POLITICI ȘI OPȚIUNI CONTABILE - curs

Reguli de reevaluare a imobilizărilor: - subiect de examen -

1. Amortizarea cumulată calculată la momentul reevaluării trebuie tratată în două moduri:

- recalculată proporțional cu modificarea valorii bilanțiere brute a imobilizării atunci când activele
sunt reevaluate prin aplicarea unui indice (metoda valorii brute).
- scăzută din valoarea brută a imobilizării în special în cazul clădirilor reevaluate în funcție de
prețul stabilit de piață (metoda valorii nete).

2. Atunci când o imobilizare este reevaluată, valoarea reevaluată va substitui costul de achiziție, de
producție sau orice altă valoare atribuită anterior inclusiv în situațiile financiare.

3. Toate imobilizările dintr-o grupă de exemplu terenuri, clădiri, mașini și echipamente) se

reevaluează simultan.

4. Reevaluările trebuie făcute la valoarea justă plecând de la valoarea de piață.

5. În situația reevaluării imobilizărilor corporale, metodele de reevaluare și elementele reevaluate,

valorile determinate precum și elementul afectat din contul de rezultate se prezintă în notele
explicative. (1175)

6. Atunci când valoarea justă nu se poate stabili, în bilanț, valoarea acestora trebuie să fie valoarea
reevaluată conform ultimei reevaluări mai puțin deprecierile cumulate de valoare.

7. Atunci când clădirile sau terenurile reevaluate au fost cedate parțial la ieșirea din gestiune a
acestora, diferența din reevaluare corespunzătoare părții cedate se va înregistra ca surplus realizat
din rezerva din reevaluare, pe baza valorii contabile a acestora la descărcarea din gestiune și se
evidențiază la rezultatul reportat.

8. Amortizarea activelor corporale reevaluate va fi evidențiată în contabilitate de la începutul anului

următor raportat la anul reevaluării.

Privită prin prisma principiilor generale de raportare generală reevaluarea reprezintă o derogare de la
principiul costului (de achiziție ori de producție), imobilizările reflectându-se în bilanț la valoarea
reevaluată.

POLITICI ȘI OPȚIUNI CONTABILE AFERENTE REEVALUĂRII IMOBILIZĂRILOR

Conform reglementărilor contabile în vigoare (1802/2014) atunci când se reevaluează

imobilizările diferența dintre valoarea reevaluată și costul istoric trebuie prezentate la rezerve ca o
structură distinctă a capitalurilor proprii. În acest sens entitățile vor prezenta în notele explicative
informații privind:
 - Valoarea rezervelor din reevaluare la începutul și sfârșitul exercițiului financiar
- Diferențele din reevaluare transferate la rezerve
- Sumele capitalizate sau transferate într-un alt mod din rezerva din reevaluare

Conform OMFP 1802/2014 surplusul din reevaluare inclus în rezerva din reevaluare este capitalizat
la capitaluri proprii prin transfer direct în rezultatul reportat (1175), atunci când surplusul reprezintă un
câștig realizat. Câstigul se consideră realizat la scoaterea din evidență a activului pentru care s-a constituit
rezerva din reevaluare. O parte din câstig poate fi realizat pe măsură ce activul este folosit de entitate,
situație în care valoarea rezervei transferată la capital propriu este diferența dintre amortizarea calculată
pe baza valorii contabile reevaluate și valoarea amortizării calculate pe baza costului inițial al activului.
Valoarea rezervei transferată la CP = amortiz calc pe baza val contabile reev – amortizarea calculată
pe baza valorii inițiale
Sumele reprezentând diferențe de natura veniturilor și cheltuielilor rezultate la reevaluare trebuie
prezentate separat în contul de profit și pierderi. Astfel, rezultatul reevaluării este tratat:
- ca o cheltuială (655- ch din reev imobilizărilor) dacă rezultatul reevaluării este o descreștere a
valorii contabile nete iar în rezerva din reevaluare nu este înregistrată o sumă referitoare la acel
activ. (+ din reevaluare)
- ca un venit (755- venituri din reevaluarea imobilizărilor) care să compenseze cheltuiala cu
descreșterea recunoscută anterior la acel activ.
În contabilitate se vor face următoarele înregistrări:
- valoarea deprecierii rezultate din reevaluarea imobilizărilor corporale recunoscută ca o cheltuială
cu întreaga valoare a deprecierii, atunci când în rezerva din reevaluare nu este înregistrată o sumă
referitoare la acel activ. (655=21X)
- valoarea creșterii față de valoarea contabilă netă rezultată din reevaluarea imobilizărilor corporale
recunoscută ca venit care să compenseze cheltuiala cu descreșterea cunoscută anterior la acel
activ. (21X=755).
Rezerva din reevaluare nu poate fi distribuită direct sau indirect cu excepția cazului în care activul
reevaluat a fost valorificat, situație în care surplusul din reevaluare reprezintă câștig realizat.
Atunci când s-a efectuat reevaluarea în notele explicative pentru fiecare element de natura
imobilizărilor din bilanț trebuie prezentate informații privind: valoarea la cost istoric și suma ajustărilor
cumulate sau valoarea la data bilanțului a difenrenței dintre valoarea rezultată din reevaluare și cea
reprezentând costul istoric și atunci când este cazul valoarea cumulată a ajustărilor suplimentare de
valoare.