Comitetul International al Crucii Rosii

In starea actuala a dreptului international public, organizatiile non guvernamentale nu sunt

considerate –inca -subiecte de drept international.El reprezinta un organism privat ,cu scop
nelucrativ, o asociere internationala de persoane fizice sau juridice, de nationalitati
diferite,creata din initiativa privata sau mixta.
In privinta statutului sau juridic,exista o serie de discutii.
Pentru anglo-saxoni, nu este nici organism compus din state, nici organism comercial si el
nu trebuie sa aiba personalitate juridica.Ei sunt partizanii unei soft law.Pentru ei ONG urile
sunt inainte de toate politice si din aceste ratiuni trebuie sa fie suple.
Pentru europeni- traditia romana- ONG urile au o vocatie civica la nivel international.Un
ONG trebuie sa actioneze in interes general.In acest sens, domeniul lor de activitate il
constituie actiunile umanitare, miscai sindicale, actiuni de promovare a valorilor culturale sau
religioase, de protectie a mediului,etc.
Pana in prezent, nu s a ajuns la elaborarea unei conventii internationale care sa reglementeze
statutul si activitatea unor asemenea organizatii.
Comitetul International al Crucii Rosii, organizatie non guvernamentala,desi colaboreaza
cu guvernele statelor, sub forma’’diplomatiei confidentiale’’, nu are recunoscuta calitatea de
subiect de drept international. Cu sediul la Geneva, CICR este o institutie umanitara
independenta care a pus bazele Miscarii de Cruce Rosie, in anul 1863.
Dimensiunea internationala a CICR este confirmata de acordurile la varf pe care le-a
incheiat cu mai mult de 50 de state,printre care si statutul de observator la Adunarea Generala
a Natiunilor Unite. Aceste acorduri, care sunt supuse regulilor dreptului international, prevad
conditia juridica pe care o are CICR pe teritoriul statelor unde isi desfasoara activitatile
umanitare si recunosc calitatea acestuia de persoana juridica internationala. De asemenea, ii
garanteaza privilegii si imunitati de care se bucura, in mod normal, organizatiile
internationale.
Asemenea privilegii si imunitati sunt indispensabile pentru CICR pentru ca ele ii garanteaza
cele doua conditii esentiale pentru actiunea sa, respectiv neutralitatea si independenta. CICR
este o organizatie non-guvernamentala din punct de vedere al naturii si al personalului, dar se
deosebeste atat de Organizatia Natiunilor Unite, cat si de alte organizatii umanitare non-
guvernamentale (ONG-uri).
Caracterul neutralitatii elvetiene este pus in discutie ca urmare a aderarii Elvetiei la ONU.In
acest sens, cand Natiunile Unite decid organizarea unei operatii de mentinere a pacii, statele
membre sunt tinute sa participe, ceea ce pune probleme atunci cand e vorba de interventia
intr- un conflict.Ori guvernul elvetian are relatii privilegiate cu CICR.
Exista deci prin deductie o politizare a CICR, si chiar a actiunii umanitare.
La nivel juridic, CICR are rolul de a formula dreptul international umanitar.
Misiunea sa o constituie interventia umanitara in vederea ajutorarii persoanelor in cazul
survenirii starilor de pericol ori chiar a dezastrelor.Aceasta presupune existenta unei etici
universale-justa cauza.’’Razboiul just’’ este cel condus in numele pacii si securitatii
persoanelor si bunirilor lor .La nivel procedural, asistam la o mutatie procedurala, in sensul ca
responsabilitatea mentinerii pacii e incredintata unor organisme internationale.
De aici se poate deduce o trista concluzie- desi razboiul este interzis(asa cum reiese din
Charta Natiunilor Unite- este ilegala amenintarea cu recurgerea la forta / recurgerea la forta
impotriva altor state),acesta interdictie nu e absoluta(caci nu vizeaza razboaiele civile,in cazul
folosirii licite sau ilicite a fortei,statele se pot apara, iar in cap.7 statele sunt chiar autorizate-
pentru a restabilii pacea si securitatea internationala).
 Toate actiunile CICR sunt orientate in vederea ajutorarii victimelor razboiului si violentelor
interne, prin punerea in aplicare a unor norme umanitare ce restrang violenta armata. El
conduce si coordoneaza activitatile internationale de asistenta desfasurate de catre Miscare in
situatii de conflict. Totodata, el depune eforturi pentru prevenirea suferintei, prin promovarea
si consolidarea dreptului umanitar si a principiilor umanitare universale.
Dreptul international umanitar limiteaza efectele razboiului asupra persoanelor si bunurilor,
protejand in special persoanele care nu au participat sau nu mai participa la conflicte armate-
respectiv asa numita categorie a persoanelor vulnerabile si limiteaza panoplia metodelor si
mijloacelor de razboi.
Acest scop capata expresie juridica in cadrul Conventiilor de la Geneva din 1949 si in
Protocoalele lor aditionale din 1977.Sub protectia dreptului Conventiilor de la Geneva s-au
aflat si se afla inca persoanele ranite si bolnavii, ca urmare a participarii la ostilitati(Conventia
I), persoanele ranite, bolnavii si naufragiatii pe mare, tot ca urmare a participarii la conflictele
armate (Conventia II), prizonierii de razboi (Conventia III), si a patra categorie -pesoanele
civile, in timpul razboiului(Conventia IV).
Pe durata conflictelor armate internationale CICR isi intemeiaza actiunea pe cele patru
Conventii si pe Protocolul I aditional,care in privinta combatantilor-interzice folosirea armelor
ce produc un numar excesiv de mare de morti;in ceea ce priveste populatia civila, acestia
trebuiesc menajati, in sensul ca operatiunile sa se deruleze numai impotriva obiectivelor
militare.
Pe perioada conflictelor armate interne, CICR isi fundamenteaza actiunea pe Articolul 3
comun celor patru Conventii(care interzice adoptarea de sentinte si efectuarea de excutii fara
o judecata prealabila, pronuntata de un tribunal legal constituit si cu acordarea tuturor
garantiilor judiciare recunoscute ca indispensabile de popoarele civilizate) si pe Protocolul II-
ce consacra respectul persoanei, onoarei, convingerilor si practicilor religioase;(interzice mai
ales atacurile asupra populatiei civile, infometarea si distrugerea depozitelor de
alimente,atacurile asupra monumentelor istorice si lucrarilor de arta, precum si dislocarea
populatiei civile)
. Acestea ii recunosc dreptul de a face propuneri, de exemplu pentru a-si oferi serviciile
partilor implicate in conflict cu privire la desfasurarea operatiunilor de asistenta si vizitarea
persoanelor detinute pentru un motiv in legatura cu conflictul armat.
Spre deosebire de drepturile omului, a caror aplicabilitate se face pe perioada de pace,si pe
timp de razboi, dreptul international umanitar intervine numai in situatiile de conflict armat.
Contributia CJCR se releva a fi cu atat mai importanta cu cat ea nu actioneaza in baza unei
autorizari a uneia dintre partile unui conflic armat, ci in nume propriu, in calitate de
intermediar neutru.Campul sau de actiune este mai larg decat al Puterii protectoare, prin
aceasta intelegandu-se acel stat tert numit de un stat parte in conflict care e insarcinat cu
apararea intereselor sale in relatiile cu cealalta parte beligeranta.Acesta vegheaza la
respectarea obligatiilor de ordin umanitar.
Asa zisa diplomatie confidentiala se traduce prin derularea negocierilor intre delegatii CICR
si beligeranti,rareori exprimandu-se public, cand demersurile nu isi obtin rezultatul
voit.Potrivit Conventiilor de la Geneva, statele sunt obligate sa accepte ca delegatii sa viziteze
lagarele de inchisoare ori chiar intreg teritoriul ocupat.In situatiile in care ei nu sidpun de un
drept de acces, CICR poate negocia cu statele-parti in conflict in vederea exercitarii
mandatului sau umanitar.
Si cum in notiunea de stat din punct de vedere sociologic, este inclusa raportarea la populatie,
partile angajate in conflict trebuie sa autorizeze operatiunile de ajutorare a persoanelor ce
necesita asistenta,fie ca este vorba despre detinuti, grupuri de civili sau populatia in
general.Asistenta medicala si ajutorul alimentar sunt furnizate in functie de necesitati si cu
respectarea unei stricte impartialitati.
Procedura de constatare a nerespectarii dreptului umanitar difera de cea impusa in tratatele
privind drepturile omului , in sensul ca nu se impune formularea unei plangeri de catre
particulari sau de catre stat la un organ supranational.Procedura specifica dreptului umanitar
este cea informationala iar scopul sau principal nu este pedepsirea vinovatului, ci convingerea
autorilor infractiunii de a si regla comportamentul.Grosso modo, caracterul este unul pur
educativ, iar nu represiv.
Finantarea CICR provine din contributiile voluntare ale statelor membre Conventiilor de la
Genenva,Societatilor Nationale ale Crucii Rosii,organizatiilor supranationale precum Comisia
Europeana, precum si din alte surse private ori publice.Aceste contributii rezulta ca urmare a
lansarii,la sfarsitul fiecarui an, a doua apeluri pentru anul ce urmeaza.
Ceea ce este de esenta CJCR este ca orice raspuns la o nevoie urgenta pe teren nu este
conditionata de primirea de fonduri de la statul victima, buna vointa a acestuia fiind mereu
prezumata.