MERCENARI

Un mercenar este o persoană care este special recrutată în țară sau în străinătate pentru a
lupta într-un conflict armat care ia parte la ostilități în special în vederea obținerii unui avantaj
personal și căreia îi este efectiv promisă, de către o parte la conflict sau în numele ei, o
remunerație superioară aceleia promise sau plătite combatanților având un grad și o funcție
analoge în forțele armate ale acestei părți; care nu este nici resortisant al unei părți la conflict și
nici rezident al teritoriului controlat de o parte la conflict; care nu este membru al forțelor armate
ale unei părți la conflict și care nu a fost trimisă de către un stat, altul decât o parte la conflict, în
misiune oficială ca membru al forțelor armate ale statului respectiv.
Ca urmare a faptului că mercenarul are ca principală motivație banii, termenul în sine a
căpătat o conotație negativă. Între termenii „mercenar” și „voluntar străin” sau „soldat al
Legiunii Străine” există o demarcare semantică greu sesizabilă, în cazul celor din urmă
presupunându-se de obicei că militarii sunt motivați în primul rând de considerații politice și
ideologice. De exemplu, Legiunea Străină Franceză și unitățile Gurkha din Armata Britanică și
cea indiană nu sunt formate din mercenari, în conformitate cu prevederile legilor războiului.
Legile diverselor state cu privire la mercenari
Mai multe state interzic prin lege cetățenilor lor să lupte ca mercenari în războaie externe, în
afara cazului în care militarii nu se află sub comanda directă a propriilor forțe armate naționale
Franța
Franța a declarat în 2003 activitățile legate de mercenariat, așa cum sunt definite ele de
protocolul Convenției de la Geneva, pentru cetățenii francezi și rezidenții permanenți ca fiind
ilegale (Codul Penal, L436-1, L436-2, L436-3, L436-4, L436-5). Această lege nu îi împiedică pe
cetățenii francezi să se înroleze ca voluntari în forțe armate străine. Legea se aplică doar
activităților militare motivate de un nivel de remunerație, care le califică drept mercenare.
Africa de Sud
Africa de Sud a votat în 1998 „Foreign Military Assistance Act”, prin care interzice cetățenilor și
rezidenților săi să se implice în conflicte externe fără aprobarea guvernului, permițând totuși
participarea la operațiuni cu caracter umanitar. În 2005, legea a fost modificată pentru a permite
cetățenilor sud-africani să lucreze ca gărzi private în Irak după anul 2003. Modificarea a fost
necesară și pentru a face față provocărilor judiciare generate de implicare lui Mark Thatcher (fiul
fostului premier britanic Margaret Thatcher) în „posibila finanțare și asistență juridică în relație
cu presupusa încercare de lovitură de stat din Guineea Ecuatorială” organizată de Simon Mann .
Regatul Unit
Regatul Unit a emis încă din 1819 „Foreign Enlistment Act”, lege care a fost modicată în 1870.
Acest act declara ilegală înrolarea unui supus britanic în forțele unui stat aflat în stare de război
cu orice alt stat care nu este în stare de război cu Regatul Unit. Un mare număr de voluntari
britanici au luptat de partea rebelilor greci în timpul Războiului de Independență al Greciei,
putându-se considera că au încălcat legea. În acest caz, s-a pus problema dacă rebelii puteau fi
considerați sau nu un „stat” în conformitatea cu accepțiunea „Foreign Enlistment Act”. Până în
cele din urmă, s-a considerat că rebelii puteau fi considerați un „stat” iar, în 1896, Consiliul
Privat al Regatului Unit a apreciat că prevederile legii nu sunt aplicabile voluntarilor.
Guvernul britanic a cercetat și cazul voluntarilor care au luptat în Brigăzile Internaționale în
Războiul Civil Spaniol ca și a celor implicați de partea Frontul de Eliberare Națională a Angolei
în Războiul Civil Angolez. Nu s-a luat nicio măsură în niciunul dintre aceste cazuri împotriva
cetățenilor britanici care au participat la lupte.
Statele Unite ale Americii
Legea Anti-Pinkerton din 1893 a interzis guvernului american să folosească serviciile Agenției
Naționale de Detectiv Pinkerton sau a oricărei alte companii private de securitate în lupta
împotriva greviștilor. În 1977, prin interpretarea prevederii acestei legi, Curtea de Apel a SUA
pentru Cercul al 5-lea a intrezis guvernului să angajeze companii care oferă „forțe cvasi-militare,
mercenare”. În ceea ce privește această interpretare, există în continuare discuții dacă articolul se
referă doar la folosirea unor asemenea forțe împotriva greviștilor sau nu.