Ce este democratia constitutionala?

Auzim de multe ori vorbindu-se despre „democratia constitutionala”, sau „democratia liberala”. Din nefericire insa, de
multe ori cei care folosesc acesti termeni nu le cunosc semnificatia exacta. Haideti sa vedem cum putem intelege
sintagmele respective.

In episodul trecut al seriei „Filosofia politica pe intelesul tuturor” am discutat despre motivele pentru care oamenii
doresc sa traiasca in societate si despre teoria contractului social. Am vazut ca oamenii se organizeaza intr-un stat.
Acum trebuie sa ne intrebam: ce fel de stat?
Sa ne amintim mai intii definitia statului pe care am dat-o in episodul trecut: “Societatea (sau statul) reprezinta un
sistem corect (just) de cooperare intre persoane libere si egale, un sistem al carui scop este promovarea in mod egal a
intereselor tuturor”. Haideti sa vedem ce spune aceasta definitie:
(a) Statul trebuie sa fie un sistem corect / just de cooperare intre cetateni. Un stat in care unii oameni cistiga constant
iar altii pierd de fiecare data nu este un sistem corect. Ca atare, definitia noastra exclude, de pilda, plutocratia („Formă
de guvernare în care puterea de stat este concentrată în mâinile celor mai bogaţi” – sursa).
(b) Cooperarea trebuie sa fie intre persoane libere. Libertatea de care se bucura fiecare individ este limitata doar de
libertatea celorlalti. Cu alte cuvinte, eu sint liber sa fac orice, atita timp cit nu aduc atingere libertatii (sau securitatii)
tale. Ca atare, definitia noastra exclude sistemele tiranice si dictaturile.
(c) Cooperarea trebuie sa fie intre persoane egale. Egalitatea politica inseamna doua lucruri: (a) fiecare cetatean are
dreptul la un vot si la nu mai mult de un vot; (b) fiecare cetatean are dreptul sa candideze pentru orice functie in stat si
are dreptul sa fie ales. Ca atare, definitia noastra exclude aristocratia („clasă socială conducătoare care deţine puterea
de stat şi asupreşte celelalte clase (în orânduirea sclavagistă şi feudală); pătură restrânsă care se bucură de diferite
privilegii; nobilime.” – sursa). De asemenea, este exclusa monarhia de orice fel, inclusiv monarhia constitutionala
(intrucit aici regele are mai multe drepturi decit orice cetatean normal, si nu exista egalitate intre rege si cetateni in
privinta candidaturii la functii in stat).
(d) Scopul cooperarii este „promovarea in mod egal a intereselor tuturor”. Intr-un asemenea stat nu numai interesele
majoritatii trebuie promovate, ci si cele ale minoritatilor de orice fel: nationale, etnice, sexuale, etc. Ca atare, definitia
noastra exclude democratia pura (cea in care orice decizie este supusa votului majoritatii, majoritate care evident va
incerca intotdeauna sa limiteze drepturile si interesele minoritatilor).
In urma explicitarii acestei definitii, o concluzie importanta este aceea ca singurul sistem acceptat de respectiva
definitie este democratia constitutionala, numita si democratie liberala. Sa explicitam cele doua componente ale
definitiei:
(1) Democratie. Conform DEX, democratia se defineste drept o „formă de organizare şi de conducere a unei societăţi, în
care poporul îşi exercită (direct sau indirect) puterea” (sursa). Ca atare, exista doua forme acceptabile de democratie:
democratia participativa (in cadrul acesteia, cetatenii sint chemati sa voteze asupra oricarei decizii importante;
democratia ateniana este un exemplu aici) si democratia reprezentativa (in cadrul acesteia, cetatenii isi aleg
reprezentanti care sa decida pentru ei; reprezentantii sint alesi / realesi la termene regulate). Indiferent de forma ei, in
cadrul democratiei de obicei deciziile se iau conform regulilor majoritatii.
(2) Constitutionalitate. Asa cum ne-a aratat definitia noastra, cetatenii trebuie sa fie egali in fata legii si, mai mult,
trebuie promovate interesele tuturor in mod egal. Problema este, cum am vazut deja, ca a supune orice decizie regulii
votului majoritar comporta un risc maxim: majoritatea isi va promova propriile interese si va incerca sa impuna
minoritatilor propriul ei stil de viata. Ca atare este nevoie de o constitutie care sa protejeze drepturile de baza ale
individului (asa-zisele drepturi „liberale”, precum dreptul la viata, la munca, la libertatea opiniei si a intrunirilor, la
libertatea practicarii propriei religii, etc.). Ce intelegem cind spunem ca o constitutie „protejeaza” aceste drepturi? E
simplu: drepturile garantate de constitutie sint excluse din procesul democratic. Cu alte cuvinte, ele nu pot fi supuse
votului populatiei, sau al reprezentantilor acesteia. In acest fel, drepturile liberale constituie limita sistemului
democratic. Din acest motiv, democratia constitutionala se mai numeste si democratie liberala. Un exemplu: dreptul de
a practica propria religie, fiind garantat de constitutie, implica faptul ca niciodata nu vom putea merge sa votam, de
exemplu, ca celelalte confesiuni sa isi piarda dreptul de existenta in statul nostru liberal (sau constitutional)-
democratic.