Interculturalitate

69. Citeşte cu atenţie textele de mai jos.

I. În Africa, părinţii sunt autoritari, iar copiii trebuie să se supună. Mai mult, până la vârsta de
25 de ani, aceştia nu ies din cuvântul părinţilor.
În unele triburi africane, de exemplu, dacă un băiat vrea să devină independent şi să plece
din casa părintească, trebuie să se lupte cu un leu. Numai aşa îşi obţine independenţa şi
demonstrează că nu mai are nevoie de protecţia familiei.
În familiile tradiţionale din Africa nu veţi întâlni un copil care să îi spună părintelui „nu
vreau”. Dacă se împotriveşte, consecinţele vor fi greu de suportat.
De asemenea, în cultura africană băieţii sunt crescuţi diferit faţă de fete. De la cele mai
mici vârste, băieţii trebuie să îi urmeze doar pe taţi, iar fetele doar pe mame. Este o ruşine
pentru un băiat să stea pe lângă mama lui.
Fetele şi băieţii stau împreună în familie, doar la masă. Dacă vin musafiri, atunci femeile
mănâncă separat de bărbaţi.
Din cauza sărăciei, africanii ştiu că singura lor şansă spre o viaţa mai bună este şcoala.
Copiii care merg la şcoală se consideră norocoşi şi încearcă să aibă rezultate cât mai bune.

II. Și în cultura arabă fetele sunt crescute diferit faţă de băieţi. Mai mult, familiile preferă să
aibă băieţi, tocmai pentru că aceştia se cresc mai uşor. Arabii consideră că tatăl este rege în
casă şi toţi ceilalţi trebuie să i se supună. Rolul femeii este acela de a avea grijă de gospodarie
şi de copii.
De asemenea, fetele sunt crescute pentru a fi viitoare mame şi soţii model. De la cele mai
mici vârste, ele încep să aibă grijă de casă şi să se supună fraţilor şi bărbaţilor din familie.
Băieţii în schimb, pot ieşi afară sau cu prietenii, ori de câte ori doresc.

III. La polul opus, în ţările scandinave, părinţii sunt cei care îşi respectă mai mult copiii.
Aici violenţa fizică şi verbală adresate minorului sunt total interzise. De altfel, Suedia a fost
prima ţară din lume care a interzis prin lege orice formă de violenţă fizică asupra copilului, în
anul 1979. Modelul Suediei a fost urmat în 1983 de Finlanda şi în 1987 de Norvegia.
Chiar dacă temperaturile sunt mult mai scăzute decât în restul continentului, în tările
scandinave părinţii nu îşi înfofolesc copiii şi nu îi feresc de frig. Mai mult, la şcoală este
obligatoriu ca elevii să stea zilnic afară, indiferent dacă ninge sau plouă.
Chiar dacă şcoala finlandeză are cel mai apreciat sistem de învăţământ din Europa, copiii
nu sunt suprasolicitaţi să înveţe. Aceştia au mai puţine teme, o programa nu atât de stufoasă ca
cea din România şi mai mult timp de joacă
De asemenea, în Suedia peste 80 la sută din tinerii care au împlinit 18 ani, nu mai
locuiesc cu părinţii. Statul oferă un fel de împrumut acestora pentru a studia la facultate şi a se
întreţine singuri.

IV. De la 3 ani, copiii din Japonia merg neînsoţiţi la grădiniţă. Iar de la 4 ani circulă
singuri cu metroul. În Ţara Soarelui Răsare, micuţii sunt învăţaţi să fie modeşti şi politicoşi
aşa că niciodată nu veţi vedea un copil care face nazuri.
 Aceştia sunt educaţi să fie liniștiţi, modeşti şi politicoşi, astfel încât să nu îi deranjeze
niciodată pe cei din jur. O altă valoare care le este insuflată copiilor de mici este respectul:
respect pentru cel de lângă tine, respect pentru locul în care trăiesc şi respect pentru societate.
Copiii sunt crescuţi pentru a deveni ulterior cetăţeni model. Încă de la şcoală şi până când
termină liceul, elevii se ocupă exclusiv de curaţenie. În Japonia există personal special care să
se ocupe de curăţenie DOAR în aeroporturi, acolo unde este un flux mare de turişti străini, şi
în marile corporaţii. În rest, în toate institutiile publice, funcţionarii se ocupă de această
activitate.
Rolul mamei este acela de a învăţa copilul să se descurce singur şi de a forma un viitor
adult responsabil.
Mai mult, în Japonia, niciun părinte nu îşi duce copilul la şcoală cu maşina.
În cultura niponă EDUCAŢIA este pe primul plan. Preţul unei case, de exemplu, este dat
de reputaţia şcolii din zona respectivă.
Deşi elevii au un program de şcoală normal, după orele de curs fiecare elev participă la
cluburi și merge la bibiotecă.
În societatea niponă există un cult al mamei, dar şi al profesorului, tocmai pentru că ei
pregătesc copiii pentru viaţă şi societate. Mentalitatea japoneză este că fără EDUCAŢIE şi
fără o SOCIETATE EDUCATĂ, nu există nici viitor!

https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/educatie/cum-
sunt-crescuti-copiii-in-diferite-colturi-ale-lumii

70. Scrie mai jos exemple de obiceiuri ale altor naţionalităţi pe care le cunoşti.

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________