Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Introducere.....................................................................................................................................................3
1.Noțiuni generale despre economie ca știință și despre monede..................................................................4
2.Clasificarea monedelor naționale ale lumii................................................................................................5
4. Familiarizarea temei cu teritoriul Republicii Moldova. Moneda comemorativă.....................................10
Concluzii......................................................................................................................................................12
Bibliografie..................................................................................................................................................13
2
Introducere
Încă din Antichitate, economia este știința stidiată cel mai aprofundat de către omenie.
Anume ea reprezintă o știință socială ce studiază producția și desfacerea, comerțul și consumul
de bunuri și servicii. Potrivit definiției date de Lionel Robbins în 1932, economia este știința care
studiază modul de alocare a unor resurse rare în scopuri alternative. Când am pomenit de resurse
rare, am încercat să scot oarecum în evidență și esența monedei în libera circulație a gândirii
economice. Astfel o monedă, fiind forma obișnuită de numerar în toate sistemele monetare
moderne, aceasta reliefează actualitatea existenței temei referatului dat.
Subiectul referatul realizat constă în faptul de a sublinia adevărata valoare a unui ban și
preaslavirea acestuia de către omenire, căci banii nu au valoare intrinsecă – în principiu, hârtia
utilizată pentru bancnote este lipsită de valoare; cu toate acestea, sunt acceptați în schimbul
bunurilor și serviciilor, deoarece populația are încredere că banca centrală va menține valoarea
banilor stabilă în timp. Azi o mulțime de monede sunt cunoscute ca fiind cele mai vechi, mai
frumoase, mai murdare, mai scumpe, ș.a., de aceea în lucrarea dată voi menționa fiecare tip în
parte.
Referatul dat va conține detalii interesante despre evoluția monedei din trecut până în
prezent, precum și date fabuloase despre clasificări uluitoare ale valutelor.
3
1.Noțiuni generale despre economie ca știință și despre monede
Se spune că economia este pozitivă atunci când încearcă să prezică în mod obiectiv și să
explice consecințele anumitor opțiuni, date fiind un set de supoziții sau de observații. Alegerea
unei supoziții ce trebuie făcută atunci când se construiește un model, la fel ca și observațiile ce
trebuie stabilite sunt alegeri normative.
De peste tot. Creşterile de preţuri sunt considerate un semn al pierderii valorii monedei,
în timp ce fluctuaţiile monedei în schimburile valutare sunt speculate de turişti, companii
exportatoare şi politicieni. Modificările designului monedelor şi al bancnotelor reprezintă
subiectele buletinelor de ştiri, de exemplu monedele private, cum ar fi Bitcoin.
4
O monedă are o denumire monetară, precum dolarul, euro sau lira, care este acceptată la
plată într-o anumită zonă sau într-un grup specific de oameni. Odată cu declinul monedelor din
aur masiv, moneda nu are o valoare reală în sine, iar valoarea sa derivă din acceptabilitatea
generală. De obicei, moneda este furnizată de un organism public, precum o bancă centrală, deşi
monedele private au luat amploare, fie moneda high-tech Bitcoin fie banii emişi la nivel local.
Investitorii tranzacţionează monede pe piaţa Forex sau FX - cea mai mare şi mai lichidă
piaţă din lume. Tranzacţiile sunt realizate în perechi de valute în care o anumită cantitate dintr-o
valută este cumpărată prin vânzarea unei anumite cantităţi dintr-o altă valută. Prima valută din
pereche se numeşte valuta de bază, iar cea de-a doua este valuta cotată. Valuta cotată reprezintă
valoarea care te va costa pentru a cumpăra o unitate din valuta de bază.
Moneda afgană, numită afgani, placată cu cupru. Înainte de invazia americană, talibanii
și războinicii tribali au produs de multe ori bani proprii, de diferite valori.
Moneda de doi franci elvețieni, împreună cu cele de un franc și 50 de franci sunt utilizate
atât în Elveția cât și în Lichtenstein. Singura versiune a francului încă în uz în Europa are o
imagine cu Helvetica (cea care reprezintă imaginea femeii în Elveția), pe aversul acesteia.
Rar utilizată moneda mexicană de 100 de pesos înfățișează stema oficială (un vultur cu
un șarpe în cioc, în vârful unui cactus).
O monedă de o rupie nepaleză, 1,6 rupii nepaleze sunt echivalente cu o rupie indiană.
O monedă de un dolar din Noua Zeelandă, care, la fel ca și dolarul australian, are o
imagine cu Regina Elizabeta a II-a pe avers. Această monedă are o imagine cu pasărea națională,
Kiwi. Alte monede au imagini cu sculpturile Maori, Muntele Taranaki și egreta mare.
Toate monedele peruane (inclusiv aceasta) au pe ele stema țării. Textul "Banco Central
de Reserva del Peru" înseamnă Banca Centrala din Peru.
Moneda 500 de yeni japonezi are un Paulownia pe ea, un copac ce se dezvoltă rapid.
Imaginea se întâlnește și pe drapelul reprezentativ pentru funcția de prim-ministru. Lemnul este
adesea folosit pentru a face plăci de surf și chitări.
6
Deşi o inscripţie din vremea regelui asirian Sennacherib (705-681 î.e.n.) ar putea fi
interpretată drept prima atestare a existenţei monedelor, faptul că piese de argint de tipul celor la
care face referire documentul nu au fost descoperite până în prezent, precum şi alte interpretări
posibile ale textului, pledează destul de convingător, cel puţin pentru moment, în defavoarea
inventării monedei de către assyrieni.
În aceste condiţii, moneda a fost inventată cel mai probabil de către lydieni, făuritorii
unui imperiu în vestul Asiei Mici, în sec. VII-VI î.e.n. În favoarea acestei afirmaţii pledează atât
unele tradiţii greceşti, consemnate de filosoful Xenophanes din Colophon şi de istoricul Herodot
din Halicarnas, precum şi descoperirile arheologice.
Dintre acestea, cea mai renumită rămâne până în ziua de astăzi tezaurul găsit în cadrul
campaniei din 1904-1905 de către arheologul D.G:Hogarth de la British Museum, în interiorul
celei mai vechi faze de construcţiei a tempului zeiţei Artemis de la Efes (probabil între 650 şi
600 î.e.n.). Acesta era compus din numeroase obiecte confecţionate din aur, argint şi fildeş, dar şi
din mai multe lingouri şi monede de electron (aliaj al aurului cu argintului, prezent în stare
naturală în vestul Asiei Mici şi denumit de antici leukos chrysos– „aur alb”). 91 dintre monede
erau similare, având reprezentate pe avers capete şi labe de lei, doar 2 fiind diferite,
reprezentările de pe acestea fiind interpretate drept capete de focă (în antichitate, focile erau
destul de numeroase în Marea Mediterană;chiar şi în prezent mai există aproximativ 450-600 de
exemplare).
Cele 91 de monede au fost interpretate ca aparţinând regatului Lydiei, dat fiind faptul că
leul era simbolul acestui stat, iar celelalte 2 monede au fost atribuite cetăţii Phoceea, locuite în
antichitate de greci ionieni (astăzi în apropiere de Izmir, Turcia). O parte dintre monedele
lydiene consemnează şi primele legende monetare atestate istoric, „WALWEI” şi „KALI”,
interpretate în prezent ca numele celor ce răspundeau de atelierele monetare.
7
Electronul conţinea un procent variabil de aur şi argint, iar metodele de separare ale celor
două metale constituente nu fuseseră încă descoperite. Astfel, piese din acest aliaj, de aceeaşi
masă, aveau valori diferite. Cum însă aliajul era una dintre resursele cele mai importante ale
regiunii şi trebuia totuşi valorificat, ideea stabilirii unei valori artificiale pentru toate piesele
identice ca masă şi ca formă a fost una naturală. Convenţia privind valoarea pieselor de electron
era garantată de autoritatea statală prin intermediul însemnelor de pe monedă[1]. Este interesant
că acest aspect apropie foarte mulr primele monede din istorie de cele pe care le utilizăm şi noi
în ziua de astăzi şi care, la rândul lor, au o valoare eminamente artificială, stabilită prin convenţie
şi garantată de organul emitent.
Foarte rapid după apariţia monedelor lydiene, cetăţile greceşti de pe coasta estică a Mării
Egee, aflate sub dominaţia regilor lydieni, au bătut propriile monede de electron. Miletul,
Phoceea, Samosul şi Efesul se remarcă drept primele cetăţi care au preluat noua invenţie, fiind
favorizate atât de apropierea faţă de centrul monetar lydian, cât şi de resursele proprii de
electron.
La puţin timp însă, electronul a fost abandonat, cu unele mici excepţii (de pildă, cetatea
greacă Cyzicus de pe malul sudic al Mării Mediterane bătea stateri de electron chiar şi după 250
de ani, în vremea regelui macedonean Filip al II-lea şi oratorului atenian Demostene).
Tehnologia de separare a metalelor componente ale electronului fusese descoperită, astfel încât
faimosul rege lydian Croesus adoptă un sistem bimetalic, bătând atât stateri de aur, cât şi de
argint. Perşii, care cuceresc regatul lydian în 547 î.e.n., preiau o vreme monedele lydiene, după
care bat propriile monede:dareicul de aur şi siglonul de argint. Utilizarea monedelor persane nu a
fost uniformă, unele populaţii, precum cele din Asia Mică, fiind mai receptive în acest sens, în
timp ce altele, precum cele din Mesopotamia, nu au făcut o practică curentă din folosirea noii
invenţii. Chiar şi în aceste condiţii, dareicul de aur a fost prima monedă cu o largă arie de
circulaţie, monede de acest tip fiind descoperite de pe malurile Mării Egee până în India.
Spre deosebire de monedele care circulau în Asia, grecii s-au limitat în general la a bate
monede de argint, din cauza abundenţei relative a acestui metal faţă de absenţa aurului. Deşi
tradiţia menţionează că primele monede din Grecia continentală ar fi fost bătute de tiranul
Pheidon al Argosului, descoperirile arheologice relevă că Egina, unul dintre marile centre
comerciale ale epocii, ar fi fost întâia cetate din Europa care să utilizeze monede proprii. La scurt
timp, ea a fost urmată de Corint şi de Atena, şi apoi şi de alte cetăţi greceşti, astfel încât în jurul
anului 500 î.e.n. monedele de argint erau o prezenţă destul de comună chiar şi în coloniile
întemeiate în Sicilia şi sudul Italiei.
8
Deşi de-a lungul timpului au fost utilizate mai multe standarde monetare, treptat două
dintre ele s-au impus ca cele mai importante:cel eginetan (1 drahmă=6, 1 grame) şi cel attic (1
drahmă=4, 3 grame). Monede bătute după acelaşi standard, chiar dacă aveau însemne diferite,
aparţinând unor cetăţi diferite, puteau fi folosite ca fiind echivalente, cel puţin în principiu. Pe
drept cuvânt, reputatul istoric al Greciei antice, Robin Osborne, observă că „deşi primele piese
cu însemne ale unei mase metalice regulate par să fi fost turnate în Lydia, lumea greacă este cea
care a preluat, dezvoltat şi extins conceptul de monedă.”.
Pe fiecare dintre coroanele suedeză şi daneză a fost detectate, în medie, circa 40.000 de
bacterii, acestea fiind depăşite în această privinţă doar de yuanul chinez.
Euro este considerată una din cele mai curate monede, cu o medie de numai 11.000 de
bacterii. Studiul subliniază că 26.000 de bacterii sunt suficiente pentru a provoca o infecţie.
Pentru a preveni neplăcerile cauzate de acest aspect, este recomandat să nu punem mîna
pe ochi, pe nas sau pe gură după ce am intrat în contact cu bani. Spălarea mîinilor cît mai des
este o altă măsură indicată pentru prevenirea îmbolnăvirilor cauzate de banii murdari.
Sursa citată amintește că, anul trecut, trei persoane s-au îmbolnăvit după ce au mînuit
bani contaminați cu metamfetamină, iar în urma unui studiu, realizat în 2009 de Universitatea
din Massachusetts, s-a constatat că peste 90% din bancnotele aflate în circulație în America
conțin urme de cocaină.
Moneda „Double Eagle” din 1933 este una dintre cele mai cunoscute și valoroase monede
din lume. Prețul licitației a urcat la 18,9 milioane de dolari.
9
Sculptorul american Augustus Saint-Gaudens a propus designul pentru o monedă de aur
de 20 de dolari. Monedele au fost bătute între 1907 și 1933 și, în special, monedele realizate în
ultimul an, 1933, au câștigat o reputație renumită în rândul colecționarilor. După emiterea a
jumătate de milion de monede, președintele american Franklin Delano Roosevelt a ordonat apoi
ca monedele să fie topite, din cauza crizei economice globale.
Cu toate acestea, zece dintre aceste monede de aur erau în proprietate privată. Și din
moment ce monedele nu au fost eliberate în mod legal, serviciile de informații au trebuit să
găsească și să acapareze monedele. Până în 1954, nouă din zece monede au fost urmărite și
confiscate. Ultima monedă „Double Eagle” din 1933 a apărut în 1952, înainte de începerea
licitației de monede sechestrate, la regele Farouk din Egipt. Departamentul SUA a cerut
returnarea acesteia, dar moneda a dispărut înainte de începerea licitației. Aceasta a reapărut în
1996 la licitația Sotheby‘s din Marea Britanie. Înainte de licitație, moneda a fost confiscată de
Serviciul de Informații al SUA. După lungi negocieri, această monedă valoroasă a fost eliberată
pentru a fi scoasă la licitație și vândută șase ani mai târziu, la 30 iulie 2002, la un preț 7,5
milioane de dolari designerului american de pantofi Stuart Weitzman, care colecționează timbre
și monede încă din copilărie.
Casa de licitație Sotheby‘s a scos la licitație moneda Double Eagle pentru o sumă record
de aproape 18,9 milioane de dolari în anul 2021. Proprietarul inițial, Weitzman, a declarat că va
folosi banii pentru a-și fi nanța acțiunile caritabile, care includ cercetarea medicală, o școală de
design și Muzeul Evreiesc din Madrid.
Moneda Double Eagle, deschide colecția exclusivă Cele mai valoroase monede de aur din
lume. Prin comandarea monedei Double Eagle, deschideți colecția fascinantă Cele mai valoroase
monede de aur din lume. Următoarele monede din cadrul colecției la intervale de aproximativ o
lună, fiecare la prețul de 499 Lei (+29,90 Lei Lei taxe de ambalare și expediere). Colecția
conține în acest moment 21 de monede, dar se poate extinde în viitor. Mai multe informații
despre colecție pot fi găsite aici. Termenii și condițiile le puteți găsi aici.
10
Monedele comemorative sunt emise de Banca Naţională a Moldovei, au valoare
numismatică şi pot fi folosite ca mijloc de plată. Banca Naţională a Moldovei pune în circulaţie
monedele respective prin intermediul băncilor licenţiate.
11
Concluzii
În concluzie, afirm cu certitudine că tema referatului dat este de o importanță majoră, căci
de-a lungul timpului, banii au trecut prin mai multe forme și etape de dezvoltare, ceea ce a făcut
omenirea să înțeleagă pe deplin valoarea și importanța lor. De la scoici, pietre și boabe de cafea,
până la bani electronici și carduri bancare, am avut de parcurs mii de ani și cine știe ce ne mai
așteaptă. Un lucru rămâne cert indiferent de perioadă – arta de a-i gestiona. Nu e o artă să faci
bani, dar e o artă să știi să-i administrezi corect. În ceea ce privește cea mai curată și mai nouă
monedă a lumii, în contextul creșterii riscurilor geopolitice și al inflației ridicate, moneda euro a
rămas rezilientă. În anul 2022, Euro a continuat să fie a doua monedă ca importanță din lume.
Ponderea monedei euro în rezervele valutare oficiale la nivel mondial a fost de 20,5% în
2022 (măsurată la cursuri de schimb constante), în timp ce ponderea dolarului american a fost de
58,4 . În ceea ce privește plățile la nivel mondial, euro s-a situat la 31,6%, iar dolarul SUA la
47,6%.
Șaizeci de țări și teritorii din afara UE utilizează euro ca monedă națională sau și-au
ancorat moneda la euro. Acest lucru stabilizează cursurile de schimb între țări, oferind
previzibilitate pe termen lung pentru întreprinderi.
12
Bibliografie
1. Jenks, Jeremy, „Chapters in the History of Money:Chapter II. The Early Greeks
and Ionians”, în „Financial Analysts Journal”, vol. 21, 1965, pp. 94-103.
2. Kagan, Donald, „The Dates of the Earliest Coins”, în „American Journal of
Archaeology”, vol. 86, 1982, pp. 343-360.
3. Marx, Karl, „Capitalul”, vol. I, Bucureşti, 1948, p. 109-158.
4. Osborne, Robin, „Greece in the Making, 1200-479 B.C.”, Londra şi New York,
2009, p. 235-246.
5. Schaps, David, „The Invention of Coinage and the Monetization of Ancient
Greece”, Ann Arbor, 2004.
6. Vargyas, Peter, „Sennacherib's Alleged Half-Shekel Coins”, în „Journal of Near
Eastern Studies”, vol. 61, 2002, pp. 111-115.
7. Wallace, Robert, „The Origins of Electrum Coinage”, în „American Journal of
Archaeology”, vol. 91, 1987, pp. 385-397.
13