate putând
să se accentueze, atenueze sau să fie inverse în perioadele următoare, în funcţie de
curba preţurilor.
Concluziile reieşite din aplicarea fiecăreia dintre metodele alternative
de evaluare la ieşire a stocurilor cu privire la nivelul cheltuielilor şi
rezultatului pot constitui o bază pentru opţiunea pentru o metodă sau alta. În
alegerea metodei de evaluare a stocurilor la ieşire nu este însă lipsită de
importanţă nici analiza comparativă a indicatorilor menţionaţi. Prezentăm în
tabelul nr. 1 datele comparative ale metodelor analizate.

Situaţia comparativă a efectelor metodelor alternative

de evaluare a stocurilor la ieşire
Tabelul nr. 1
Nr. Indicatori CMP după CMP FIFO LIFO
crt. fiecare lunar
intrare
1. Vânzări 1)
25.000 25.000 25.000 25.000
2. Costul bunurilor 17.565 17.625 17.525 17.800
(mărfurilor)
vândute2)
3. Marja brută din 7.435 7.375 7.475 7.200
vânzări
1) date presupuse
2) date rezultate din conturile analitice de stocuri

Orientându-ne după nivelul marjei brute din vânzări, opţiunile s-ar îndrepta
către metoda FIFO sau CMP calculat după fiecare intrare. Ţinând seama şi de
costul obţinerii informaţiilor, opţiunile s-ar îndrepta, în ordine, către metoda
FIFO şi CMP lunar.