Sunteți pe pagina 1din 9

Organizarional Authority: The Milita Estab· " . .

SCIence Quartcrlv 3 mart' 1969 ry hshment , AdmllllSlrative



25 M' . -.' te , pag. 473- 493

. " ilitary mind' este un termen datorat lui H .'

the State, pag. 59). Huntin ton i untmgton(TheSoldierand relatiilorcivil-militare §i a;creaid~nd~eStkl au construrr 0 lIpologie a civile, In baza felaliei d I ~ en e . rpun de regimun militare ~i dominanta. In re etica rnilirara 1; ideologia sociala

26_ Huntington, pag. 15.

27 M.D. Feld a tras 0 serie deconcluzij di di ~ .

militariiln Franta Germania M ~ stu .lUI sau refentor la alienarea Unitein anii 1860- 1960 I'" a~ea ntame, Rusia, Japonia §i Statele

. 1 sunt mtr-o mare miisu ' v

Feld pentru conversa'l-l-le no t . ra recunoscator lui

, as re §I pentru stud' I " f .

"Profesionalism,Nationalism and th AI' .llI sau oarte strmulanv

Armed Forces in Society, ed: Jaque~ v~~~~~~~fthe Military", din ~5-70, care au msprrat cateva dintre ideile exp , _Haga, 1969, pag.

28. In termenii lui Feld, "de vreme ce r _ u.se al~l. . .

mOde~earedreptobiectivcreareaun~io inca mliltara a ~neI socletati sociala a militarului de prof . at mate a-politice, laronentarea

_ . leSle are ea obiectiv cr '.

a-politice, un parteneriat su - . A _ earea uneI socletii!i

29. Barber, Sociology of the ~trnut §I"egaI mtre eel doi este imposibiI".

30 C II' 'B' ssians , pag. 676-678

. OITe 1 arnett, Britain andHer Army, Londra 1970

31. Lawrence Stone Th C . . if h ,.

Barnett, Britain' an~ ;::;s~r: ~Aristocracy, Oxford, 1965, pag. 216; Marlborough: His Life and Tim~s p~g, d116, 1 I 7; Winston Churchill,

32. Philip Abrams, "The Late Profession ~~ l~' 1~~7, pag. 424-465.

de sociologic 6, 1965, pag. 240,26 I. ms , Archives europe.mnes

104

ELITELE MILITARE ~I STUDIUL RAZBOIULUI*

Morris Janowitz

Pot fi pri vite razboiul §i ducerea luptei ca un caz special al teoriei conflictului social? Contributiile aduse de K. Boulding §i L Coser la aceasta lema rncearca sa incorporcze in sfera notiunii de conflict social forme dintre cele mai diverse cum sunt conflictele familial, comunitar, etnic §i de clasa. 1 Este evident d. investigarea §i explicarea razboiului ar putea constitui un test crucial pentru orice teorie generals a conflictului social? Dar, in ciuda dorintei de elaborare a unor interpretari atotcuprinzatoare a starilor conflictuale din societate, cercetatorii din stiintele sociale nu pot trece cu vederea putcrnicele note distinctive ale razboiului, ca un proces al conflictului politic.

Mai intai, asa cum demonstreaza evolutiile din a doua jumatate a secolului al XX-lea, razboaiele sunt tipuri "unice" de conflict social, datorita faptului ca ele sunt purtate uneori intre state nationale. Razboiul este un conflict social intre state-natiune ale caror ideologii legitimeaza utilizarea violentei in scopul prornovarii interesului national. StatuI national este un sistern social organizat pe un teritoriu dat, care monopolizcaza utilizarea mijloacelor de producere a violentei in vederea realizarii obiectivelor sale interne §i externe. Foarte important este, in acest context, conflictul armat dintre vechile state nation ale .Jrnperialc" si gruparile politice revolutionare ce urrnaresc sa edifice entitati statale noi §i independente. In ultimele doua decenii, miscarile politice de eliberare nationals au fost capabile sa se autoinarmeze, In confruntarea eu puterile imperiale, aceste miscari revolutionare au creat noi state nationale, inclinate potential spre razboi §i conflict.

In al doilea rand, razboiul este diferit de aile tipuri de conflict social, deoarece ducerea lui se bazeaza pe 0 ocupatie foarte profesionalizata §i specializata - militarul de profesie. tn

Dupa Morris Janowitz, Military Elites and the Study of War, In M.

Janowitz, Military Conflict. Essays in institutional Analysis of War and Peace, Sage Publications, B. H., London 1975, pag. 56-69_

Traducere de Gheorghe Tibil,

105

contrast, alte genuri de conflicte, cum sunt cele familiale, cornunitare sau chiar cele econornice, implicit 0 specializare redusa sau aceasta poate lipsi In totalitate. In aceste cazuri, personalul participant este acelasi atat In situatiile conflictuale, cat §i in cele nonconflictuale. Para indoiala, In cele mai multe state nationale - totalitare sau democratice - decizia de a ameninta cu razboiul sau de a-I provoca efectiv este luatii de lideri "politici" §i "civili", posesori de capacitati decizionale deosebite, in proces nefiind implicati direct militarii de profesie. Oricat de mare ar fi puterea politics a elite! militare, in societatea industrializata moderna nu pot fi aplicate modelele clasice de dictatura militara totala.

Tranzitia de la pace la razboi §i de la razboi la pace presupune un calcul politic al conflictului la care elitele militare contribuie de pe propriile pozitii profesionale §i eu puncte de vedere specifice. Acolo unde razboiul se duce cu arme conventionale, calculul fundamental nu este absolut obligatoriu, asa cum se intamplain alte tipuri de conflict social §i politic. In timp, evaluarea costurilor razboiului nu se fundamenteaza pe postulatul potrivit caruia orice prelungire a starii de pace scade probabilitatea izbucnirii unui viitor razboi, In conditiile specifice ale cursei traditionale a inarmarilor, stare a de pace indelungata produce 0 crestere a incertitudinii legatii de potentialul de lupta al inamicului si, datorita acestui fapt, in incercarea de conservare a avantajelor existente se poate ajunge la sporirea sanselor de izbucnire a riizboiului, In alte tipuri de conflict social, inertia social a §i amanarea deciziilor pot contribui la solutionarea nonviolenta a diferendelor.

Intrarea in ecuatie a arsena1elor nucleare modifies substantial date le problemei in evaluarea rjizboiului. Marile puteri posesoare de armament nuclear nu mai pot avea certitudinea ca declansarea unui razboi major le-ar avantaja propriile pozitii, Dimpotriva, 0 astfel de confruntare ar putea fi privita ca un esec major al politicii nationale,

In terminologia stiintelor sociale, modele le simple ale echilibrului social sunt dificiI de aplicat procesului de ducere a razboiului? Mult mai potrivite sunt in acest domeniu analizele procesuale prin care sunt evidentiate eforturile intentionate §i evaluarile facute de elitele din fiecare stat national in parte. Toate

106

aceste consideratii ne conduc la concluzia potrivit careia analiza modele1or organizationale §i a intentiilor elitelor politice §i rnilitare constituie calea esentiala de investigare a razboiului §i a procesului de ducere a luptei.

Se pot identifica diferite modele de organizare a relatiilor dintre elitele politice §i cele civile? Reflecta aceste modele diferente la nivelul structurilor sociale? Se pot deduce modelele de organizare a elitelor §i tendintele lor de evolutie din consecintele produse de dezvoltarea fara precedent a tehnologiilor razboiului? Pot fi identificate similitudini importante in componentele motivationale §i ideologice ale diferitelor tipuri de elite militare §i politice?

Modele de organizare a elitelor politico-militare

Pot fi identificate patru tipuri de elite politico-militate: aristocratic, democratic, totalitar §i modelul statului garnizoana. Pentru inceput, este nimerit sa vorbim despre structura modelului aristocratic, specific iarilor occidentale europene in etapa premergatoare industrializarii.4 In acest model, elitcle civile qi militare snnt integrate sociaL §i functional. Baza restransa de recrutare a elitelor §i structura relativ monolitica de putere pun la indernana elitei civile 0 metoda de "control subiectiv" at armatei.5

In modelul aristocratic exista 0 ierarhie explicita prin care sunt delimitate atfit sursa autoritatii cat §i prestigiul pentru fiecare membru al elitei militare. Specializarea redusa a profesiei militare da posibilitatea elitei civile sa conduca institutia mihtara, Pattemul clasic, In aces! caz, este al familiei aristoeratice eu doi fii, din care unul devine politician, iar celalalt, militar. Nasterea, legaturile familiale §i ideologia cornuna sunt garantii ale imbriili§ilrii de catre militari a conceptiei grupurilor dominante in societate, Controlul politic este un control civil doar datorita faptului cil interesele grupurilor aristocratice coincid ca interesele militarilor. Armata este responsabila ca parte components a guvernarii? Motivatia ofiterului de a lupta se leagji de simtjimintele produse de emiterea ordinelor.

Modelul democratic contrasteaza cu modelul aristocratic.

In acest caz elitele civile §i militare sunt clar diferentiate. Elitele ci vile controleaza armata printr-un set formal de reguli, prin care

107

I.

sunt specificate functiile institutiei militare §i conditiile de exercitare a puterii de care dispune, Militarii sunt profesionisn In slujba statului. Ei formeazii un grup restrans ale caror cariere sunt distincte de rutele profesionale civile. In fapt, calitatea de militar de profesie este incompatibilii cu orice alt rol politic §i social important. Liderii militari se supun hotararilor guvernului nu pentru ca ar crede In scopurile razboiului, ci din cauza cii asta Ie este datoria iar pro~~sia lor consta in a lupta. Etica profesionala, precurn §; I~S~ilutl.I!e pariamentare dernocratice garanteazii suprematia politica a civililor. Ofiterul lupta pentru cit in aceasta consta angajamentul sau profesional.

Modelul democratic este mai degraba un obiectiv politic decat 0 realitate istoricii. Elemente ale acestui model au fost realizate §i instituite doar in unele iari occidentale industrializate, acest lucru nccesitand institutii parlamentare extrem de viabile §i un larg consens social in legatura cu obiectivele guverniirii. Modelul d~~ocratic sustine cii !iderii militari pot fi eficient mati vati doar p.nn mtermediul et~cii profesionale §i recunoaste cii acest fapt este dificil de realizat. In mod paradoxal, unele tipuri de militari cu origine aristocraticii au adus contributii importante la dezvoltarea modelului democratic.

In absenta evolutiel spre modelul democratic, modelul totali tar tinde sa ia locul celui aristocratic.6 Acesta, asa cum s-a dezvoltat in Germania, in Rusia §i, intr-o masura mai mica, in Italia, se fundamenteazii pe 0 forma de control subiectiv, tot asa cum s-a intamplatin vechiul model aristocratic. Deosebireaconstii l~ faptul cii controlul subiectiv din modeluI totalitar nu izvora§te dintr-o umtats naturala sau sociala a elitelor politice §i militare. Dimpotriva, 0 clita politica revolutionara cu status social relativ redu~, avand in spate un partid politic autoritar §i de masa genereaza un nou IIp de control al elitei militare. Elita revolutionarii drapata cu simboluri paramilitare si intrata temporar intr-o aliant~ cu vechea conducere militara profesionistii, este ata§ata de ideea inlocuirii §i refacerii elitelor milirare, Controlul subiectiv este introdus §i aplicat prin intermedin! politiei secrete §i al membriJor de. partid i~fi1trati In ierarhia militara, prin Inarmarea propriilor unitan ml~ltare §i prin controlarea sistemului de selectie a of iter ilor. Sub dlfentele forme de control subiectiv, specifice totalitaris-

108

mului, independenta organizationala a armatei este desfiintata. Ofiterul lupta pentru cii nu are alternativa?

Modelul statului-gamizoana, asa cum a fost elaborat de profesorul H. D. Lasswell, consta in slabirea suprernatiei au toritatii ci vile §i ea poate sa se producii chiar in cadrul unei structuri democratice train ice §i eficiente8

Daca imaginea finalii al statului-garnizoana seaman a foarte mult cu modelul totalitar, statul-garnizoana are 0 origine diferita, Nu ne intalnim, In acest caz, ell 0 dominare directa a pohticului de ciitre miLitari. Asa cum natiunile industrializate moderne nu pot fi dominate politic de catre un singur grup conducator numericeste redus, statuI gamizoana nu este 0 simpla intoarcere La dictatura militarii, EI constituie rezultatul final al cresterii puterii elitei militare In conditii de tensiune intcmationala prelungita. Libertatea interne este ingradita. iar pregiitirile de razboi devin preopon" derente. Statul-garnizoana este un nou model de coalitie in care grupiirile militare detin, direct sau indirect, 0 putere politics §i adrninistrativa fiira precedent. Militarii i§i pastreaza independenta organizationala, ceea ce Ie asigura posibilitatea de a face aliante potrivite cu fractiunile politice civile. Ofiterul lupta pentru salvgardarea natiunii §i pentru glorie.

Nu se poate spune ca toate formele de militarism presupun un "militarism programat" (designed militarism). Militarismul programatic se identifica cu militarismul prusac §i presupune modificarea §i restructurarea institutiilor civile prin actiunea directa §i prerneditata a liderilor militari, care utilizeaza, in acest scop, statuI §i alte agregate institutionale. Pe de alta parte, fenomenul "militarismului neanticipat" (unanticipated militarism) este la fel de important pentru analiza clcrncntelor definitorii ale statu lui- garnizoana §i pentru investigarea problemelor actuale ale socictiitii americane. Geneza §i dezvoltarea militarismului neanticipat se leaga de absente traditiilor §i a procedurilor eficiente de control al institutiei militare, precum §i de neputinta lideril?r politici civili de a actiona eficient §i relevant in spatiul politic. In aceste conditii, se creeaza un vid care nu doar incurajeaza 0 extindere a prerogativelor §i puterii conducerii militare, ci chiar se forteaza lucruriie ca ele sa evolueze intr-o astfel de directie.

109

Amenintarile la adresa modelului democratic nu pot fi pe deplin elucidate doar din perspectiva militarismului programatic. Prin intermediul acestuia este evidentiat impactul conducerii militare asupra structurii sociale civile. Militarismul neanticipat necesita 0 analiza a modului in care profesia militara riispunde ~i reactioneaza la evolutiile din societatea civila. Dintre aces tea, tehnologia razboiului constituie un domeniu tehnologic de varf al societatii civile, sta Ia temelia tendintelor ciitre §i creeaza condi1;iile pentru militarismul neanticipat.

Conseciniele dezvoltdrilor tehnologice

Dezvoltarea pe termen lung a tehnologiei razboiului §i a purtarii lui necesita profesionalizarea elitei militare. Asemenea evolutii tehnologice sunt compatibile cu modelul democratic al elitelorpolitico-militare §i civile, intrucfit acesta se fundarnenteaza pe diferentierea functiilor politicienilor §i militarilor. fnsa avansul continuu al tehnologiei militare incepe sa afecteze negativ modelul elitei democratice.

Extinderea deosebita a institutiilor militare din tarile industrializate importante constituie 0 consecinta directa a dezvoltarii continue a tehnicilor si mijloacelor de ducere a luptei. Caracterul de "permanenta" al acestor largi institutii militare este legat de amenintarea "permanenta" cu razboiul. In aceste conditii, este de la sine inteles cii obiectivele §i misiunile pe care !iderii militari Ie indeplinesc tind sa se extindii. Cunostintele tehnologice pe care Ie poseda, puterea directa §i indirecta de care dispun §i prestigiul in crestere de care se bucura, conduc spre patrunderea conduciitorilor militari, la nevoie, in zone care erau rezervate pana de curand politicienilor civili. Rezultatul consta intr-o stare de preocupare accentuata, legata de eficacitatea modelului democratic ca mecanism de reglare a relanilor civili-militari. Nevoia liderilor politici de a fi consiliati de militari de profesie in domeniul implicatiilor strategice ale schirnbarii tehnologice nu face decat sa complice ~i mai mult obiectivul redefinirii sferelor de competente §i responsabilitati. Cu aeeste probleme se confrunta atat statele democratice, cat §i cele totalitare.

110

Impactul dezvoltarii tehnologiilor razboiului din ultima jumatate de secol a dus la formularea unei serii de enunturi

teoretice despre schimbarea sociala: .

1. 0 parte insernnata din venitul national al statelor moderne este cheltuita pentru pregatirea, desfasurarca §i anularea consecinlelor razboiului.

2. Se constata 0 implicare a aproape intregii populatii in politica de razboi, motiv pentru care institutia militara devine responsabilii pentru utilizarea unei piirti importante din resursele civile, in timp ce destructivitatea razboiului a creseut asimptotic.

3. Monopolul militar asupra violentei armate organizate a crescut intr-o asemenea masura, incat a condus la declinul obiectivului suprimarii viole~tei interne, lucru evid~~t.~aciiH eval~am in cornparatie cu obiectivele externe ale secuntatu nationale. ~

4. Rata de schimbare tehnologica s-a accelerat §i 0 gama tot mai largji de specializari §i deprinderi este necesara pentru a mentine institutia militara,

5. Caracterul de periodicitate, specific anterior institutiei militare (mobilizare rapida, dezangajare rapida) a lasat loc unei mentineri sau cresteri institutionale cu caracter de permanenta,

6. Caracterul de permanents al institutici militare elimina 0 importanta sursa a conflictului politico-milita~ anume tendinta civililor de a abandona armata dupa razboi, In locul acesteia, datoritii ratei inalte de schimbare tehnologica, se multiplicii disputele interne dintre segmentele elitei militare.

7. Diversificarea §i specializarea tehnologiei militare a generat cresterea duratei pregatirii formale necesare stapanirii acesteia, avand drept rezultat diminuarea importantei armatei de masa §i cresterea ponderii §i rolului armatei profesionalizate complet.

8. Complexitatea masinariei de razboi §i necesitatile de cercetare, dezvoltare si intretinere tehnica tind sa dilueze linia de separatie organizationalii dintre domeniile militare §i cele nonrnilitare.

Datorita acestor evolutii tehnologice §i organizationale, societatea §i institutia militara tree prin transformari de esenta. Tendintele care se inregistreaza astazi la nivelul organizatiei politico-rnilitare, specifice principalelor puteri industrializate, au 0 sursa comuna in rnasura in care solicitarile tehnologice ale razbo-

111

iu~ui sunt ceva specific tuturor. De aceea diferen~ele In ceea ce pn~e§te c~tl!atea §l caracterul puterii politice exercitate de liderii 1TI1!Jtan §l In ceea ce priveste metodele de rezolvare a conflictelor dintre liderii politici §i militari, considerate lanivelul principalelor puten,. nu pot fl explicate exlusiv, §i nici macar in mare rnasuni, prin diferentele dev organizare tehnologicii a fortelor lor armate. Aceasta nu implica negarea faptului di fiecare sistern de arrne In parte - de uscat, marina sau aviatie - tinde sa dezvolte la militarii proprii orie~tiiri politice specifice, in functie de caracteristicile tehvlllc~-ta~tJce ale. res~ectivelor sisteme de arme. Concepna poliuca a fiecarei insntutn militare va fi influeniata de tipul de categone de forte arrnate dominanta: trupe de useat marina sau aviatie. Fara Indoiala, dezvoltarile tehnologice stabil~sc doar limite~e In c~d~l carora elitele civile §i militare i§i Impart puterea. Dlferenll.enle nationale in pattern-urile de influenia uzitate de eht~le militare trebuie puse In legatura cu eonditiile specifice de la nivelul structurn sociale ~I al organizarii elitei.

~ces~etendinte dinvdomeniul tehnologiilorrazboiului produc~chlmban de substanta ale profesiei militare, atat in sistemele pO~I~~e democratice cat §i in cele totalitare, indiferent de particularitatile nationale sau eulturale. Aeeste schirnbari reflecta ceriniele organizalionale prin care armata este [orlata sa se alinieze la sta~dard:le marilor organiza\ii. civile. Ca urmare, institutia rnilitara dobandests tot mat mu!t din earacteristieile unei agentii guvernamental~ .sau ale unei ~Irme economice. Astfel, difereniierea dintrc do~enllle mll:tar §l clvIl- una dintre ipotezele esentiale ale mod~lulUI democratic de relalionare a elitelor - se dirninueazii con~l~er~~I! ., Toate . tend~ntele de mai sus au drept consecinjji "ClvII,~rea ~1I:el militare mtr-o mai mare masura dedit .anilitarizarea elitei CIVile.

.. ~are sunt principalele schimbiiri care afecteaza profesia militara? Ele sunt: a) "demoeratizarea" bazei de recrutare a militarilor de profesie; b) modificarea fundamentelor autoritatii organzzationale: c) re.ducerea diferentieri] de cornpetents dintre elitele militare §I cele civile. Enunlurile principaIe privind modul in care aceste tcndinte au afectat armata americana in ultima jumatate de seeol sunt aplicabile, intr-o varietate de forme, institu\iilor militare din celelalte marl puteri industrializate.lO

112

.Democratizarea" bazei de recrutare a militarilor de profesie. Inca de la inceputul seeolului al XX-lea, elitele milirare de eel mai inalt rang din larile industrializate au trecut printr-o transformare sociala cscntiala. Baza lor de recrutare s-a extins considerabil, dintr-una restransii, redusa la cei cu status social ridicat, devenind mult mai larga §i reprezentativa din punet de vedere social.

Extinderea bazei de recrutare raspunde cererii pentru un nurnar tot mai mare de specialisti, Pe masura ce specializarea a devenit baza recrutarii §i avansarii in carierii, democratizarea selectiei §i mobilitatea in cariera au creseut foarte mult. Aceasta evolutie constituie un caz particular al tendintei mai generale din societate, de sehimbare acriteriilor de mobilitate social a, de la cele care tin de atribuire spre cele legate de realizare. Demoeratizarea elitelor militare din Europa Occidentals a inlocuit monopolul aristocratic asupra corpului ofiteresc, Acelasi proces poate fi sesizat §i in Statele Unite, eu toate ca aici liniile de stratificare sociala sunt mai putin conturate §i mult mai fluide. Cresterea evidenta a institutiei militare favorizeaza democratizarea. Datorita nivelului deosebit de ridicat de specializare tehnica necesar, fortele aeriene ale Pentagonului au oferit, pentru 0 perioada de timp, ceIe mai mari oportunitati de avansare rapida.

Din perspectiva mode1ului democratic, democratizarea recrutarii sociale a Iiderilor militari nu este insotita, in mod necesar, de 0 democratizare a conceptiei §i a comportamentului acestora. Prin democratizarea conceptiei §i a comportamentului se Intelege o crestere a responsabilitatii sau a dorintei de a fi responsabil. In realitate, democratizarea profesiei militare produce §i unele tendinte opuse. N oile straturi intrate In armata sunt mai putin constiente de traditiile modelului democratic. Oportunitatilc de mobilitate gencreaza nerabdare §i aspiratii spre avansari §i mai spectaculoase. Loialitatea fata de institutia militara In cepe sa depindatot mai mult de conditiile de angajare §i nu de angajamentul fata de organizatie §i traditiile ei.

Reprezentativitatea exrinsa pe care 0 dobandeste baza sociala In cadrul profesiei militare determina 0 crestere a eterogenita~ii sefilor din varful ierarhiilor diferitelor arme §i eategorii de forte armate. In acestc conditii, este mult mai dificil de mentinut

113

eficienta organizationala in acelasi timp cu apJicarea normelor controlului politic civil. (Intr-o societate totalitara devine, de asemenea, mai dificil de mentinut eficienta organizatiei §i de a impune loialitatea fata de partid), Desigur, armata, la fel ca oricare alta mare organizatie, pune la punet §i aplicii masuri pentru combaterea acestor forme de subminare a propriei activitatii. Accentul care este pus pe rolul de ideologie unificatoare al onoarei militare §i modelele de adaptare §i convietuire din cadrul fiecarei eategorii de forte armate sau serviciu servesc la asimilitarea noilor intrati in institutia militarii. Insii cerintele eficientei birocratice erodeazii onoarea, iar regulile de convietuire interna din domeniul militar, la fel ca celc din sfera civila, au 0 capacitate Iimitata de transmitere a traditiilor,

Chiar mai mult, noul proces de democratizare produce schimbari ale pozitiei de prestigiu a profesiei militare. Prestigiul social al militarului traditional este dat de originea familiala §i de stratul social din care provine. Atat timp cat cercu! apropiat ii recunostea vocatia, judecata societatii in ansamblul sau era mai putin importantii. Acest fenomen iI intalnim chiar §i in modelul democratic. Corpu! of iter esc britanic, cu originile sale aristocratice §i nobiliare si cu modelele familiale respectabile, specifice clasei d~ mijloc, constituie exemplul cIasic din acest punct de vedere. Inainte de al doilea razboi mondial, situatia de mai sus se regasea, intr-o anumita masura, §i in armata S.U.A .. Este yorba despre retelele de afiliere sociala din cadrul marinei §i de rolul jucat de traditiile militare ale familiilor din Sud in recrutarea in trupele de uscat. Dar dernocratizarea profesiei aduce cu sine presiuni pentru recunoasterea publica a prestigiului mi!itarilor. In consecinta, abordarea centrata pe relatiile publice trebuie sa inlocuiasca un set de relatii personale. Relatiile publice devin mai muit dedit 0 simpla sarcina pentru specialistii responsabili de asigurarea suportului public pentru activitatea institutiei militare. In fapt, fie care militar de profesie, asemeni omului de afaceri sau oficialului guvernamental, trebuie sa reprezinte propria institutie §i sa actioneze pentru ridicarea prestigiului ei. Militarul devine, in ~ceste conditii, un instrument de edificare a unei initiative civile. In aceste conditii, controlul obiectiv lasa loc unei identificari de ordin subiectiv.

114

Schimbarea jundamentelor autoriuuii organizaiionale.

Sublinierea faptului cit armata, pentru a raspunde necesitatilor comenzii, este rigid stratificata §i autoritara In esenta sa, este 0 chestiune de domeniul simtului comun. Mai rnult, din moment ce rutina militara este inaltstandardizatji, este universal recunoscut faptul ca promovarea In sistem este in buna masura legata de respectarea si supunerea fata de reglernentarile §i procedurile existente §i fata de scopurile actuale ale organizntiei. (Aceleasi caracteristici le regasirn §i in organizatiile birocratice civile dar, in acest caz, ele nu se rnanifesta cu atata putere §i rigiditate). 0 data intrat in armata, individul imbra!i§eazao cariera in cadrul unei institutii unice §i atotcuprinzatoare. Fiind exclusa retragerea, el pierde .Jibertatea de miscare" asociata cu mobilitatea ocupationala din viata ci vilii,

Dintr-un astfel de punct de vedere este de presupus cii militarul de profesie are 0 conceptie autoritara, Principalii motivatori ai actiunii sale sunt statusul §i ascensiunea pe scara statusurilor. Principiul institutional de organizare a autoritatii este dominarea, prin emiterea de ordine (comenzi). Poate §i din aceastii cauza se considera ca militarul de profesie are 0 abilitate §i 0 competenta reduse pentru a participa la afacerile politice "civile", care solicita flexibilitate, negociere §i "arta persuasiunii''.

Dar, in acealasi timp, nn este general recunoscut faptul ca un segment considerabil al institutiei militarc, ocupat cu problemele cercctiirii, dezvoltarii, aprovizionarii §i logisticii, se aseamana en birocratia civilii, Chiar §i in zonele institutionale, destinate in primul rand luptei §i mentinerii capacitatii de luptji, 0 preocupare centrala a comandantilor de rang rnalt nu 0 constituie atat instaurarea unei discipline rigide, cat rneruinerea unor niveluri inalte ale initiativei §i moralului. Acesta este un aspect esential, in care institutia militara a parcurs un proces de schimbare iuceata, dar continua, inca de la stadiul armatei de masa §i disciplinei militare de tip rigid 1 1

Punerea initiativei inaintea asigurarii disciplinei estc 0 consecinta a caracterului tehnic al razboiului modern, care nccesita grupuri de indivizi putemic rnotivati §i cu 0 specializare in alta. Formatiuni de acest gen trebuie adesea sa actioneze ca unitati detasate §i izolate, ceea ce Ie deosebeste de vechea logica de

115

desfisurare in dispozitiv. Primatul initiativei este, in acelasi timp, rezultatul politicilor de recrutare practicate de armatele moderne care depind intr-o mai mare masura de selectia din straturile largi ale populatiei, d~cat de voluntari. Armatele moderne I§i recruteaza oamenn tot mal mult din zonele urbanizate §i industrializate, renuntand la populatia agrara putin alfabetizata, pentru care a raspundeIa disciplina ferrna este 0 forma esentiala §i eficienta de c~ntrol. In aceste conditii, toleranta fata de privatiunile vietii mlh!are sc~de:."Ratlonalit~tea" §i scepticismul vietii urbane i§i fac loc in instirutiile rnilitare intr-o mai mare ruasura acum decat in generatii~e anterioare. Procesul de rationalizare a vietii militare determma necesitatea uner oferte mai bogate §i rnai explicite de motivatii. Relatiile sociale, conducerea personals, beneficiile materiale: indoctrinarea ideologica §i justetea §i sernnificanu- scopunlor razboiului sunt toate piirti componente ale moralului.

In vederea obtinerii sueeesului in actiunile militare of ens ive, absenta sau putinatatea unita\ilor specializate automatizate dotate cu mijloace tehnice sofistieate §i performante trebuie su~ plinita prin promovarea fanatica a unui moral malt. Desi formatiunile militare sunt inca organizate pe bazele disciplinei, proeesul d: conducere militarii treee printr-o sehimbare importanjji, deplasand,u-§l eent~l. de gr~utate de la dominare spre manipulare, ca s~~sa ~ autoritatii. M~lllfestarea presupune persuasiune, negociere §l justificarea seopunlor organizatiei, Ordinele directe sunt inlocuite eu conferintele de comanda, In limp ce manipularea implies o intensa interaqiune scciala, diferentierea statusurilor este ternperata prin obiecti vele morale. Trecerea de la dominare la mani pulare, de la status la morala, se manifesta §i in multe dintre domeniile vietii civile. Dar conditiile specifice ale luptei mascheaza in~:-o m,tumita masura gradul in care moralitatea din partea conduceru militare este 0 conditie specified pentru forrnatiunile rnilitare. Din aceasta cauzii putem spune ca instituna militarii nu a giisit 0 formula de eehilibrare relativa intre dominare §i manipulare.

Reducerea diferenielor dintre specializarile elite lor militare si cele civil~. Ca ~rmate a noilor sarcini ce stau In fata managementulU1 rnilitar, militarul de profesie este obligat tot mai multo . sa-§i .lnsu§eascii deprinderi §i orientari specifice administratoriln- civili sau chiar Iiderilor politici. El este tot mai mteresat in tehnicile interpersonale ale organizarii, moralei,

116

negocierii §i interactiunii simbolice. In scopul explicarii In fata subordonatilor §i a statului major a telurilor actiunilor militare, liderul militar este obligat sa dezvolte orientari politice. Nu numai domeniul condueerii interne II obliga pe profesionistul militar sa-§i formeze §i sa exercite noi ~~~pete?te, ci §i relation~rea ~u propria formatiune, cu alte urntan militare §l eu orgalllza~llle civile. Aceste legaturi necesita aptitudini specifice .relatiilor publice", Asta nu inseamna cii toti liderii militari de profesie acorda atentie acestui domeniu, dar ponderea eel or care 0 fac este ridicata §i pare sa creasca in continuare. Din aceastii cauza transferul de specializari dinspre institutia rnilitarii spre organizatiile civile cunoaste 0 tendinta. aseenden~a. Conflic~ul iscat In interiorul organizatiei militare dintre of Item cu onentan vechi, traditionale §i cei deschisi la i~fluentele no!,. s~nsi?il! la chestiunile emergente ale distinctiei dintre moral §I nnuanva se

adanceste eu 0 mare viteza, . . .

Fiecare dintre aceste trei tendinte descrise mal sus - a) dernocratizarea bazei de recrutare a ofiterilor; b) schimbarea bazei autoritatii in organizatii; c) reduce rea diferentelor dintre elitele civile §i cele militare - se confrunta cu propriile limitiiri, deri~ate din nevoia institutiei militare de a-si conserva granitele organizationale §i din problemele legate de co~tr~lul tehnol~gie! militare. Cu alte cuvmte, tendinta de "clvlhre a dorneniului militarmodificii, dar nu elirnina diferentele dintre civili §i militari. $i, eeea ce este §i mai important, genereaza intero~ati~ cruciale in legaturii eu perspectivele ideologice alf profesiunii ~rnhtar~.

Tendirue de indoctrinare. In trecut, mdoctnnarea institutionala a militarului de profesie din S.U .A. s- a facut evitand discutiile legate de importanta resurselor umane pentru msntuna militara §i de consecintele politice ale operatiunilor militare. (De altfel este dificil, daca nu imposibil, sa filozofezi pe tema impu~erii fortate a disciplinei). lnainte d.e eel de-al doi~ea razboi mondial, militarii Statelor Unite beneficiau de a §colarlzare care asigura intr-o foarte mica masura 0 orientare realista, eu exceptia unei simple sublinieri mecanice a supremauei controlului elVlI:

Totusi, chiar inainte de izbucnirea celei de-a doua conflagratii mondiale, importante factiuni ale elitei militare au fost obligate sa se orienteze, incet ~i dureros, catre aceste chestiuni. Reorientarea respectiva s-a produs ea raspuns la realitatile razboiulni: D~sigur, multe dintre activitatile de acest fel, trecute pe seama of lien lor de

117

stat major de rang inferior §i a specialistilor din domeniul tehnic, nu erau pnvtte eu simpatie de catre "cadrele militare din varful ierarhiei" .

In absenta indoctrinarii institutionalr, pentru aeeste sarcini, gradul in care autofonnarea a reusir sa produca un mare numar de ofiteri capabili sa lucreze In dorneniile respective este impresionant. Fiira indoiala, datorita noilor sale responsabilitati §i din c~uzav absentei sau .insuficientei hderilor militari dornici si capabili sa se ocupe eficient de sarcinile politice §i administrative din ce in ce mai extinse ce Ie reveneau, institutia militara continua sa cunoasca tensiuni interne acute

Inainte de al do ilea riizboi ~ondial, pregatirca §i educatia neccsare 'p~ntru gesnonarea complexiran] relatiilor civil-rnilitam §l a sarcinilor politice, atata cat au fost, au fost urmarea unor initiative formale.

Unii ofiteri erau sensibili nu doar la problemele interne de institutii militare, insa multi dintre acesti ofiteri au considerat oportun sa se autoformeze in problemele curente ale relatiilor civil-rnilitare, ~recum si in cele ale implicatiilor politice ale ?pe!a~lU~lIlor mlhtar<:. Acesti ofi~er! au acceptat sa lndeplineasca l11SarCI?an. de natura cvasipolitica sau care implicau abilitati comumcayonale deosebite, necesare pentru a suplini absenta 0p?rtumtatl1or d~ formare In domeniile respective. (Pot fi inclusi ~ICI ata§.~tl1 mlhta~l, specialism in limbi straine, ofiterii de l11fOrmat~1 §I eel ~m domemul relatiilor publice.) Acceptarea voluntara sau ~nnarlrea aces tor sarcini sau ocupatii a constituit eforturi autenuce de autoformare si, din aceasta cauzii, au fost ~electat! in vederea pregatirii.pentru aceste dornenii acei ofiteri eu l11c1l11a~11 spre ele §I cu potential de evolutie ascendenta. Inainte de 1939 aceste ocupatii aveau un prestigiu scazut in Statele Unite iar cei care desfasurau astfel de activit.aii erau cvitati de toti colegii, cu excepna celor cu suficient SImi prospectiv §i care erau con.§tJe~tl de relev~ta deosebita a aces tor dornenii. Pentru multi ele implicau nscun §l dezavantaje pe termen scurt, Dar, In cazurile cel~ ~ai se~ificative, rezu!tatele sau fost total opuse asteptarilor, !'tat nmp cat ac~ste OCUpa\l! reprezentau 0 formare realista pentru indeplinirea noilor sarciru, ele au asigurat ofiterilor care Ie indeplineau accesul in elita militara.

o data cu sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial indoctrinarea insrirutionala 1a toate nivelurile s-a extin;

118

considerabil, cuprinzand perspective mult mai largi - politice §i sociale. Desi mare parte a acestui proces parea a fi orientat catre problemele interne §i externe ale institutiei militare, este greu de spus care vor fi consecintele asupra relatiilor civil-militarc Intr-o societate dernocratica.

Indoctrinarea ideologica este astfel proiectata, incat sa duca la eliminarea dispretului civililor fata de "gandirea militara" (military mind). Gandirea militara a fost acuzatii de traditionalism §i de lipsii de inventivitate. Noua indoctrinare accentueaza initiativa §i inovatia permanenta, Acest lueru influenteaza pozitiv motivana profesionala a noilor recruti si creeaza conditii de depasirc a inertiei birocratice. In acelasi timp, trebuie spus ca gandirea militara a fost acuzata de inclinatii ultranationaliste §i etnocentriste. Militarii de profesie sunt educati astfel incat sa reducasemnificatia gandirii etnocentiste, intrucat etnocentrismul aduce deservicii politicii nationale §i militare. Gandirea militarii accentueazii, de asemenea, importanta disciplinei. Noua indoctrinare cauta sa abordeze problematiea resurselor umane in lupta si in organizatiile mari, asemanator eu scoala contemporana a relatiilor umane din industrie, Pescurt, procesul noii indoctrinari este astfel proiectat, incat sa aiba drept rezultat inzestrarea militarului de profesie cu 0 conceptie proprie asupra subiectelor politice, sociale §i economice despre care se simte obligat sa aiba o parere ca urmare a noului sau rol sociaL

N oul "intelectualism" reprezinta 0 orientare §i 0 capacitate criticji. Ofiterul trebuie sa fie realist §i sa invete din greselile trecutului §i ale prezentului In domeniul relatiilorpolitico-militare. Vor fi dezvoltate aceste capacitati esentiale in sens destructiv sau ele vor fi productive pentru obtinerea unor noi solutii? Consecinta ar putea fi 0 crestere a ostilitatii fata de aranjamentele din trecut, In special fala de conducerea politica traditionala a institutiei militare §i fata de dogmele suprematiei factorului civil. In cadrul profesiei rnilitare se manifesta riscul confuziei dintre competenta tehnica §i pregatirea intelectuala. Rezultatul ar putea consta intr-o atitudine critic a §i negativa fata de organizatia militara §i [ata de conducerea politica civila, asernanatoare fenomenului de critica a sistemului economic de catre mediile universitare, descris de catre Joseph Sehumpeter. In cazul Statelor Unite, 0 astfel de ostilitate ar avea toate sansele sa conduca la 0 insatisfactie deschisa si, mai ales, la resentimente §i amaraciune pasive.

119

Pe termen lung, fie in conditiile modelului democratic sau al celui totalitar, institutia militara nu poate fi controlata §i in acelasi limp, sa ramana §i efectivii prin "civilirea" ei. In eiuda cresterii considcrabile a dimensiunilor logistice ale razboiului, militarul de profesionie este, In ultima instants, un comandant militar §i nu un om de afaceri sao administrator de organizatie. Din aceasta cauza, modelul democratic al suprematjei elitei civile trebuie sa tina seama de faptul cii functia de baza amilitarului de profesie este de a comanda oameni in lupta, Nu exista mci un rnotiv care sa ne faca sa credem ca din punct de vedere ideal, caracteristicile militarului de profesie ca un comandant militar sunt compatibile eu cele ale militarului de profesie ea obiect al controlului civil, desi diferentele par a fi din ce in ce mai mid pe masura ce automatizarea razboiului se accentueaza. Calitatea controlului politic asupra militarului de profesie nu trebuie judecatii prin examinarea acelor aspecte ale institutiei militare care sunt mai degraba civile in caracterullor, ci a acelora care sunt eel putin civile.

In aceasta perspectiva, este cruciala rnai degraba vointa de subordonare fata de controlul civil §i mai putin aetualitatea cantrolului civil.

Nu avem motive sa credem ca intr-o societate dernocratica este posibila controlarea militarilor prin asigurarea pentru acestia a unor conditii de angajare si de munca asernanatoare celor din sectoarele civile. Pe termen lung, daca acest Iucru s-ar intampla, urmarea ar consta in indepartarea de armata §i atragerea de catre institutiile civile a tuturor elementelor supradotate, evolutie ce ar caracteriza societatile centrate pe afaceri. In scopul realizarii obiectivelor modelului democratic de relationare a elitelor este necesar ca diferenta dintre rolurile civile ~i rolurile militare sa fie mentinuta §i chiar intarita. Societatea democratic a trebuie sa asigure rnilitarului de profesie 0 pozitie in concordanta cu specializarea sa §i cu codul special de onoare al acestuia. EI trebuie sa fie integrat in societate tocrnai prin rccunoasterea specificului activitatii sale §i a diferemelor esentiale ce il caracterizeaza fata de Iumea civilii. Numai tn aceste conditii pot fi edificate standardele controlului civil, jar directivele politice pot fi infaptuite, Tendinta curenta spre estomparea diferentierii dintre militari §i civili nu poate produce 0 similitudine simpla, dar risca sa creeze noi forme de ostilitate §i militarism neanticipat.

120

NOTE

1. Kenneth Boulding, Conflict Resolution, I, No.2(1957); Lewis .Coser, The Functions of Social Conflict, Glencoe, III, 1956; Georg Sirnrnei,

Conflicts. trad., Kurt H. Wolf, Glencor, III., 1955. , .

2. Vezi Quincy Wright, A Study of War, Chicago, 1942, In special

capitolul XVI, "Scientific Method and the Study of ":ar:'. . .

3. Pentru 0 discutie a modelelor echilibrului §l a schimbarii sociale, vezi Barrington Moore, Jr. Sociological Theory and Contemporary POIIllCS, in American Journal of Sociology, LXI, pag. 107-115, September, 1955

4. Alfred Vagts, The History of Militarism. New Y?f.k, 1937. .

5. Samuel P. Huntigton, "Civilian Control of the Military: A Theoretical Statement" In Heinz Eulau, Political Behaviour: A Reader in Theory and Research. Glencoe, Ill, 1956. pag. 380-385.

6. Hans Speier. War and the Social Order: Papers in Political Sociology.

New York. 1952.

7. Coser Functions of Social Conflicts. Modelul totalitar, care s-a dezvoltat in Europa Occidentala, este diferit de modelul tradi\iona! feudal de genul dictaturii militare sud-arnericane, in care 0 Junta militara domina direct viata civila §i militara. Modelul aplicat de Peron a fost 0 cornbinatie stranie de dictatura militara de stil vechi §i mecanisme noi specifice modelului totalitar.

8. Harold D. Lasswell, The Garrison State, In American Journal of Sociology, XLVI, January, 1941, pag. 445-468.

9. Katherine Chorley, Armies and the Art of Revolution. London, 1943.

10. Morris Janowitz. The Professional Soldier and Poluican Power: A Theoretical Orientation and Selected Hypotheses, University of Michigan, Institute of Public Administration, 1953.

11. S. L. A. Marshall, Men Against Fire: The Problem of Battle Command in Future War, Washington. D.C., 1947.

121

S-ar putea să vă placă și