CONTABILITATEA REZERVELOR DIN REEVALUARE

Reevaluarea imobilizărilor - noțiuni de bază, reguli specifice, tratamente contabile și

implicații fiscale1

1. Noțiuni de bază, reguli și metode specifice

de reevaluare a imobilizărilor corporale
Literatura de specialitate consideră reevaluarea procesului de substituire a valorii contabile de
înregistrare a unei imobilizări cu valoare justă. Aceasata este adoptată de specialisti în baza
tratamentelor contabile respectiv fiscale.

1.1. Noțiuni de bază și reguli specifice reevaluării imobilizărilor

În conformitate cu reglementările în vigoare (OMFP 1802/2014; OMFP 1286/2012)
entitățile pot reevalua activele imobilizate deținute la sfârșitul exercițiului financiar, astfel încât
acestea să fie prezentate în bilanț la valoarea reevaluată (justă), cu reflectarea rezultatelor
reevaluării în situațiile financiare anuale. Standardele Internaționale de Raportare Financiară
(IFRS), precizează că ulterior evaluării inițiale o imobilizare trebuie înregistrată conform
tratamentului de bază la cost mai puțin amortizarea cumulată iar conform tratamentului
alternativ la valoarea reevaluată. Reevaluările se efectuează de regulă la sfârșitul exercițiului
financiar pe baza valorii juste de la data situațiilor financiare generale.
Reevaluarea reprezintă o formă particulară a evaluării prin care la anumite intervale de
timp, valoarea contabilă a imobilizărilor, de regulă cele corporale, este substituită cu valoarea
justă, detrminată de profesioniști calificați în evaluare, membrii ai unor organisme professionale în
domeniu recunoscuți național și internațional.
În general, „valoarea justă”2 a imobilizărilor corporale se determină plecând de la valoarea
lor de piață pe baza informațiilor pe care le-ar utiliza participanții de pe piață atunci când
stabilesc prețul activului, presupunând că participanții de pe piață acționează pentru a obține un
beneficiu economic maxim. Aceasta exprimă prețul care ar fi încasat pentru vânzarea unui activ
într-o tranzacție reglementată pe piața principală sau cea mai avantajoasă la data evaluării în
condițiile curente de piață, indiferent dacă respectivul preț este direct observabil sau este estimat
utilizând o altă tehnică de evaluare.
În cazul imobilizărilor complet amortizate, dar care mai pot fi folosite cu ocazia
reevaluării, se stabilesc noi valori contabile și noi durate de viața utilă ținând cont de durata
preconizată de utilizare. Cu ocazia evaluării imobilizărilor, ulterior celei inițiale se stabilește
rezerva din reevaluare. Aceasta exprimă plusul sau minusul rezultat din reevaluare.
Plusul (surplusul) din reevaluare poate majora valoarea contabilă a imobilizării dacă
anterior nu s-a constatat un minus de valoare sau poate afecta veniturile entității atunci când
anterior a fost înregistrată o cheltuială din reevaluare, cu aceeași valoare.

1
Acest subcapitol are la bază articolul autorilor Mateș D., Hlaciuc E., Bostan I., Grosu V., David D., Artene A., Socoliuc
M.,Tratamente contabile și fiscale privind rezervele din reevaluarea imobilizărilor corporale, din volumul Profesia
contabilă în contextul noilor reglementări fiscale, Ed. Casa Cărții de Știință, 2015, pag. 265-276
2
Ibidem 2
 Minusul din reevaluare, poate determina o reducere a valorii imobilizărilor, dacă anterior a
fost înregistrat un surplus de valoare sau poate afecta cheltuielile de exploatare, dacă anterior nu
s-a înregistrat plus de valoare din reevaluare.
La reevaluarea imobilizărilor, în mod deosebit a celor corporale care sunt cele mai
complexe, se vor avea în vedere următoarele reguli3:
• amortizarea cumulată, calculată la momentul reevaluarii trebuie tratată în două moduri:
- recalculată proportional cu modificarea valorii bilanțiere brute a
imobilizării,atunci când activele sunt reevaluate prin aplicarea unui indice (metoda
valorii brute);
- scăzută din valoarea brută a imobilizării, în special în cazul clădirilor reevaluate în
funcție de prețul stabilit de piață (metoda valorii nete);
• atunci când o imobilizare este reevaluată, valoarea reevaluată va substitui costul de
achizitie, de productie sau orice alta valoare atribuita anterior inclusiv în situatiile
financiare.;
• toate imobilizarile dintr-o grupa (ex. terenuri; cladiri, masini si echipamente) se reevaluează
simultan;
• reevaluările trebuie făcute la valoarea justă plecând de la valoarea de piață;
• în situația reevaluării imobilizărilor corporale metodele de reevaluare și elementele
reevaluate, valorile determinate precum și elementul afectat din contul de rezultate se
prezintă în notele explicative;
• atunci când valoarea justă nu se poate stabili, în bilanț valoarea acestora trebuie să fie
valoarea reevaluată conform ultimei reevaluări, mai puțin deprecierile cumulate de valoare;
• atunci când clădirile sau terenurile reevaluate au fost cedate parțial, la ieșirea din gestiune a
acestora, diferența din reevaluare corespunzătoare părții cedate se va înregistra ca surplus
realizat din rezerva din reevaluare, pe baza valorii contabile a acestora, la descărcarea din
gestiune și se evidențiază la rezultatul reportat;
• amortizarea activelor corporale reevaluate, va fi evidențiată în contabilitate de la începutul
anului următor, raportat la anul reevaluării.
Privită prin prisma principiilor generale de raportare financiară, reevaluarea reprezintă o
derogare de la principiul costului (de achiziție ori de producție), imobilizările reflectându-se în
bilanț la valoarea reevaluată.

1.2. Metode de tratare a amortizării cumulate la data reevaluării

A. Metoda actualizării valorii de intrare și a amortizării cumulate
Recalcularea amortizării cumulate proporțional cu modificarea valorii de intrare a imobilizării
în așa fel ca valoarea contabilă ulterior reevaluării să fie identică cu valoarea reevaluată, presupune
parcurgerea următorilor pași:
• Se calculeaza rezerva din reevaluare prin scăderea valorii contabile nete din valoarea
justă:
Rez.reev= Vj-Vcn
• Se determina valoarea contabila neta (Vcn) prin deducerea din valoarea initiala sau de intrare
(Vio) a amortizarii cumulate (Amz.cum):
Vcn=Vio-Amz.cum.
3
Ibidem 2
 • Se calculeaza valoarea de intrare actualizata Vi1) prin ponderarea valorii de intrare cu un
indice obtinut prin raportarea valorii juste (Vj) la valoarea contabila neta (Vcn):
Vi1 = Vo x Vj/Vcn
• Se determina abaterea absolută a valorii de intrare ( ΔVi):
ΔVi =Vi1-Vio
• Se calculează după aceleaşi reguli, amortizarea cumulată, actualizată (Amz.cum 1) şi abaterea
absolută a amortizării cumulate (ΔAmz.cum):
Amz.cum1 = Amz.cumo X Vj/Vcn
ΔAmz.cum =Amz.cum1 -Amz.cum0
• În contabilitate rezerva din reevaluare se va reflectă prin înregistrările:

21x Imobilizări corp. = 105 Rez.din reevaluare (ΔVi)

105 Rez.din reeval. = 28xx Amortizari privind (ΔAmz. cum)
imobilizarile
sau
21x Imobilizări corp. = % (ΔVi)
= 281x Amortizări privind (ΔAmz. cum)
imobilizările corp.
105 Rez.din reevaluare (+Rez. reev.)

După aceste înregistrări soldul contului 105 ,,Rezerve din reevaluare" va reflecta valoarea
corespunzatoare a diferentei rezultate din reevaluarea imobilizarilor.
Această metodă este denumită și metoda valorii brute, fiind utilizată în țara noastră în
perioada în care entitățile trebuiau să-și reevalueze imobilizările în funcție de indicele de inflație
comunicat de Institutul Național de Statistica, însă multe entități o utilizează și astăzi în baza
principiului consecvenței și al rutinei specifice contabilului român.
B. Metoda eliminării amortizării cumulate din valoarea brută a imobilizărilor
Este denumită metoda valorii nete deoarece constă în scăderea amortizării cumulate din
valoarea inițială (brută) a activului. Valoarea neta a activului este în functie de nivelul valorii
juste.
Această metodă este folosita cu precadere în cazul cladirilor care sunt reevaluate la
valoarea de piata avind în vedere raportul cerere-oferta, existent pe o piata activă.
Pașii parcurși în aplicarea acestei metode sunt:
• calculul amortizării cumulate, având în vedere perioada integrală de utilizare a
imobilizării, de la data intrării și până la data evaluării:
n
Amcum=∑ Am 1,2 , … n
i=1

• calculul valorii contabile nete prin eliminarea amortizării cumulate la data reevaluării
din valoarea inițială brută a imonilizării:
 Vcn=Vi(V brută)- Amcum
• calculul rezervei din reevaluare ca diferența dintre valoarea justă ( Vf) și valoarea
contabilă netă (Vcn) a imobilizării:
Rezv.din reeval.=Vj- Vcn

Operațiuni contabile:
 Înregistrarea în contabilitate a amortizării eliminate din valoarea brută a imobilizării:
281x Amortizări = 21x Imobilizări corporale (Am cum)
privind imobilizările
corporale
 Înregistrarea în contabilitate a rezervei din reevaluare:
21x Imobilizări = 105 Rezerve din reevaluare (+rez. reev)
corporale
sau
% = 105 Rezerve din reevaluare (+rez. reev)
21x Imobilizări (Vj-Vi)
corporale
281x Amortizări (Am.cum.)
privind imobilizările
corporale

Metoda valorii nete este utilizată pe scară largă de entitățile din țara noastra datorită
simplității și a faptului că la data reevaluării, valorile juste ale activelor devin valori amortizabile
fără a necesita determinări suplimentare. Indiferent de metoda aleasă rezerva din reevaluare se
reflectă în contabilitate cu ajutorul contului 105,, Rezerve din reevaluare,, respectiv 1175,,
Rezultatul reportat reprezentând surplusul din rezerve din reevaluare.