Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
imobiliare
Introducere
• La nivelul referențialului contabil internațional,
politicile contabile referitoare la investițiile
imobiliare fac obiectul IAS 40 Investiții imobiliare. În
contextul actual prin care trece sistemul contabil
românesc, de armonizare cu referențialele contabile
european și internațional, tratamentul contabil aferent
investițiilor imobiliare aflat în Ordinul ministrului
finanțelor publice nr. 2.844/2016 se aliniază la
prevederile IAS 40.
Investițiile imobiliare
-„proprietatea imobiliară deținută de proprietar sau locator în
scopul închirierii și/sau pentru creșterea valorii capitalului”.
Acesta clasifică în categoria investițiilor imobiliare
proprietățile imobiliare deținute:
• în scopul creșterii valorii;
• pentru a fi transmise în leasing;
• în baza unui contract de lesing și transmise în leasing
operaţional;
• pentru a fi utilizate în viitor într-un mod nedeterminat.
Investițiile imobiliare
De exemplu, vor fi clasificate în categoria
investițiilor imobiliare:
• terenurile deținute pentru a fi utilizate în viitorul
nedeterminat;
• clădirile aflate în proprietatea entității (sau
deținute în baza unui contract de leasing
financiar) închiriate în baza contractelor de
leasing operaţional.
Investițiile imobiliare
Următoarele elemente NU sunt investiţii imobiliare:
• proprietățile imobiliare achiziționate cu scopul exclusiv să fie
cedate ulterior, în viitorul apropiat, sau cu scopul să fie
îmbunătățite și revândute;
• proprietățile imobiliare care sunt construite sau îmbunătățite în
numele unor terțe părți; proprietățile aflate în posesia salariaților;
• proprietăți imobiliare utilizate de posesor care urmează a fi
cedate; proprietăţile imobiliare care sunt construite sau
îmbunătățite pentru ca ulterior să fie utilizate ca investiții
imobiliare; proprietatea imobiliară care este închiriată unei alte
entități in cadrul unui contract de leasing financiar.
Evaluarea investițiilor
imobiliare după recunoaștere
O entitate trebuie să aleagă fie modelul valorii juste, fie
modelul costului şi să aplice această politică tuturor investiţiilor
sale imobiliare.
Modelul valorii juste
• După recunoaşterea iniţială, o entitate care alege modelul
valorii juste trebuie să îşi evalueze toate investiţiile imobiliare
la valoarea justă, cu excepţia cazului în care valoarea justă nu
poate fi măsurată credibil şi se apelează la modelul costului.
• Un câştig sau o pierdere care rezultă dintr-o schimbare a
valorii juste a investiţiei imobiliare trebuie inclusă în profitul
sau pierderea perioadei în care rezultă.
Evaluarea investițiilor
imobiliare după recunoaștere
Modelul costului
După recunoaşterea iniţială, o entitate care alege
modelul costului trebuie să utilizeze acest model pentru
toate investiţiile sale imobiliare conform IAS 16,
respectiv cost mai puţin amortizările cumulate şi
pierderile cumulate din depreciere.
Modelul costului
Exemplul 1
La data de 01.02 N o entitate achiziţionează la un cost de 100.000 lei un utilaj.
Durata de viaţă utilă este de 8 ani, metoda de amortizare liniară, iar valoarea reziduală
nulă.
• La data de 01.07 N+1 entitatea închiriază utilajul pentru 2 ani.
c)Anul N+2
Valoare justă N+2 = 75.000 lei
Valoare justă N+1 = 70.000 lei
75.000 lei – 70.000 lei = 5.000 lei -> câstig
2151 = 7561 5.000
d)Anul N+3
Valoare justă N+3 = 85.000 lei
Valoare justă N+2 = 75.000 lei
85.000 lei – 75.000 lei = 10.000 lei -> câstig
2151 = 7561 10.000
Transferul investiţiilor imobiliare evaluate la valoarea justă în categoria imobiliarelor
corporale la valoarea justă la valoarea de 85.000 lei, de achiziţie pentru utilaj.
2131 = 2151 85.000
Amortizarea utilajului pentru perioada 01.05 N+3 – 31.12 N+3 -> 7 luni
Valoarea amortizabilă:
85.000 lei – 45.000 lei = 40.000 lei
Amortizare anuală
40.000 lei / 8 ani = 5.000 lei
Amortizarea periodică 01.05 N+3 – 31.12 N+3
40.000 lei * 7 luni / 12 luni = 23.333,33 lei
6811 = 2813 23.333,33
2. Extras din politicile contabile
a) Evaluarea iniţială a investiţiilor imobiliare s-a realizat la cost. Costul cuprinde preţul de cumpărare
plus orice cheltuieli directe atribuite. Cheltuielile directe atribuibile includ comisionul plătit agenţiei
imobiliare şi taxele materiale achitate în vederea transferului dreptului la proprietate.
b)Pentru evaluarea la cost, investiţiile imobiliare se amortizează, metoda de amortizare fiind cea liniara.
c) Atunci când investiţia imobiliară a fost pentru prima dată evaluată la valoarea justă, diferenţa dintre
valoarea justă şi valoarea rămasă reprezintă câstig sau pierdere din evaluarea la valoarea justă.
d)Investiţiile imobiliare evaluate la valoarea justă nu se mai amortizează.
e) Variaţia valorii juste reprezintă dupa caz un câştig sau o pierdere din evaluarea la valoarea justă
f) Transferul din investiţia imobiliară la imobilizări corporale s-a facut deoarece a existat o modificare a
utilizării acesteia, astfel investiţia imobilizată închiriată va fi utilizată de către posesor.
g)Atunci cand investiţia imobiliară evaluată la valoarea justă se transferă la imobilizări corporale,
transferul se face la valoarea justă de la data modificării utilizării, care devine cost de achiziţie pentru
imobilizarea corporală.
Exemplul 2
• Entitatea Alfa achiziționează, la data de 01.04 N, o clădire în valoare de 508.000 lei, cu scopul de a
fi utilizată ca sediu administrativ(în conformitate cu IAS16). Durata de viață utilă este de 14 ani,
metoda de amortizare liniară, iar valoarea reziduală nulă.
a) Evaluarea iniţială a investiţiilor imobiliare s-a realizat la cost. Costul cuprinde preţul de cumparare plus
orice cheltuieli directe atribuite. Cheltuielile directe atribuibile includ comisionul plătit agenţiei
imobiliare şi taxele materiale achitate în vederea transferului dreptului la proprietate.
b) Pentru evaluarea la cost, investiţiile imobiliare se amortizează, metoda de amortizare fiind cea liniară.
c) Atunci cand investiţia imobiliară a fost pentru prima dată evaluată la valoarea justă, diferenţa dintre
valoarea justă şi valoarea rămasă reprezintă câstig sau pierdere din evaluarea la valoarea justă.
d) Investiţiile imobiliare evaluate la valoarea justă nu se mai amortizează.
e) Variaţia valorii juste reprezintă după caz un câştig sau o pierdere din evaluarea la valoarea justă
f) Transferul din investiţia imobiliară la imobilizări corporale s-a facut deoarece a existat o modificare a
utilizarii acesteia, astfel investiţia imobilizată inchiriată va fi utilizată de către posesor.
g) Atunci când investiţia imobiliară evaluată la valoarea justă se transferă la imobilizari corporale,
transferul se face la valoarea justă de la data modificării utilizării, care devine cost de achiziţie pentru
imobilizarea corporală.
Exemplul 3
Entitatea Alfa achiziționează la data de 31.12.N o clădire nouă la prețul de
368.500 lei, având drept scop utilizarea ei în activități productive. Clădirea se
amortizează liniar în 25 de ani. La data de 01.01. N+2, fiind nemulțumit de
profitabilitatea obținută pe urma acestei clădirii, managementul entității X ia
decizia de a închiria entității Y întregul spațiu. La 31.12.N+2 are loc
reevaluarea activului, valoarea reevaluată, determinată de un expert evaluator,
fiind stabilită la 435.800 lei. Se alege drept politică contabilă transferul
rezervei din reevaluare la rezultatul reportat pe măsura amortizării clădirii.
Se cere:
1. Înregistrarile contabile aferente N, N+1, N+2, N+3.
a) Evaluarea iniţială a investiţiilor imobiliare s-a realizat la cost. Costul cuprinde preţul de cumparare
plus orice cheltuieli directe atribuite. Cheltuielile directe atribuibile includ comisionul plătit agenţiei
imobiliare şi taxele materiale achitate în vederea transferului dreptului la proprietate.
b) Pentru evaluarea la cost, investiţiile imobiliare se amortizează, metoda de amortizare fiind cea liniară.
c) Atunci cand investiţia imobiliară a fost pentru prima dată evaluată la valoarea justă, diferenţa dintre
valoarea justă şi valoarea rămasă reprezintă câstig sau pierdere din evaluarea la valoarea justă.
d) Investiţiile imobiliare evaluate la valoarea justă nu se mai amortizează.
e) Variaţia valorii juste reprezintă după caz un câştig sau o pierdere din evaluarea la valoarea justă
f) Transferul din investiţia imobiliară la imobilizări corporale s-a facut deoarece a existat o modificare a
utilizarii acesteia, astfel investiţia imobilizată inchiriată va fi utilizată de către posesor.
g) Atunci când investiţia imobiliară evaluată la valoarea justă se transferă la imobilizari corporale,
transferul se face la valoarea justă de la data modificării utilizării, care devine cost de achiziţie pentru
imobilizarea corporală.
Exemplul 4
• La data de 01.02 N o entitate achiziţionează la un cost de 200.000 lei un teren
în scopul de a fi utilizat la extinderea firmei, conform IAS 16. Durata de viaţă utilă
este de 12 ani, metoda de amortizare liniară, iar valoarea reziduală nulă.
• La data de 01.10 N entitatea închiriază terenul pentru 3 ani.
• Se cere:
1. Înregistrarile contabile aferente N, N+1, N+2.
a) Evaluarea iniţială a investiţiilor imobiliare s-a realizat la cost. Costul cuprinde preţul de
cumpărare plus orice cheltuieli directe atribuite. Cheltuielile directe atribuibile includ
comisionul plătit agenţiei imobiliare şi taxele materiale achitate în vederea transferului dreptului
la proprietate.
b) Terenurile nu se amortizează.
c) Atunci cand investiţia imobiliară a fost pentru prima dată evaluată la valoarea justă, diferenţa
dintre valoarea justă şi valoarea rămasă reprezintă câştig sau pierdere din evaluarea la valoarea
justă.
d) Variaţia valorii juste reprezintă după caz un câştig sau o pierdere din evaluarea la valoarea justă.
e) Transferul din investiţia imobiliară la imobilizări corporale s-a facut deoarece a existat o
modificare a utilizării acesteia, astfel investiţia imobilizată închiriată va fi utilizată de către
posesor.
f) Atunci când investiţia imobiliară evaluată la valoarea justă se transferă la imobilizări corporale,
transferul se face la valoarea justă de la data modificării utilizării, care devine cost de achiziţie
pentru imobilizarea corporală.
Concluzii
IAS 40 oferă informaţii privind tratamentul contabil al investiţiilor imobiliare şi
cerinţele legate de prezentarea de informaţiilor. Standardul se aplică tuturor entităţilor.
Anumite proprietăţi pot include o parte care este deţinută pentru a fi închiriată sau cu
scopul creşterii valorii capitalului şi o altă parte care este deţinută pentru folosirea ei în
producerea de bunuri sau furnizarea de servicii, ori în scopuri administrative. Dacă aceste
două părţi pot fi vândute separat (sau închiriate separat în baza unui contract de leasing
financiar), atunci cele două părţi trebuie să fie contabilizate separat - una ca o investiţie
imobiliară şi cealaltă ca imobilizare corporală. Dacă părţile nu pot fi vândute separat,
atunci proprietatea trebuie să fie tratată numai ca investiţie imobiliară dacă o parte
nesemnificativă este deţinută în scopul utilizării în producţia de bunuri sau prestarea de
servicii sau în scopuri administrative.
Acolo unde o proprietate este închiriată şi ocupată de societatea mamă a entităţii sau
de o filială a acesteia, proprietatea poate fi clasificată ca investiţie imobiliară în relaţie cu
situaţiile financiare proprii ale entităţii, dar nu va fi clasificată ca investiţie imobiliară în
situaţiile financiare consolidate ale grupului. Din perspectiva grupului, proprietatea nu va
fi clasificată ca investiţie imobiliară deoarece este ocupată de către o societate a grupului
şi este folosită în producţia de bunuri sau prestarea de servicii sau în scopuri
administrative.