Statutul juridic al participantilor in cazul nostru

Pentru incipit, este necesară reliefarea particularizării participanţilor în cadrul

conflictului transnistrean, adică în cazul nostru. Analizând izvoarele de drept internaţional
umanitar se observă extinderea categoriilor de combatanţi. Contextual, incluzând şi acele
persoane care luptă pe seama unui stat parte la conflictul armat internaţional, cum sunt:
membri ai miliţiilor, ai corpurilor de voluntari şi partizanii.
Examinând dintr-un unghi realist capacităţile Armatei Naţionale a nou-născutului stat
Republica Moldova, este dedusă ideea clară a lipsei forţelor militare umane suficiente întru
participarea la război, lipsa echipamentelor dar şi a armamentelor. Astfel, odată cu răbufnirea
războiului propriu zis, în pielea combatanţilor s-au incadrat cetăţeni cu statute sociale diferite.
Pentru a fi consideraţi combatanţi, spre deosebire de persoanele aparţinând forţelor
armate regulate, membrii aceste grupuri precum au fost indentificaţi şi în cazul nostru trebuie
să atingă în cadrul grupului un anumit nivel de organizare pentru a li se recunoaşte statutul de
prizonieri de război atunci când sunt capturate şi mai ales să distingă între ele şi populaţia civilă.
Astfel, ele trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiţii:

 să fie sub comandă responsabilă;

 să poarte un semn distinctiv, uşor de recunoscut de la distanţă;
 să poarte armele în mod deschis;
 să respecte regulile şi obiceiurile războiului.
Neîndeplinirea acestor condiţii atrage neacordarea statutului de combatant.Totodată nu fac
parte din categoria combatanţilor sau a prizonierilor de război personalul medical şi nici cel
religios, cu condiţia neangajării efective a luptei în conflict.
Tot în categoria combatanţilor intră şi populația civilă care luptă împotriva inamicului fără a fi
avut timp să se organizeze și acționează spontan asupra acestuia. Acest tip de acțiune numită
„levee en masse" este reprezentată de civilii locuitori ai unor teritorii neocupate care, în mod
spontan, iau armele pentru a apăra teritoriul lor împotriva forţelor invadatoare, războiul de
pe Nistru fiind o exemplificare concretă.
Aceste persoane trebuie să îndeplinească trei condiţii, în mod cumulativ:

 să poarte armele în mod deschis;

 să respecte regulile şi obiceiurile războiului;
 să acţioneze pe un teritoriu neocupat pentru a rezista preluării controlului
teritoriului de către puterea inamică.
Odată cu ordinului lui Boris Elţin, din data de 1 aprilie 1992 conflictul armat de pe Nistru posedă
statut de conflict armat international, prin prisma oficializării participării directe a forţelor
armate ale Federaţiei Ruse.
Pe lângă statutul de combatant, a cărui concept a fost explicat mai sus, există şi statutul de
voluntar. Acest tip de participant, spre mirarea interpretării noastre, nu îl regăsim în cazul
nostru, întrucat statutul de voluntar este conferit doar cetăţenilor statelor străine neimplicate
direct în conflict, dar care participă de partea unei sau altei părţi beligerante, fapt stipulat în
textul articolului 17 al Convenţiei de la Haga: „Un neutru nu poate să beneficieze de
neutralitatea sa:

 dacă comite acte ostile contra unui beligerant;

 dacă făptuieşte acte în favoarea unui beligerant, mai ales dacă se angajează, în mod
voluntar, în serviciul forţelor armate ale unei dintre Părţi.
Întru conchiderea reflexiei cu privire la statutul juridic al participanţilor în cadrul conflictului
armat de pe Nistru, manifestăm desăvârşita gratitudine şi recunoştinţă faţă de toţi participanţii,
indiferent de statulul juridic al acestora. Integritatea parţială a teritoriului RM de astăzi, este o
consecinţă a cârmuirii fragede din acea perioadă a statului. In schimb, graţie cetăţenilor atât din
cadrul Forţelor Armate, cât şi voluntarilor care au dat dovadă de vitejie şi fermitate în decizia de
a-şi apăra patria cu bună credinţă, astăzi ne bucurăm de pace.