Speța I

În baza dreptului internațional, situația prezentată poate fi încadrată în categoria unui conflict armat
internațional, cu potențiale elemente de conflict armat non-internațional. Principalele aspecte care ar
putea fi luate în considerare sunt:

1. Tipul de Conflict Armat:

- Dacă Mișcarea de Eliberare Națională are intenția de a aboli guvernul și a modifica sistemul politic,
acest lucru ar putea fi interpretat ca o încercare de schimbare a puterii pe plan intern, ceea ce sugerează
un conflict armat non-internațional.

- Totuși, implicarea unui stat vecin și recurgerea la mercenari pot ridica problema caracterului
internațional al conflictului.

2. Implicarea Mercenarilor:

- Conform Convenției de la Geneva privind tratamentul prizonierilor de război, mercenarii nu

beneficiază de statutul de prizonieri de război în cazul în care sunt capturați.

- Argumentul principal ar fi că, în conformitate cu Protocolul Adițional I la Convenția de la Geneva,

mercenarii nu îndeplinesc criteriile de a fi considerați combatanți legitimi. Ei nu sunt membri ai forțelor
armate regulate și nu poartă în mod deschis însemne distinctive recunoscute.

3. Dreptul Internațional privind Acțiunile Mercenarilor:

- Activitățile mercenarilor pot fi considerate încălcări ale dreptului internațional, în special în ceea ce
privește interzicerea mercenarilor în conflictul internațional.

În calitate de jurist al forțelor armate ale statului unde a avut loc lovitura de stat, răspunsul meu ar
putea fi că mercenarii nu ar trebui recunoscuți drept prizonieri de război. Argumentele ar include:

- Neeligibilitatea pentru Statutul de Combatant:

- Mercenarii nu sunt membri ai forțelor armate regulate și nu îndeplinesc criteriile pentru a fi

considerați combatanți legitimi.

- Interzicerea Mercenarilor:

- Conform normelor internaționale, utilizarea mercenarilor în conflict este interzisă, iar activitățile lor
pot fi considerate infracțiuni.
 Speța II

Analizând situația prezentată în conformitate cu Dreptul Internațional Umanitar și Convențiile de la

Geneva, se pot evidenția următoarele aspecte:

Principiul Diferențierii între Combatanți și Civilieni:

Conform dreptului internațional umanitar, este esențial să se facă o distincție clară între combatanți și
civili. Civilii, inclusiv jurnaliștii, nu ar trebui să fie ținte ale atacurilor militare, cu excepția cazului în care
participă direct la ostilități.

Protecția Civililor și Jurnaliștilor:

Convențiile de la Geneva prevăd protecția civililor și a personalului medical în timpul conflictelor armate.
Acest lucru include și protecția jurnaliștilor care nu participă direct la acțiuni ostile.

Principiul Legitimei Apărări:

Forțele armate americane au invocat legitima apărare ca motiv pentru atacul asupra hotelului, susținând
că au fost supuse focului deschis din clădirea respectivă.

Legitima apărare este recunoscută de dreptul internațional, dar utilizarea acesteia trebuie să respecte
principiile de proporționalitate și necesitate.

Avertismente Prealabile:

Dacă agențiile de știri au fost avertizate cu privire la faptul că jurnaliștii nu sunt în siguranță în zonele de
conflict, aceasta ar putea influența evaluarea situației. Cu toate acestea, avertismentele prealabile nu
justifică automat atacul asupra civililor sau jurnaliștilor.

Din punct de vedere al dreptului internațional, atacul asupra clădirii hotelului poate fi considerat ilegitim
din mai multe motive:

Ne-respectarea Diferențierii:

Atacul a dus la pierderea de vieți printre jurnaliștii civili, semn că nu s-a făcut o diferențiere clară între
combatanți și civili.

Protecția Jurnaliștilor:

Convențiile de la Geneva oferă protecție jurnaliștilor ca civili și nu ar trebui să fie supuși atacurilor, cu
excepția cazurilor în care participă direct la ostilități.
 Speța III

Situația prezentată ridică serioase preocupări din perspectiva dreptului internațional umanitar și a
Convențiilor de la Geneva. Iată câteva considerații:

Categorie a Victimelor:

Persoanele indicate în speță fac parte din categoria civililor care au fost afectați de conflictul armat.
Aceștia includ populația deportată și internată în lagăre, precum și cetățenii statului B reținuți în statul
A.

Persoane Protejate în Zonele de Ocupație:

Conform dreptului internațional umanitar, persoanele care se găsesc în zonele de ocupație ar trebui să
beneficieze de protecție specială. Ocupantul (statul A în acest caz) are obligația de a respecta drepturile
umane ale civililor și să nu le deporteze sau să le trateze în mod inuman.

Încălcări ale Convențiilor de la Geneva și Protocolului I adițional:

Convențiile de la Geneva din 1949:

A patra Convenție de la Geneva (1949) se referă la protecția persoanelor civile în timp de război.
Deportarea populației și internarea în lagăre, în absența unui motiv legal, poate constitui încălcare a
acestei Convenții.

A treia Convenție de la Geneva (1949) se referă la tratamentul prizonierilor de război. Retenția

cetățenilor statului B fără respectarea normelor relevante poate constitui o încălcare.

Protocolul I adițional la Convențiile de la Geneva (1977):

Protocolul I adițional conține prevederi referitoare la protecția victimelor conflictelor armate non-
internaționale. Deportarea și internarea nejustificate a populației pot încălca aceste prevederi.

Limitarea accesului Crucii Roșii la persoanele reținute poate contraveni prevederilor care asigură accesul
la ajutor umanitar.

În ansamblu, acțiunile statului A, așa cum sunt prezentate, par a încălca multiple prevederi ale dreptului
internațional umanitar și ale Convențiilor de la Geneva. Aceste încălcări includ tratamentul inuman al
populației civile și limitarea accesului ajutorului umanitar, aspecte ce pot fi investigate și condamnate la
nivel internațional.
 Speța IV

Hotărârea Instanței de Judecată

Cauza:

Proprietari de centre comerciale vs. Guvernul SUA

Faptele:

Invazia SUA în Panama:

La 20 decembrie 1989, forțele armate ale SUA au invadat Panama, ocupând capitala și având un impact
negativ asupra populației civile.

Neglijarea Securității și Ordinii Publice:

În timpul operațiunii militare, SUA nu a întreprins acțiuni adecvate pentru a asigura securitatea și
ordinea publică în capitala ocupată.

Jafuri și Prejudicii Civile:

Un grup de panamezi a început să jefuiască centrele comerciale, provocând prejudicii în valoare de mai
multe milioane de dolari SUA.

Arestarea și Extradarea Generalului Noriega:

Generalul Noriega a fost arestat și dus în SUA pentru a fi judecat.

Argumente Juridice:

Convenția IV de la Haga (1907) și Protocolul Adițional:

Articolele 42-43 din Protocolul Adițional la Convenția IV de la Haga reglementează tratamentul zonelor
ocupate și responsabilitățile ocupantului față de populația civilă.

Drept Internațional Umanitar:

Principiile dreptului internațional umanitar impun obligații statelor participante în conflict de a proteja
populația civilă și bunurile civile în timpul operațiunilor militare.
Responsabilitatea Statului Ocupant:

Statul ocupant (SUA în acest caz) are responsabilitatea de a asigura securitatea și ordinea publică în zona
ocupată, precum și de a proteja bunurile civile.

Hotărâre:

Încălcarea Obligațiilor de Securitate:

Instanța constată că SUA au încălcat obligațiile lor conform dreptului internațional umanitar prin
neglijarea securității și ordinei publice în capitala ocupată.

Responsabilitatea pentru Jafuri Civile:

SUA poartă responsabilitatea pentru jafurile comise în capitala ocupată, iar reclamanții au dreptul la
compensație conform legislației în vigoare a SUA.

Conformitatea cu Convenția IV de la Haga:

SUA sunt obligate să respecte prevederile Convenției IV de la Haga și Protocolul Adițional în ceea ce
privește tratamentul zonelor ocupate.

Compensație pentru Prejudicii Civile:

Guvernul SUA este obligat să acorde compensații pentru prejudiciile suferite de proprietarii centrelor
comerciale ca urmare a jafurilor.

Concluzie:

Instanța de judecată hotărăște că Guvernul SUA trebuie să ofere compensații adecvate pentru
prejudiciile aduse proprietarilor de centre comerciale din Panama în timpul invaziei și ocupației militare.