Sunteți pe pagina 1din 4

Curs 12 Contabilitate

Conf. univ. dr. Irimescu Alina

Evaluarea la ieşire a stocurilor


La data ieşirii sau la darea în consum, bunurile se evaluează şi înregistrează la cheltuieli
la valoarea contabilă de ieşire. În principiu, valoarea contabilă de ieşire este egală cu valoarea
contabilă de intrare. Totuşi, dacă bunurile sunt de natura stocurilor şi titlurilor de valoare similare
similare sau identice, au valori de intrare diferite şi nu există posibilitatea identificării valorilor
de intrare, evaluarea la ieşire se poate face, fie pe baza costului mediu ponderat, după metoda
primul intrat – primul ieşit sau după metoda ultimul intrat – primul ieşit. Decizia aparţine
entităţii economice, criteriul de opţiune fiind cel al relevanţei sau credibilităţii informaţiei şi nu
al celui fiscal, poate cel mult al interesului gestionar.
Metoda identificării specifice porneşte de la ipoteza că fiecare articol ieşit este
identificat prin data de intrare şi costul de achiziţie.
Identificarea specifică a costului presupune atribuirea costurilor specifice elementelor
identificabile ale stocurilor. Acest tratament contabil este adecvat pentru acele elemente de
stocuri care nu sunt de obicei fungibile şi acele bunuri sau servicii produse care fac obiectul unei
comenzi distincte, indiferent dacă au fost cumpărate sau produse. Identificarea specifică nu poate
fi folosită în cazurile în care stocurile cuprind un număr mare de elemente care sunt, de regulă,
fungibile. În aceste cazuri, metoda care permite selectarea acelor elemente ce rămân în stoc ar
putea fi folosită pentru obţinerea unor efecte dorite asupra rezultatului net al perioadei.
Metoda costului mediu ponderat (CMP). Costul mediu ponderat se poate calcula lunar
sau după fiecare operaţie de intrare sau înainte de fiecare operaţie de intrare, ca raport între
valoarea totală a stocului iniţial plus valoarea intrărilor pe de o parte şi cantitatea existentă în
stocul iniţial plus cantitatea intrată, pe de altă parte.
Potrivit metodei „primul intrat - primul ieşit” (FIFO) bunurile ieşite din gestiune se
evaluează la costul de achiziţie al primei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, stocurile ieşite
se evaluează la costul de achiziţie al lotului următor în ordine cronologică.
Metoda „ultimul intrat - primul ieşit” (LIFO), ieşirile din stoc sunt evaluate la costul
de achiziţie al articolelor intrate ultimele în stoc. Pe măsura epuizării lotului, stocurile ieşite din
gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al lotului anterior în ordine invers
cronologică.

Exemplul 1. Societatea comercială Alfa prezintă următoarea situaţie în luna martie


aferentă stocului de portocale:
01.03.N stoc iniţial 100 kg portocale* 3 lei/kg;
05.03.N achiziţie 50 kg portocale* 4 lei/kg, TVA 9%;
10.03.N consum 120 kg portocale;
15.03.N achiziţie 140 kg portocale* 4,5 lei/kg, TVA 9%;
25.03.N consum 160 kg portocale.
Efectuaţi înregistrările în contabilitate şi calculaţi valoarea consumului şi valoarea stocului final,
dacă societatea aplică pentru evaluarea stocurilor la ieşire:
a) metoda FIFO
b) metoda LIFO
c) metoda CMP calculat după fiecare operaţie de intrare;
d) metoda CMP calculat la sfârşit de lună.
Curs 12 Contabilitate
Conf. univ. dr. Irimescu Alina

Exemplul 2. Societatea comercială Merişorul prezintă următoarea situaţie în luna aprilie privind
stocul de mere:
stoc iniţial 70 kg* 2 lei/kg
10.04 achiziţie 50 kg * 2,1 lei/kg, TVA 9%;
15.04 vinde 80 kg de mere la un preţ de vânzare de 3 lei/kg, TVA 9%.
Efectuaţi înregistrările în contabilitate şi calculaţi profitul obţinut de societate şi valoarea
stocului final, dacă societatea aplică ca metodă de evaluare a stocurilor la ieşire: FIFO.

Contabilitatea operaţiilor privind amortizarea imobilizarilor corporale

Amortizarea reprezintă alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga


durată de utilizare economică.
Valoarea amortizabilă este reprezentată de cost sau altă valoare care substituie costul (de
exemplu, valoarea reevaluată).

Prin durata amortizării se înţelege durata de viaţă utilă, aceasta reprezentând:


a) perioada în care un activ este prevăzut a fi disponibil pentru utilizare de către o
entitate; sau
b) numărul unităţilor produse sau al unor unităţi similare ce se estimează că vor fi
obţinute de entitate prin folosirea activului respectiv.
Remarcă: În contabilitate este folosită sintagma de durată economică de utilizare
(durata de viaţă utilă), adică perioada pe parcursul căreia se estimează că entitatea va utiliza
activul sau numărul unităţilor produse ce se estimează că vor fi obţinute de entitate prin utilizarea
activului respectiv. Durata normală de funcţionare reprezintă durata de utilizare în care se
recuperează, din punct de vedere fiscal, valoarea uui activ imobilizat amortizabil.

Valoarea amortizabilă este costul activului sau o altă valoare substituită costului, din care
s-a scăzut valoarea reziduală. Astfel, valoarea amortizabilă este egală, în funcţie de metoda de
evaluare, cu:
a) diferenţa dintre valoarea contabilă iniţială şi valoarea reziduală sau
b) diferenţa dintre valoarea reevaluată şi valoarea reziduală.
Conform standardelor internaţionale de contabilitate, valoarea reziduală a unui activ este
valoarea estimată că se obţine din cedarea unui activ, după deducerea costurilor estimate pentru
cedare, în condiţiile în care activul ar avea deja vechimea şi condiţia prevăzute la sfârşitul duratei
de viaţă utilă.

Metodele de amortizare utilizate în România sunt:


a) amortizarea liniară realizată prin includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a
unor sume fixe, stabilite proporţional cu numărul de ani ai duratei de utilizare economică a
acestora;
Relaţiile de calcul a amortizării proprii acestei metode sunt:

Amortizarea anuală = Valoarea contabilă × Cota anuală a amortizării


(anuitatea amortizării) de intrare (Cota medie anuală de amortizare)
Curs 12 Contabilitate
Conf. univ. dr. Irimescu Alina

100
Cota anuală a amortizării = —————————————.
Durata normală de utilizare

b) amortizarea degresivă, constă în multiplicarea cotei anuale liniare cu unul din


coeficienţii: 1,5 dacă durata normală de utilizare este între [2–5 ani]; 2,0 dacă durata normală de
utilizare este între (5–10 ani] şi 2,5 dacă durata normală de utilizare este mai mare de 10 ani.
Cota multiplicată se aplică la valoarea rămasă de amortizat. Aplicarea se face până în anul de
funcţionare în care amortizarea anuală rezultată este egală sau mai mică cu/decât amortizarea
anuală, determinată prin raportul între valoarea rămasă de recuperat şi numărul de ani de
funcţionare rămasă;
c) amortizarea accelerată, care constă în includerea, în primul an de funcţionare, în
cheltuielile de exploatare a unei amortizări de până la 50% din valoarea de intrare a imobilizării.
Amortizările anuale pentru exerciţiile financiare următoare sunt calculate la valoarea rămasă de
amortizat, după regimul liniar, prin raportare la numărul de ani de utilizare rămaşi. Deoarece
amortizarea calculată trebuie să fie corelată cu modul de utilizare a activului şi, întrucât în cazuri
rare o imobilizare corporală se consumă în primul an în procent de până la 50%, rezultă că
metoda de amortizare accelerată este mai puţin utilizată în scopuri contabile;
d) amortizare calculată pe unitate de produs sau serviciu, atunci când natura
imobilizării justifică utilizarea unei asemenea metode de amortizare.
Metoda de amortizare folosită trebuie să reflecte modul în care beneficiile economice
viitoare ale unui activ se aşteaptă să fie consumate de entitate.
Metoda de amortizare se aplică de o manieră consecventă pentru toate activele de aceeaşi
natură şi având condiţii de utilizare identice, în funcţie de politica contabilă adoptată.
Atenţie! Amortizarea se înregistrează începând cu luna următoare punerii în
funcţiune a activului şi până la recuperarea integrală a valorii acestuia.

Înregistrarea amortizării se face prin următoarea formulă contabilă:


681 = 281
Cheltuieli de exploatare privind Amortizări privind
amortizările, provizioanele imobilizările corporale
şi ajustările pentru depreciere

Exemplul 1: Societatea Toboșarul achiziţionează un echipament de producţie la un cost de


achiziţie de 50.000 lei, TVA 19%, durata de amortizare 5 ani. Calculaţi amortizarea
echipamentului pe durata de viaţă utilă dacă societatea aplică:
a. metoda de amortizare lineară;
b. metoda de amortizare accelerată;
c. metoda de amortizare degresivă;
d. metoda de amortizare în funcţie de unitatea de produs; presupunem că entitatea va
obţine cu echipamentul respective 15.000 piese în primul an, 20.000 piese în al doilea
an, 25.000 piese în al treilea an, 30.000 piese în al patrulea an şi 10.000 piese în ultimul
an.
Curs 12 Contabilitate
Conf. univ. dr. Irimescu Alina

a. Amortizarea lineară

Tabloul de amortizare
Anii Valoare contabilă de Amortizarea Amortizarea Valoarea rămasă
intrare anuală cumulată de amortizat
1
2
3
4
5

S-ar putea să vă placă și