In cadrul unor ciocniri militare violente care au loc in statul Suidan intre fortele

armate regulate ale statului si aripa militara a Luptei celor Drepti sunt luate in
custodie mai multe sute de persone apartinand autointitulatei grupari de eliberare
nationala Lupta Celor Drepti (LD), care controleaza sudul statului Suidan sub
comanda sefului lor, Saturean. LD solicita pentru persoanele respective acordarea
statului de prizonier de razboi de catre autoritatile statului Suidan. Seful statului va
solicita in calitate de consilier juridic sa lamuriti ce inseamna acest lucru, daca
persoanele respective pot avea acest statut si care sunt obligatiile statului Suidan
cu privire la aceste personae, prin raport la conditiile de la Geneva si Protocolul
Aditional, la care Suidan este stat parte.

Pentru inceput, pentru a determina drepturile de care se bucura respetivele

persoane si obligatiile statului Suidan analizam tipul de conflict ce este in
desfasurare. Normele de drept international consfintesc doua categorii principale de
conflict: conflictul international armat si conflictul neinternational armat. In aceasta
speta gasim motive sa incadram conflictul in categoria de conflict armat
neinternational. Exista doua acte ce definesc acest tip de conflict: Conventia de la
Geneva din 1949, prin articolul 3 si Protocolul Aditional prin articolul 1. Speta ofera
destul de putine informatii legate de tipul de implicare avut de respectivele
persoane in conflict. Cu toate acestea ne lasam ghidati de termenul de persoane,
termenul folosit si in articolul 3 din Conventia de la Geneva. Pe de alta parte
Protocolul aditional foloseste termenul de Civil. Pe cale de consecinta logica,
Suidan este obligat sa respecte prevederile articolului 3 ale Conventiei de la
Geneva.
Intalnim denumirea de hors de combat pentru scos in afara luptei si este
un termen de origine franceza folosit in diplomatie si in dreptul international, facand
referire la combatantii ce sunt incapabili sa participe la conflict. Acestia beneficieaza
de protectie in conformitate cu legilele de drept international. In conformitate cu
Conventia de la Geneva, persoanele ce intra in aceasta categorie hors de combat
sau unlawful combatants sunt protejati, beneficind de un tratament uman si demn
pe perioada in care sunt tinuti in captivitate, dar spre deosebire de combatantii
recunoscuti, de soldati, pot fi trimisi in judecata si condamnati pentru faptele lor.
Regulile internationale de protectie pentru prizonierii de razboi au fost prezentate in
detaliu in urma Conventiei de la Geneva din 1929. Datorita circumstantelor
internationale si a atrocitatilor comise in timpul conflagratiei mondiale au fost
redefinite in 1949, pentru ca mai apoi sa fie regandite in 1977 prin intermediul
Protocolului aditional. In primul rand problema aceasta de drept international
provine din dificultatile intampinate in incadrarea acestor persoane retinute,
deoarece nu fac parte dintr-o armata nationala a unui alt stat. Cu toate acestea,
prevederile internationale ofera protectie nu numai combatantilor unui stat
recunoscut, ce ar putea fi denumiti cu mare usurinta ca fiind soldati, dar si

combatantilor ce alcatuiesc o parte adversa intr-un conflict local si inclusiv civililor

ce fac parte intr-un fel sau altul din tabara adversa. Exista precedente istorice in
aceasta privinte. Cu acest scop amintim de civilii retinuti de una dintre partile
combatante pentru motive de securitate. In perioada celui de-al doilea razboi
mondial in Statele Unite ale Americii au fost retinuti cetatenii de origine Japoneza si
Germana.

Civilian internee
Masura retinerii este o masura menita a asigura securitate. Aceasta inseamna ca odata ce motivul ce a
cauzat insecuritatea este indepartat persoana respectiva trebuie sa fie eliberata. Regulile ce
guverneaza modul in care este tratat un astfel de civil sunt asemanatoare cu regulile ce gurveneaza
modul in care trebuie tratat un prizonier de razboi. Atat Conventia de la Geneva din 1949 prin articolul
3, cat si Protocolul aditional stipuleaza faptul ca o persoana retinuta ca urmare a unui conflict armat
trebuie tratata intr-un mod uman indiferent de circumstante. In mod special, aceste persoane sunt
protejate impotriva uciderii, torturii, tratamente inumane sau degradante. Cu toate acestea, cei ce sunt
considerate civili, cei ce sunt retinuti pentru ca participare la ostilitati nu sunt imuni in fata acuzatiilor
penale, existente in sistemul penal local. Pe de alta parte prizonierii de razboi nu pot sa fie pedepsiti
pentru participarea in cadrul conflictului. Retinerea lor nu este o forma de pedeapsa, doar urmareste
impiedicarea participarii lor in cadrul conflictului. Odata cu sfarsitul ostilitatilor ei trebuie eliberati si
repatriate. Autoritatile ce ii retin pot sa ii puna sub acuzare pentru crime de razboi, dar nu ii pot
condamnda pentru acte de violent ce sunt considerate parte din activitatea lor de soldati, asa cum este
reglementata de IHL.

Persoanele lipsite de libertate trebuie sa primeasca mancare, apa, haine, adapost si

ingrijiri medicale. Obiectele personale ale celor lipsiti de libertate trebuie inventariate. De
asemenea, aceste persoane trebuie incarcerate intr-o zona in afara zonei de lupta, unde pot fi
asigurate conditiile minime de igiena. Persoanele lipsite de libertate drept urmare a unui conflict
neinternational trebuie eliberate imediat ce nu mai exista motiv. Convingerile religioase si
personale ale celor lipsiti de libertate trebuie respectate. Comitetul International al Crucii Rosii
poate fi chemat pentru a verifica starea acestora si modul in care sunt tinuti pe perioada retinerii.
De asemenea au dreptul sa isi anunte rudele si Comitetul International al Crucii Rosii despre
faptul ca au fost capturati. Nu este permis sa fie obligati la munca silnica sau care este
periculoasa, degradanta sau care le afecteaza sanatatea. Nu pot fi fortati sa ofere informatii
dincolo de informatiile necesare pentru identificare precum: nume, varsta, grad, numar de
identificare daca exista.

Astfel urmtoarele acte sunt interzise n orice loc i orice perioad, fa de persoanele
menionate mai sus: violena asupra vieii i persoanei, uciderea, mutilarea, tratamentul crud sau
tortura, luarea de ostatici, jignirile aduse demnitii personale, ndeosebi tratarea umilitoare i
degradant, comandarea unei sentine sau execuia fr o hotrre prealabil luat de o judectorie

ce are toate garaniile judiciare i este recunoscut ca fiind indispensabil de ctre personae
civilizate.

n virtutea Conveniei a III-a de la Geneva, prizonierii de rzboi se afl n responsabilitatea

puterii inamice i nu n cea a unitilor militare sau indivizilor care i-au capturat. Prin urmare,
indiferent de responsabilitile individuale care pot exista, Puterea deintoare este responsabil de
tratamentul aplicat acestora. Prizonierii de rzboi trebuie s fie tratai omenete tot timpul. Orice act
ilicit sau omiterea de ctre Puterea deintoare ce cauzeaz moartea sau punerea n pericol a
sntii unui prizonier de rzboi aflat n custodia sa sunt interzise i vor fi privite ca o nclcare
serioas a prevederilor convenionale. ndeosebi niciun prizonier de rzboi nu trebuie supus mutilrii
fizice sau experimentelor medicale ori tiinifice de niciun fel, experimente ce nu sunt justificate de
tratarea medical, a prizonierului respectiv i dus la capt n interesul acestuia. De asemenea
prizonierii de rzboi trebuie protejai tot timpul, mai ales mpotriva actelor de violen sau intimidare
i mpotriva insultelor i a curiozitii publice. Sunt interzise represaliile asupra prizonierilor de
rzboi. Partea ce deine prizonierii de rzboi are obligaia s asigure ntreinerea acestora gratuit i
a ngrijirii medicale necesare statutului sntii acestora.

http://www.iises.net/download/Soubory/IJOSS/V3N5-special/pp60-78_ijossV3N5.pdf