IAS 16 Imobilizări corporale

Imobilizările corporale sunt elemente corporale care:

a) sunt deţinute în vederea utilizării pentru producerea sau furnizarea de
bunuri sau servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite
în scopuri administrative; şi
b) se preconizează a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade.
Recunoaşterea imobilizărilor corporale:
Costul unui element de imobilizări corporale trebuie recunoscut ca
activ dacă şi numai dacă:
a) este probabilă generarea de beneficii economice viitoare aferente
elementului pentru entitate; şi
b) costul elementului poate fi evaluat în mod credibil.
Evaluarea la recunoaştere: un element de imobilizări coroporale care
îndeplineşte condiţiile de recunoaştere drept activ trebuie evaluat la costul
său. Costul unei imobilizări corporale este format din:
a) preţul său de cumpărare, inclusiv taxele vamale de import şi taxele de
cumpărare nerambursabile, după deducerea reducerilor comerciale şi a
rabaturilor;
b) orice costuri care se pot atribui direct aducerii activului la locul şi
starea necesare pentru ca acesta să poată funcţiona în modul dorit de
către conducere;
c) estimarea iniţială a costurilor de dezasamblare şi de înlăturare a
elementului şi de restaurare a amplasamentului unde este situat,
obligaţie pe care o suportă entitatea la dobândirea elementului sau ca o
consecinţă a utilizării elementului pe o perioadă anumită în alte
scopuri decât cele de a produce srocuri în timpul acelei perioade.
Costul unui element de imobilizări corporale este echivalentul în
numerar al preţului la data recunoaşterii.
Evaluarea după recunoaştere: o entitate trebuie să aleagă drept
politică contabilă fie modelul bazat pe cost, fie modelul de reevaluare şi
trebuie să aplice acea politică unei clase întregi de imobilizări corporale.
Modelul bazat pe cost: după recunoaşterea ca activ, un element de
imobilizări corporale trebuie contabilizat la costul său minus orice
amortizare cumulată şi orice pierderi cumulate din depreciere.
Modelul de reevaluare: după recunoaşterea ca activ, un element de
imobilizări corporale a cărui valoare justă poate fi evaluată în mod fiabil
trebuie contabilizat la o valoare reevaluată, aceasta fiind valoarea sa justă la
data reevaluării minus orice amortizare cumulată ulterior şi orice pierderi
cumulate din depreciere. Reevaluările trebuie să se facă cu suficientă

1
regularitate pentru a se asigura că valoarea contabilă nu se deosebeşte
semnificativ de ceea ce s-ar fi determinat prin utilizarea valorii juste la
finalul perioadei de raportare.
Dacă un element de imoblizări corporale este reevaluat, atunci
întreaga clasă de imobilizări corporale din care face parte acel element
trebuie reevaluată.
Dacă valoarea contabilă a unui activ este majorată ca rezultat al
reevaluării, atunci creşterea trebuie recunoscută în alte elemente ale
rezultatului global şi cumulată în capitalurile proprii cu titlu de surplus din
reevaluare. Cu toate acestea, majorarea trebuie recunoscută în profit sau
pierdere în măsura în care aceasta compensează o reducere din reevaluarea
aceluiaşi activ, recunoscută anterior în profit şi pierdere.
Dacă valoarea contabilă a unui activ este diminuată ca urmare a unei
reevaluări, această diminuare trebuie recunoscută în profit sau pierdere. Cu
toate acestea, reducerea trebuie recunoscută în alte elemente ale rezultatului
global în măsura în care surplusul din reevaluare prezintă un sold creditor
pentru acel activ. Reducerea recunoscută în alte elemente ale rezultatului
global micşorează suma cumulată în capitalurile proprii cu titlu de surplus
din reevaluare.
Amortizare: fiecare parte a unui element de imobilizări corporale cu
un cost semnificativ faţă de costul total al elementului trebuie amortizată
separat.
Cheltuielile cu amortizarea pentru fiecare perioadă trebuie
recunoscute în profit sau pierdere numai dacă nu sunt incluse în valoarea
contabilă a unui alt activ.
Valoarea amortizabilă a unui activ trebuie alocată în mod sistematic
pe durata sa de viaţă utilă.
Valoarea reziduală şi durata de viaţă utilă ale unui activ trebuie
revizuite cel puţin la fiecare sfârşit de exerciţiu financiar şi, dacă aşteptările
se deosebesc de alte estimări anterioare, modificarea (modificările) trebuie
contabilizată(e) ca o modificare a unei estimări contabile.
Valoarea reziduală a unui activ este valoarea estimată pe care ar
obţine-o în prezent o entitate din cedarea unui activ, după deducerea
costurilor estimate asociate cedării, dacă activul ar avea deja vechimea şi
starea prevăzute la sfârşitul duratei sale de viaţă utilă.
Durata de viaţă utilă este fie:
a) perioada in care un activ este preconizat a fi disponibil pentru utilizare
de către o entitate; fie
b) numărul de unităti de producţie sau alte unităţi similare pe care
entitatea preconizează să le obţină de la activ.

2
 Metodă de amortizare: metoda de amortizare utilizată trebuie să
reflecte ritmul preconizat de consumare a beneficiilor economice viitoare ale
activului de către entitate.
Metoda de amortizare aplicată unui activ trebuie revizuită cel puţin la
fiecare sfârşit de exerciţiu financiar şi, dacă se constată o modificare
semnificativă a ritmului preconizat de consumare a beneficiilor economice
viitoare aduse de acel activ, atunci metoda trebuie schimbată pentru a
reflecta ritmul modificat. O astfel de modificare trebuie contabilizată drept
modificare de estimare contabilă.
Metodele de amortizare care pot fi utilizate sunt: metoda liniară,
metoda degresivă şi metoda unităţilor de producţie.
În ceea ce priveşte deprecierea imobilizărilor corporale aceasta se va
trata în conformitate cu prevederile IAS 36 “Deprecierea activelor”.
Derecunoaştere: valoarea contabilă a unui element de imobilizări
corporale trebuie derecunoscută:
a) la cedare; sau
b) atunci când nu se mai preconizează să apară beneficii economice
viitoaredin utilizarea sau cedarea sa.
EXEMPLE
1. Metoda liniară. Constă în calculul şi alocarea uniformă a valorii contabile a
imobilizărilor corporale pe toată durata de funcţionare exprimată în ani. Este cea mai simplă
metodă de calcul al amortizării, fiind foarte aproape de deprecierea reală a imobilizării (depreciere
justificată economic).
Relaţiile de calcul proprii metodei liniare sunt:
• Rata liniară anuală a amortizării (RL) = 100/D, în care:
- 100 reprezintă valoarea contabilă sau valoarea amortizabilă exprimată relativ;
- D reprezintă durata de viaţă utilă exprimată în ani.
• Amortizarea anuală (A.a) = Valoarea contabilă sau valoarea amortizabilă a imobilizării corporale
× RL;
• Valoarea contabilă netă (VCN) = Valoarea contabilă de intrare – Suma amortizărilor anuale.
Exemplu. O întreprindere achiziţionează pe 1.01.N un utilaj la preţul de cumpărare (valoarea
contabilă de intrare) de 4.000 lei, durata 5 ani, amortizabil liniar.
Calculul amortizării utilajului în metoda liniară se prezintă ca în tabelul de mai jos:
lei
Anii Valoarea contabilă Amortizarea Amortizarea Valoarea
de intrare anuală*) cumulată contabilă netă
0 1 2 3 4=1-3
N 4.000 800 800 3.200
N+1 4.000 800 1.600 2.400
N+2 4.000 800 2.400 1.600
N+3 4.000 800 3.200 800
N+4 4.000 800 4.000 0
100 100
*) RL = = = 20%
D 5ani
A.a = VC  RL = 4.000 lei  20% = 800 lei

3
 În aproape toate cazurile, imobilizările corporale intră în întreprindere în cursul anului,
respectiv al lunilor anului. Acest fapt determină ca amortizarea anuală să se calculeze
proporţional cu timpul efectiv de funcţionare.
Dacă utilajul cu valoare contabilă de 4.000 lei ar fi intrat în întreprindere pe 08.09.N, el s-ar
amortiza de-a lungul a 6 ani, dintre care: pentru primul şi ultimul an se calculează amortizări
parţiale, proporţionale cu timpul efectiv de funcţionare, iar pentru anii intermediari se calculează
amortizare anuală. Astfel:
• pentru N amortizarea anuală este de...........................................251 lei
din care pentru luna/lunile:
4.000 lei  20% 23 zile
- septembrie........  = 51 lei
12 luni 30 zile
3 luni
- octombrie-decembrie....... 4.000 lei  20%  = 200 lei
12 luni
• pentru N+5 amortizarea anuală este de.......................................549 lei
din care pentru luna/lunile:
8 luni
- ianuarie - august ............... 4.000 lei  20%  = 533 lei
12 luni
4.000 lei  20% 7 zile
- septembrie..........  = 16 lei
12 luni 30 zile
• pentru N+1 la N+4 amortizarea anuală este: 4.000 lei × 20%.....800 lei

2. Metoda degresivă. Constă în calculul şi alocarea neuniformă a valorii

contabile/amortizabile a imobilizării corporale pe durata de folosinţă, în sensul că amortizarea
degresivă este mai mare decât amortizarea liniară în primii ani şi mai mică în ultimii ani.
Urmează, deci, o linie descrescătoare.
Amortizarea degresivă se calculează în două variante:
• Varianta 1 (AD1), fără luarea în calcul a uzurii morale;
• Varianta 2 (AD2), cu luarea în calcul a uzurii morale.
Varianta 1 (AD1). Metoda degresivă fără luarea în calcul
a uzurii morale
Calculul amortizării degresive (AD1), se face prin aplicarea ratei degresive (RD) asupra
valorii contabile nete. Deci:
AD1 = VCN  RD
Rata degresivă se calculează aplicând asupra ratei liniare un coeficient multiplicator stabilit
în funcţie de durata de utilizare a imobilizării corporale. Coeficienţii de multiplicare sunt:
• 1,5 dacă durata normată de utilizare este între 2 şi 5 ani inclusiv;
• 2 dacă durata de utilizare este între 5 şi 10 ani inclusiv;
• 2,5 dacă durata de utilizare este mai mare de 10 ani;
Coeficienţii multiplicatori ai ratei liniare sunt stabiliţi prin Hotărâre de Guvern la propunerea
Ministerului Finanţelor Publice şi nu pot fi modificaţi decât în acest fel.
Pentru a se obţine o valoare contabilă netă nulă la finele perioadei de amortizare, metoda
prevede ca atunci când la închiderea unui exerciţiu amortizarea degresivă este egală sau mai mică
decât amortizarea liniară, începând cu acel exerciţiu amortizarea se calculează după metoda
liniară. Amortizarea medie anuală liniară se obţine raportând valoarea rămasă de recuperat la
numărul de ani rămaşi.
Menţinând datele exemplului anterior, în condiţiile coeficientului multiplicator de 1,5 calculul
amortizării degresive în varianta AD1 se prezintă ca în tabelul de mai jos.
• Rata degresivă = RL  K = 20% 1,5 = 30%

4
 lei
Anii Valoarea contabilă Valoarea contabilă Amortizarea Amortizarea
de intrare netă la începutul degresivă (AD1) cumulată
anului
0 1 2=2-3 3=2  30% 4
N 4.000 4.000 1.200 1.200
N+1 4.000 2.800 840 2.040
N+2 4.000 1.960*) 653*) 2.693
N+3 4.000 1.307 653 3.346
N+4 4.000 654 654 4.000
Total 4.000
*)1960 lei:3 ani=653 lei/an
Varianta 2 (AD2). Metoda degresivă cu luarea în calcul a uzurii morale
Se aplică numai imobilizărilor corporale cu durata mai mare de 5 ani inclusiv.
Metoda are ca rezultat o recuperare a valorii contabile/amortizabile într-o perioadă mai
mică decât în varianta AD1.
Esenţa metodei constă în calculul duratei în care se realizează amortizarea integrală şi a
duratei amortizării degresive. În continuare calculul amortizării se face similar variantei AD1.
Etapele pentru calculul duratelor menţionate sunt:
1. calculul ratei liniare (RL);
2. calculul ratei degresive: RD=RL  K;
100
3. calculul duratei de utilizare (DU) aferentă RL recalculate în funcţie de RD: ;
RD
4. calculul duratei de utilizare (DU) în care se realizează amortizarea integrală: durata normală –
DU aferentă RL recalculate;
5. calculul duratei de amortizare degresivă: durata de amortizare integrală – durata de utilizare
aferentă RL recalculate.
Aşa cum rezultă din prezentare, amortizarea inclusă în cheltuielile de exploatare descreşte pe
măsura epuizării duratei de viaţă. Cheltuielile cu întreţinerile şi reparaţiile cresc. Per total are loc o
anumită uniformizare în timp a cheltuielilor de exploatare, a profitului şi impozitului pe profit.
Dacă ne referim numai la amortizare, atunci:
• în primii ani cheltuielile de exploatare sunt mai mari, profitul mai mic şi impozitul pe
profit mai mic;
• în ultimii ani cheltuielile de exploatare sunt mai mici, profitul mai mare şi impozitul pe
profit mai mare.
Deci prin aplicarea metodei degresive se valorifică facilităţile fiscale prevăzute de normele
legale.