Franz Schumi - (64.1) Calea Dr. Martin Luther În Viața de Apoi (1901)

CALEA DR.
MARTIN LUTHER
ÎN VIAȚA DE APOI
Cuvinte de la Tatăl
Sursa: https://www.legamedelcielo.it/schumi/schumi_de/martin_luther.htm
Lucrare teosofică creștină nr. 64/1

Primită de la Domnul și publicată de Franz Schumi în anul 1901
Această carte conține o selecție de Revelații Divine, primite prin Cuvântul

Interior așa cum e promis în Ioan 14:21 ”Cine are poruncile Mele și le păzește, acela
Mă iubește și va fi iubit de Tatăl meu. Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui.”
Pentru traducere s-a folosit ediția în limba italiană:

https://www.legamedelcielo.it/schumi/lutero_aldila.htm
Titlul original: ”Die Führung Dr. Martin Luthers im Jenseits”
† Cuvântul lui Dumnezeu

CUPRINS
Capitolul 1 - Introducere despre credința eronată a lui Luther

Capitolul 2 - Sosirea lui Luther în sfera protestanților - Dezamăgirea tuturor spiritelor
pentru condițiile lor spirituale ciudate în Viața de Apoi
Capitolul 3 - Primele îndoieli ale lui Luther cu privire la credința sa - Propunerea de a ne
ruga lui Dumnezeu pentru lumină
Capitolul 4 - Luther își recunoaște marea greșeală: nu credința face pe cineva
binecuvântat, ci este doar iubirea activă, baza credinței autentice!
Capitolul 5 - Nouă întrebare despre credința fără fapte - Sângele lui Isus Hristos este
Iubire!
Capitolul 6 - Luther recunoaște: noi nu avem fapte! - După rugăciunea fierbinte, un înger
strălucitor apare în ceruri
Capitolul 7 - Îngerul explică Doctrina despre Sfânta Treime
Capitolul 8 - Învățătura îngerului despre justificare (îndreptățire) și purificare
Capitolul 9 - Capturarea unei bande de tâlhari
Capitolul 10 - În bârlogul tâlharilor, prizonierii sunt eliberați - Salvatorii, recunoscuți ca
tovarăși de credință
Capitolul 11 - Nedreptățile din această lume și din cea viitoare
Capitolul 12 - Tratarea cu dragoste a tâlharilor - Rugăciunea indispensabilă a îngerului
înainte de masă
Capitolul 13 - Rugăciunea de mulțumire a îngerului după masă - Luther îi invită pe tâlhari
să urmeze grupul
Capitolul 14 - Valoarea spirituală estimată, peste 2.000 de persoane care urmează să fie
convertite - Îngerul arată erezia lui Luther cu privire la justificare
Capitolul 15 - Profeția despre noua Împărăție a Iubirii
Capitolul 16 - Profeție despre începutul domniei milenare - Rugăciunea lui Luther pentru
întărirea în credință
Capitolul 17 - Discursul despre credință față de tâlhari este acceptat
Capitolul 18 - Îndemn către prizonierii eliberați să trăiască marea Doctrină a lui Hristos,
a iubirii și iertării
Capitolul 19 - Rezultatul discursului cu împăcare, iertare și fraternitate a celor două
fracțiuni
Capitolul 20 - Marea rugăciune a lui Luther pentru iertarea tuturor - Înălțarea îngerului și
apariția oștilor celor binecuvântați - Tatăl Isus se manifestă lui Luther
Capitolul 21 - Îngerii instruiesc pe cei din comunitate, apoi pregătesc și împart o masă cu
toată lumea - Martin Luther iubit de Isus și ales apostol
Capitolul 22 - Noul Ghid îi invită pe toți să-L urmeze către Tatăl Isus din Ceruri
Capitolul 23 - Satana este chemat să se prezinte înaintea Ghidului
Capitolul 24 - Încheierea conversației cu Satana
Capitolul 25 - Prima dovadă de caritate într-un sat de săraci nevoiași - Plăcerea Tatălui
Capitolul 26 - Cucerirea unei cetăți într-un defileu de munte
Capitolul 27 - Interogarea liderului tâlharilor criminali și predarea tâlharilor convertiți -
Clarificarea lui Isus asupra condițiilor din Împărăția spiritelor
Capitolul 28 - Distrugerea cetății pentru convertirea tâlharilor criminali
Capitolul 29 - Îngerii mărturisesc că au fost prima dată diavoli - Propunerea de a face
îngeri din tâlharii criminali!
Capitolul 30 - O comunitate a cărei deviză este iubirea frățească, oferă o masă companiei.
Capitolul 31 - Luther se prezintă fraților săi protestanți și este aclamat - Plecarea a peste
200.000 de oameni în regiunea stâncoasă a romano-catolicilor
Capitolul 32 - Un preot catolic susține că Biserica Romană este singura care îi face pe
oameni binecuvântați
2 † Cuvântul lui Dumnezeu

Capitolul 33 – Contraargumente istorice ale falselor tradiții romane cu trei mari minciuni
catolice
Capitolul 34 - De ce Biserica Romei a interzis citirea Sfintelor Scripturi - Poporul
crestinilor observa marea companie. - Un preot în vârstă cedează, ceilalți nu!
Capitolul 35 - Alte doctrine catolice despre lucrarea preoților, despre bisericile de piatră,
despre ostia
Capitolul 36 - Transsubstanțiarea este o fabricație idolatrică păgână întunecată,
mărturisire, abuz, locuri de pelerinaj o înșelăciune
Capitolul 37 - Nimeni nu este sfânt, decât numai Dumnezeu
Capitolul 38 - Coborârea Apostolului Petru - Comunitatea catolică se unește cu marea
companie - Tinerii preoți încă împotriva lor îi urmează
Capitolul 39 - Cu cât mai aproape de Roma, cu atât mai aproape de bârlogul tâlharilor și
criminalilor
Capitolul 40 - Preoții renunță la statutul lor pentru a sluji comunitatea – Isus a fost evreu
după trup
Capitolul 41 - Iadul triplu și unde se află acesta cu adevărat
Capitolul 42 - Profeția lui Mesia ca fiind cea mai mare din Sfintele Scripturi
Capitolul 43 - Veridicitatea Scripturilor care au profețit despre venirea lui Mesia - Rabinii
nu cedează
Capitolul 44 - Concepția duhovnicească a Mariei de la bătrânii Anna și Ioachim - Numai
Maria, complet curată și castă, să-L ar fi putut nască pe Cel Preasfânt
Capitolul 45 - Un preot evreu respinge că Maria fiind virgină a putut concepe și să-L nască
pe Isus. Cererea de a o vedea pe Maria este satisfăcută
Capitolul 46 - Demonstrații dein profeți cu privire la venirea lui Mesia
Capitolul 47 - Un evreu ar vrea să facă afaceri și comerț chiar și în Cer - Evreii restaurați
nu rezistă cântării îngerilor
Capitolul 48 - Isus, primul și singurul Fiu al Mariei - În Rai nu există ceremonii sau preoți
Capitolul 49 - În anul 1854, Maria a fost recunoscută de catolici ca o Fecioară pură
Capitolul 50 - Războiul spiritelor catolicilor împotriva foștilor eretici catolici în lumea
norilor
Capitolul 51 - Preoții romano-catolici în slujba papei, ca adevărați eretici și anticreștini -
Iadul se deschide larg pentru a-i primi
Capitolul 52 - Reforma ca pedeapsă a lui Dumnezeu împotriva dogmelor papale
Capitolul 53 - Compania celor trei sute de mii face o altă masă - În regiunea celor bolnavi
care nu-și dau seama de trecerea lor în lumea spiritelor
Capitolul 54 - Două duhuri bolnave povestesc despre viața lor pământească -
Mărturisirea pe patul de moarte după metoda Romei, este fără valoare
Capitolul 55 - Lămuriri despre iad, Satan, materie, suflet și Dumnezeu - Povestea unui
avocat și a unui soldat - Bolnavii sunt vindecați
Capitolul 56 - Unirea bolnavilor vindecați și a asistentelor la marea companie. Întâlnire
cu romano-catolicii în cimitir în așteptarea Judecății de Apoi
Capitolul 57 - Despre ziua Judecății, Judecata de Apoi și despre învierea cărnii
Capitolul 58 - Splendidul discurs al lui Martin Luther despre credință
Capitolul 59 - Într-o comunitate mare de catolici și protestanți
Capitolul 60 - Călătoria prin frumusețile cerești – O vizită la un templu impunător, după
chipul celui al Ierusalimului
Capitolul 61 - Luther este conștient de transformările exterioare și interioare ale
companiei. Ieșirea dintr-o peșteră uriașă într-o livadă, pentru ultima masă.
Capitolul 62 - Pe platoul de lângă Noul Ierusalim
Capitolul 63 - Întâmpinarea lui Martin Luther în fața cetății lui Dumnezeu
Capitolul 64 - Martin Luther ca mare om și prinț în noul Ierusalim

۞
PREFAȚĂ
Dragi copii!
Această lucrare este o comunicare a iubirii Mele pentru voi, pentru ca voi să cunoașteți
adevărul despre povestea lui Martin Luther.
Acceptați această comunicare cu iubire și mulțumiți-Mi pentru că nu doar vă satisfac
curiozitatea, ci și pentru ca oferiți mulțumiri Celui care vă aduce astfel de perle magnifice de
învățături adevărate din Ceruri. Pentru că, de fapt, nu am scris cărți pentru ca voi să aveți ce citi,
ci pentru ca, în conformitate cu Adevărul revelat, să vă întoarceți, să trăiți și să acționați în
consecință, căci nu lectura și cunoștințele vă vor duce înainte din punct de vedere spiritual, ci
doar împlinirea Poruncilor sau trăirea conform Învățăturilor oferite.
Sunt multe de spus despre cum să trăiești în conformitate cu Învățătura, dar este dificil
de comunicat dacă oamenii nu au iubire pentru Adevăr. Aversiunea față de Adevăr este, de fapt,
semnul satanicului din oameni și, de aceea, ei doresc doar cele lumești, pe care Eu le desemnez
ca fiind "Satana" în carne și oase.
Comportamentul lui Martin Luther în Viața de Apoi trebuie să fie pentru voi un indicator
pe drumul spre Mine. Pentru că, într-adevăr, în ea veți primi cele mai importante Învățături care
vă vor conduce la Mine, iar acest lucru vă va întări în credință și în bunăvoința de a duce o viață
care vă va duce acolo, unde eroul poveștii de față, de pe tărâmul spiritului, în cele mai fericite
condiții, vă așteaptă să îl urmați.
Și povestea lui Emanuel Swedenborg vă va învăța multe lucruri bune, care provin din
condițiile vieții spirituale de dincolo. Pentru că și aceasta, într-adevăr, este plină de exemple
despre ce trebuie să facă și ce nu trebuie să facă omul pentru a obține viața, sau viața veșnică, și
anume ajungerea în Cer, căci atunci când omul a atins Cerul, atunci a atins adevăratul său scop,
cel care îl va face foarte fericit, așa cum a fost atins de călătorii spre Cer precum Martin Luther și
Swedenborg.
"Lu" înseamnă la origine "apă"; și "turu" casă; împreună, "casă de apă", aceasta înseamnă
o casă care se află pe malul apei. Familia Luturu și-a avut originea cu 2150 de ani înainte de
nașterea Mea și a trăit pe malul râului Kabul (în Kabulistan - Afganistanul de astăzi). A venit în
Europa cu 570 de ani înainte de nașterea mea și se afla în Germania în jurul datei nașterii Mele.
۞
Capitolul 1
Introducere despre credința eronată a lui Luther
(Sosirea lui Martin Luther în Viața de Apoi cu multă speranță și bucurie pentru triumful
cauzei sale bune. - Ereziile sale au apărut din cauza interpretării eronate a anumitor pasaje din
Noul Testament și a rânduielilor bisericii romane, conform sensului mort al literei, și anume că
credința în Isus îl face pe cineva binecuvântat și că sângele lui Hristos vărsat pe cruce îi curăță
pe toți de păcatul originar. (1. Evrei 9:1-15; Romani 3:2; I Timotei 2:14.)
1. (Isus:) O istorie a instrumentului Meu împotriva învățăturii dogmei romane - căci tot ce
este vechi își găsește sfârșitul, iar o nouă primăvară de Doctrină autentică din cerurile Mele va
începe în curând - ar fi acum cu siguranță de o valoare deosebită pentru orice creștin autentic.
De aceea urmăresc aici pentru voi, la rugăciunea fiului Meu, trecerea și evoluția ulterioară în
împărăția spirituală a apostolului și reformatorului vostru:
2. Omul atât de drag vouă, Dr. Martin Luther, a venit cu o inimă bucuroasă în noua sa
țară, cu siguranță fără să știe, dar sperând totuși la tot binele.
3. Trecerea sa de partea cealaltă a fost un triumf pentru cauza bună, pentru care se
angajase în viață cu toată puterea inimii sale, dar în orice caz nu atât de roz cum își imaginase că

va fi; pentru că el înțelesese și interpretase greșit unele pasaje din Noul Testament și a tradus
rânduieli ale oamenilor Bisericii Romane care nu se regăsesc în Învățăturile Mele, iar aceste
lucruri au reprezentau cel mai mare obstacol, pentru ca el să intre ca un adevărat apostol în
Împărăția Mea a spiritului.
4. Mulți vor da din cap în legătură cu acest lucru, și anume, cum a fost posibil ca Martin
Luther, ca apostol și reformator al Meu, să fie în același timp și eretic. Eu, ca Tată și Mântuitor al
vostru, doresc să clarific această îndoială, pentru ca voi să vă eliberați de falsa înțelegere a
Noului Testament și să luați calea Doctrinei Mele autentice, cea pe care am predicat-o în timpul
celor trei ani de învățătură a Mea.
5. Oamenii sunt înceți în gândire și nădăjduiesc că pot merita Cerul pe calea și în modul
cel mai ușor; pentru că ei, atașați de litera moartă, scot la iveală numai ceea ce le convine, în loc
de toate celelalte pe care ar trebui să le exercite și potrivit cărora ar trebui să facă și penitență,
adică ispășire, privațiuni, negare în fața lumii, renunțare la bucuriile lumii și altele asemenea, le
evită cu multă înțelepciune.
6. Principiul lor sună astfel: "Crede în Domnul Isus Hristos, și vei fi binecuvântat!" -
"Sângele lui Isus Hristos ne va curăța de orice păcat!"
7. Aceste doctrine, care există cu siguranță în Noul Testament, dacă le consideri doar
după literele moarte și rămâi atașat de ele, sunt adevărate erezii! Ereziile, care nu aduc pe
nimeni în Împărăția Mea, și, prin urmare, învățături foarte periculoase, pentru cei care le susțin
cu tărie și, pornind de la această credință, cred că sunt liberi de păcat și că nu au nevoie de nimic
altceva decât să creadă cu tărie în ele! Eu ar fi trebuit sa fac deja totul pentru el prin ispășirea pe
Cruce! O, voi, sărmane oi rătăcite din turma Mea! Cum puteți trăi toată ziua, atât de leneși la
minte și leneși în fapte, și să credeți că sunteți îndreptățiți doar prin credință înaintea Mea și
prin Harul Meu?
8. Credința în Mine va fi benefică pentru viața voastra spirituală doar atunci când,
crezând în Mine, vei pune în practică tot ceea ce Eu v-am învățat! Aceasta este ceea ce te face
binecuvântat și nu doar credința!
9. Acesta nu este locul în care Eu vreau să vă dau o clarificare profundă cu privire la
greșeala și datoria voastră, la ceea ce este corect și ceea ce este greșit; dar a mai rămas puțin
timp până la maturizarea voastră deplină, și numai atunci veți primi o clarificare completă
despre cum ar trebui să trăiți și să lucrați cu toții. Să ne întoarcem acum la Martin Luther.
۞
Capitolul 2
Sosirea lui Luther în sfera protestanților. Dezamăgirea tuturor spiritelor
față de starea lor spirituală ciudată în Viața de Apoi.
(Primire triumfală din partea prietenilor protestanți care îl așteptau și evaluare a stării
lor spirituale. - Plângeri ale credincioșilor cu privire la motivul pentru care nu au fost primiți de
Hristos sau de un înger în Rai).
1. Sosirea lui Luther pe tărâmul spiritelor a fost una festivă și în același timp tristă. A
recunoscut că opiniile sale nu erau bine întemeiate! Prietenii săi, care au venit înaintea lui în
tărâmul spiritelor, îl așteptau și îl întâmpinau cu mare bucurie; tot ceea ce era protestant în acea
sferă din care făcea parte Luther, îl aștepta și îl întâmpina ca într-un marș triumfal! A fost o
bucurie și o veselie care a găsit rezonanță în toată lumea, dar pe fețele mulțimii se putea observa
că nu erau pe deplin satisfăcute. Ei așteptau un alt viitor, o altă viață cerească! Ei, într-adevăr,
credeau că, prin credință fermă, puteau fi locuitori ai Paradisului, în timp ce ei erau mai buni
pentru că presiunea ceremoniilor ecleziastice nu-i atrăgea spre materie, ceea ce în Viața de Apoi
îi face pe romano-catolici extrem de nefericiți.
2. "Prieten și frate!", au spus ei. - "Cum se face că noi, care ne-am ținut ferm de Noul
Testament și am urmat credința în Isus, care este Răscumpărătorul nostru pe cruce și care, prin
sângele Său, ne-a șters toate păcatele, suntem acum primiți atât de rău? Privește! Nici Hristos,
nici vreun înger nu ni s-a arătat pentru a ne întâmpina și a ne călăuzi spre Rai, sau acolo unde
am meritat! Ce răspundeți la asta? Închipuiți-vă acest lucru: am crezut deja că odată cu moartea
vom deveni locuitori ai Cerului, în schimb stăm aici și nu știm ce se va întâmpla cu noi, și nimeni
nu ne poate da un răspuns decisiv!
3. Poate că iți va reuși ție, care ai avut norocul de a-i agita pe romano-catolici cum se
cuvine și de a restabili o religie care să semene puțin cu creștinul primordial; căci chiar dacă nu
era chiar Creștinul primordial, era cu siguranță mai bun decât cea romano-catolica. Prietene! Nu
suntem mulțumiți de starea noastră; am sperat la o poziție mult mai bună prin suferințele,
persecuțiile și renunțările noastre! Vezi, tu ești înțelept, vrem să auzim ce răspuns vei da
plângerilor noastre."
4. Dr. Luther s-a scărpinat după ureche și nu a putut rosti nicio silabă, căci și el se afla în
aceeași amăgire ca și prietenii și credincioșii săi, potrivit cuvântului său. Pentru o vreme a tăcut
și a meditat, dar nu a găsit în sine nici o iluminare, așa că s-a gândit: "Chiar vreau să văd dacă nu
putem obține o Lumină aici, pentru că eu am învățat și am răspândit Biblia în mod cinstit, după
cea mai bună cunoaștere și înțelegere!".
۞
Capitolul 3
Primele îndoieli ale lui Luther cu privire la credința sa.
Propunerea de a se ruga lui Dumnezeu pentru lumină.
(Propunerea lui Martin Luther de a cere, bate și se ruga lui Dumnezeu pentru a găsi Calea,
Adevărul și Viața. - Observația sa despre o înțelegere prea superficială a Bibliei. - Opinia a doi
vorbitori, în special a unui preot, potrivit căreia dacă Sângele lui Isus Hristos l-ar elibera pe om
de toate păcatele săvârșite și viitoare, atunci hoții, tâlharii, criminalii, adulterii etc. nu ar mai fi
păcătoși).
1. Într-o zi a spus: "Dragi prieteni și frați, Domnul ne-a dat multe și splendide învățături.
Nu ar trebui să fie autentice? Dacă sunt, atunci și noi trebuie să obținem ceea ce a fost promis
celor care le urmează cu sârguință! Cred că, pentru circumstanțele noastre, cuvintele
Mântuitorului: "Cel ce caută, va găsi; celui ce bate, i se va deschide; celui ce cere, i se va da!" sunt
cele mai potrivite. Aceste cuvinte, dragi frați, cred că conțin singura mângâiere pentru noi. Să
căutăm, să batem și să cerem, și sunt convins că vom găsi Calea, Adevărul și Viața, Domnul Însuși
calificându-se ca fiind Calea, Adevărul și Viața." - Cu toții au fost de acord cu el și au spus: "Da, și
noi gândim și credem la fel, și vrem să ne încercăm norocul după acest sfat al tău."
2. Martin al nostru a fost foarte fericit când a auzit că frații săi de credință și prietenii săi
îi împărtășeau opinia. Și le-a zis: "Fraților și prietenilor! Să ne rugăm Răscumpărătorului și
Mântuitorului nostru, pentru ca El să ne dea Lumină și să ne comunice ceea ce ne lipsește,
pentru că nu am găsit ceea ce am crezut și sperat cu atâta tărie, și anume să ajungem în Cer și să-
L vedem pe Isus. Nici una, nici cealaltă speranță nu s-a împlinit. Mi se pare, fraților, că am luat
cuvintele Bibliei cu prea multă ușurință și superficialitate, de unde și dezamăgirea noastră."
3. Prietenii și frații s-au uitat la el cu îngrijorare și au spus: "Trebuie să fie undeva, o
greșeală, altfel aici ar trebui să fie ceea ce am crezut și am sperat să găsim. Tu ești cel mai
sensibil și rațional dintre noi și iți vom urma cu plăcere instrucțiunile, pentru că tu știi: această
monotonie fără alternativă este deja teribil de plictisitoare pentru noi! Prin urmare, trebuie să
căutăm în primul rând cauza. Care este obstacolul care obstrucționează Cerul și îl ascunde pe
Isus de noi?"
4. Atunci un tânăr a intrat în scenă și a spus: "Oameni buni! Fraților! Prieteni! V-am
ascultat discursul și observ că sunteți pe calea cea bună. Cu viața de aici nu este ca cea de pe
Pământ. Suntem spirite și, ca atare, trebuie să ne ținem uniți și să avem un singur simț și un
singur gând.
5. Noi suntem mulți, dar în Noul Testament este scris: "Unde sunt doi sau trei adunați în
Numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor!". Dacă așa stau lucrurile, lucru de care nu mă
îndoiesc, atunci și noi suntem mulți, așa că vom primi cu siguranță ceea ce cerem de la
Mântuitorul nostru Isus.
6. Toți au fost de acord cu tânărul vorbitor și au spus: "Da, aveți dreptate, să ne rugăm la
Răscumpărătorul nostru cu forțe unite. Pentru ca El, cu bunăvoință, să ne spună ce trebuie să
facem, ca să ne atingă cu făgăduința care trebuie să vină prin credința în El!". Tânărul a fost
mulțumit și s-a retras.
7. Imediat după el, un cleric a intrat în scenă și a spus: "Oameni buni! Fraților! Discursul
tânărului mă încântă și mă alătur expunerii sale. Da, să ne rugăm! Și cum noi suntem mulți,
atunci, conform cuvintelor lui Isus, vom fi asigurați de promisiunea Lui! În ciuda acestui fapt, nu
mă pot abține să nu-mi exprim deja acum gândurile împotriva credinței noastre. Cred, totuși, că
am crezut și am sperat prea mult și am făcut prea puțin pentru a fi îndreptățiți în credință."
8. Această obiecție neașteptată a preotului i-a luat pe toți prin surprindere și toți s-au
uitat la vorbitor ca și cum s-ar fi întrebat ce vrea să spună prin aceasta. După o scurtă pauză, a
început din nou: "Fraților, Domnul Isus ne-a dat o serie de Învățături pe care trebuie să le
respectăm, dar trebuie să recunosc că nu am găsit niciuna dintre Învățături atât de bine
înrădăcinată precum credința singură. Cum stau însă lucrurile în ceea ce privește păcatele care
sunt interzise a fi comise? Vedeți, eu cred că aici se află cauza pentru care ne aflăm în această
situație tristă! Sau credeți cu adevărat că sângele vărsat al lui Isus Hristos ne eliberează
întotdeauna și în orice moment de toate păcatele? Nu cred, altfel hoții, tâlharii, ucigașii, adulterii
etc. nu ar mai fi păcătoși!"
۞
Capitolul 4
Luther își recunoaște marea sa greșeală: nu credința îl face pe cineva
binecuvântat, ci este doar iubirea activă, baza credinței autentice!
(Martin se plânge cu amărăciune de interpretarea sa falsă a învățăturii biblice și de

imposibilitatea de a o putea corecta din nou. - Simpatia ascultătorilor pentru el. - Noua sa
cunoaștere că în credință, oricât de mare ar fi, totuși iubirea faptică este cea mai de seamă
poruncă și din acest motiv toți erau atât de triști în starea lor, nefăcând faptele iubirii față de
aproapele).
1. După acest vorbitor, Martin Luther a venit în față și a început cu o față foarte serioasă,
după cum urmează: "Fraților! Prieteni! Acum mi s-a făcut lumină! Antevorbitorul meu mi-a atras
atenția asupra unei greșeli. Este adevărat, am ținut, din greșeală, prea mult doar la credință și
acum, din păcate, văd, spre marea mea consternare, ce mare nenorocire am provocat prin
aceasta! Oamenii se bazează cu tărie pe învățătura mea și cred că sunt infailibil în afirmațiile
mele. Oh, vai de mine! Sunt un eretic, un seducător al poporului! Eu, care m-am ostenit cu toată
dragostea pentru Mântuitorul meu, recunosc ce mare greșeală am făcut asupra a milioane de
oameni, care, ca și mine, au trăit în deplină credință, dar, prin neefectuarea faptelor de iubire
pentru aproapele lor, trăiesc și vor mai trăi! Oh, vai de mine! Cum voi răspunde pentru asta în
fața dragului meu Isus, dragul meu Mântuitor? Ce va spune El atunci când voi apărea înaintea
Lui și va trebui să dau socoteală de viața mea și de lucrarea mea pentru mântuirea sufletelor
oamenilor? Acum simt toată greutatea vinovăției mele față de omenirea nevinovată! Ce trebuie
să fac? Cum pot acum să repar greșelile și erorile mele? Cine le poate repara?" După aceste
cuvinte de pocăință și remușcări de conștiință, s-a retras pentru a reflecta.
2. Ascultătorii erau parcă pietrificați! Pentru că și ei înțelegeau acum că totul nu era în
regulă în ceea ce privește predarea și aderarea la religia protestantă, dar nimeni nu îndrăznea să
spună un cuvânt, așa că întreaga adunare a tăcut și s-a uitat cu tristețe la învățătorul și ghidul
lor, care și-a acoperit fața cu mâinile și a plâns.
3. Acea tăcere mortală a durat mult timp printre ascultători. Căci nimeni nu îndrăznea să-
l deranjeze pe cel necăjit, cu atât mai puțin să-l ocărască. Căci au recunoscut că el a dorit-o
sincer, dar omenește s-a rătăcit și aici nu a fost posibil niciun ajutor! Pentru ce, atunci, mai multe
reproșuri?
4. Acest gând în inimile fraților lui Martin a fost un act nobil de iubire față de aproapele,
cum nu se poate gândi mai nobil. Ei au înțeles că, nu din lene, nu din păreri personale, el adusese
în sine o uriașă eroare de religie, de care sufereau împreună cu el, ei înșiși și toți cei care mai
trăiau în trup. Un sentiment de tristețe și compasiune i-a cuprins pe toți, când l-au văzut pe
luptătorul loial și eroul adevăratei religii, plângând cu amar pentru greșeala sa și pentru
consecințele ei incalculabile!
5. Liniștea și tristețea a durat mult timp printre ascultători, până când bătrânul, după ce a
plâns mult, s-a ridicat din nou în picioare, s-a uitat cu tristețe la adunarea sa și a rostit, plin de un
amarnic reproș pentru sine, următoarele cuvinte: "Frați și prieteni! Puterea mizeriei vinovăției
mele în suferințele atâtor milioane de oameni din comunitatea mea de credință, pe care speram
să-i readuc în zile fericite la creștinismul autentic, este suspendată în fața ochilor mei. Le-am
deschis calea spre Mântuitorul nostru Isus, dar din păcate nu am văzut că Isus a învățat că
credința în El te face binecuvântat, dar a arătat și dragostea activă ca principală poruncă în
credință! La ce bun, așadar, credința, dacă nu este plină de fapte de iubire față de Dumnezeu și
față de aproapele, ca în anii roditori, ca mugurii de strugure toamna, când e vremea culesului?
6. Da, fraților! Noi avem într-adevăr ramuri, dar sunt foarte puțini struguri, pentru că am
înțeles prea puțin spiritual Sfânta Scriptură!
7. Dragul nostru Mântuitor a vorbit în primul rând despre iubire, în timp ce noi ne-am
bazat toată încrederea doar pe credință, astfel încât ne-am așezat casa pe nisip, iar acum ne
aflăm ca niște evacuați, pentru că am uitat să construim casa credinței noastre pe stâncă, prin
iubire activă, și să ajutăm doar prin această iubire! Iubire care ne este atât de des recomandată
în Sfânta Scriptură, uitând că dacă am avea o credință care să mute munții din loc și nu am avea
faptele iubirii față de aproapele nostru, toate acestea ar fi în zadar! Vedeți, dragi frați, aici este
eroarea, aici este punctual slab in credinta noastra.
8. Frații și ascultătorii au tăcut! Aceștia, într-adevăr, au recunoscut că ei înșiși au fost
vinovați de acest lucru, că au adus prea mult omagiu unei iluzii de credință, pentru că le
promitea o viață fără griji. De aceea au tăcut, știind foarte bine că și ei vor fi pedepsiți pentru
aceeași greșeală, care a adus lacrimi în ochii profesorului lor. Ei au avut aceeași Biblie ca și
învățătorul lor, așa că au comis aceeași greșeală ca și el!
۞
Capitolul 5
O nouă întrebare despre credința fără fapte!
Sângele lui Isus Hristos este iubirea!
(Luther nu reușește să iasă din mlaștina lui, pentru că pe tărâmul spiritelor cele
asemănătoare se adună cu cele asemănătoare și, prin urmare, ei nu au mijloacele de a repara cu
ușurință ceea ce a fost neglijat; în plus, haina lor de nuntă este plină de pete nespălate. - Un
vorbitor confirmă faptul că sângele lui Isus Hristos înseamnă iubirea lui Isus. - Un altul relatează
că romano-catolicii pe tărâmul spiritelor o duceau mai rău decât protestanții, cu un crepuscul de
durată în rândul lor).
1. După o scurtă pauză, Luther a început să vorbească din nou și a spus: "Fraților, viața
este o continuă înșelăciune! Să fii înșelat din leagăn până la mormânt și apoi dincolo de mormânt,
este amar, este greu de suportat! Ne-am dus plini de credință pentru a întâlni un viitor fericit în
Eternitate, și ce am găsit? Nimic! Totul este așa cum a fost pe Pământ, ba chiar, din nou, nu este
așa, pentru că nu avem mijloacele de a repara ceea ce am ratat și am greșit. Aici suntem cu toții
egali și nimeni nu are nevoie să salveze și să ajute pe altcineva pentru a face o astfel de lucrare din
iubire pentru aproapele său. În acest sens, există aici o altă relație: că nu ne putem schimba!
Prevalează atunci o dreptate în care se adună cei asemănători și cei de aceeași părere, încât unul
nu are nevoie de nimic, de la celălalt? Da, acolo am fost neobișnuit mai fericiți decât aici! Acolo, pe
Pământ, aveam un număr mare de săraci, nenorociți, nevoiași trupește și sufletește, alături de care
puteam merita Cerul, prin fapte de iubire a aproapelui!
2. Da, aceasta este o nenorocire, o nenorocire fără egal! Acum ni s-au deschis ochii, dar
suntem ca niște prizonieri care nu pot fi ajutați. Desigur, nimic pământesc nu ne asuprește, dar nici
nu avem ceva anume care să ne înveselească. Unde este Raiul nostru, sau Cerul imaginat? Unde
este mult iubitul nostru Mântuitor Isus? Nu vedem nimic din toate acestea!
3. Nu v-ați rugat pentru lumină? Nu l-ați chemat pe mult iubitul nostru Isus ca să ne ajute
să venim la El, sau ca să ne dea harul îndreptării înaintea Lui? Dar, vai, despre ce vorbesc, despre
justificare? Care trebuie să fie justificarea? Pentru că am dus o viață greșită? Pentru că am
respectat prea puțin porunca cea mai mare din lege, și cu atât mai puțin am împlinit-o? Da, văd
consecințele credinței fără fapte de iubire pentru aproapele nostru! Nu avem nimic de arătat din
ceea ce am făcut bun pe pământ, așa că dragul nostru Isus ne lasă în mizeria și în greutatea
noastră sfâșietoare!
4. O clipă, fraților! Văd din nou altceva. Văd că haina noastră de nuntă nu este pură, ci plină
de pete! Probabil o recompensă pentru mondenitatea noastră, pentru cunoștințele noastre
intelectuale? Credeam că suntem curați de păcat pentru că Isus și-a vărsat sângele pentru noi pe
cruce. Acum, însă, văd că haina noastră nu este pură și albă, spălată în sângele Mielului, ci este
chiar murdară! Da, fraților! Ce trebuie să însemne aceste cuvinte ale iubitului nostru Mântuitor?
De ce nu au fost îndeplinite? Ascultați, fraților! Acum îmi vine ceva în minte: până acum nimeni nu
și-a spălat vreodată haina în sânge, deci sângele lui Hristos trebuie să însemne cu totul altceva
decât am crezut că am înțeles!"
5. Întreaga adunare, la acest argument, s-a uitat întrebător la vorbitor, care le pusese în
față, ca și cum ar fi căzut din nori, aceste cuvinte pentru discuție, și totuși nimeni nu îndrăznea
să spună un cuvânt, deoarece dogma iubită: "Sângele lui Isus Hristos ne curăță de toate păcatele!"
era prea bine înrădăcinată în ei pentru ca ei să îndrăznească să o examineze și să se îndoiască de
ea.
6. După o așteptare lungă și înfricoșătoare, un alt vorbitor a venit în față și a rostit
următoarele cuvinte:
7. "Frați, tovarăși credincioși! Învățătorul nostru mi-a dat o idee fericită, așa cum presupun.
Pentru că eu cred același lucru, că în cuvântul "sânge" există o corespondență spirituală pentru
"iubire". Ce spuneți despre asta?"
8. Toți tăceau și, cum interlocutorul nu a obținut niciun răspuns, a reluat din nou:
"Iubire! Fraților, este un fapt că nimeni nu și-a spălat încă hainele în sânge, făcându-le pure și
albe, de aceea trebuie să existe un alt înțeles în acest cuvânt, dar care este acesta? Aceasta este
sarcina: să căutăm să cunoaștem! De aceasta, într-adevăr, depinde cu siguranță salvarea noastră,
viitorul nostru, fericirea noastră!"
9. După o scurtă pauză pentru a-și aduna gândurile, a ținut următorul discurs: "Frați și
prieteni! Este scris că Dumnezeul nostru Tatăl i-a promis lui Adam un Mântuitor, care va lua pe
umerii Săi păcatul lui Adam și îl va stinge; de aici păcatul moștenit, dar nu și păcatele pe care le
comitem noi! Aici, sângele Iubirii divine poate fi înțeles în mod material și spiritual. De fapt, este
vorba de Iubirea nelimitată a lui Dumnezeu, care și-a vărsat sângele material în Hristos pe cruce
pentru acest păcat moștenit, un păcat care a împovărat întreaga omenire coborâtă din Adam.
Dar că Isus Și-a vărsat sângele pentru păcatele noastre prezente, nu citim nicăieri în Noul
Testament! Dimpotrivă, apostolii sunt chiar avertizați în mod energic să nu comită păcate. Prin
urmare, această maximă conform căreia Sângele lui Isus Hristos ne scapă de toate păcatele este
o maximă interpretată greșit. Și cred că învățătorul nostru are dreptate, dacă crede că vede sub
sângele lui Isus, Iubirea lui Dumnezeu".
10. Acum a întrebat din nou mulțimea dacă este de aceeași părere. Dar nici unul nu s-a
mișcat! Pentru că ei erau puși între două întrebări: credința lor actuală era falsă! Atunci părerea

lor era falsă, și astfel au fost lipsiți de orice speranță! Dar dacă era adevărat, atunci unde era
promisiunea credinței? Aceste două posibilități i-au făcut pe toți să tacă la întrebarea
vorbitorului, astfel încât nimeni nu a îndrăznit să scoată vreun sunet.
11. După o pauză de tăcere profundă, vorbitorul a reînceput: "Fraților, am înțeles!
Recunosc că răspunsul este dificil pentru voi, deoarece ne aduce eșec, fie în credința noastră, fie
în speranța noastră, așa că vreau să mă străduiesc să aduc eu însumi acest răspuns: "Cine dintre
noi poate pretinde că este pe calea cea bună, când vede că speranțele sale și promisiunile lui Isus
nu s-au împlinit?". Cu toții avem aceeași experiență de dezamăgire! Cu toții ne aflăm în căutarea
Adevărului și a unei căi de ieșire din acest întuneric! Necunoscute ne sunt căile de ieșire din
acest labirint din întunericul nostru spiritual! Cum trebuie să se întâmple atunci cu romano-
catolicii, care au, nu numai această lumină pe care o avem noi, ci au și multe rânduieli omenești
ale papilor lor, rânduieli care nu sunt nicăieri întemeiate pe Doctrina creștină?".
12. La această discuție, un bărbat foarte robust a venit în față și a spus: "Am fost odată în
vizită la un prieten pământesc, care este creștin roman și care acum se află și el aici, în lumea
spiritelor. După salutul obișnuit, am trecut imediat la subiectul credinței, iar prietenul mi-a spus
că nu știa ce să facă, pentru că rugăciunile sale către sfinți și către Maria nu-l ajutau în lumea
spiritelor, și, prin urmare, probabil că nu-l ajutau în lume nici pe plătitor sau pe vorbitor, dar îi
ajutau pe preoți, care știau să trăiască bine cu banii proștilor.
13. El a mai spus: "Este atât de puțină lumină! Văd prea puțin aici! E un amurg prelungit
de seară, dar nu e zi, nu e soare! Este o perioadă diabolic de plictisitoare, fără speranță, fără
ajutor! Preoții noștri vin cu discursurile și promisiunile lor bine intenționate, dar acolo unde
vorbesc faptele, acolo încetează predicarea acestei rase negre infame, lucru pe care eu nu am
putut să-l sufăr niciodată." Așa vorbea prietenul și vecinul meu pământesc, și am înțeles că el era
mai rău aici decât mine și decât frații mei, care încă mai avem puțină lumină. După aceste
cuvinte, vorbitorul s-a retras.
14. Acum, vorbitorul anterior s-a ridicat din nou și a spus: "Mi-am imaginat că romano-
catolicii stau chiar mai rău decât noi, iar acum mi s-a confirmat acest lucru. Să-i lăsăm, totuși, pe
romani. Ei au sarcina lor, iar noi o avem pe a noastră. Fiecare devine binecuvântat în funcție de
credința sa. Deci, să ne îngrijim mai întâi să găsim o cale de ieșire care să ne conducă la Isus al
nostru, tot restul poate fi găsit mai târziu. Dar, fraților, care este calea care duce la Mântuitorul
nostru?" La această întrebare s-a făcut din nou o pauză.
۞
Capitolul 6
Luther recunoaște: noi nu avem fapte!
După rugăciunea fierbinte, un înger strălucitor apare în cer.
(Martin Luther propune tuturor rugăciunea către Mântuitor pentru ca un înger să le

anunțe voința lui Isus, să repare ceea ce a fost neglijat și greșit, apoi o recită în genunchi. - O voce
anunță împlinirea rugăciunii. - Sosirea unui înger strălucitor de la Răsărit, care îi întâmpină în
numele Tatălui Isus, ca unicul, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt din veșnicie).
1. Când nimeni nu a vrut să ia cuvântul, Martin Luther s-a ridicat din nou în picioare și a
spus: "Frați în Hristos, Domnul nostru! Discursurile și dezbaterile pe care le-am purtat și pe care
le-am schimbat până acum arată clar că nu suntem pe calea cea bună. Din nefericire, nu putem
lua imediat o cale definită, pentru că noi înșine nu suntem uniți. Mi-ați acordat locul de profesor,
așa că vreți să fiți elevii mei. Ca atare, însă, trebuie să mă ascultați cu răbdare, iar ceea ce găsim
bun să se transforme și în acțiune. V-am expus clar motivele pe care le consider a fi răul
fundamental al neplăcutei noastre șederi aici.
2. Aceste motive au fost până acum parțial acceptate, dar în parte mai trebuie dezvoltate
și discutate în continuare. Desigur, nu totul este pe placul nostru, dar în fața adevărului faptelor
toate gândurile și opiniile speciale tac. Acum dorim să trecem de la gânduri la fapte. De aceea,
ascultați cu atenție ce vă voi sfătui și ce ne poate ajuta."
3. La acest discurs, toți au tăcut și au așteptat cu nerăbdare noua evoluție a lucrurilor
care urmau să se întâmple. Căci toți credeau cu tărie că învățătorul și fratele lor, ca un erudit
biblic fundamental sensibil, va găsi o cale de ieșire care îi va scoate din confuzia opiniilor lor.
4. Acum Luther a luat cuvântul: "Dragi frați! Erorile opiniilor noastre de credință ne sunt
acum cunoscute: nu avem fapte! Și chiar dacă ar exista cumva fapte de iubire față de aproapele
nostru, atunci păcatele pe care le-am săvârșit cu atâta nepăsare în viață le întunecă! Ce este de
făcut, pentru a găsi ceea ce trebuie?
5. Fraților! Prieteni! Cred că singura cale de a ieși din situația în care ne aflăm este să ne
rugăm cu fervoare la Răscumpărătorul și Mântuitorul nostru Isus și de aceea nu vă fac decât o
propunere: să ne rugăm lui Isus cu putere unită pentru a-L ruga cu fervoare ca El să ne asculte în
marea Sa Iubire și Mila Sa și, prin Harul Său binevoitor, să ne trimită un înger care să ne anunțe
voința Sa sfântă despre ceea ce trebuie să facem pentru a repara ceea ce am greșit și am făcut
rău. Și, mai mult, să ne ajute să împlinim sfânta Sa Voință, prin care vom primi făgăduința Sa".
6. După aceste cuvinte, s-a oprit un moment și și-a examinat ascultătorii, pentru a vedea
ce impresie le va face propunerea sa. Spre bucuria lui, a observat doar fețe bucuroase și
entuziasmate, ceea ce era o aprobare a propunerii sale.
7. De aceea a continuat să vorbească: "Dragi frați și tovarăși credincioși în Hristos,
afacerea noastră se sprijină pe stânca lui Petru! Adică să credem, așa cum a crezut Petru într-o
zi, că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Mesia cel promis, și așa cum a crezut Petru într-o zi, această
credință solidă ca piatra ne va da cheile împărăției cerurilor! Da, să ne ținem cu tărie de această
credință, și în acest nume vom cere Tatălui nostru ceresc Lumină și Adevăr! Căci Isus Însuși a
învățat: "Tot ce veți cere în Numele Meu vi se va da". - Deci vrem sa facem așa și să cerem, până
când vom fi ascultați!"
8. O aprobare răsunătoare la acest discurs a fost răspunsul ascultătorilor. După această
aprobare unanimă, a spus din nou: "Dragi frați! Nu cu strigăte disperate ale buzelor cu voce tare,
ca păgânii, vrem să ne rugăm și să cerem, ci din adâncul inimii noastre, căci numai așa vom
putea ajunge la scopul dorit: dacă rugăciunile noastre vin din adâncul spiritului nostru și ajung
până în adâncul Divinității lui Isus.
9. De aceea, dragi frați, să ne rugăm și să cerem în această fervoare și în acest sentiment
profund care ar trebui să înmoaie pietrele. Veniți, fraților! Să îngenunchem și să ne rugăm în
felul următor: Preasfinte și iubite Părinte! Privește-ne pe noi, sărmanii tăi copii, care în țărâna
nimicniciei noastre ne ridicăm spre Tine ochii noștri doritori și cu umilință ne rugăm Ție,
Ascultător milostiv al rugăciunilor noastre. Dragă părinte bun! Noi, bieții copii neștiutori de
iubirea Ta divină, Te rugăm, prin meritele Fiului Tău drag, Isus Cristos, pentru noi, oamenii
păcătoși: ai milă de ignoranța și mizeria noastră, aici, în tărâmul spiritelor! O, bunule și dragă
Tată, Te rugăm, cu toată smerenia, trimite-ne un înger sau pe cineva pentru bunătatea iubirii
Tale, ca să ne vestească Voia Ta cea sfântă și să ne călăuzească, pentru ca și noi, care am suferit și
am îndurat atâtea din dragoste pentru Tine și pentru scumpul Tău Fiu Isus, să găsim și să
mergem pe calea care ne duce la Tine și la scumpul Tău Fiu Isus."
10. După această rugăciune ferventă, cerul a început să devină din ce în ce mai clar, iar o
voce a anunțat că rugăciunea lor a fost ascultată. În clipa următoare, un înger limpede și
strălucitor s-a înălțat dinspre Răsărit și a coborât încet până la cei care așteptau, la care a ajuns
în câteva secunde. După aceea, întreaga regiune a fost luminată de splendoarea lui, astfel încât
frații abia se mai puteau uita la el. Curând, însă, și-a retras imensa lumină și a coborât încet până
la ei cu o înfățișare prietenoasă, salutându-i în Numele Tatălui Isus: "Bine ați venit, dragi frați și
surori! Tatăl Isus, căruia te-ai rugat cu atâta smerenie și plin de iubire, mă trimite la tine pentru a-
ți împlini dorința, pentru a te instrui și a te călăuzi spre El, Care a fost, este și va fi veșnic singurul
nostru Tată, Fiu și Sfânt Duh din Veșnicie!"

۞
Capitolul 7
Îngerul explică Doctrina Sfintei Treimi
(Marea uimire despre noua doctrină a Sfintei Treimi. - Îngerul le promite că îi va îndruma
pe calea cea bună a credinței și a mântuirii. - Întrebarea lui Luther despre Sfânta Treime și
explicația îngerului că Tatăl semnifică Iubirea, Fiul Înțelepciunea, iar Sfântul Duh Atotputernicia
în Dumnezeu și că în Hristos sunt adunate toate caracteristicile Dumnezeirii, conform profeților
lui Isaia, Mica și Ioan).
1. După aceste cuvinte, care au distrus imediat în ei marea dogmă a Unității tripersonale
a lui Dumnezeu, frații au rămas ca pietrificați și și-au întors privirile spre doctorul lor Martin
Luther, atenți la ceea ce avea să spună. Îngerul a tăcut și el și i-a lăsat în liniște la meditațiile lor.
Cu toții erau convinși că îngerul le declarase Adevărul, numai că nu le era clar modul în care
acesta trebuia să se realizeze! După ce îngerul i-a lăsat multă vreme liniștiți în meditațiile lor, le-
a spus: "Dragi frați și surori în bunul și iubitul nostru Părinte Isus, eu vă salut ca frate al vostru
și, de acum înainte, ca învățător și îndrumător al vostru, pentru ca să mergeți pe calea cea
dreaptă a credinței și a mântuirii, care vă va conduce neabătut la Părintele Isus.
2. Chiar și la acest salut și la această explicație, cei adunați au rămas tăcuți. Ei, într-adevăr
erau încă prea puternic captivați de măreția și frumusețea copleșitoare a îngerului atunci când,
plutind deasupra lor, își trimisese lumina sa radiantă. Nu și îngerul, care, plin de blândețe, a
venit la ei și i-a oferit mâna lui Martin Luther, pe care i-a strâns-o plin de iubire, în timp ce acesta
vărsa lacrimi de bucurie.
3. După un timp, Martin Luther a spus: "Dragi frați în Domnul! Inima mea este plină de
iubire, plină de bucurie, așa că abia pot vorbi. Cu siguranță că nu l-am văzut încă pe dragul nostru
Tată Isus, dar cu siguranță am auzit deja vocea Lui foarte promițătoare; în plus, tu ești pentru noi
martorul viu că am obținut ceea ce ne-am rugat și, se înțelege, că vor urma și mai multe, atunci
când vom îndeplini condițiile de care depinde promisiunea. Dar, dragă frate în mult iubitul nostru
Părinte Isus, spune-mi și spune-ne tuturor: cum se face că Isus nu este Fiul lui Dumnezeu, deși este
adesea numit astfel în Noul Testament?"
4. La aceasta, îngerul a răspuns: "Dragi frați, eu vă întreb: unde este scris în Noul
Testament că Dumnezeu are trei Trupuri și că este numit Dumnezeu în trei persoane?"
5. Ei nu erau pregătiți pentru această întrebare, așa că unul s-a uitat la celălalt, parțial
întrebător, parțial zâmbind. Acest lucru, într-adevăr, nimeni nu-l citise încă în Sfintele Scripturi!
6. După o pauză de reflecție, Martin Luther a spus: "Într-adevăr, nu am citit acest lucru,
dar în el se vorbește atât de des despre Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul
Sfânt, încât se ajunge involuntar la presupunerea unei divinități formate din trei persoane; de
aceea am păstrat presupunerea Conciliului de la Niceea (325) și de la Constantinopol (381). Dar,
din moment ce acum constat că această presupunere este falsă, atunci te rog, dragă frate, în
numele nostru al tuturor, întrucât toți avem nevoie în egală măsură de o explicație, cum subzistă
această dogmă față de Adevărul pe care ni-l vestești?"
7. Îngerul a răspuns, plin de bunătate: "Dragi frați, dacă ar fi existat mai mult de un
Dumnezeu, atunci popoarele vechi ar fi cunoscut deja acest lucru între Adam și Isus! Dacă apostolii
ar fi înțeles Numele Tatălui, Fiului și Sfântului Duh ca fiind trei persoane, atunci ar fi învățat
această triplă Dumnezeire și ar fi consemnat-o în Noul Testament ca dogmă. Numai că nu s-a
întâmplat niciuna dintre ele, așa că probabil că nu va exista niciodată un Dumnezeu în trei
persoane! Sau nu?"
8. La această precizare precisă nimeni nu a putut ridica o obiecție contrară realității, așa
că îngerul a început din nou să vorbească și să explice, spunând: "Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt nu
sunt trei Persoane în Dumnezeu, ci trei Caracteristici: Iubirea, Înțelepciunea și Harul activ
sau Atotputernicia care provine din Iubire și Înțelepciune, sau din Tatăl și Fiul!" Nu sunt toate
acestea în Noul Testament? Vedeți, vreau să vă spun și mai precis: Tatăl este o expresie spirituală,

un cuvânt de corespondență, care înseamnă Iubire în Dumnezeu; Fiul înseamnă, în
corespondență spirituală, Înțelepciune în Dumnezeu; iar Duhul Sfânt este manifestarea Voinței,
pentru a duce la îndeplinire ceea ce au hotărât Iubirea și Înțelepciunea în Dumnezeu!
9. Aceasta este deci Treimea lui Dumnezeu, și nu altfel! Faptul că Isus este Tatăl și
Dumnezeul etern primordial se poate citi deja în Isaia 9:5: "Un copil ni s-a născut, un fiu ni s-a
dat, și imperiul (spiritual etern) stă pe umerii lui, și se va numi: Sfetnic minunat, Puternicul lui
Dumnezeu, Eroul lui Dumnezeu, Tatăl veșniciei, Prințul păcii." Nu spune oare Mica (5:1) că în
Betleem se va naște Prințul lui Israel, a cărui origine este din zilele eternitătii (veșniciei)?
10. Aceste două pasaje din profeți vă indică destul de clar că Isus este însuși Dumnezeu
eternul Primordial, Dumnezeu Tatăl, mai mult decât atât, dragul nostru Tată Isus s-a numit de trei
ori direct ca Tată, astfel în Ioan 10:30: "Eu și Tatăl una suntem"; 12:45: "Cine mă vede pe mine, îl
vede pe cel care m-a trimis"; 14:9: "Cine m-a văzut pe mine, L-a văzut pe Tatăl și aceasta este de
ajuns", și mai mult decât atât, de mai multe ori indirect.
11. Cred acum, dragi frați, că această dogmă este suficient de luminată și este clară și
evidentă pentru toți." La aceasta a răsunat la unison afirmația pe care toți au înțeles-o și au
recunoscut-o ca fiind corectă.
۞
Capitolul 8
Învățătura îngerului despre justificare și purificare
(Întrebarea lui Luther despre justificarea prin credință și curățirea de păcate prin
sângele lui Isus Hristos. - Explicarea îngerului și sperietura ascultătorilor cu privire la Adevărul
demonstrat împotriva concepției lor de credință avută până atunci. Oportunitatea oferită de a
repara din nou ceea ce au ratat și au greșit în viață).
1. După aceasta, Martin Luther s-a adresat din nou îngerului și l-a întrebat ”ce înseamnă
faptul că nu s-au împlinit pasajele din Biblie, conform cărora se stabilea că cineva este îndreptățit
prin credință și devine binecuvântat și că sângele lui Isus îl curăță de toate păcatele.”
2. Îngerul a făcut o față prietenoasă și a spus: "Ascultă, frate! Tu însuți ai recunoscut deja
că omul este îndreptățit prin credință doar atunci când face tot ceea ce Doctrina Credinței îi
cere! Acesta este un fapt dovedit! Și prin aceasta eu nu am nimic de explicat, cel mult să spun:
Dumnezeu este Iubire, deci împlinește Legea iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele tău,
atunci sângele, care este corespondenta spirituala a Iubirii Tatălui tău Isus Hristos, te va curăți de
toate păcatele, dacă ai împlinit Legea Doctrinei dumnezeirii și sfințeniei de sine!"
3. Această explicație a îngerului a funcționat ca un duș rece asupra ascultătorilor. Se
gândeau în tăcere: "Deci Adevărul este opusul a ceea ce am crezut până acum? Cum vom repara
acum acest lucru, din moment ce nu ni se va mai oferi nicio ocazie?"
4. Când îngerul a văzut expresia de suferință de pe fețele lor, i-a întrerupt în meditația lor
asupra opiniilor și a modului greșit de viață, apoi le-a spus: "Dragi frați și surori! Este adevărat că
în lume toate acestea trebuie puse în aplicare, dar când un om comite un păcat și nu știe că este un
păcat, atunci întrebarea este în primul rând dacă se pocăiește de el și, dacă este posibil, se declară
gata să repare, indiferent de costuri! De aceea eu vă întreb: sunteți de acord cu clarificările mele și
cu dorința de a recupera ceea ce ați ratat și de a repara greșeala, dacă vi se oferă ocazia?"
5. La aceste cuvinte amabile ale îngerului, toți au spus că sunt de acord și l-au implorat
să le dea foarte curând ocazia de a pune în practică acest lucru. Îngerul a promis că așa va face și
i-a invitat să meargă cu el! El cunoștea o regiune în care se puteau face multe fapte bune. Toată
mulțimea s-a ridicat și a urmat pe îngerul care mergea înaintea lor.

۞
Capitolul 9
Capturarea unei bande de tâlhari
(O bandă de tâlhari, care i-a obligat pe cei jefuiți să ducă prada la bârlogul lor, este
înfrântă. Explicații reciproce ale legii. - Cei jefuiți cer să fie eliberați și insistă asupra libertății
nelimitate pe tărâmul spiritelor. - Un răspuns adecvat al lui Luther, pentru că ei înșiși au pus
puterea înaintea dreptului. - Întrebarea lui Luther cu privire la bârlogul lor, pentru a-l distruge,
și răspunsurile mincinoase, temătoare și evazive ale tâlharilor).
1. După o scurtă călătorie, au ajuns într-o regiune cu un aspect foarte trist, unde îngerul
le-a spus să se oprească. După ce au așteptat mult timp, îngerul a spus: "Acum să intrăm mai
adânc în țară, căci aici suntem încă la graniță. Dar ocazia de a face binele va fi oferită chiar în țara
respectivă, pentru că o țară săracă și stearpă are și locuitori săraci, care acceptă cu bucurie și
recunoștință orice ajutor. Atunci veți avea cu toții ocazia să le veniți în ajutor și să îi ajutați. Toți
s-au bucurat de cuvintele îngerului și acum priveau cu curiozitate în fața lor, unde li se va oferi
ocazia de a exercita faptele iubirii active față de aproapele.
2. După un marș de două ore, au intrat adânc în această regiune pustie și au urmărit cu
atenție din toate părțile, unde ar fi putut interveni ceva. Pentru o lungă perioadă de timp, însă,
nu s-a arătat nimic. În cele din urmă au auzit gemete și voci plângând din depărtare, și toți erau
tensionați de evenimentele care urmau să aibă loc. Îngerul le-a poruncit să se culce și să aștepte
în tăcere până când le va porunci să se ridice și să ajute. Au coborât cu toții și au ascultat în
liniște evenimentele care urmau să aibă loc. Plânsetele și strigătele deveneau din ce în ce mai
puternice și mai apropiate și, în cele din urmă, îngerul a spus: "Aceștia sunt tâlhari care au atacat
locuitorii dintr-o regiune aflată de cealaltă parte, i-au copleșit și le-au furat toate bunurile. Acum
îi împing pe aceștia în fața lor, ca să ducă prada în regiunea lor, iar tu trebuie să-i ataci pe acești
tâlhari cu toată puterea ta, ca să-i învingi și să le iei prada, și astfel să-i eliberezi și pe oamenii pe
care îi împing în fața ta. Încă puțin timp și vă voi da semnalul pentru atac."
3. După câteva minute, îngerul a spus: "Haideți, fraților, atacați-i pe cei din spate! Căci ei
sunt hoții, căci nu duc nimic!" În clipa aceea, ca și cum ar fi fost chemată din mormânt, puternica
ceată s-a înfățișat în fața tâlharilor, iar aceștia s-au înțepenit de frică și nu știau ce au de făcut
împotriva atâtor oameni. Compania noastră, bineînțeles bărbații, și-a arătat puterea asupra
tâlharilor, întrebându-i brusc: "Ce se întâmplă aici? Ce v-au făcut aceștia pe care îi împingeți
înaintea voastră ca prizonieri? Și ce poartă astfel de prizonieri în spate?".
4. "Aceștia sunt servitorii noștri și trebuie să facă ceea ce le ordonăm", au spus tâlharii. -
"Așa sunt servitorii tăi?", a spus compania. "Și acestia plâng și se lamenteaza de nedreptatea care
li s-a întâmplat? Vom vedea în curând cum este." Așa că unul a alergat la cărăuși și le-a poruncit
să se oprească. Cum și aceștia erau tot niște bieți păcătoși, au avut și ei prea puțină lumină
spirituala pentru a observa ce ceata care era în jurul lor, așa că s-au speriat și ei și au întrebat ce
se întâmplă, căci în spatele lor auzeau certuri și strigăte. Dar mesagerul le-a poruncit să se
oprească și să se întoarcă, ca să se afle adevărul. Purtătorii s-au întors și s-au dus la chinuitorii
lor, unde au fost întâmpinați de companie, care i-a invitat să declare adevărul despre ceea ce se
întâmpla, pentru ca ei să acționeze în consecință.
5. Prizonierii au povestit acum întreaga poveste care li se întâmplase și s-au rugat pentru
ajutor împotriva hoților de bunuri și a asupritorilor libertății lor trupești. "Ah, ce servitori sunt
aceștia! Sunteți, așadar, hoți, ticăloși și răpitori! Ei bine, ceea ce li se cuvine hoților trebuie să vi
se întâmple și vouă! Cum faceți altora, așa să vi se facă și vouă, păsări de pradă! Nu veți mai
scăpa niciodată din mâinile noastre!"
6. La aceasta, șeful a răspuns: "Pe Pământ am fost hoți și tâlhari, acolo am fost vânați și de
mai multe ori am fost scoși nevătămați. Aici, în Lumea Spiritelor, ne-am regăsit din nou și până
acum ne-am practicat meseria de hoți necontestați; ce vreți de la noi? Cine a stabilit că suntem
niște golani? Cine este legiuitorul și stăpânul tău? Nu cunoaștem pe nimeni aici care să aibă un

drept asupra noastră. Pentru că aici fiecare trăiește așa cum dorește, și noi la fel. Deci, ce vrei de
la noi? Suntem cetățeni liberi pe tărâmul spiritelor și nu avem nicio lege arbitrară impusă de
oameni! Noi suntem și rămânem hoți și tâlhari, iar voi rămâneți ceea ce sunteți! Lăsați-ne în
pace, așa cum și noi vă lăsăm în pace!"
7. La acest răspuns arogant al șefului, Martin Luther a spus: "O, da, este ușor să vorbești
în acest fel, căci vezi că suntem mai multi decât voi. De ce nu ați vorbit astfel cu acești bieți
oameni și nu i-ați lăsat în pace? Dragostea voastră de pace se manifestă doar față de noi, dar nu
și față de acești bieți oameni pe care i-ați atacat, jefuit și făcut prizonieri. Așteptați puțin și vă
vom da ceea ce vi se cuvine, conform justiției voastre. Pentru început, voi sunteți prizonierii
noștri, iar aceștia sunt oamenii noștri liberi pe care i-ați capturat. Dar stați, nu am terminat încă!
Unde locuiți, sunteți mai mulți ca voi? Mai aveți și alți prizonieri acasă?"
8. Aceste întrebări au fost o surpriză pentru tâlhari. De aceea s-au privit unul pe altul cu
ochi chinuiți și au tăcut. Martin Luther a stat în fața conducătorului și i-a spus: "Sunteți
prizonierii noștri și suntem aici pentru a vă cerceta bârlogul și a-l distruge, așa că spuneți-ne:
unde stați?".
9. La aceste cuvinte ale lui Martin Luther, șeful a răspuns: "Suntem mulți și vai de voi dacă
nu ne eliberați și nu ne lăsați să ne întoarcem acasă fără să fim deranjați! Frații noștri vor veni și
se vor răzbuna pe tine, pentru că sunt numeroși și puternici, așa că nu pot să-ți spun și să-ți arăt
unde este bârlogul nostru, așa cum spui tu." - "Bine, dragul meu", a răspuns Martin Luther, "îți
spun că nu ne temem în fața amenințării tale și că vom acționa după bunul nostru plac."
۞
Capitolul 10
În bârlogul tâlharilor, prizonierii sunt eliberați.
Salvatorii, recunoscuți ca tovarăși de credință.
(Explicația îngerului cu privire la veridicitatea declarațiilor tâlharilor și la modul în care

trebuie să se exercite dragostea de aproapele față de cei captivi. - Lungul drum până la bârlog și
capturarea tuturor tâlharilor împreună cu numeroșii lor prizonieri. - Cei capturați de tâlhari
recunosc în salvatorii lor pe tovarășii lor de credință și îi fac să se umple de bucurie).
1. Atunci Martin Luther s-a apropiat de înger și l-a întrebat cum stau lucrurile cu privire
la adevărul acestei afirmații a tâlharului. Îngerul i-a răspuns că țara pe care o stăpâneau acești
tâlhari se afla la câteva ore distanță, dar că acasă nu erau decât câțiva dintre ei și, dimpotrivă,
erau mult mai mulți prizonieri, care trebuiau să muncească pentru aceștia.
2. Luther a întrebat dacă nu ar fi recomandabil să elibereze acești bieți prizonieri și să-i
trimită acasă, la care îngerul a răspuns: "Oh, da, dar trimiterea lor acasă nu duce la îndeplinire
faptele de iubire față de aproapele, nici măcar simpla eliberare a prizonierilor. Aici este necesară
hrănirea trupului și a spiritului, eliberarea lor din captivitate, îmbrăcarea lor etc. Numărul
prizonierilor este mare, așa că și activitatea de iubire față de aproapele care vi se cere va fi mare.
Dar și tâlharii au nevoie de eliberare. Aici nimic nu se rezolvă prin pedepse trupești ca pe
Pământ, cel puțin nu în compania Tatălui. Prin urmare, aici este o muncă foarte, foarte bună. Eu
sunt învățătorul și îndrumătorul vostru, iar tu ești conducătorul și îndrumătorul acestei
doctrine, așa că du-te și gândește-te cum îi vei aduce pe acești tâlhari și prizonieri la Tatăl, ca
copii convertiți și instruiți."
3. Aceste cuvinte ale îngerului l-au făcut pe Martin Luther să reflecteze și a dedus din ele
că dorea să facă tot ceea ce era necesar. De aceea s-a rugat îngerului să-l ajute cu muncă și sfat,
ca să-și poată îndeplini bine sarcina, pe care îngerul, conform instrucțiunilor primite de la Mine,
le va executa și îl va sfătui.
4. După aceste cuvinte, Martin Luther s-a dus din nou la tâlhari și le-a spus decizia sa, deși
îi avertizase deja că le va căuta și le va distruge bârlogul.
5. Cu toate acestea, tâlharii l-au avertizat și i-au spus: "Ai grijă ca nu cumva tu și toți
tovarășii tai să deveniți prizonierii noștri".
6. Martin Luther, cunoscând faptele, le-a spus cu răceală: "Și totuși îmi voi încerca
norocul: cu cât mai mare prada, cu atât mai mare bucuria!". Apoi tâlharii au tăcut.
7. Întorcându-se către prizonieri, le-a spus: "Nu vi se va întâmpla nimic; singurul lucru pe
care vi-l cer este să ne urmați în regiunea acestor tâlhari cu bunurile voastre, ca să-i eliberăm și
pe prizonierii care se află deja acolo, să-i întărim și să-i instruim spiritual și trupește".
8. Întrucât îngerul îi arătase calea pe care se afla țara acestor tâlhari, Martin Luther a
poruncit tovarasilor sai să ia tâlharii în mijlocul lor și să îl urmeze.
9. Acum, caravana uriașă a pornit la drum, urmându-i pe Martin Luther și pe înger, care
mărșăluiau în frunte. După un drum de șase ore, au ajuns în regiunea în care trăiau tâlharii cu
prizonierii lor și au înconjurat totodată bârlogul mare. Când tâlharii care rămăseseră acasă au
văzut ce se întâmplase, au rămas calmi și au așteptat evenimentele care ar putea urma.
10. Compania a făcut un scurt procedeu, i-a prins pe tâlhari și i-a așezat alături de primii
prizonieri, spunând: "Vedeți, numărul lor nu este atât de mare pe cât ați vrut să ne faceți să
credem!" Apoi au tăcut, recunoscând că în fața acestui număr enorm de oameni nu va mai fi
nimeni care să caute sau să găsească nicio salvare. Prizonierilor li s-a poruncit să rămână calmi,
pentru că vor fi lăsați în libertate și li se va da tot dreptul la tot ceea ce ar putea avea nevoie.
11. Această veste i-a bucurat pe prizonieri și au exclamat, plini de bucurie: "Dumnezeu să
fie lăudat și mulțumit, dacă vom fi în sfârșit eliberați de asupritorii și persecutorii noștri. Dragi
oameni! Să ne întoarcem repede acasă, căci suntem oameni liniștiți, care nu facem rău nimănui
și nu avem nimic în comun cu tâlharii care ne-au atacat, ne-au jefuit și, prizonieri fiind, ne-au
făcut sclavi și ne-au adus aici, de unde nu am putut scăpa. Dar acum sperăm să fim din nou
fericiți în țara noastră și să locuim acolo; așa că nu ne mai rețineți! Pentru că avem o mare
dorință de a pune piciorul în țara noastră și de a trăi acolo.
12. După ce prizonierii și-au terminat discursul și rugăciunea, Martin Luther a spus:
"Dragi frați în Hristos, vă voi îndeplini cu plăcere dorința, dar nu imediat. Mai întâi de toate,
trebuie să vă examinez cu privire la starea și mântuirea sufletelor voastre. De aceea, informează-
mă sincer despre tot ceea ce te voi întreba!".
13. Prizonierii au privit cu îngrijorare, când au auzit că era vorba de un examen de
credință, de care se temeau pe bună dreptate, căci își aminteau cum li se întâmplase lor pe
pământ, prin religie.
14. De aceea au spus: "Dragă, om bun, te rugăm: lasă-ne să credem ce vrem. Privește!
Dragul de Dumnezeu nu ne-a cerut credință, așa că lasă-ne nevătămați și tu.
15. Această rugăciune, generată de angoasa inimilor lor, își avea totuși justificarea în
faptul că ei credeau că au de-a face cu persecutori creștini romano-catolici fanatici. Dar când
Martin Luther le-a arătat că nu au de ce să se teamă, pentru că trebuiau doar să fie instruiți în
adevărata doctrină creștină din Biblie, atunci au întrebat imediat: "Poate sunteți protestanți?".
16. Când s-a răspuns afirmativ la această întrebare, toți s-au ridicat în picioare și au spus:
"Dragă Tată din Ceruri, Îți mulțumim pentru acest har, pentru că ne-ai trimis pentru mântuirea
tovarășilor noștri credincioși. Acum suntem de două ori îndatorați să-Ți mulțumim, mai întâi
pentru că ne vei da libertatea, iar în al doilea rând pentru că ai ales pentru aceasta pe tovarășii
noștri de credință, care doresc să ne elibereze și să ne instruiască în continuare".
17. Discursul de mulțumire al celor salvați i-a făcut pe toți să se bucure că și-au găsit frații
de credință pe care îi puteau ajuta spiritual și corporal.
۞
Capitolul 11
Nedreptățile din această lume și din cea viitoare
(Întrebarea adresată tâlharilor de ce i-au înrobit pe alții, în timp ce ei au pretins

libertatea pentru ei înșiși, din moment ce, conform propriei declarații, nu exista o instanță de

judecată în tărâmul spiritelor. - Mai întâi tâlharii tac și astfel confirmă că au fost infractori, apoi
justifică de ce au tâlhărit din cauza procesului judiciar nedrept de pe Pământ și a modului de
viață al celor bogați).
1. După această scenă, s-au întors cu toții către tâlhari și, cum în Tărâmul Spiritelor nu
există sclavie, i-au întrebat cum de au ajuns să o introducă și să îi forțeze pe oameni să presteze
muncă servilă, din moment ce ei înșiși au spus că aici, în Tărâmul Spiritelor, nu există o instanță
de judecată la care să fie supuși.
2. "Dacă, totuși, în împărăția spiritelor nu există, de fapt, nici o judecată, nici o limitare a
libertății personale, noi vă întrebăm acum: cum de ajungeți să le răpiți altora libertatea și să-i
faceți sclavi, în timp ce voi pretindeți cu mândrie pentru voi înșivă o libertate perfectă?"
3. Această întrebare i-a impresionat puternic pe tâlhari, căci prin cuvintele pe care ei
înșiși le rostiseră, fuseseră sesizați cu privire la fapta lor, așa că au tăcut, știind bine că aici orice
scuză nu era așa ceva, ci reprezenta doar o responsabilitate mai mare din partea lor.
4. Cum tâlharii nu au găsit nici un argument de autoapărare, cei prezenți au spus:
"Tăcerea este recunoașterea voastră că sunteți criminali și tâlhari față de acești bieți oameni,
până acum prizonierii voștri. Care este, deci, răspunsul vostru la întrebarea noastră juridică?".
5. În acest moment, tâlharii au făcut o figură foarte nemulțumită și au spus: "Noi eram
obișnuiți cu această meserie de tâlhar de pe Pământ, iar aici nu am știut să întreprindem altceva,
și asta mai ales pentru că nu ne urmărea nici o poliție și nici un om nu ne-a pus bariere în cale.
Voi sunteți primii care ne-ați luat în stăpânire în conformitate cu legea justiției pe Pământ și ne-
ați chemat la responsabilitate. Ce trebuie să vă răspundem? Potrivit justiției pământești, noi
suntem tâlhari și delincvenți, iar voi ne-ați judecat ca atare și aveți putere asupra noastră.
Trebuie să cedăm, cu o inima în bună sau în rea dispoziție! Faceți ce vreți, suntem prizonierii
voștri și, din moment ce nu mai suntem muritori, atunci lăsați să acționeze o justiție conform
căreia să devenim oameni mai buni, dar nu ca pe Pământ, care, lipsiți de orice iubire, ne-a
pedepsit doar, dar nu ne-a îmbunătățit, făcându-ne astfel și mai obraznici și mai răutăcioși decât
eram înainte.
6. Pentru că oamenii de pe Pământ sunt fără inimă față de cei săraci și nevoiași și de aici
vine răul, păcatul, pentru că trebuie să mănânci ca să trăiești, dar nu ai întotdeauna de lucru ca
să câștigi, în timp ce bogații se complac în preaplinul lor și nu știu să folosească acest preaplin al
lor pentru a se bucura de viață. Este cu siguranță o soartă tristă să trăiești ca un animal sălbatic
în inima pădurilor, în adâncurile munților, în râpe și ascunzișuri inaccesibile, să nu ai ce mânca
sau bea, să fii expus la orice vreme și să nu vezi un acoperiș liniștit deasupra capului; Da, atunci
devii ca un animal, și mai exact ca un sălbatic, tremurând de răzbunare împotriva celor bogați și
puternici, care locuiesc în case frumoase ca niște palate, care mănâncă și beau bine, merg la
teatru și la baluri, și se bucură de toate plăcerile vieții, doar pentru a risipi și mai mult banii pe
care i-au stors din sângele celor săraci și asupriți. Vedeți, aceasta este cauza mersului nostru
ruinat al vieții, și nimic altceva!
7. Arătați-ne oameni a căror inimă este plină de iubire și care sunt dispuși să ne trateze ca
pe niște oameni și frați, și veți vedea că ne vom arăta ca niște oameni și frați față de ei, și ne vom
împărți destinul cu ei! Atâta timp, însă, cât oamenii acționează și lucrează împotriva noastră cu
nimic altceva decât cu justiția lor cu sânge rece, până atunci vom fi și vom rămâne dușmanii
oamenilor! Acesta este răspunsul nostru la întrebarea voastră, iar acum acționați cu noi conform
voinței voastre.
۞
Capitolul 12
Tratarea cu dragoste a tâlharilor.
Rugăciunea indispensabilă a îngerului înainte de masă.
(Martin Luther îi primește pe tâlhari ca frați, cu condiția ca aceștia să trăiască în

conformitate cu poruncile divine. - Invitația îngerului de a se ruga la bunul Tată înainte de masă.
- Răsăritul unui glob strălucitor ca o confirmare a binecuvântării și o amintire a Cinei celei de
Taină).
1. După acest răspuns adecvat al tâlharilor, Martin Luther le-a spus: "Nu dorim să vă
privim și să vă tratăm ca pe niște tâlhari și criminali, ci ca pe niște oameni și frați, dar va fi
nevoie de prudență în toate, și la fel și în această acceptare a dorinței voastre. Trebuie să vă
comportați în așa fel încât să putem deduce de aici că sunteți demni de un tratament frățesc.
2. Și dacă vă considerăm frați în compania noastră, trebuie să faceți la fel și să credeți
ceea ce facem și credem noi, doar atunci veți fi egali cu noi în toate, dar cu siguranță nu și pe
baza unei simple promisiuni. Trebuie să avem confirmări ale sincerității voastre, trebuie să vă
informăm mai întâi despre tot ceea ce este necesar pentru viața voastră printre noi, numai
atunci vom fi frați și prieteni în adevăratul sens al cuvântului.
3. Acum îți pun câteva întrebări, la care trebuie să răspunzi cu toată sinceritatea, ca să
știm cum stau lucrurile între noi. De asta, într-adevăr, va depinde viitorul vostru, fericirea și
bucuria voastră."
4. La acest discurs sever și prudent, și în ciuda bunelor intenții ale lui Martin Luther,
tâlharii nu erau pregătiți, așa că șeful a spus: "Prietene! Păreți să aveți în vedere anumite
obiective în ceea ce ne privește, dar găsim că discursul vostru de bunăvoință față de noi este un
pic prea precaut. Privește! Ce putem face împotriva ta? Cum să ne gândim la vreun rău, din
moment ce suntem prizonierii voștri și suntem tratați ca niște oameni? Vedeți, ați promis să ne
tratați ca pe niște frați, așa că faceți-o! Tu însuți recunoști că nu putem scăpa de tine, noi suntem
abia două mii, iar voi sunteți cu siguranță mai mult de o sută de mii, deci care este rostul acestei
atenționări?
5. Spuneți-o liber! Suntem gata să facem tot ceea ce ne spuneți cu amabilitate să facem ca
frați. Vedeți, acesta este răspunsul nostru complet adevărat! Ceea ce spun eu, de fapt, spune
toată lumea! Suntem o singură inimă și un singur suflet și toți vor face ceea ce fac eu."
6. Acest răspuns sincer al șefului tâlharilor i-a mulțumit pe toți, așa că Martin Luther a
spus: "Ei bine, vreau să văd cum se va rezolva această problemă. Mai presus de toate, vă întreb
dacă sunteți flămânzi și însetați, căci știu că și în lumea spirituală este nevoie de hrană și de
băutură, dar nu în mod material, ca pe pământ, ci cu atât mai mult în mod spiritual. De aceea,
fraților în Domnul, Tatăl nostru Isus, spuneți-ne dacă vă este foame și sete!"
7. Liderul tâlharilor a făcut o expresie zâmbitoare la această întrebare gânditoare și a
spus: "Ne întrebi dacă ne este foame? Aduceți-ne ceva de băut și de mâncat, căci suntem foarte
flămânzi și așteptăm să vedem de unde ni se va oferi ceva care să ne potolească foamea și setea!"
8. Acum Martin Luther s-a întors către cei din grupul său și le-a spus că dorește să pună
în fața săracilor ceva din propriile lor provizii, pentru ca aceștia să-și potolească foamea și setea,
căci acela era locul și momentul potrivit pentru a arăta prin fapte activitatea de iubire față de
aproapele.
9. Când au auzit frații, au zis: "Nu numai acestea, ci vrem să hrănim și pe prizonierii care
au fost eliberați. Cine este flămând și însetat să ia loc și noi vom împărți cu el mâncarea noastră.
Pentru că și noi suntem deja flămânzi și avem nevoie de fortificare pentru trup."
10. Spre marea bucurie a companiei, s-au așezat cu toții. Erau vreo 10.000 de capete și se
uitau amabil la binefăcătorii lor, la ce ar urma sa le ofere.
11. Când s-a întâmplat acest lucru, Martin Luther a stat în fața grupului și a spus: "Dragi
frați, bunul nostru Tată ceresc ne-a dat ocazia de a ne exercita iubirea față de aproapele nostru
cu acești oameni săraci; de aceea, fiecare să profite de această ocazie și să facă ceea ce poate,
astfel încât Tatăl nostru Isus, care trăiește cu adevărat nu numai în noi, ci și în acești frați și
surori ai noștri în deplinătatea adevărului, să se uite la noi cu bucurie și să ne binecuvânteze,
căci El însuși a spus: "Ceea ce faceți celui mai mic dintre copiii Mei este la fel de valoros pentru
Mine ca și cum Mi-ați fi făcut-o Mie". Aceste Cuvinte ale Tatălui nostru drag vă spun totul: voi
dați copiilor Săi și, odată cu asta Îi dați Lui însuși, pentru că El însuși trăiește ca spirit uman în
fiecare dintre acești frați nou dobândiți. De aceea, fiecare să facă cu dragoste, cu smerenie și cu
bucurie față de aproapele său ceea ce ar vrea ca aproapele său să facă cu el, dacă ar avea nevoie.
12. Aceste cuvinte elocvente ale lui Martin Luther au fost primite cu entuziasm, iar acum
fiecare a căutat să le împărtășească, în felul său, noilor săi frați și surori. În scurt timp s-a
întâmplat ca la o nuntă, astfel că toți au fost în cea mai mare bucurie. În acest moment, îngerul a
venit în față și, făcând un semn cu mâna, a indicat ca toți să tacă și să asculte. Acest lucru a avut
loc în cea mai rapidă clipă. Pentru că pe tărâmul duhovnicesc o astfel de situație nu are loc cu
strigăte, ci prin suflet, ca un flux de curent electric.
13. Când acum toți cu calm și în liniște și-au ridicat urechile la cuvintele îngerului, acesta
a început să rostească următorul discurs: "Dragi frați și surori! Iubirea bunului nostru Tată Isus
ne-a dat mâncare și băutură, așa că este de datoria noastră, înainte de a începe să mâncăm, să ne
rugăm Tatălui nostru drag pentru binecuvântarea Sa, astfel încât de ceea ce ne bucurăm să fie
jertfit Lui pentru lauda și glorificarea cinstirii Sale. De aceea, dați-mi voie să trimit o scurtă
rugăciune către Tatăl, ca să ne atingă cu binecuvântarea Sa, să începem totul cu binecuvântarea
Sa și să terminăm cu cinstea Sa".
14. După acest discurs, îngerul și-a întins mâinile spre și peste cei adunați și a spus:
"Dragul și bunul Tată Isus, noi, copiii Tăi iubitori, Te rugăm cu umilință, privește-ne cu milă de la
înălțimea Harului Tău și binecuvântează-ne pe noi și mâncarea și băutura noastră, ca să le
jertfim și să le consumăm în iubire pentru Tine și numai în cinstea Ta!".
15. Astfel, Eu am făcut ca acest discurs și această rugăciune să fie anunțate de înger ca
fiind bine primite, căci am făcut să apară pe firmament o sferă de foc ca un soare, care a luminat
clar regiunea și a inundat întreaga companie cu lumină radiantă.
16. La început, întreaga companie, mai ales tâlharii și prizonierii eliberați, au fost complet
luați prin surprindere, pentru că nu mai erau obișnuiți cu o asemenea lumină în lumea
spiritelor; dar după ce și-au revenit din prima surpriză, au început să se bucure și să se
veselească, pentru că au perceput atât de vizibil favoarea Tatălui ceresc, și din toate părțile
întrebau cine era tânărul în a cărui rugăciune se afla o asemenea putere pe care Tatăl ceresc i-o
acordase deodată în mod atât de magnific!".
17. Frații din marele grup le-au explicat cu blândețe că acesta era un înger și
conducătorul grupului. Aceste cuvinte au fost de natură să-i transpună pe noii frați în cea mai
mare bucurie și din toate gurile se auzeau acum ecouri de bucurie, speranță și iubire.
18. Când entuziasmul a scăzut puțin, îngerul a spus din nou: "Frați și surori, dragul nostru
Tată Isus ne-a anunțat plăcerea Sa prin intermediul luminii minunate, de aceea vă spun: stați jos,
mâncați, beți și, în același timp, gândiți-vă că acest Tată bun, care ne-a dat mâncare, băutură și
binecuvântarea Sa, ne-a comunicat prin intermediul luminii minunate ceea ce a făcut într-o zi,
acum 1.500 de ani, în adunarea ucenicilor Săi, când a spus: "De câte ori faceți aceasta, gândiți-vă
la Mine!". Așa să faci și tu astăzi și să te gândești la Tatăl drag, Care într-o zi și-a dat sângele
pentru noi, viața Sa pe Cruce ca ispășire pentru păcatul originar".
19. După aceste cuvinte ale îngerului, toți au tăcut și fiecare și-a consumat mâncarea
gândindu-se în tăcere la Cel care suferise cândva atât de cumplit și care acum era Tatăl tuturor.
۞
Capitolul 13
Rugăciunea de mulțumire a îngerului după masă.
Luther îi invită pe tâlhari să urmeze grupul.
(Îngerul mulțumește în numele tuturor pentru masa consumată. - Sfera luminoasă

strălucește pentru o perioadă scurtă de timp și apoi dispare încet. - Mulțumirile participanților
către binefăcătorii lor. - Întrebarea lui Martin Luther către tâlhari cu privire la părerea lor
despre credință și dacă vor să meargă împreună în călătoria spre fericire. - Liderul este de acord,
ceilalți zăbovesc din cauza cererilor greu de îndeplinit).
1. După ce s-a terminat masa, îngerul s-a ridicat din nou și a spus celor prezenți: "Dragi
frați și surori, cina noastră s-a încheiat și suntem din nou întăriți pentru o viață nouă. De aceea,
este de datoria noastră să mulțumim filial părintelui nostru drag pentru ceea ce am gustat".
2. După aceste cuvinte, îngerul și-a împreunat mâinile în rugăciune și a spus: "Dragă
bunule Părinte, masa noastră s-a încheiat și ne ridicăm inimile noastre în iubire recunoscătoare
pentru Tine și spunem: dragă Părinte sfânt al tuturor, Îți mulțumim din adâncul inimilor noastre
pentru ceea ce am gustat și ne rugăm cu umilință Ție; dragă Părinte! Acceptă mulțumirile
noastre pe care Ți le trimitem din adâncul inimilor noastre iubitoare în cinstea Ta și dăruiește-
ne iubirea și harul Tău și în continuare. Amin!"
3. După ce am recitat rugăciunea de mulțumire, am făcut sfera strălucitoare să treacă
încet prin lumina roșie, care a produs, așa cum spuneți, o strălucire bengaleză, apoi s-a estompat
puțin câte puțin, și asupra căreia îngerul a subliniat că ea exprima doar o bunăvoință iubitoare
din partea Mea și, prin urmare, nu putea străluci decât o perioadă scurtă de timp pe firmament;
după aceea, toți au fost mulțumiți și liniștiți.
4. Acum, masa era încheiată, așa că fiecare a mulțumit din nou, separat, fratelui care
împărțise cu el masa, astfel încât s-a strâns și mai tare legătura de prietenie în jurul celor
prezenți, și toți s-au simțit fericiți unii cu alții ca frați și surori ale unui singur Tată.
5. Compania s-a ridicat, iar Martin Luther a stat din nou în fața tâlharilor, spunând: "Dragi
frați, Harul Tatălui nostru ceresc a venit la noi toți în aceeași măsură și de aici vedeți că în fața
lui Dumnezeu suntem toți egali și că dragul Tată Isus nu vede decât pe copiii Săi, în timp ce
oamenii sunt împărțiți în clase: proprietari și servitori, prieteni și dușmani! Că acest lucru este
nedrept, veți fi convinși de manifestarea directă a Tatălui prin sfera luminoasă, de aceea puteți fi
de asemenea siguri că nici noi ceilalți nu vom acționa diferit față de voi, ca frați împotriva
fraților, surori împotriva surorilor, și întrucât, după cum cred, sunteți convinși de acest lucru,
vin cu a doua întrebare, care privește viața voastră spirituală, și anume: dragi frați, spuneți-mi:
cum stau lucrurile cu părerea voastră de credință?
6. Vă pare rău că până acum ai făcut rău oamenilor? Doriți să urmați adevărata religie a
lui Isus, a Tatălui nostru? Vreți să veniți cu noi, care mergem cu îngerul la Tatăl? Exprimați-vă
doar în mod clar! Ați văzut favoarea Tatălui nostru Isus. Știți că îngerul Său este printre noi și
este învățătorul și ghidul nostru. Aveți dovezi că suntem pe calea cea bună care ne va duce în
Paradis și, în timp, la Tatăl, așa că și voi puteți fi cu noi foarte curând la scopul fericirii voastre.
Spuneți-ne: care este opinia și intenția voastră, începând de acum?
7. Șeful a examinat îndelung cu tovarășii săi și le-a cerut părerea despre această nouă
situație; apoi, după ce și-a adunat informațiile, i-a spus lui Martin Luther: "Prietene și frate, în
ceea ce mă privește, eu sunt de-al vostru, dar nu și tovarășii mei! Ei se tem că drumul devine
prea greu pentru ei și că nu ar putea ajunge la țintă; de aceea trebuie să le explicați mai exact ce
le cereți. În ceea ce privește religia, înțelegeți deja că un tâlhar nu este un frate care se roagă și,
prin urmare, vă va costa mult efort să-i entuziasmați pe cei care nu au nicio dorință pentru o
religie. Nu doresc, însă, să fiu profet; eu știu cum gândesc doar în ceea ce mă privește și v-am
comunicat deja acest lucru."
۞
Capitolul 14
Valoarea spirituală estimată, peste 2.000 de persoane care urmează să fie
convertite. Îngerul arată erezia lui Luther cu privire la justificare
(Îngerul îi propune lui Luther să-i convertească pe cei două mii de tâlhari, ca o
contrapondere la erezia sa despre justificare, care îi lăsase deja pe nenumărați protestanți în
păcat, deși mai puțin grav decât pe romano-catolici. - Obiecțiile pline de remușcări ale lui Martin
Luther, din cauza imposibilității de a-și revoca eroarea. - Îngerul îl ridică pe deznădăjduitul
Martin Luther).
1. Această comunicare din partea șefului tâlharilor l-a uimit pe Martin al nostru și, cum
nu prea știa ce să facă, s-a adresat îngerului și l-a rugat să-l ajute cu sfaturi și fapte: "Ce este de
făcut cu acești două mii de tâlhari, din moment ce nu au nici o voință și nici o dorință pentru
religie?"
2. Îngerul s-a uitat la el amabil și i-a spus: "Nu știi că Domnul are mai multă bucurie într-
un păcătos care se convertește, decât în nouăzeci și nouă de drepți care nu au nevoie de El? Și
iată, aici nu este unul, ci sunt mai mult de două mii; imaginează-ți la ce merite vei renunța, dacă
îi lași să plece fără să-i convertești!
3. Gândește: această mare lucrare vă va servi ca o compensație pentru marile erori pe
care le-i făcut în religia protestantă, despre care am vorbit când am sosit. Dacă reușești să-i
convertești și să-i aduci la Tatăl ca păcătoși pocăiți, atunci poți fi sigur că totul îți va fi iertat.
Gândește-te, de fapt, la milioanele de oameni care, din cauza ereziei tale, nu au dat nici o valoare
specială faptelor de iubire a aproapelui; și acestea sunt tocmai unicele și singurele fapte care îi
fac pe oameni fericiți pe tărâmul spiritelor. Prin urmare, reflectați ce învățătură nefericită ai
procurat tu și pe care toți protestanții au susținut-o de-a lungul secolelor, ajungând în împărăția
spiritelor fără, sau cu foarte puține fapte de dragoste creștină adevărată, adunând astfel o mica
cantitate de fapte prin care ar fi putut câștiga Cerul; căci învățătura credinței, a Justificării
înaintea lui Dumnezeu și a stingerii păcatelor, sunt învățături false, sau greșite!
4. Nu a arătat Domnul prin exemplul samariteanului milostiv în ce constă iubirea
aproapelui? Dar ai stabilit o doctrină din care reiese învățătura inocenței umane și neglijarea
activității de iubire față de aproapele, și din cauza voastră, în acest fel, mulți oameni de pe
Pământ au eșuat în scopul vieții lor. Cu siguranță nu ai adus dogme negative, cum au inventat
papii și prin care credincioșii ajung extrem de nefericiți pe tărâmul spiritelor, ci ai instituit
nepăsarea vieții, pentru că sângele lui Isus Hristos i-ar face pe protestanți curați de păcate! De
aceea, o cantitate nenumărată de protestanți, bazându-se pe această erezie, păcătuiesc și trăiesc
fără griji. Gândește-te la ce nefericire ai adus multor milioane de suflete, și gândește-te la
lucrarea ta actuală, cât de neînsemnată în comparație cu marele tău păcat, și vei primi curajul de
a interveni și de a nu renunța, până când îți vei fi atins scopul!".
5. Acesta a fost un răspuns și o iluminare a îngerului, care aproape că l-a sufocat pe
Martin Luther. Mut și îngrozit, a rămas acolo și s-a gândit la ce făcuse! Nimic nu l-a durut mai
mult decât faptul că aceste erezii ar trebui să rămână ca un cancer devorator în trupurile
mărturisitorilor credinței protestante, și să se răspândească și să crească continuu substanța lor
otrăvitoare. O, acesta era un gând îngrozitor, pentru bieții învățători ai credinței mult tulburați
în viață. Ce n-ar fi dat cu plăcere, dacă ar fi putut să vină din nou în lume și să-și revoce ereziile!
Dar învelișul de mormânt i-a acoperit trupul pământesc și nu mai exista nici o speranță de a
ridica aceste mari suferințe zdrobitoare de suflet ale omului.
6. "Morții nu mai vorbesc printre cei vii!" a devenit aici un adevăr crud! "În spatele ușii
mormântului nu există întoarcere, nu este posibilă nicio schimbare. Ce semeni, asta vei culege! -
Vai de tine, dacă ai semănat buruiană; ea va crește înaltă și va începe să sufoce împrejurimile și,
dacă este posibil, chiar le va îneca cu totul!"
7. Așa stătea acum campionul nostru al credinței, răvășit de căința greșelilor sale! Fără
speranță, fără lumină, se gândea cum ar putea corecta tot ceea ce construise și care era atât de
enorm de greșit! Mult timp a stat acolo, atât de afundat în gânduri triste, meditând ici și colo,
dacă nu cumva chiar nu exista o cale de ieșire care să repare într-un fel eroarea. Dar nu a găsit
decât spații goale în infinitatea gândurilor și planurilor sale.
8. În timp ce el era încă mut și scufundat în sine, îngerul l-a bătut pe umăr, l-a trezit din
adâncul său și i-a spus: "Prietene și frate, îți văd durerile și suferințele care te chinuie. Du-te,
trezește-te pentru noua lucrare și gândește-te: Domnul mai are încă destule instrumente în lume
și, când va crede de cuviință, îți va corecta deja erorile! Dacă nu este așa, atunci ei se vor
îmbunătăți aici, pe tărâmul duhovnicesc, deși este de o sută de ori mai greu și mai lent decât în
lume, care este o școală a Harului pentru a testa carnea oamenilor.
9. Vezi, Noul Testament este citit în toate gospodăriile protestante, credeți că restul
învățătorilor care predică iubirea aproapelui, sunt cu adevărat ignorați de toți aceștia? Să nu
crezi asta, poate că vor fi milioane de oameni care vor ține cu tărie de învățăturile tale de

credință, dar vor lua la inimă și învățăturile apostolilor care propovăduiesc castitatea trupului și
a sufletului și facerea de bine pentru aproapele, și apoi vor adera mai mult sau mai puțin la ele.
10. Prin urmare, aveți curaj! Gândiți-vă: Domnul este milostiv, El va face deja ceea ce
trebuie făcut! Și între timp, dedică-te lucrării tale de convertire a tâlharilor.
۞
Capitolul 15
Profeția despre noua Împărăție a Iubirii
(Martin Luther la comunicarea îngerului se trezește plin de bucurie ca dintr-un vis greu
de remușcări. - Minunată profeție despre instaurarea pe Pământ a Împărăției divine milenare a
Iubirii, libertății, egalității și fraternității).
1. Acest îndemn hotărât și încurajator a funcționat ca un balsam benefic pe inima rănită și
sângerândă a marelui învățător al credinței. Trezit ca dintr-un vis greu, s-a uitat la îngerul care îi
adusese o speranță atât de fericită. Lacrimi de recunoștință îi curgeau pe obraji, sclipind ca niște
perle în lumina soarelui.
2. A prins curaj și l-a întrebat pe înger cu voce tremurândă: "Prietene! frate! Este posibil
ca scumpul Părinte să repare eroarea mea? Este posibil ca eroarea să nu provoace atât de multe
daune încât să nu mai trăiesc o oră fericită aici, în lumea spiritelor? Da, numai dacă acest lucru ar
fi posibil, atunci voi fi reconstruit și voi face tot ceea ce Tatăl iubitor Isus ar trebui să ceară de la
mine! Căci fericirea credincioșilor mei este și fericirea mea, viața mea. Oh, spune-mi, dragă frate,
se va întâmpla asta?"
3. Îngerul s-a uitat cu o bucurie vizibilă la fratele său Martin Luther, care se plângea, deși
era totuși plin de o elocvență plină de speranță, și, după ce a terminat și își fixa ochii întrebători
asupra lui, a spus: "Prietene și frate, la Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile, iar Tatăl este
Iubire pură. Acest lucru iți spune totul. Sa ai credința! Speranță! Tatăl Însuși îi călăuzește pe
copiii Săi, așa că El îi va călăuzi cu siguranță, astfel încât, în cele din urmă, totul va ajunge la El.
4. Sfânta Scriptură conține toate învățăturile de care un creștin are nevoie pentru a
ajunge fericit în lumea spirituală. Niciodată nu ai prescris nimănui că celelalte învățături ale
Noului Testament sunt de prisos, ci ele sunt pentru toată lumea, și dacă ele au fost predominante
în timpul apostolilor, atunci oamenii cu siguranță nu vor crede că ele au fost abolite prin tine. Cei
care sunt leneși în gândire și în acțiune se vor agăța întotdeauna de ceea ce nu îi obligă să
renunțe la ceva, și uite, așa este și așa va fi în toate religiile.
5. Uită-te la tâlhari! Eu îți spun, aici sunt protestanți și catolici, și vezi dacă vreunul dintre
ei, cu excepția liderului, se îngrijește de mântuirea sufletului său! Nici unul! Și tot așa vor fi și
mulți din oastea celor vii, și încă care vor veni în viitor pe Pământ, care nu vor da importanță
învățăturii de credință. Cel care se va strădui cu toată seriozitatea pentru Dumnezeu va urma și
celelalte porunci ale iubirii față de aproapele. Dar cel care este leneș și egoist nu va avea nevoie
de cele mai bune legi ale credinței. Așa că lăsați asta pe seama Părintelui drag! Vă spun Eu: El va
face totul bine! Desigur, ar fi de preferat ca învățătura să fie la fel de pură ca pe vremea
apostolilor, dar vremurile s-au schimbat, iar buruiana cea rea va continua să crească luxuriantă
și va genera răul peste tot, care nu va crește doar în religia protestantă, ci și în religia romană și
în toate bisericile și sectele care există deja și vor mai exista.
6. Dar va veni o vreme, după câteva secole, când va domni o mare lipsă de credință.
Profeția falsă se va răspândi cu putere și va crește rapid, dar și Domnul va interveni și va
promova lucrarea Sa. Pe de o parte, lipsa totală de credință, pe de altă parte, căutarea lui
Dumnezeu, vor pune lumea în situații febrile. Se vor ridica tot felul de falși profeți care vor
răspândi un număr mare de scrieri, pentru a prinde oameni naivi în plasele lor și a-i folosi în
scopurile lor. Vedeți, atunci Domnul va trezi mulți oameni care vor frânge și ei o suliță pentru
lucrarea Sa; dar aceștia vor fi doar niște lucrători obișnuiți, preliminari, pe drumul spre via
Domnului.

7. Domnul Însuși, însă, îi va conduce pe muncitorii aleși de El în via Sa și îi va instrui. Iar
acestea vor fi centrul în jurul căruia se va desfășura totul în cele din urmă. Pe acești lucrători,
Domnul va construi în cele din urmă împărăția Sa eternă a Spiritului și, în conformitate cu
această Doctrină pură, turma se va aduna apoi sub păstorul etern Isus Hristos, iar din
numeroasele biserici și secte creștine se va ridica o nouă biserică primordială a iubirii, fără
preoți și ceremonii, căci Tatăl Însuși va fi Marele lor Preot, Iubirea lor, Cel care Și-a vărsat
sângele Său pentru toți pe Cruce.
8. Iubirea va deveni religia împărăției milenare a Sfântului Duh Isus, Dumnezeul și Tatăl
nostru. Oricât de multe astfel de acțiuni de buna credința ai mai putea stabili acum, ele vor urma
aceeași cale, așa cum v-am descris deja, căci preoția, pe de o parte, guvernul, pe de altă parte, și,
în consecință, tot ceea ce este format sau există ca religie, vor da o mână de ajutor în lume și vor
distruge religia și tot ceea ce este adevărat din creștinismul primordial. Dar când acest timp va
ajunge la apogeul înfloriturii sale, atunci, dragă frate, va fi venit timpul ca Domnul să intervină cu
putere și să distrugă tot ce este satanic în lume. Va fi neliniște și plângere din partea oamenilor,
dar nimic nu va mai ajuta; evenimentele se vor succeda ca o furtună, una după alta, și vai de
oamenii fără Dumnezeu. În final, nebunia vieții lumii care a durat până atunci va fi cu siguranță
luată în considerare, dar cui îi va păsa de trecut?
9. Viața cea nouă se va răspândi cu viteza furtunii în omenire. Falșii profeți vor cădea în
mizerie, în timp ce oamenii săraci se vor ridica la o viață nouă și se vor bucura și jubila de
libertatea, egalitatea și fraternitatea care au răsărit din nou. Atunci Domnul va fi puternic și va
trimite oameni puternici în mijlocul turmei Sale pentru a propovădui sfânta Sa Evanghelie. Va
exista o presiune, și întrebări pentru ancora mântuirii, așa cum nu a mai fost până acum în lume.
Cuvântul de ordine va fi: "Pentru sau împotriva lui Hristos!" Lupta va fi indecisă pentru o lungă
perioadă de timp aici și acolo, dar puterea Domnului va lucra cu putere, și vai de adversari: vor fi
împrăștiați ca praful în fața vântului. Tot ceea ce oamenii au inventat și fabricat pentru a-și
umple buzunarele, pentru a domina prin prostia oamenilor orbi, pentru a-i exploata și asupri, va
fi distrus, până când, în cele din urmă, o vară eternă de iubire divină va conduce lumea, atunci
Tatăl Însuși va locui printre copiii Săi, cu copiii Săi, în întregul nou Ierusalim de pe Pământ, și va
rămâne acolo veșnic și, prin urmare, acest Pământ satanic va deveni în cele din urmă locuința
unui popor ales, preoțesc, regal, divin și, prin urmare, va fi transformat într-un Paradis ceresc."
۞
Capitolul 16
Profeția despre începutul domniei milenare.
Rugăciunea lui Luther pentru întărirea credinței
(Îngerul dezvăluie că începutul împărăției milenare va fi pe deplin realizat deja înainte de

400 de ani și că atunci oamenii vor merge cu cei binecuvântați din noul Ierusalim pe câmpurile
luminoase ale iubirii, iar Isus va fi pentru oameni Dumnezeu, Rege, Judecător și Tată iubitor. -
Marea bucurie a lui Martin Luther datorită acestei explicații. - rugăciunea sa pentru ajutor în
convertirea tâlharilor și împlinirea ei prin acordarea de putere și curaj).
1. Martin Luther, ca și cum ar fi fost fermecat, stătea acolo și se uita la îngerul care
vorbea și cum acesta îi zugrăvea în culori vii continuarea și sfârșitul tuturor religiilor. După ce
îngerul a terminat, Martin Luther l-a întrebat dacă va mai dura mult până când va veni acest
lucru. "Nu!", a spus îngerul, "înainte de a trece 400 de ani, întreaga luptă religioasă va fi deja
încheiată, iar oamenii vor circula cu cei binecuvântați în noul Ierusalim ca frații și se vor iubi unii
pe alții ca niște fii. Atunci se va spune: oamenii merg pe câmpurile însorite ale iubirii și sunt
conduși de o singură inimă și de un singur intelect; ei vor fi adevărați frați și surori, vor fi numiți
copii ai lui Dumnezeu și Tatăl va fi Dumnezeul lor, Regele lor, Judecătorul lor și Iubirea lor.
Nimeni nu va iubi nimic mai mult decât pe Tatăl Isus, iar toată iubirea care vine de la Tatăl se va
răspândi peste toată lumea. Atunci domnia minciunii, sau a lui Satan, va înceta! Adevărul, de
fapt, își va ridica tronul pe Pământ, iar acolo unde va domni Adevărul, adică Iubirea divină unită
cu Înțelepciunea divină, va înceta orice întuneric în spiritualitatea dintre oameni".
2. Această revelație a reînviat în Martin Luther fiecare fibră a corpului său spiritual. Fața
lui s-a luminat la propriu de bucurie și de dragoste pentru Tatăl Isus, care a fost desemnat ca
Executor al tuturor acestor situații cerești pe Pământ.
3. Acum i-a spus îngerului: "Dragă prietene și frate, m-ai smuls din tristețea mea și m-ai
însuflețit cu dragoste și bucurie, astfel încât m-am umplut de fervoare și de foc pentru cauza cea
bună a Tatălui. Acum nu mai vreau să mă uit la tristul Pământ, ci las totul în seama lucrării
Tatălui drag și mă consider în întregime un locuitor al împărăției spirituale a Tatălui drag Isus.
Și, prin urmare, sunt complet hotărât în această privință și nu voi ceda până când nu-i voi
convinge și converti pe tâlhari. Ei sunt prizonierii noștri și, prin urmare, vor rămâne cu noi și nu
vor lipsi ocaziile de a-i converti."
4. În acest moment, îngerul l-a întrerupt, spunându-i: "Frate, aici, în împărăția spiritelor,
unde locuiesc adevărații creștini, nu există prizonieri; de aceea trebuie să te familiarizezi cu
faptul că ei sunt cetățeni liberi ai împărăției spiritelor. Tratează-i ca pe niște frați și te vor
asculta de bunăvoie; orice altceva trebuie făcut este treaba ta. De aceea, roagă-te Tatălui pentru
ajutorul Său sfânt și puneți-vă la treabă."
5. Martin Luther nu a mai zăbovit cu începutul prelegerii, s-a întors cu fața spre răsărit, a
îngenuncheat, și-a ridicat mâinile, le-a împreunat și a început, în tăcere și concentrare, să se
roage astfel: "O, dragă Tată, iubitul meu Isus și Răscumpărător, privește-mă cu milă pe mine,
nevrednicul robul Tău, și ajută-mă Tu, Căruia nimic nu-i este imposibil, ca marea lucrare, în fața
căreia tremur, să reușească spre bucuria Ta! Tu știi, dragă Tată, cât de mult Te iubesc! Tu știi cât
de mult vreau să-ți fac pe plac, mult mai mult: să-ți dau bucurie! Tu știi, dragă Tată, cum m-a
ținut în picioare dragostea mea pentru Tine, făcându-mă să lupt pentru Tine ani îndelungați cu
curajul unui erou și să urmăresc și să duc la bun sfârșit neobosit marea lucrare de traducere a
Bibliei și de compilare a diferitelor scrieri, de dragul Tău. Timpul vieții mele pământești s-a
încheiat, iar acum stau în fața Ta, - în fața Ta, Sfântul meu Părinte, - ca un păcătos nevrednic.
6. O, Părinte! Iartă-mi marile mele păcate și eșecuri față de Tine și față de copiii Tăi! Tu
știi mai bine decât oricine că nu mi-a fost lene să fac binele, și nici din alt motiv, mai ales în
privința dogmelor consacrate. Este un fapt că m-am sprijinit foarte mult pe credință, la fel ca
Avraam. Căci el a fost îndreptățit înaintea Ta, dragă Tată, prin credință.
7. De aceea, dragă Tată, Te rog foarte smerit să-mi ierți greșelile și să mă accepți în
Iubirea Ta părintească! Vezi, dragă Tată bun Isus, cât de mult aș vrea să mă bucur dacă aș putea
să-i convertesc pe acești mulți și mari păcătoși și criminali și să-i aduc la Tine ca niște copii
penibili! Dar, Tată, cum aș putea face asta singur, fără ajutorul Tău părintesc? Înțeleg dificultatea
și aproape imposibilitatea de a face acest lucru, și totuși voi face tot posibilul pentru a mă putea
bucura de Tine, pentru că am trăit pentru Tine - am murit pentru Tine - și a veni la Tine este
singurul meu dor.
8. O, Părinte! Ai milă de mine și trimite-mi o rază din iubirea și ajutorul Tău, pentru ca
lucrarea să reușească. Dragă Părinte! Te implor să nu mă abandonezi în această muncă dificilă;
pentru mine, este o școală de testare pentru a vedea cât de mare este iubirea mea pentru Tine.
De aceea, dragă Tată, nu mă abandona, ci ajută-mă, pentru ca efortul meu să ajungă la o
finalizare fericită. Amin!"
9. După această rugăciune, pe care și-a exprimat-o cu ochii înlăcrimați, a fost întărit de
Mine, astfel încât să aibă deplină încredere în succesul marii sale sarcini și să fie ferm convins că,
cu ajutorul Meu, nu va rămâne cu siguranță la jumătatea drumului în îndeplinirea lucrării sale.
Acum s-a sculat, revigorat spiritual și, plin de încredere în succesul cauzei bune, s-a dus la înger
și i-a comunicat hotărârea sa fermă. Apoi s-a întors spre tâlhari, mergând încet spre ei,
invocându-Mă mereu, pentru ca Eu să-l ajut în acest ceas mare.

۞
Capitolul 17
Discursul despre credință față de tâlhari este acceptat
(Luther ține un frumos discurs despre credință pentru convertirea tâlharilor, iar aceștia îl
acceptă ca preot conform adevăratei învățături a lui Dumnezeu. - Iubirea aproapelui este
porunca care trebuie împlinită).
1. Când a ajuns în fața tâlharilor, Martin i-a salutat cu următorul discurs: "Dragi frați și
prieteni din comunitatea noastră liberă! Vă salut cu salutul Tatălui Isus: "Pacea fie cu voi!". În
calitate de slujitor, deși nevrednic de Tatăl ceresc, vin la voi pentru a anunța iubirea Tatălui față
de copiii Săi. Nu ca pe niște prizonieri, ci vreau să vă tratez ca pe niște frați liberi și să vă fac
părtași la lumina noastră și la Harul nostru pe care îl primim de la scumpul Tată.
2. De aceea, dragi frați, nu vă temeți de mine și nu vă îndoiți de cuvintele mele. Pentru că
sunt cuvinte de dragoste și bunătate pentru voi toți. Nu ne așteptăm la nimic ciudat sau
imposibil din partea voastră. Nu! Propunerea mea se bazează pe cuvintele Tatălui nostru drag,
care ne vorbește în felul următor: "Povara Mea este ușoară și jugul Meu este blând. Aceste
cuvinte ale Tatălui nostru vă dezvăluie totul. Da, este adevărat, jugul lui Isus este blând și sarcina
nu este grea de purtat. Și din moment ce cunoașteți această sarcină și acest jug, atunci sarcina
mea va fi să vă lămuresc totul, pentru ca voi să înțelegeți ce este și care trebuie să fie sarcina
voastră viitoare."
3. După această introducere, a început să țină următorul discurs: "Dragi frați și prieteni,
nu mai suntem pe pământ, unde ne stau în cale toate barierele posibile pentru o viață spirituală
autentică, conform învățăturii lui Isus. Aici nu mai suntem oameni despărțiți unii de alții în
funcție de rang, poziție și avere, ci suntem aici ca și copii ai unicului Tată veșnic, Isus, deci toți
egali și frați și surori fără deosebire.
4. Această conștientizare ne leagă unii de alții și, odată cu ea, există între noi doar o
comunitate filială și fraternă. Aici nimeni nu este primul sau ultimul, toți suntem egali, pentru că
toți suntem frați și, prin urmare, femeile voastre, și mai ales rudele voastre, sunt de asemenea
frații și surorile noastre. Acesta este deci primul punct pe care a trebuit să îl discut pentru a vă
arăta că sunteți dragi și prețioși pentru noi.
5. După ce v-am recunoscut și v-am primit ca egali, dorim să vă ajutăm pentru ca voi să
deveniți pentru noi ceea ce noi vă declarăm a fi prin aceasta. Viața voastră de până acum a fost o
viață tristă, o viață de crimă împotriva aproapelui tău; acum puteți renunța la ea. Căci în
compania noastră nu vă va lipsi nimic! Așadar: pentru ce să mai furați și să jefuiți?
6. Spuneți-mi, dragi frați: vă place această propunere? Sunteți dispuși să acceptați acest
lucru, pentru a rămâne și a fi considerați în compania noastră ca frați și în viitor?
7. Acest discurs a căzut ca din nori asupra tâlharilor, care au declarat la unison că
acceptă propunerea. Ne putem imagina bucuria lui Martin Luther la această declarație!
8. Cu inima plină de mulțumire pentru Mine, s-a întors din nou la tâlhari și le-a spus:
"Fraților! Prieteni! Știam eu că nu veți refuza propunerea mea! Pentru că aceasta a venit de la
Mine din iubire și am vorbit cu iubire, și cu asta s-a încheiat primul pas. Acum vine a doua
întrebare, care se referă la viața spiritual-sufletească din noi și dintre noi.
9. Pe Pământ, există biserici de piatră, demnități ecleziastice pompoase, cu ornamente
bogate, pentru care trebuie să plătești. Aici, acest lucru nu există. Biserica este comunitatea
noastră care se iubește fratern și în care ne sprijinim unii pe alții. Eu sunt preot, dar nu sunt unul
dintre cei de pe pământ: vreau să vă slujesc cu sfaturi și lucrări, fără plată sau compensație! Eu
sunt fratele vostru, și nu stăpânul și episcopul vostru, așa cum sunt pe pământ, ci în sensul lui
Hristos: cel mai mare trebuie să fie robul tuturor! Cred că nu veți avea nicio obiecție în acest
sens."
10. "O, Doamne ferește, dragă frate, categoric nu este așa! Ne bucurăm să vedem măcar o

dată un preot care trăiește și lucrează după cuvintele lui Hristos", i-au răspuns tâlharii.
11. "Eu am auzit din gura îngerului că sunteți protestanți și romano-catolici, deci ostili
fanatici și persecutori reciproci pe pământ. Aici este diferit; aici nu avem ceremonii ecleziastice
păgâne, nu avem legi ecleziastice și nici ordine umană.
12. Suntem liberi de orice stăpânire ecleziastică. Aici nu recunoaștem nimic altceva decât
pe Tatăl nostru Isus ca Dumnezeu al nostru, și de aceea El este Totul pentru noi: pentru că El
este în același timp Tată, Răscumpărător din păcatul originar și Mântuitor al sufletelor noastre.
În rest, sunt doar frați și surori, și nu de noi împuterniciți, ci sunt egali cu noi, așa cum vedeți în
îngerul nostru, care este cu siguranță un mare și puternic mesager al lui Dumnezeu, și care este
la fel de amabil și grijuliu față de noi, păcătoșii, așa cum numai cea mai mare iubire frățească
poate reuși să facă. Spuneți, vreți o domnie ecleziastică așa cum există pe pământ?"
13. "Nu! Nu, și de o sută de ori nu! Suntem întru totul de acord cu învățătura voastră.
Continuați doar să ne spuneți ceea ce mai este de observat sau de crezut!"
14. Această înțelegere, din toate punctele de vedere, l-a adus pe Martin Luther în cea mai
mare bucurie, așa că s-a gândit cum ar trebui să dezvolte următoarele puncte care să fie
adecvate condițiilor din tărâmul spiritelor și condițiilor din sufletele tâlharilor. După o scurtă
pauză, a început din nou: "Suntem cu toții frați și surori, și copii ai unuia și aceluiași Sfânt și
nespus de bun Părinte Isus, Care, în Iubirea Sa nemărginită, acum aproximativ 1500 de ani,
pentru noi, a luat haina de Om, apoi Și-a creat un trup de carne, devenind El Însuși "Om", pentru
a ne propovădui și a ne învăța o Doctrină a lui Dumnezeu și a iubirii frățești, și în cele din urmă a
dat pentru noi pe Cruce prețiosul Său Sânge și Viața Sa, pentru a ne răscumpăra din păcatul
originar pe care tatăl nostru primordial carnal Adam l-a comis într-o zi, păcătuind împotriva
Poruncii Castității.
15. Prin urmare, singura noastră datorie este să iubim pe acest drag și bun Părinte Isus
mai presus de toate, ca pe copiii Lui, și, în consecință, să iubim pe toți oamenii ca pe noi înșine;
căci toți oamenii sunt copiii lui Dumnezeu și, prin urmare, trebuie să le facem tot ceea ce dorim
să ne facă ei nouă, dacă avem necesitati și avem nevoie de ei.
16. Am exercitat asupra voastră porunca iubirii aproapelui, deși în ochii noștri erați hoți
și criminali. Astfel, vă este clar cât de bun este un astfel de act vital de caritate pentru un om
atunci când are nevoie de el. De aceea vă întreb: vreți și voi să vă purtați cu ceilalți oameni așa
cum ne-am purtat noi cu voi, în loc să judecați și să pedepsiți?"
۞
Capitolul 18
Îndemn către prizonierii eliberați să trăiască marea Doctrină a lui Hristos,
a Iubirii și a Iertării
(Bandiții ridică problema represaliilor. Rugăciunea lui Luther către Tatăl pentru a insufla
iubirea în inimile celor abuzați, după care dă o mare și decisivă învățătură despre caracterul
fundamental al Iubirii lui Isus, care trebuie imitat, iertând în mod egal totul dușmanului, așa cum
a făcut El ca exemplu).
1. La aceasta, tâlharii s-au mirat și au întrebat: "Dar ce s-ar fi întâmplat dacă noi te-am fi
atacat și tu ne-ai fi învins? Cum ați fi acționat atunci împotriva noastră?"
2. Martin s-a întors către înger și l-a întrebat ce ar trebui să le spună. Dar îngerul i-a
răspuns că ar trebui să adreseze această întrebare prizonierilor eliberați care ascultau discuția,
iar ei îi vor da un răspuns perfect adevărat.
3. Luther a devenit neliniștit din cauza rezultatului posibil. Pentru că în acest moment a
avut loc o fază periculoasă. Acești prizonieri suferiseră mult de pe urma tâlharilor și fuseseră
foarte mult maltratați; și dacă pentru aceasta era nevoie de răzbunare, de justificare prin
judecată, atunci toată munca ar fi fost în zadar și, în loc să fie câștigată, totul ar fi fost pierdut în
mod mizerabil. Aici era nevoie de un sfat bun. Dar unde să îl solicite? Cine trebuia să știe, să-i
spună ce e drept? Acesta a fost subiectul decisiv.
4. În această mare dificultate, el s-a îndepărtat din nou de tâlhari și a îngenuncheat din
nou, începând să trimită cu toată fervoarea următoarea rugăciune către Mine: "O, iubite Părinte
și Răscumpărătorule Isus! Mi s-a pus o întrebare nefericită; frații, pe care credeam că i-am
cucerit deja pentru cauza noastră, mi-au pus o întrebare care mă face să deznădăjduiesc să-i
păstrez pentru lucrarea noastră bună.
5. Numai Tu, mult iubitul meu Tată și Mântuitor, mă poți ajuta să ies din această situație
critică, așa că vin din nou la Tine, bunul meu Tată, cu cea mai conflictuală rugăciune: Dragă Tată,
înmoaie inimile celor abuzați și dă-le dragoste și compasiune față de tâlhari, ca să-i ierte din
dragoste pentru Tine, și pune pe limba mea cuvintele respective, ca să le înmoi inimile și să-i fac
iubitori față de cei care până acum le-au fost asupritori și persecutori.
6. Dragă Tată, te rog cu umilință: nu mă abandona în această oră decisivă, în care sunt
implicate lucruri atât de mari. Mai degrabă, dragă Tată, rămâi cu mine și călăuzește-mi gândurile
și cuvintele, ca să găsesc pe cel drept și să pot convinge inimile celor jigniți și profund răniți,
pentru reconciliere și iertare. Amin!"
7. După această rugăciune, s-a ridicat și, întărit de Mine, și-a reluat marea sa sarcină. S-a
apropiat de prizonierii eliberați și le-a adresat următoarele cuvinte: "Dragi frați și surori! În
calitate de fondator al religiei protestante numit Martin Luther, vin astăzi la voi." În acel moment,
când Luther i-a pronunțat numele, un strigăt a răsunat din toate părțile: "Slavă ție, reformatorul
nostru al religiei și apostolul adevăratei Doctrine a lui Hristos! Trăiască Martin Luther al nostru!"
8. După acest salut, care a adus lacrimi de bucurie în ochii lui Luther, și după o scurtă
pauză, el a ținut următorul discurs: "După cum am aflat de la îngerul care ne însoțește și ne
instruiește, voi sunteți protestanți loiali și, prin urmare, frații și surorile mele în credința în
Domnul și Tatăl Isus. Știți că religia noastră este o religie a iubirii și că suntem cu toții frați și
surori puri, pentru că suntem copii ai Tatălui Isus.
9. În calitate de copii ai acestui Tată, a cărui iubire este nemărginită, este sarcina noastră
să ne însușim aceleași caracteristici și virtuți care l-au plasat pe Tatăl nostru atât de sus, la o
înălțime infinită, deasupra oamenilor simpli. Este cert că suntem copiii lui Isus și acest lucru ne
este învățat, de fapt, de propria Sa Doctrină în Noul Testament. Cu toate acestea, El este extrem
de sfânt, în timp ce noi suntem niște păcătoși grosolani, pentru că nu am trăit și nu trăim în
conformitate cu Doctrina și Virtuțile Sale. Prin urmare, noi, păcătoșii murdari, nu ne putem
apropia de Tatăl, iar El nu se poate apropia de noi. Principala Lui Virtute, care este în Isus,
strălucește ca o stea clară; aceasta se numește: "Iubire"! De aici derivă toate celelalte Virtuți,
pentru că în Iubire sunt adunate toate Virtuțile bune, chiar dacă aceste caracteristici par a fi
puțin diferite.
10. De aceea, haideți să analizăm caracterul fundamental al Iubirii, așa cum s-a manifestat
în Isus ca Fiu al Omului, adică atunci când a adus trupul uman peste Divinitatea Sa într-un mod
diferit de cel al oamenilor răi.
11. Dumnezeu ca Tată este iubire! Această iubire a fost cea care a înfăptuit Întruparea
Tatălui Dumnezeu și care L-a determinat timp de 33 de ani să poarte un trup de carne ca om
păcătos; și toate acestea din iubire pentru noi!
12. Timpul de învățătură al Domnului a durat trei ani întregi, iar El a fost mereu
persecutat de dușmani care atentau la viața Lui, deși El nu a făcut niciodată nimic rău, ci
întotdeauna numai bine. Ceea ce El a învățat: "Iubiți-i pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor care v-
au greșit sau încă vă mai greșesc și rugați-vă pentru persecutorii și calomniatorii voștri", nu
numai că a învățat, dar El însuși a și practicat.
13. În cele din urmă, El S-a jertfit pentru noi, pentru a ne elibera de păcatul lui Adam și
pentru a ne împăca din nou cu Divinitatea, de care ne despărțisem ca niște copii pierduți. El a
făcut toate acestea din Dragoste pentru noi, ba chiar mai mult:
14. Când bătăușii au bătut fără milă cuie în carnea Sa chinuită și I-au chinuit trupul, El a
exclamat în cele mai mari dureri: "Tată! Iartă-i! Căci ei nu știu ce fac!"
15. Vedeți, dragi frați și surori în Hristos, așa cum Tatăl nostru Isus a învățat iubirea și a

trăit-o, tot așa trebuie să ne purtăm și noi cu cei care ne-au ofensat, chinuit și rănit trupul și
sufletul; altfel nu am acționa nici conform Doctrinei lui Isus, nici conform exemplelor Sale.
16. Ne rugăm zilnic: "Tată, iartă-ne nouă păcatele noastre, precum și noi iertăm
datornicilor noștri", adică celor care ne-au jignit și ne-au greșit; deci și noi trebuie să facem așa,
altfel L-am înșela pe Dumnezeu și L-am ruga să nu ne ierte și pe noi, așa cum nu-l iertăm pe
aproapele nostru care ne-a jignit, ne-a făcut rău sau ne-a făcut vreun rău. Dar dacă facem așa,
atunci acționăm împotriva poruncii lui Dumnezeu de iubire, împăcare și iertare și, prin urmare,
nu trebuie să sperăm să ajungem la Tatăl Isus și să-L vedem.
17. Vedeți, dragi frați și surori, așa sună porunca iubirii! Iar Isus Însuși, Tatăl nostru, a
trăit această poruncă pentru noi ca un exemplu, arătându-ne astfel că și noi trebuie să facem la
fel dacă dorim să fim copiii Lui și să ajungem în Cer.
18. De aceea vin la voi cu rugăciunea binevoitoare și fraternă: vreți și voi să acționați în
acest fel față de acești tâlhari care au comis multă nedreptate și durere asupra voastră, așa cum
Isus, Tatăl nostru, a acționat față de dușmanii săi, iertându-le totul din inimă, fără rezerve, și să-i
acceptați ca frați în inima voastră și în iubirea voastră?"
19. După aceste ultime cuvinte deja exprimate cu teamă, a rămas tăcut și a așteptat
rezultatul discursului său.
۞
Capitolul 19
Rezultatul discursului cu împăcare, iertare și fraternitate
între cele două facțiuni
(Prizonierii eliberați sunt de acord să-i ierte pe tâlhari. - Șeful tâlharilor recunoaște
efortul lui Luther și, în numele tuturor, acceptă îndrumarea sa pentru iertare generală și
fraternitate).
1. S-a făcut o mică pauză de tăcere, dar a fost foarte scurtă. Curând, de fapt, un om a venit
în față din rândurile respondenților și a spus:
2. "Frați și surori în Domnul! Învățătorul și izbăvitorul nostru din ghearele clericalismului
roman ne-a vorbit într-un mod atât de splendid, încât suntem complet uimiți de aranjamentul
minunat a Doctrinei Iubirii care vine din viața scumpului nostru Domn Isus Hristos; și acum ne
întreabă dacă dorim și noi să acționăm așa cum face Dumnezeul și Tatăl nostru, așa cum Îl
numește acum, adică așa cum a acționat și Mântuitorul nostru Isus asupra dușmanilor și
torționarilor Săi. Este de la sine înțeles că nu putem acționa diferit de modul în care a acționat
Dumnezeul și Răscumpărătorul nostru pe cruce, pentru că altfel nu am fi copiii Lui, ci ai lui Satana.
Și de aceea încep și spun deschis și liber: cine vrea să ierte din toată inima, din dragoste pentru
Isus, să ridice mâna!"
3. La acest îndemn au ridicat cu toții mâinile și au spus cu voce tare: "Vă iertăm totul și vă
întindem mâinile fraternității!". După aceste cuvinte, s-au dus la tâlhari și le-au întins mâinile
pentru reconciliere și fraternitate în iubire.
4. Odată cu această întoarcere spre buna desfășurare a lucrurilor, Martin Luther a fost din
nou întărit în încrederea sa în succesul convertirii. De aceea a făcut cu îndrăzneală o ultimă
încercare. Întorcându-se către tâlhari, le-a spus: "Dragi frați în Domnul, problema voastră a fost
rezolvată, și tocmai în cea mai bună ordine; ce spuneți acum?
5. Apoi, conducătorul lor a ieșit din nou în față și a spus: "Dragi frați, vedeți, cea mai
dificilă sarcină a fost rezolvată foarte bine și frățește! Aici se poate vedea clar ajutorul și harul
Domnului, la care tu, dragă Martin Luther, te-ai adresat în dificultățile tale. Astfel, noi nu mai
suntem tâlhari și prizonieri, ci am devenit frați și surori liberi în adunarea voastră. Discursul tău
despre iubire, reconciliere și iertare, de fapt, ne-a preocupat pe toți. Cea mai dificilă problemă a
fost astfel rezolvată în mod fratern și, prin aceasta, nu mai suntem două sau trei facțiuni ale unei
companii, ci, prin iertare generală, reconciliere și părtășie, am devenit un singur trup, o singură
comunitate.
6. Este adevărat că nu avem încă toate conceptele unei autentice Doctrine a lui Hristos,
dar în această versiune divină, așa cum ne-o predați, ceea ce lipsește va fi în curând recuperat și
înțeles de toți. Continuă să ne înveți și completează ceea ce ai început, căci noi suntem cu
urechea și inima pregătite la discursul tău instructiv."
7. Martin Luther a devenit cu totul încântat de această declarație a conducătorului
tâlharilor și, în liniștea inimii sale, M-a lăudat pentru că i-am pregătit un epilog atât de fericit
pentru sarcina care la început părea atât de lipsită de speranță.
۞
Capitolul 20
Marea rugăciune a lui Luther pentru iertarea tuturor. Înălțarea îngerului și
apariția oștilor celor binecuvântați. Tatăl Isus se manifestă lui Luther
(Discursul lui Luther pentru o oră de meditație, pentru a se pregăti să obțină iertarea
păcatelor. - Rugăciune de mulțumire pentru rezultatul fericit al convertirii sale. - Îngerul îi
amintește că pentru tot ceea ce vrea să facă cineva în plan spiritual, trebuie să ceară Harul și
ajutorul Tatălui. - Marea rugăciune pentru iertarea păcatelor. - Îngerul se întoarce în Cer. - Oștile
celor binecuvântați din ceruri cântă Osana și Aleluia marelui Dumnezeu și Tată Isus. - Un glas
din cer: "Păcatele voastre sunt iertate!" - Apariția lui Isus care se manifestă lui Martin Luther,
asumându-și, fără a fi recunoscut, conducerea grupului).
1. Imediat după aceea a luat din nou cuvântul și a spus: "Dragi frați, după cum văd, cea
mai dificilă sarcină a trecut. Ultimul lucru care mai rămâne de făcut, și anume: din moment ce
sunteți de acord cu totul, să ne rugăm din nou la Tatăl nostru drag ca El să ierte cu bunăvoință
păcatele pe care și noi, ca și voi, le-am comis. Să ne adunăm fiecare dintre noi și să ne gândim la
ceea ce am făcut rău și păcătos în viața noastră, ca să știm cât de mari sunt păcatele noastre.
Toată lumea, sa iertăm din inimă pe oricine ne-a greșit! Aceasta este, de fapt, o sarcină
inevitabilă, pentru că în Tatăl nostru implorăm: "Iartă-ne pe noi, precum și noi iertăm pe alții".
Fiecare să se pocăiască adânc și cu sinceritate pentru păcatele și fărădelegile sale, pentru ca apoi
să putem cere iertarea generală a păcatelor de la Tatăl Isus și să putem spera cu siguranță la
iertarea păcatelor noastre, dacă noi înșine am îndeplinit condițiile cerute.
2. De aceea vă las în pace pentru o oră, ca să vă pregătiți cu seriozitate și fermitate pentru
marea rugăciune de iertare a păcatelor, pe care o vom face apoi împreună și de comun acord.
Căci de acum înainte sarcina noastră va fi să mergem înainte în bine, deci cu consecventa în
spiritualitate, ca să ajungem acolo, unde trebuie să ajungem într-o zi, conform promisiunii
Tatălui nostru Isus, căci și copiii trebuie să locuiască acolo, sau în apropierea locului unde
locuiește Tatăl nostru iubitor și bun al tuturor.
3. Iată, peste o oră mă voi întoarce; dar dacă această propunere nu vă mulțumește, vă rog
să mă anunțați, ca să pot schimba împărțirea între cei care vor și cei care ezită. Căci aceasta este
ultima mea propunere, pentru a ne îndruma pe toți spre un progres spiritual fericit.
4. Într-adevăr, atâta timp cât suntem în păcat, suntem împiedicați, pentru că ni se opune
otrava spirituală, care ne împiedică să mergem înainte; de aceea, toate impedimentele trebuie
mai întâi înlăturate, pentru a face posibilă o fericită înălțare în regiunile luminoase ale spiritului.
5. Așadar, cine nu este de acord cu această propunere, să iasă din mulțime, ca să văd care
este situația.
6. Apoi a rămas tăcut și a așteptat răbdător ca cineva să se miște, dar toți au rămas
liniștiți și tăcuți, și cu asta propunerea a fost acceptată.
7. După acest discurs, Martin Luther a părăsit din nou compania, a îngenuncheat și Mi-a
mulțumit din toată inima pentru încheierea cu succes a convertirii și unirea întregii congregații
și S-a rugat ca Eu să luminez inimile fraților, pentru ca ei să-și recunoască pe deplin păcatele și
să se căiască. Apoi s-a sculat și s-a dus la înger, care între timp rămăsese cu comunitatea.
8. Când a ajuns la înger, acesta l-a primit cu un chip foarte amabil, spunându-i: "Vezi,
dragă frate, că lucrurile au mers bine pentru că m-ai urmat. Cereți Domnului pentru orice și nu
vă încredeți niciodată în forțele proprii! Aceasta este condiția fundamentală a vieții spirituale și
a reușitei unei actiuni, dacă aceasta trebuie să servească scopurilor spirituale! Vedeți, eu sunt un
arhanghel mare și puternic, dar nu fac nimic de unul singur, ci fac totul prin iubire și rugăciune
către Domnul, și de aceea reușesc totul, pentru că numai Domnul este puternic! Cu toții suntem
doar instrumente ale Puterii și Voinței Sale, iar acolo unde El este invocat și privit ca Făcător,
succesul este de asemenea asigurat, dacă cineva are o credință și o încredere fermă în El.
Privește frate, acum oprește-te și pregătește-te, ca să poți veni înaintea Domnului și Tatălui în
mod demn cu marea ta rugăciune".
9. Apoi, îngerul s-a așezat și l-a lăsat pe Martin Luther în meditațiile sale spirituale, care s-
a așezat și el și a tăcut.
10. Marele grup a tăcut și fiecare s-a ocupat de el însuși, de propria conștiință. Timp
îndelungat nu s-a auzit niciun sunet, nu s-a rostit niciun cuvânt. Ora de pregătire a trecut, iar
apoi a venit momentul să ceară în fața lui Dumnezeu iertarea păcatelor întregii vieți.
11. Martin Luther s-a ridicat în liniște și, întorcându-se cu totul în sine, a privit îndelung
spre înălțimi, ca și cum ar fi așteptat ajutor de sus, și M-a rugat în tăcere să îi pun în inimă și pe
limbă cuvintele potrivite, ca să poată face o impresie profundă asupra adunării, ceea ce este
absolut necesar în ocazii atât de importante, și pentru ca el să nu mai facă alte greșeli din cauza
pocăinței serioase și a deciziei de a obține marele rezultat de a Mă determina să iert toate
păcatele deja comise și să las binecuvântarea Mea de iubire să curgă peste inimile rănite ale
păcătoșilor.
12. După ce a terminat, s-a întors spre adunare și a spus: "Dragi frați și surori în Isus,
Dumnezeul și Tatăl nostru, este o chestiune sfântă față de Tatăl nostru Isus să ne purificăm de
păcatele pe care le-am comis toată viața noastră până acum. De aceea vă implor: îngenunchiați
cu mine și repetați în spirit cuvintele mele de rugăminte, care trebuie să ducă rugăciunea cea
mai intimă a inimilor noastre la Tronul Sfântului nostru Părinte Isus".
13. La această poruncă, toți au îngenuncheat, chiar și îngerul, ceea ce i-a uimit. Dar
îngerul a anunțat cu glas tare că el însuși dorea să-i ajute să se roage Tatălui pentru iertarea
marilor greșeli care se aflau în inimile lor. Când compania a auzit acest lucru, s-a umplut de
bucurie. Căci aceasta, într-adevăr, era ca o garanție că rugăciunea va fi urmată de iertare.
14. Acum, Martin Luther a început să recite următoarea rugăciune, bogată în conținut și
cu cea mai ferventă rugăminte către Mine: "Prea iubite, prea sfânt și milostiv Părinte al Iubirii!
Noi, sărmani și cătrăniți păcătoși, Te rugăm cu umilință: Tată dragă, privește-ne pe noi, copiii
păcătoși, în Iubirea Ta binevoitoare și milostivă, și nu ne judeca după greșelile și fărădelegile
noastre, pe care le-am săvârșit împotriva Ta și a aproapelui nostru, ci Fii milostiv și ai milă de
noi! Rușinea păcatelor noastre apasă greu asupra noastră și simțim cu adevărat că stăm
nevrednici în fața Feței Tale preasfinte. Dar, Tată, ai milă și îndurare de noi! Căci Tu cunoști
adâncul mizeriei noastre și niciunul dintre noi nu se poate arăta curat înaintea Ta, nu!
Dimpotrivă, suntem păcătoși pur și simplu grosolani și murdari, și nimeni nu este scutit de acest
lucru.
15. De aceea, dragă Părinte, am reflectat bine cât de greu este să ne apropiem de Tine,
Preasfințite Părinte, cu nevrednicia noastră. Știm, însă, că Tu ești Iubire și ierți pe fiecare care se
apropie de Tine cu iubire și Îți cere cu smerenie iertare, dacă acest lucru este făcut din adevărata
intenție de a nu mai vrea să păcătuiască, ci de a trăi după Poruncile Tale. Atunci și noi, bieții
păcătoși, venim în fața Ta cu această intenție: să-Ți cerem iertare și apoi să nu mai păcătuim
niciodată.
16. Dragă Tată, întoarce-Ți ochii Tăi cei mai iubitori asupra noastră și ia în considerare
seriozitatea noastră în această privință și că suntem cu adevărat gata să facem tot ceea ce dorești
de la noi. De aceea, sperăm că vei privi cu milă la inimile noastre profund triste și ne vei ierta
marea vină care apasă asupra inimilor noastre.
17. Dragă Tată, Te rog cu multă umilință, fă ca Harul Iubirii Tale să curgă peste noi și să

ne faci inimile moi și receptive pentru cauza Ta sfântă. Fă-ne să ardem de iubire pentru Tine și
pentru aproapele nostru și călăuzește-ne și condu-ne pe calea iubirii divine pentru Tine, ca să nu
greșim pe calea sfințirii inimilor noastre și să fim mereu dispuși să trăim și să lucrăm numai în
direcția Ta, pentru a ajunge la țelul ființării lui Dumnezeu, pe care Tu ne-ai promis-o cu har.
18. Iubite Părinte, Te rog cu umilință Te implor în numele întregii adunări și Te rog să
accepți rugăciunea noastră comună și să ne ierți multele noastre păcate și neîmpliniri, pentru ca
noi, liberi de povara vinovăției, să Te putem sluji numai pe Tine în viitor și să împlinim Poruncile
Tale de Iubire.
19. Vai, dragă Tată, privește inimile noastre căzute de pocăință, căci suntem pe deplin
conștienți de câte ori ne-am purtat nevrednic față de Tine și Te-am jignit profund, iar acum
venim la Tine în umilința pocăinței și plini de credință și încredere, ca să ne îngădui să ne
apropiem de Tine cu iubire și, foarte umili și profund mișcați, să ne rugăm Ție cu pocăință din
cauza nevredniciei noastre: Tată! Vai, dragă, Tată bun! Iartă-ne și primește-ne în Iubirea și Harul
Tău! Amin!"
20. La această mare rugăciune, pe care au recitat-o cu toții cu cea mai mare iubire,
umilință și încredere că îi voi auzi, am făcut să se nască o mare deschidere în Est și nenumărate
oștiri de figuri frumoase s-au îndreptat încet spre cei care încă așteptau în genunchi ceea ce
urma să se întâmple. Îngerul i-a făcut să se ridice în picioare și să aștepte în liniște. După ce a
rostit aceste cuvinte, a început să se învârtă deasupra capetelor celor prezenti și să se îndrepte
spre figurile care se apropiau, trecând complet în minunata splendoare a luminii, așa cum
strălucea când a venit.
21. Toată compania stătea ca într-o reprezentare magică, în fața acestei apariții
nemaivăzute până atunci, mai ales tâlharii și prizonierii se minunau de îngerul care mai înainte
părea egal cu ei, doar că era neobișnuit de frumos și de bine format în înfățișare, în timp ce acum
trecea ca într-o lumină radiantă și splendidă. Dar toți tăceau și priveau fix la minunata apariție
din cer, care plutea din ce în ce mai aproape. Ei au recunoscut foarte bine că aceasta era o oaste
de spirite binecuvântate, numai că nu știau ce făceau acolo.
22. În sfârșit, au ajuns în regiunea în care îi aștepta compania. Aici au rămas și au format
un cor în cerc, învârtindu-se în liniște și au început să cânte cântece cerești de laudă, ceea ce i-a
făcut pe ascultători să rămână complet nemișcați de uimire și mirare. De fapt, ele au pătruns atât
de puternic în membrele lor spirituale încât au devenit complet neliniștiți. Un semn că nu erau
încă copți, nu erau încă puri pentru aceste plăceri lăuntrice. După ce și-au terminat cântecele de
laudă, au auzit din nou Vocea care spusese odată: "Eu v-am auzit!", de data aceasta repetând
același cuvânt cu adăugarea: "Păcatele voastre sunt iertate!"
23. La această promisiune au îngenuncheat cu toții, pentru a mulțumi pentru acest mare
har. De data aceasta, însă, îngerii i-au anticipat pe cei recunoscători, intonând un Osana și un
Aleluia celest către marele Dumnezeu și Tată Isus, și au cântat atât de minunat încât cei care
ascultau au intrat complet în extaz celest.
24. În acel moment am apărut Eu, îmbrăcat simplu, și m-am dus direct la întâlnirea cu
Martin Luther, care se uita mirat la "Cine" venea să-l întâlnească, fără să aibă vreo premoniție că
eram Eu însumi.
25. Apropiindu-Mă de el, Eu i-am spus: "Fiul Meu, ți-ai îndurat bine încercarea. De aceea,
însuși Tatăl vostru Isus vine la voi și la compania voastră, pentru a vă conduce mai departe și a
vă desăvârși, pentru a vă face să fiți pregătiți pentru a intra în Cer, pentru a ajunge la Tronul
Magnificenței lui Dumnezeu. Martin, Mă recunoști?"
26. Martin Luther M-a privit cu atenție. Dar faptul că Eu eram Dumnezeu Însuși era un
aspect prea simplu pentru el. Pentru că el își închipuise că Dumnezeu va veni în mare
splendoare, așa că a răspuns negativ, deoarece nu putea ghici cine sunt Eu.
27. Atunci Eu am zis: "Fiule, nu-l cunoști tu pe Tatăl tău de pe Golgota? Nu cunoști tu
aceste răni care într-o zi au sângerat pentru tine și pentru toți oamenii pe Cruce?".
28. Abia acum Martin Luther a observat rănile Mele de pe mâini și picioare și nu s-a
speriat puțin, pentru că nu Mă recunoscuse înainte. A căzut imediat în genunchi în fața Mea și M-

a implorat să-i iert orbirea.
29. Dar Eu l-am ridicat, l-am ținut aproape de Inima Mea și i-am spus: "Martin! De acum
încolo ești eliberat de astfel de mari încercări. De acum înainte, însă, vom rămâne împreună, iar Eu
însumi vreau să vă conduc pe toți până când ve-ți deveni suficient de maturi pentru a fi primiți în
oastea Mea de copii. Dar nu Mă trăda înainte de vreme despre Cine sunt Eu; stai liniștit lângă Mine
și fă ceea ce Îți voi spune."
۞
Capitolul 21
Îngerii instruiesc pe cei din comunitate, apoi pregătesc și împart o masă
cu toată lumea. Martin Luther iubit de Isus și ales apostol.
(La porunca Tatălui, îngerii coboară și instruiesc adunarea. - Părintele Isus îl numește pe
Martin Luther: "Apostolul meu iubit și ales pe pământ." - Tatăl ca Ghid binecuvântează buna masă
cerească și după aceea spune cu voce tare îngerilor să ofere pentru aceasta, o cântare, ca
rugăciune de mulțumire).
1. După această primă întâlnire, care a stârnit multe lacrimi de bucurie și de iubire din
partea lui Martin Luther, le-am spus îngerilor: "Coborâți și rămâneți printre noi."
2. La această invitație, îngerii și-au retras lumina mare și strălucitoare care curgea din ei
și au coborât încet de lângă noi.
3. Când au ajuns acolo, s-au înclinat adânc în fața Mea și au stat la o distanță
respectuoasă, așteptând alte ordine de la Mine. Dar Eu le-am spus să meargă în mijlocul
comunității și să înceapă să-i instruiască în legile cele mai importante, pe care acești nou-veniți
în regiunile superioare nu le cunoșteau încă.
4. Îngerii s-au apucat imediat de treabă. Căci ei vedeau în interiorul indivizilor, ceea ce
unul sau altul trebuia să știe pentru a avansa spiritual. În curând au apărut grupuri individuale
pe care unul sau altul dintre îngeri le-a instruit cu sârguință pentru a-i pregăti pentru marile
sarcini care urmau să urmeze. Și astfel a avut loc o conversație cu adevărat exuberantă, dar cu
siguranță demnă, în grupurile individuale separate.
5. Dar Eu și arhanghelul am rămas cu Martin Luther și am discutat despre plăgile și
persecuțiile pe care apostolul Meu iubit și ales le-a îndurat pe Pământ.
6. Astfel au trecut câteva ore fericite, în care îngerii Mei au avut mult de lucru pentru a
explica și elimina numeroasele opinii de credință care nu coincideau cu Religia Mea de Iubire și
pentru a le eradica ca fiind false și inexistente în mine. Desigur, marea lucrare a fost terminată
cu ușurință, pentru că ascultătorii au acceptat totul, crezând ca niște copii și respingând ceea ce
era vechi și inutil.
7. După ce îngerii și-au terminat învățătura, i-am chemat la Mine și i-am însărcinat să
pregătească o masă bună. În clipa următoare au dispărut pentru câteva minute, pentru a reapare
imediat după aceea încărcați cu pâine și vin.
8. Acum am pus toată compania să se așeze, ceea ce s-a întâmplat imediat. Apoi Mi-am
ridicat mâinile peste pâine și vin și am spus cu voce tare, ca să audă toți: "Mâncați și beți în
cinstea Celui care vă dă vouă și îngerilor mâncarea și băutura Sa cerească!
9. După aceea, îngerii au împărțit pâinea și vinul cu gesturi foarte rapide și s-au așezat
printre cei care mâncau, împărțind o mare parte din mâncare și băutură.
10. Când adunarea a consumat pâinea și băutura cerească, toți au fost cu toții extaziați de
uimire față de extraordinara lor bunătate și bun gust, și M-au lăudat în inimile lor că le-am adus
o masă atât de neobișnuită.
11. După masă, îngerii s-au ridicat și au luat vasele, ceea ce, se înțelege, au făcut-o într-un
mod spiritual foarte repede. Atunci au venit la Mine ca să primească noi porunci. I-am pus să-mi
prezinte un cântec cu rugăciunea de mulțumire către Tatăl Iubirii pentru această masă, ceea ce
Eu am spus-o cu o voce atât de tare încât toți au putut să o audă.
12. În clipa următoare, toți îngerii s-au adunat din nou într-un cor și Mi-au cântat un
cântec de laudă și de mulțumire pentru masa consumată, pe care compania putea deja să-l
suporte bine, pentru că trecuse prin recunoștință în iubire, iar acest lucru îi făcea capabili să
suporte cântecele cerești, lucru pe care nelegiuirea și senzualitatea materială nu-l pot face,
pentru că tonurile ultra senzoriale fac corpul complet excitabil electric și îl deteriorează.
۞
Capitolul 22
Noul ghid îi invită pe toți să îl urmeze pe Tatăl Isus din Ceruri
(Întrebarea noului Ghid, dacă comunitatea vrea să meargă cu El spre Tatăl Isus. -
Frumosul discurs afirmativ al unui tânăr și acceptarea generală. - Călătoria pe un munte).
1. Acum am spus comunității: "Eu cred că niciunul dintre voi nu are intenția de a se
întoarce în fosta sa regiune, așa că vă spun: rămâneți împreună! Nu vă lipsește nimic aici și voi
avea grijă să fiți mereu fericiți acolo, unde sunt Eu printre voi. Cu toate acestea, dacă cineva
dorește să se întoarcă în țara sa de origine în loc să mănânce la Masa Cerească, este liber să
plece. Nu rețin pe nimeni, dar trebuie să vă avertizez că drumul nostru duce la Tatăl Ceresc Isus
și că Eu vă ghidez pentru a ajunge acolo. Numai că nu trebuie să credeți că acest lucru se poate
întâmpla imediat. Nu, nu se întâmplă atât de repede. Mai avem încă câteva stații intermediare, în
care veți întâlni încă multe lucruri ca o proba a modului vostru de gândire, a plăcerilor și a
dorințelor voastre.
2. Gândește-te mereu că Isus Tatăl te urmărește, cum te vei comporta și că nu poți veni la
El decât după ce ai fost confirmat în bunătate. Această cale nu poate fi evitată de nimeni. Toată
lumea trebuie să o parcurgă, mai devreme sau mai târziu. Dar vai de cel care este constrâns de
împrejurări care nu mai permit nici o cale de ieșire. Cel care perseverează acolo, încăpățânat în
poziția sa, el, așa cum spuneți voi, nu mai are de ce să râdă, iar ascensiunea sa din cea mai mare
mizerie, din durere și chin, va fi teribilă. De aceea Eu vă sfătuiesc: sunteți acum, după cum este
evident, deja pe drumul de a merge acolo, unde vor ajunge toți, fără excepție, în decursul
timpului, și oricât de mult s-ar afla în cel mai adânc iad, căci totul este pieritor, numai nu și
Dumnezeu și cei care și-au găsit mântuirea în Dumnezeu. De aceea vă întreb: Mă veți urma, sau
nu?"
3. La această întrebare, un tânăr a venit în față și a spus, plin de foc și cu privirea
îndreptată spre Mine, următoarele cuvinte: "Dragă prietene, mi se pare că ești un om puternic în
lumea spiritelor. Observ că până și îngerii stau plini de reverență în fața Ta și așteaptă ordinele
Tale. Deci trebuie să fii un om mare! Acest lucru, într-adevăr, îmi este confirmat și de
promisiunea Ta, că Tu însuți ne vei conduce la Dumnezeu. Prin urmare, trebuie să fii primul
mesager al Lui. De aceea vrem să Te urmăm! Tu vrei, și eu sper, că nimeni dintre noi nu va fi
lăsat în urmă, pentru că suntem deja în Rai, gustăm hrana cerească și auzim cântecul îngerilor; și
în astfel de condiții, ar trebui cineva să se mai gândească la regiunea tristă în care trebuia să
muncească cu sudoarea frunții? Nu ne era mai bine decât pe Pământ! Și de asta eram dezgustați,
deci și de regiunea din tărâmul spiritelor, unde am recreat aceleași condiții pământești. Acum,
însă, avem lumină, hrană și cântec venind din Cer; cine ar mai putea fi atât de nebun încât să
abandoneze Cerul și să coboare înapoi la durerile pământești? Niciodată, niciodată! Noi suntem
și rămânem cu Tine! Și Tu ne vei călăuzi oriunde vei vrea! Dar cine nu este de acord cu
propunerea mea, să facă ce vrea. Am vorbit!"
4. După acest discurs s-a făcut o liniște deplină și nimeni nu a vorbit împotriva lui. De
aceea Eu am spus: "Tăcerea voastră îmi confirmă răspunsul că voi toți, așa cum s-a exprimat
tânărul, doriți să rămâneți cu Mine, și este corect, pentru că nimeni nu vă poate duce mai repede
decât Mine la țelul călătoriei voastre, și de aceea haideți să rămânem împreună și să mergem
acolo, unde toți frații și surorile vă așteaptă deja cu nerăbdare, nespus de fericiți, alături de Tatăl
Isus.

5. Comunitatea a fost mulțumită de acest discurs și toți au fost de acord să vină cu Mine,
pentru răsplata mult dorită: să ajungă la promisiunea Cerului!
6. Deoarece armonia comunității fusese stabilită, am ordonat grupului să respecte
întocmai dispozițiile pe care Eu le dădusem prin îngerii care rămăseseră cu grupul.
7. Apoi am dat ordin de plecare și să Mă urmeze. Timp de aproape trei ore am mers pe o
potecă abruptă până la un munte care se afla în fața noastră și al cărui vârf promitea să ne ofere
o priveliște extraordinară. Când am ajuns în vârf, am ordonat grupului să se așeze și să se
odihnească un pic.
8. După o jumătate de oră, le-am spus: "Acum o să vedeți un mic spectacol, care este într-
adevăr foarte urât de privit, dar nimeni să nu se sperie de el. Eu, de fapt, sunt Protectorul vostru
și nimeni nu poate păți nimic. Acest lucru a liniștit compania și toți au privit, curioși de ceea ce
urma să se întâmple.
۞
Capitolul 23
Satana este chemat să se prezinte înaintea Ghidului
(Ghidul îl cheamă pe marele șarpe care se prezintă prin intermediul unei furtuni cu
fulgere și tunete violente. - Apariția unui balaur și atitudinea acestuia provoacă spaimă. - Ghidul
întreabă care este cauza comportamentului său care aduce ruina oamenilor. - Răspunsuri și
discursuri arogante, de parcă ar fi Dumnezeul Creației primordiale. - Adevărata înfățișare a lui
Satana, ca o femeie frumoasă, dar mereu teribilă. - Pretenția lui de a avea dreptul asupra copiilor
săi căzuți și repudiat în Creație).
1. Atunci am chemat arhanghelul și i-am spus: "Adu-mi șarpele cel mare, pentru ca copiii
convertiți să vadă pe cine au slujit până acum, când erau încă în activitatea lor păcătoasă, și
pentru ca niciodată în viitor să nu le mai vină dorința de a se întoarce la vechea viață."
Arhanghelul s-a înclinat adânc și apoi a dispărut.
2. După o pauză de aproximativ cinci minute, firmamentul a început să se înnegrească și
să se întunece, ceea ce a început să stârnească curiozitatea și o oarecare teamă în rândul
grupului. Nu a durat mult că a început să fulgere și să trosnească, și mai exact mai tare și mai
aproape. Când norii negri au ajuns să se așeze deasupra noastră, a fost foarte îngrozitor de
văzut, mai ales pentru că norii se învârteau ca într-un vârtej de vânt și își trimiteau continuu
tunetul puternic însoțit de fulgere din toate părțile.
3. În clipa următoare a început jocul delirant al norilor, care s-a revărsat asupra
companiei. O panică disperată i-a cuprins pe cei prezenți! Aproape că voiau să fugă, dar unde?
Da unde să nu-i urmărească acest lucrul rău? Acest lucru era complet necunoscut. Acum se
auzeau fulgere și tunete și mai aproape de companie, iar ici și colo tunetul se izbea cu un
asemenea vuiet, încât toți stăteau pe vârfuri. În clipa următoare, o lovitura a căzut în apropierea
locului în care Eu mă aflam. Acum era de ajuns. "Jos cu voi!", am spus, și în acel moment un
balaur gigantic, urmat de arhanghelul Meu, a fost văzut îndreptându-se spre Mine. În clipa
următoare, era în fața Mea, strigând și țipând și urlând ce voiam de la ea.
4. M-am întors către companie și am spus: "Contemplați-vă divinitatea voastră, pe care ați
slujit-o atâta timp cât v-ați trăit viețile conform poftelor cărnii. Aceasta este corespondența vieții
tale interioare! Totuși, nu este doar corespondență, pentru că, în același timp, este și realitatea
permanentă din fața voastră. Căci acesta, într-adevăr, este duhul lui Lucifer, al marelui șarpe care
este ruina neamului omenesc!" La aceste cuvinte, ascultătorii au fost complet crispați de frisoane
și de o emoție teribilă.
5. Eu atunci m-am întors către balaur și i-am spus: "Spune, adversarul Meu veșnic: ce te
îndeamnă să lucrezi mereu împotriva Iubirii lui Dumnezeu și să seduci oamenii? Cine ți-a făcut
ceva rău, încât să nu-ți poți stăpâni mândria și furia răzbunătoare?"
6. Cu aceste cuvinte, balaurul a strigat cu sălbăticie, astfel încât ascultătorii au tresărit și a

zis: "Ce-ți dă Ție dreptul să mă chinui în liniștea mea și să mă trezești? Ce am eu în comun cu Tine?
Tu ești Cine ești, iar eu sunt cine sunt; între noi doi există o prăpastie eternă, așa că Te întreb: ce Ți-
am făcut eu Ție, ca să vin aici?" Această întrebare, exprimată sub forma unui răget, i-a
impresionat înfricoșător pe ascultători și toți au fost intrigați de ceea ce va rezulta din ea.
7. I-am spus lui Lucifer: "Ascultă, ființă malefică, cine ți-a făcut ceva nedrept, astfel încât tu,
care nu ești decât un balaur sforăitor, îi inciți pe oameni la toate păcatele cele mai inimaginabile?
Răspunde, prin urmare, pentru ca societatea să cunoască justificarea ta, conform căreia ai dreptul
să faci acest lucru. Dacă nu o vei face, te voi sili."
8. De îndată ce Eu am pronunțat acest lucru, duhul lui Lucifer a început, ca și cum ar fi
delirat, să răcnească și să dea din labele lui de balaur, astfel încât pământul s-a cutremurat,
zguduit ca de un cutremur. Eu, însă, i-am ordonat să tacă și să fie calm. Tremurul pământului, de
fapt, i-a adus pe ascultători în cea mai mare angoasă, pentru că ei credeau că Satana nu Mă va
asculta. Dar când au văzut că, în orice caz, el tăcea și se liniștea, au prins din nou curaj și
încredere că spectacolul infernal se va termina cu bine. Prin urmare, m-am întors din nou la
Lucifer și i-am poruncit să se exprime. Altfel, aș fi folosit mijloace de forță. Dar Satana nu avea
nicio cale de scăpare. Așa că a vociferat din nou despre nedreptatea care era practicată
împotriva personalității sale.
9. Întrucât am insistat că trebuie să spună adevărul, a spus în cele din urmă: "Am fost un
zeu independent și am creat pentru mine nenumărate milioane de spirite care populau lumea
spirituală. Când, însă, puterea mea amenința să devină prea mare, am fost prins fără drept de un
al doilea Dumnezeu, pentru că nu doream să-L slujesc și nici să îi arăt ascultare, am fost învins,
iar toată creația mea spirituală s-a transformat în materie rigidă.
10. Priviți! Nu numai Pământul, ci și întregul cer înstelat, cu nenumăratele sale milioane de
lumi, a căror mărime vă este încă complet necunoscută, este o închisoare a acelor copii ai Mei pe
care i-am creat într-o zi. Și apoi a venit acel alt Dumnezeu și a vrut de la Mine ascultare și
venerație în prezența Lui. Și pentru că El era mai puternic decât mine, am fost învins, am fost pus în
lanțuri, iar sufletul meu s-a transformat în materie rigidă. Eu însumi am fost înlănțuit, astfel
încât, ca spirit pur, pot și trebuie să fac doar ceea ce El permite. M-a jefuit de copiii mei și i-a
declarat ca fiind ai Lui! El i-a întemnițat în materie rigidă, iar acum îi face oameni unul după
altul, luându-le tot ce vine de la mine și declarându-le proprietatea Lui!
11. Spiritul este un fiu care provine de la mine, pe care l-am creat într-o zi în dragoste, dar
sufletul și trupul carnal al oamenilor provin din sufletul meu, care, în parte ca spirit, în parte ca
materie, sunt incluse în Creația vizibilă. Și acum trebuie să nu am niciun drept asupra copiilor
mei? Eu i-am creat! Ei sunt făcuti de spiritul și sufletul meu, deci ale mele! Și, din moment ce nu
am nicio speranță de a învinge curând Adversarul meu, care este deja super-puternic, atunci îmi
ruinez copiii furați de el, iar aceștia sunteți voi!"
12. La aceste cuvinte, ascultătorii au fost puternic speriați de faptul că erau considerați
copiii lui Satan.
13. Dar i-am poruncit lui Lucifer să tacă și am început să dau următoarea lămurire: "Tu,
Lucifer, spune-ne: Cine te-a creat? Erai din Eternitate sau ai fost creat de acest Dumnezeu care te-a
învins, te-a înlănțuit și ți-a transformat sufletul în materie vizibilă?" În acest moment, Lucifer a
tăcut.
14. Dar Eu am continuat cu lămuririle Mele, spunând: "Tăcerea ta spune totul; căci dacă ai
fi un zeu etern, atunci ai protesta împotriva afirmației că ai fost creat de Dumnezeul care te-a
învins. Dacă ai fi fost din Eternitate, și nu o ființă creată, atunci nu ai fi putut fi învins niciodată,
pentru că ai fi avut în puterea ta Puterea fundamentală eternă. Dar tocmai aici se află neputința
ta, căci Atotputernicia se afla în adevăratul Dumnezeu primordial etern, în timp ce tu nu poti face
decât ceea ce îți permite Dumnezeul care te-a creat. Cu siguranță, tu ești mama ființelor create; de
fapt, într-adevăr tu ești doar o femeie și nu un bărbat! Și pentru ca ascultătorii să creadă acest
lucru, vreau să le dezvălui cum ai apărut cu adevărat în Creația primordială a lui Dumnezeu.”
15. La aceste cuvinte, balaurul a început din nou să răcnească foarte puternic și să se
comporte sălbatic, protestând împotriva acestei violențe.

16. Dar Eu mi-am întins mâinile și am spus: "Să dispară această imagine fantezistă să și
lasă adevărul să stea în fața noastră!” În acea clipă, figura balaurului a dispărut, și în fața ochilor
ascultătorilor a apărut o femeie minunată.
17. O agitație plină de uimire i-a cuprins pe cei din grup, și toți au spus: "Un lucru atât de
minunat și de ceresc pe care lumea nu l-a văzut niciodată! Cineva s-ar putea îndrăgosti de ea și ar
putea să o adore ca pe o zeiță, dacă nu am fi văzut și nu am fi gustat deja foarte grav răul, și
tocmai răul satanic, în această splendoare a Înțelepciunii și Atotputernicie divine."
18. După ce uimirea s-a mai domolit puțin, am făcut semnul tăcerii și am continuat:
"Acum, tu magnifică Satana: spune-ne, dacă femeile au copii fără bărbați! Sau tu ești exclusă?"
După această întrebare, am făcut o mică pauză și am așteptat. Satana s-a uitat în pământ și a
rămas tăcută.
19. Dar Eu i-am spus: "Vezi, așa cum este astăzi, așa a fost și atunci cu tine. Ai avut sarcina
de a popula lumea cu spirite pe care Iubirea eternă le-a chemat la Viață prin tine. Desigur, acest
lucru nu s-a întâmplat ca și astăzi, din punct de vedere material, dar voința Iubirii divine a creat
prin tine spirite la fel de numeroase ca picăturile de rouă dimineața pe iarbă. Tu, pe de altă parte,
ai fost doar eliberatorul, nu și cea care le-a născut! Pentru că acest lucru se poate întâmpla doar
prin iubirea umilă pentru Dumnezeu, Soțul tău, care te-a născut din El însuși. Dar, pe măsură ce
ai devenit răzvrătită și arogantă și ai respins iubirea smerită, ai încetat să procreezi și, prin
urmare, să dai naștere. Spune, dar sincer, dacă nu a fost așa?"
20. Din nou Sadhana a tăcut și s-a uitat în pământ ca și cum ar fi fost bătută în cuie. Așa că
Eu am continuat: "Acum afirmi că oamenii sunt copiii tăi și că ai dreptul să-i ruinezi. Dacă nu ai fi
fost o parte a lui Dumnezeu, o parte care a devenit arhi-răutăcioasă, atunci ai fi avut dreptul să
vorbești astfel, dar tu ai venit de la Dumnezeu, ai fost creată de Dumnezeu și a trebuit să-ți
îndeplinești sarcina pentru care ai fost destinată. Dar, din moment ce tu însuți, ca ființă creată,
nu ai dreptul primordial de a declara ca fiind proprietatea ta ceea ce Dumnezeu a creat prin tine,
atunci sarcina ta este doar de a-L sluji pe Dumnezeu și de a-L iubi, și nu de a strica, ca ființă arhi-
răutăcioasă, pe copiii Săi și de a-i face similari cu tine. Deoarece ei sunt formați din sufletul tău,
sufletește și fizic, tocmai Iubirea lui Dumnezeu vrea să vă aducă înapoi și să vă răscumpere puțin
câte puțin prin particulele sufletești ale oamenilor."
21. La această declarație, Satana a mers cu pași mari, ceea ce a provocat un cutremur
violent și i-a aruncat pe ascultători în neliniște. Cu toate acestea, Eu am întins mâinile,
ordonându-i să se liniștească, iar ea s-a supus imediat. Într-adevăr, trebuia să se supună, pentru
că îi imobilizasem puterea.
22. "Așa este povestea, și nu altfel! Acum vorbește tu, Satana, dacă este așa, așa cum ți-am
dezvăluit Eu conform adevărului.”
23. Atunci Satana și-a ridicat ochii coborâți spre pământ și a început, plină de foc, să se
pregătească să-Mi răspundă, ceea ce i-am permis în liniște. Acum a început cu mare patos să se
laude că era totuși mamă și că, în această calitate, avea același drept asupra copiilor ei ca și
Dumnezeu, și chiar mai mult, deoarece trupul uman împreună cu sufletul era de fapt trupul
sufletului ei, care îi era furat continuu pentru a fi folosit împotriva voinței ei. Prin urmare, ea a
susținut că copiii i se datorau ei, dacă nu cu un drept mai mare, cel puțin cu cel care i se cuvenea
lui Dumnezeu. Pentru că ea i-a luat și i-a format, într-adevăr, trup din trupul ei. În consecință, ea
avea dreptul asupra oamenilor în toate lumile și în toate creațiile care proveneau de la ea.
۞
Capitolul 24
Încheierea conversației cu Satana
(Cel Atotputernic răspunde la discursul lui Satana despre esența ei interioară malefică. -
Ghidul o eliberează. - Priveliștea paradisiacă de pe munte. - Coborârea în vale).
1. Acum M-a forțat să dau un răspuns impunător la aceste "drepturi ale Satanei", iar Eu i-

am spus: "Știi ceva? Tocmai ți-am explicat că nu ești o divinitate de sine stătătoare, ci o ființă
creată de Dumnezeu și că ai făcut ceea ce ți-a spus El, care te-a creat ca instrument al Său. Apoi
vorbești despre drepturile mamei asupra copiilor săi. Ascultă, fiind incorigibilă: este de datoria
mamelor să-și ruineze copiii și să-i transforme în draci și satani? Nu știi că se are dreptul de ai lua
pe aceștia de la mamele care-și fac copiii hoți, tâlhari, criminali și avortoni ai omenirii, și de a-i
pune sub altă îngrijire și educație? Ce zici de asta?" În acest moment a tăcut și a privit în jos,
neîndrăznind să dea un răspuns.
2. De aceea Eu am continuat: "Vezi, ești o mamă atât de denaturată! Tu, într-adevăr, vrei să
faci numai rău din presupușii tăi copii, iar când în cele din urmă ei intră în lumea spiritelor, te
bucuri de suferința lor ca un tiran crud. Pleacă imediat din fața Mea, șarpe mizerabil de răutate
infernală!"
3. În acel moment, din splendoarea divină, ea a redevenit figura unui balaur și, dispărând
cu un răcnet teribil, a bătut din nou din picioare atât de tare încât pământul a început să se
clatine și să se scuture violent, punând grupul în neliniște
4. Acum Eu m-am întors către comunitate și am spus: "Vedeți, dragi copii, cum stau
lucrurile! Trebuie să ai o Răbdare divină, ca să nu-l pedepsești pe șarpe. Fără rușine și înșelătoare,
ea se folosește de tot ceea ce poate servi la atingerea scopurilor sale, iar majoritatea oamenilor
sunt cei care urmează de bunăvoie poftele seducătoare ale ființei sale, de unde și mult răul din
lume, care umple din plin inimile oamenilor de păcat și de fărădelegi împotriva lui Dumnezeu și a
aproapelui. Eu v-am arătat motivul corupției lumii și acum faceți bine să îl notați, ca să nu mai
faceți niciodată păcate."
5. Apoi am spus: "Prima noastră întâlnire a trecut. De data aceasta am fost doar Eu
lucrătorul. Acum vor urma alte scene, care vă vor cere să îndepliniți anumite sarcini. Să mai
rămânem încă o oră pe munte, iar între timp să ne bucurăm de priveliștea minunată care se află în
fața ochilor voștri!”
6. Abia acum ascultătorii au devenit atenți la peisajele și regiunile paradisiace care se
întindeau în fața ochilor lor, rămânând cu totul în extaz în fața magnificelor peisaje care se
prezentau în fața lor și minunându-se cu voce tare de imaginile unor peisaje pe care nu le
văzuseră niciodată și care le animau imaginația ca o imagine magică. I-am lăsat să contemple și
să admire în liniște aceste frumuseți, în timp ce Eu mă întrețineam cu Martin Luther, care a
văzut, e adevărat, peisajele, dar ochii, urechile și inima lui erau cu Mine, ceea ce M-a determinat
să îi spun câteva povești frumoase despre principalele caracteristici ale acestor peisaje,
bineînțeles doar pentru ceea ce privea îndrumarea copiilor Mei.
7. După ce a trecut o oră, le-am reamintit că a venit timpul să plecăm și că trebuie să
pornim și să coborâm din nou în vale, așa că s-au pregătit cu toții să coboare.
8. "Haideți, copiii mei! Să ne reluăm drumul!", am exclamat în cele din urmă către
companie, și în curând am coborât în ținutul de jos, care li s-a părut cu totul diferit de cel de
dinainte, când urcaseră pe munte; căci, într-adevăr, gândurile lor deveniseră mult mai spirituale
și mai îndreptate spre Dumnezeu. Prin aceasta, ei și-au rafinat și vederea spirituală, și-au
înnobilat inimile și iubirea le-a ridicat pieptul spre Dumnezeu, Care mergea înaintea lor, în timp
ce ei și-l închipuiau că ar fi Sus, în Regiunile eterice. Când am ajuns în zona de câmpie, am mers
direct pe drumul principal, care era alb ca zăpada și care se întindea prin vale.
۞
Capitolul 25
Prima dovadă de caritate într-un sat de săraci nevoiași.
Plăcerea Tatălui.
(Un prim test de trecut: un sat de oameni săraci și nevoiași care cerșesc și hărțuiesc
precum țiganii. - Ajutorul spontan plin de iubire, cu îmbrăcarea și primirea acestora în
companie, sunt instruiți de îngeri în Doctrina Divină. - Satisfacția Ghidului în caritatea copiilor).

1. După două ore bune de mers pe jos, am ajuns într-un loc care avea un aspect foarte
mizerabil, căci am condus grupul pe un nou drum în regiunile sărăciei și ale mizeriei, de unde și
această schimbare de peisaj. Când am ajuns în sat, o mulțime de oameni săraci, pe jumătate
îmbrăcați și zdrențăroși, au alergat în întâmpinarea noastră și ne-au cerut ajutor și pâine. Ne-am
oprit, iar Eu am spus companiei că dorim să rămânem aici o vreme, fără a-i îndemna să fie
miloși. Am campat pe o pajiște mare din apropierea satului și, printr-un impuls interior, i-am
lăsat pe sătenii foarte soliciți să cerșească și să se roage la cei din companie. Eu, însă, nu am spus
nimic, ca și cum nu aș fi observat nimic.
2. Compania m-a urmărit o vreme, așteptând cea ce voi spune și ce voi ordona despre acei
bieți săteni, care erau la fel de supărăcioși ca niște țigani și care cereau tot ce se putea imagina.
Deoarece nu am făcut nimic și m-am prefăcut că acești săteni mizerabili nu Mă preocupă și nici
nu Mi-au atins Inima prin caritate, un bărbat în vârstă s-a ridicat și a spus: "Dragi frați și surori,
cred că ghidul nostru nu are nici ochi, nici urechi, nici inimă pentru sătenii săraci din acest loc,
pentru că vrea să vadă dacă vom avea compasiune pentru ei. Mi-aș fi luat de mult timp proviziile,
dacă nu ar fi fost respectul meu pentru El; dar El nu a făcut nimic de acest fel, ca și cum ar fi vrut
să ne îndemne să continuăm, sau ca și cum El însuși ar fi vrut prin noi să ajute acești oameni
săraci; de aceea să o facem noi înșine.
3. Ei sunt săraci, însetați și flămânzi, dar noi avem destul din toate, așa că fac propunerea:
și noi trebuie să acționăm față de cei săraci, așa cum au făcut călăuzitorii noștri față de noi! Să le
dăm de mâncare și de băut, iar cine are haine de care se poate lipsi, să le dea, ca să-i îmbrăcăm și
să-i facem egali cu noi pe acești frați zdrențăroși și pe jumătate goi.
4. Fraților! Surori! După părerea mea, există aici un teren pentru noi, unde ne putem
exercita în iubirea caritabilă față de aproapele nostru. Haideți! Fraților! Surori! Fiecare să facă
după conștiința și cunoștința sa cea mai bună și să fie activ în iubirea pentru aproapelui său!".
5. De îndată ce a rostit aceste cuvinte, o mulțime de oameni au ieșit din colibele sărace
așezate lângă dealuri și au alergat spre grup. Când bătrânul a văzut acest lucru, a spus: "Hei, hei,
uite, câți săraci ascunde această regiune! Cu atât mai bine! Cu cât sunt mai mulți oameni săraci,
cu atât mai mult bine putem face, căci noi suntem destul de numeroși și deloc săraci, iar dacă nu
vom avea cele necesare pentru a distribui, atunci ne vom întoarce la Ghidul nostru în rugăciune,
pentru ca El să ne dea o mână de ajutor; căci El este un Domn foarte puternic printre noi și
trebuie doar să vadă voința noastră foarte caritabilă, apoi ne va ajuta cu siguranță dacă suntem
în dificultate. De aceea vă fac această propunere: fiecare să acționeze după voința sa cea mai
bună și după capacitatea sa de a face bine, în măsura în care poate. Sunt convins că acesta este
cel mai bun mod de a-i mulțumi scumpului nostru Tată Isus, care ne-a făcut deja atât de mult
bine prin Înaltul Său Servitor, care este printre noi ca și călăuză a noastră.
6. După acest discurs, a exclamat cu voce tare: "Tatăl nostru Isus a învățat: "Ceea ce ați
făcut celui mai mic dintre copiii mei, este la fel de valoros pentru Mine ca și cum Mi l-ați fi făcut
Mie!", așa că haideți să facem un lucru bun și nobil pentru acești copii săraci ai Tatălui nostru
Isus, atât cât putem, într-un fel sau altul."
7. De îndată ce au fost rostite aceste cuvinte, fiecare s-a uitat imediat în proviziile sale
pentru a vedea ce putea oferi și nu a fost puțin surprins de faptul că exista o supraabundență de
pâine și vin. De aceea a apărut o viață și o mișcare, ca într-o mare piață de cumpărături. Toată
lumea, într-adevăr a recunoscut că aici avusese loc un miracol și că, prin urmare, existau
suficiente pâini și vin pentru a fi distribuite, pentru a le da acestor oameni săraci, pentru a le
potoli foamea și a le potoli setea. Prin urmare, li s-a spus să se alinieze, pentru ca nimeni să nu
primească prea puțin. Acest lucru s-a întâmplat în mod voluntar și, în curând, săracii au fost
așezați în mai multe rânduri pe jos, iar acum distribuirea pâinii și a vinului s-a făcut rapid, până
când toți au fost sătui și satisfăcuți.
8. După ce a făcut acest lucru, Bătrânul s-a ridicat din nou și a spus: "Frați și surori! Este
sigur că mulți dintre voi au o haină in plus, dar pentru ce vă trebuie în ceruri, alături de Tatăl?
Acolo vom primi veșminte de nuntă. Acolo, într-adevăr, îl vom găsi pe Mirele sufletelor noastre.
De aceea, vă propun: fiecare dintre voi să dea tot ceea ce are în plus față de necesități acestor

oameni săraci și atunci vom fi acționat exact conform cuvintelor iubitului nostru Părinte Isus din
Predica de pe Munte. Haideți, frați și surori, să o facem! Și vom fi acționat în acest fel ca de la
frate la frate, de la soră la soră, și acesta este singurul lucru adevărat, în situația noastră actuală,
față de acești bieți oameni".
9. Această propunere a fost și ea bine primită și fiecare a făcut ce a putut, astfel că în scurt
timp s-a format o a doua mulțime de oameni, în număr de peste 10.000 de capete, îmbrăcați
decent și bine aranjați.
10. Abia acum m-am ridicat și am spus companiei: "Copiii mei! Caritatea voastră atinge
inima mea și, astfel, ați devenit mult mai dragi și mai iubiți pentru mine. Continuați în acest fel și
intrarea voastră în Cer va fi minunată! Mi-am dat osteneala de a fi foarte activ în mijlocul vostru,
pentru ca voi să acționați conform cuvintelor Mele, și într-adevăr ați procedat corect. Și, din
moment ce acești oameni care sunt acum îmbrăcați și hrăniți au locuințe foarte sărace, atunci
dorim să-i luăm cu Noi în călătoria Noastră spre Cer. Pentru că, într-adevăr, nu pierd nimic în
acest fel, iar cu hrana noastră vor rezista bine și vor rămâne de bunăvoie printre noi. De aceea le
poruncesc îngerilor să îi instruiască, pentru ca ei să aibă una și aceeași religie și să devină egali
cu noi.
11. După aceste cuvinte, îngerii au venit în fața Mea cu respectul cuvenit și au așteptat în
tăcere ordinul, iar când l-au primit, s-au dus imediat la frații și surorile nou veniți și i-au instruit
profund în ceea ce privește scopul și țelul omului, și astfel am făcut aici o bună captură de
pescuit.
۞
Capitolul 26
Cucerirea unei cetăți într-un defileu de munte
(Plimbarea printr-un defileu de munte. - Întâlnire cu liderul soldaților. - Răspuns crucial

pentru șeful gărzilor din fortăreață. - Îngerii îi dezarmează pe asasini în scopul jafului. - Ghidul și
îngerii pătrund în cetate împreună cu întreaga companie).
1. Cum regiunea era foarte mizerabilă, locuitorii au părăsit-o de bunăvoie, mai ales și
pentru că primiseră mâncare care le plăcea în mod deosebit. După ce totul a fost făcut, am pornit
și am mărșăluit câteva ore. În cele din urmă am ajuns la un defileu de munte, care avea o
lungime de cinci ore. Aici am fost surprinși de o trupă de soldați, care ne-au considerat dușmani
și ne-au cerut să mergem cu ei pentru a ne identifica; doreau să mergem la o fortăreață pe care o
construiseră în acest defileu, pentru a păzi drumul, și pentru a fi interogați în mod
corespunzător cu privire la ce anume doream să întreprindem într-un număr atât de mare.
2. Apoi am venit în față și am spus: "Frați și prieteni, nu avem intenții ostile, căci vedeți că
suntem neînarmați și, prin urmare, nu avem de gând să facem vreun rău. Să mergem mai
departe în siguranță, căci, dacă ar depinde de dovada puterii, noi, chiar și fără arme, am fi mai
puternici decât voi cu arme, căci vedeți că tot defileul este plin de noi; ce vreți atunci să faceți
împotriva noastră, de vreme ce am putea să vă învingem în scurt timp? Prin urmare, este mai
bine să ne lăsați în pace, așa cum și noi vă vom lăsa în pace.
3. Aceste cuvinte nu l-au mulțumit pe șef, care a spus: "Fără comandantul cetății noastre
nu pot face nici o concesie! Așadar, vino Tu, și care mai este dintre voi primul, și să vedem ce
spune comandantul nostru."
4. La aceasta am răspuns: "Ascultă, prietene, Eu nu sunt un supus, ci Eu însumi sunt un
comandant puternic în fața Căruia toate lucrurile trebuie să se plece. Prin urmare, nu pot
accepta propunerea voastră. Dacă, pe de altă parte, vrei să primești ceva de la Mine, atunci
cheamă tu pe comandantul tău, la Mine, și Eu Însumi îi voi spune Cine sunt Eu.
5. Acest răspuns a fost de ajuns pentru șef, care s-a poziționat imediat în fața noastră,
gata să atace cu escadronul său, și ne-a amenințat. Totuși, Eu le-am dat un semn din cap îngerilor
însoțitori, iar în clipa următoare soldații au fost dezarmați și astfel au fost scoși din acțiune.

6. Acum l-am întrebat pe lider dacă nu cumva a avut chef să ne atace, din moment ce cu
câteva minute înainte apăruse în fața noastră atât de încrezător! El a făcut acum o expresie
amară și acră, spunând: "Ordinul nostru este acesta: să ne comportăm așa! Prin urmare, nu
puteam proceda altfel, nici măcar împotriva voastră. După cum văd acum, sunteți spirite foarte
puternice și, prin urmare, nu este nimic mai bun de făcut cu voi.
7. "Da, prietene, de ce nu ai înțeles până acum că suntem puternici? Sau încă mai crezi că
ne poți învinge cu pumnul tău de soldați? Oh, asta nu va merge! Dimpotrivă, vă vom învinge, și
cu asta vom intra cu siguranță în cetatea voastră pentru a o distruge! Căci voi nu sunteți decât
niște tâlhari și ucigași, iar noi suntem distrugători de lăcașuri de tâlhari. De aceea, acum vom
intra în cetatea voastră de ucigași, cu scopul de a va răpi, iar voi veți merge înainte să ne
anunțați!"8. Hoții și criminalii, în uniformele lor de soldați, evident denumiți astfel din viata de
pe Pământ, căci în tărâmul spiritelor nimeni nu poate fi omorât, s-au speriat foarte tare de acesta
propunere și au alergat în cetate pentru a-l anunța pe comandant ce li s-a întâmplat și că suntem
în drum spre a le distruge cetatea, pentru că i-am atacat și, prin aceasta, i-am înfuriat.
9. Comandantul a pus să se închidă repede porțile fortăreței și să se păzească toate
intrările, ca să nu putem intra. Dar Eu cunoșteam accesul subteran secret, așa că am spus:
"Grupul va trebui să se apropie încet în fața porților cetății și să se prefacă că vor să intre. În
acest timp, Eu voi intra în fortăreață cu îngerii prin intrarea secretă, pentru a nu face o impresie
prea mare despre Cine sunt Eu, pentru că în fața Mea, totul va trebui să se retragă, să se supună
și să deschidă toate ușile cu o mișcare foarte rapidă pentru a lăsa grupul să intre. Zis și făcut, iar
fortăreața s-a umplut în curând de grupul care intrase în ea.
۞
Capitolul 27
Interogarea liderului tâlharilor ucigași și predarea tâlharilor convertiți.
Clarificări ale lui Isus despre condițiile din Împărăția spiritelor.
(Întrebările Ghidului către comandantul cetății: cine erau și ce ocupație aveau aici. -
Declarație mincinoasă din partea acestuia din urmă. - Clarificări din partea Ghidului. - Predarea
tâlharilor ucigași către tâlharii convertiți pentru judecata lor. - Explicarea condițiilor din tărâmul
spiritelor și ce cărți vor fi citite în viitor).
1. Acum am pus să fie aduși în fața mea, în uniforme de soldați, criminalii învinși cu
scopul de a fi convertiți, care erau peste 3.000, și i-am întrebat: "Spuneți-Mi adevărul, care este
ocupația voastră aici?".
2. La această întrebare, comandantul cetății Mi-a răspuns: "Noi suntem soldați și apărăm
acest defileu pentru ca niciun dușman să nu treacă prin el pentru a jefui și fura din țară.
3. "Bine!", i-am spus Eu. "Atunci spune-Mi: cine te-a detașat aici pentru a păzi acest
defileu?"
4. El a răspuns: "Proprietarul pământului, care guvernează această mare regiune. El
guvernează această țară mare, o țară care se întinde până la răsărit.
5. În regula! Spune-Mi acum: Cum se numește el și unde locuiește?
6. La această întrebare, El nu a putut să-Mi dea niciun răspuns și a spus: "Aici, pe tărâmul
spiritelor, nu este la fel ca pe pământ, unde cineva este înrolat, primește ordine și își face
datoria. Mai mult nu pot să-ți spun, căci eu însumi nu știu mai mult."
7. "Ah, deci, nu știi mai mult? Dar dacă te informez că tot ceea ce Mi-ai relatat este
inventat după obiceiul hoților și al tâlharilor, ce răspuns poți să-Mi dai?
8. "Nu este adevărat! Am spus ceea ce știam și nu știu mai mult decât atât!".
9. "Chiar bine, atunci îți voi dezvălui ceea ce Eu știu despre această cetate, așa că ascultă
adevărata poveste.
10. Ești un hoț și un ucigaș și, ca atare, ai venit aici de pe Pământ și ai adunat în jurul tău o
rasă egală de hoți asemănători cu tine. Și cu forțele adunate ai construit această fortăreață în
care ești propriul tău stăpân și îi jefuiești pe călătorii care trec prin ea, cum și unde îi găsești,
împreună cu ajutoarele tale, adunând aici comori peste comori din jafuri și furturi. Acum,
comandantul tău a pus mâna pe unul greșit și, astfel, ai devenit prizonierul Meu împreună cu
întreaga ta garnizoană. Ați auzit asta? Aceasta este povestea foarte adevărată a cetății tale și a
stăpânirii tale asupra ei."
11. După care i-am adus pe tâlharii convertiți care i-am adus impreuna cu noi, ceea ce s-a
făcut în câteva minute, și le-am spus: "Acești prizonieri sunt tâlhari, așa cum ați fost și voi, așa că
voi veți ști cel mai bine ce se va întâmpla cu ei. Prin urmare, sunt în grija voastră.
12. Tâlharii convertiți au spus acum: "Dragi prieteni, intenția noastră este să facem cu ei
ceea ce ați făcut voi cu noi. Și de aceea îi eliberăm mai întâi de toate din lanțurile lor, ca nu
cumva să se simtă prizonieri printre noi.
13. Eu am spus: Ei bine, sunteți liberi să vă purtați cu ei după judecata voastră. Nu vă voi
împiedica în nimic. Acționați în conformitate cu cunoștințele și conștiința voastră, și va fi deja
bine; căci dacă acționați cu iubire pentru aproapele vostru, atunci nu poate fi niciodată greșit.
După aceste cuvinte, i-am lăsat pe tâlhari și m-am întors către Martin Luther, spunându-i: "Uite,
Eu îi las pe oameni să acționeze singuri, pentru ca ei să devină autonomi. Pentru că la comandă
fiecare face ceea ce i se poruncește, dar când trebuie să acționeze de unul singur, atunci este
obligat să se gândească cum trebuie să facă, pentru a înțelege ce este corect și sa execute bine.
Pentru că prin practică devii independent și stăpân pe execuție. Să-i lăsăm, așadar, pe tâlharii
convertiți să folosească în mod profitabil cunoștințele pe care le-au dobândit; noi în schimb,
haide să vizităm marea cetate, căci acolo vom găsi lucruri care vor trezi interesul nostru.
14. Apoi am lăsat hoții și am mers să vedem interiorul, care era foarte promițător. I-am
condus mai întâi la locuința comandantului fortăreței, care era foarte spațioasă și era formată
din mai multe camere. Bineînțeles, doar cei câțiva care se aflau în jurul Meu se puteau bucura de
această priveliște. Marea masă de oameni numeroși a umplut toate piețele în aer liber ale cetății
și așteptau să afle rezultatul inspecției noastre și ce se va face cu tâlharii.
15. Locuința comandantului era magnifică. Pentru că în ea își așezase toate lucrurile
frumoase pe care le acumulase prin jaf, ca într-un muzeu, pentru a le avea mereu pregătite
pentru contemplare și pentru a-și încânta ochii cu ele.
16. În acest punct trebuie să dau o mică explicație despre dispozițiile din tărâmul
spiritelor, pentru ca cititorii să nu considere adevărata narațiune din evoluția și istoria lui
Martin Luther și a tovarășilor săi de credință ca fiind doar o invenție a scribului Meu, ci să știe că
în tărâmul spiritelor totul este constituit în același mod ca pe Pământ, ceea ce este bine cunoscut
de spiritiști prin revelațiile spiritelor; nu și de ceilalți oameni care nu sunt interesați decât de
ceea ce au aflat prin intermediul preoților. Tot ceea ce preoții nu propovăduiesc sau explică
drept erezie, este pentru ei condamnabil și eretic, fără să se gândească dacă totul este adevărat.
17. Nu am învățat Eu: "Examinați toate lucrurile și luați în considerare binele!"? Așa că
faceți-o și nu uitați că nu tot ce strălucește este aur! Profesorii voștri de credință sunt prea
fanatici și intoleranți. Dacă ar fi adevărații mei slujitori, atunci i-aș ilumina, astfel încât să vă
prezinte doctrina mea pură așa cum aș vrea Eu să fie prezentată. Ei călăresc prea mult pe literă
sau rod scoarța exterioară, în timp ce miezul interior, care reprezintă spiritul, rămâne neînțeles
și, prin urmare, fals în doctrină.
18. Eu sunt Spirit și, ca atare, vă ofer doar hrană spirituală, iar aceasta este cea care
ascunde în sine Viața veșnică. Ce să mai spun despre rânduielile omenești romane? Ele sunt o
boală rea pentru viața spirituală a credincioșilor și sunt lipsite de orice temelie adevărată și, prin
urmare, credincioșii romani și ortodocși sunt, în esență, cei mai nefericiți oameni atunci când
intră pe tărâmul spiritual. De aceea Eu am permis ca social-democrația necredincioasă să
crească și să se dezvolte, să îndepărteze de biserică oameni amețiți și fanatici. Căci ateul și
scepticul, nefiind credincioși, sunt mai ușor de convertit decât fanaticul care aleargă la biserică
și nu lasă să se exprime niciun cuvânt, declarând erezie tot ceea ce nu este conform cu cuvintele
preoților.
19. Încă puțin timp și edificiul putred al falsei preoții, fie că este în veșmânt preoțesc sau

nu, va înceta și veți fi învățați doar Doctrina Mea pură prin intermediul propriilor Mei slujitori;
în timp ce ceea ce a fost până acum fals va fi distrus, dar nu de către oameni, ci de către Mine,
pentru ca voi să vedeți clar ce este bine și ce este rău, căci numai aceste cărți care rămân vor fi
bune, toate celelalte, fie că sunt cărți sau ziare, sau orice altceva care vă împiedică să vă gândiți
la Mine, vor fi dizolvate și nu se vor vedea nicăieri, altfel nu s-ar putea ridica niciodată o singura
turmă și nici un singur Păstor Isus.
20. Vă este spus ca o premoniție: cărțile pe care Eu vi le dezvălui prin instrumentul Meu
vor fi suficiente, vor fi bune și vor fi unicele care vor forma o parte din viitoarele biblioteci.
21. Nu că acest instrument va scrie aceste cărți de unul singur, ci prin aceasta vreau să
spun că aceste cărți, pe care el vi le prezintă ca informator separat, sunt bune și conțin adevărata
Doctrină, și astfel veți ști cum stau lucrurile.
22. Revenind la condițiile din lumea spiritelor, trebuie să mai spun că omul însuși este
creatorul locuinței sale în lumea spiritelor. Cu cât caracterul și trăsăturile sale sunt mai joase, cu
atât mai mizerabile sunt peisajul și locuința pe care și le poate crea.
23. Prin urmare, cu cât există mai multă iubire, smerenie și un simț spiritual comun, cu
atât este mai strălucitor și mai înțelept - și cu atât mai frumoasă și mai magnifică este locuința sa
spirituală. Este exact așa, exprimat în mod lumesc, dacă e să facem o comparație: ca diferența
care se dezvoltă între o noapte profund întunecată și splendoarea care crește până la Soarele de
la amiază. La fel este întreaga ființă a omului, începând cu monstrul cel mai întunecat și
ajungând la îngerul care strălucește ca Soarele. Și tot așa, tot în concordanță cu aceasta, este ceea
ce creează și produce el însuși.
24. Prin urmare, omul este, prin viciile și virtuțile sale, fie un copil al lui Dumnezeu, fie un
copil al Satanei, un diavol al lumii spirituale. Căci omul, din punct de vedere spiritual, nu se poate
ascunde în spatele unui trup de carne, ci, așa cum este, așa are înfățișarea exterioară, așa trăiește
și așa acționează; într-adevăr, odată cu căderea protecției cărnii, ipocrizia și prefăcătoria nu mai
sunt posibile. Așa este omul în toate, așa este și în crearea regiunii sale, a locuinței sale și în tot
ceea ce-i trebuie, stând acolo după valoarea sa lăuntrică, căci el trebuie să creeze totul din el
însuși, din lăuntrul său, în timp ce în trupul de carne creează cu mâinile sale.
25. Odată însă creat, acesta este real pentru el, în timp ce materialul lumii nu mai există
pentru spirit.
26. De aici se poate imagina diferența, de la îngerul luminos ca Soarele până la cel mai
întunecat ateu și făcător de rele care perseverează în păcate; pentru că lumina, creatoare de
sine, provine din spiritul lui Dumnezeu în om, iar dacă în om este întuneric ca smoala, atunci el
nu are nici un fel de iubire, nici o virtute, nici o lucrare de iubire față de aproapele și, în
consecință, nici o lumină, pentru că el este prevăzut de Dumnezeu, așa cum este alcătuit lăuntric
în funcție de virtuțile sau viciile și caracteristicile sale.
27. De aceea, chiar și în ședințele de spiritism, răspunsurile multor spirite care nu au
lumină trebuie să însemne pentru voi că aveți de-a face cu personaje joase și diabolice. De la ei
nu veți învăța decât minciuni, căci își bat joc de voi. De aceea, voi înșivă trebuie să instruiți astfel
de spirite, dar nu dați importanță mesajelor lor.
28. Această mică explicație este necesară, pentru ca voi să nu considerați fantezie
condițiile din lumea spiritelor așa cum Eu vi le descriu aici. Dacă nu Mă credeți, atunci citiți cărți
de spiritism, vizitați voi înșivă un cerc unde au loc manifestări ale spiritelor, și atunci ceea ce vă
spun aici vă va părea adevărat și autentic. Orice spiritist experimentat vă va confirma acest
lucru. În consecință, trebuie să fie așa și în acest caz; și cu asta, în legătură cu acest subiect, este
suficient.
۞
Capitolul 28
Distrugerea cetății pentru convertirea tâlharilor criminali

(Inspectarea muzeului cetății și a camerelor cu obiecte furate. - Distrugerea cetății și
transformarea teritoriului, împreună cu defileul, în teritoriu plat. - Servirea mesei).
1. Am vizitat frumosul muzeu, foarte impresionant, pe care comandantul fortăreței și l-a
amenajat pentru sine, jefuind spiritele în trecere. Apoi am mers mai departe prin diferite săli
mari, care erau locuințele celorlalți tâlhari, toate păreau foarte frumoase. Căci cu bunurile furate
este ușor să strălucești.
2. Nu vă voi ascunde că tâlharii aveau și ei femeile lor, iar acestea trebuiau să
împărtășească soarta prizonierilor. După ce am traversat întreaga fortăreață, ne-am întors în
piață, unde tâlharii convertiți se ocupau de prizonieri.
3. Când am apărut din nou în piață, s-a auzit o mare de înjurături din partea prizonierilor
care erau în jurul nostru, pentru că intrasem ca niște hoți să le prădam depozitele, fără să avem
dreptul să o facem. Așa că nu au vrut să asculte sfaturile tâlharilor convertiți și au cerut să fie
recunoscuți în drepturile lor de stăpâni ai cetății.
4. Eu de aceea m-am apropiat de cel care striga și i-am spus: "Ce drept aveți voi în fața
acestei cetăți? Și totuși spuneți că sunteți doar niște mercenari angajați ai stăpânului țării. Dacă
este așa, atunci nu sunteți stăpâni, ci prizonieri care au fost cuceriți de noi și, ca atare, nu aveți
nimic de spus, ci trebuie să vă supuneți la ceea ce decidem noi în privința voastră. Mai mult,
suntem dispuși să vă eliberăm imediat, dacă poți dovedi că ești cu adevărat ceea ce reprezinți."
5. Acest limbaj energic îl aducea pe cel care vocifera la reflecția că are de-a face cu cineva
care s-ar putea opune lor.
6. Așa că la început au tăcut, dar apoi au început din nou să spună că ar trebui să fie lăsați
în cetate, pentru că trebuiau să o păzească, și că ar trebui să fie lăsați în pace și să plece, pentru
că nu făcuseră altceva decât să ne amenințe puțin, iar noi am primit-o imediat ca pe o declarație
de război, atacându-i prin surprindere, învingându-i și luându-le cetatea.
7. Acum i-am făcut să înțeleagă că, potrivit legii războiului, nu puteau spune nimic pe
tărâmul spiritelor și, din moment ce adoptaseră această lege în fortăreața lor și o aplicaseră cu
grijă, așa cum dovedea marele muzeu de obiecte furate, atunci nu trebuiau să se mire că acum le
vom distruge imediat fortăreața.
8. Așa că le-am făcut semn îngerilor, iar ei s-au îndreptat cu pași repezi spre cetate, ca și
cum ar fi început să o distrugă, învârtindu-se în jurul ei cu pași repezi, în timp ce se auzea un
mare zgomot și un tunet de ziduri care se prăbușeau.
9. Tâlharii au auzit cu groază vuietul și tunetul și nu știau dacă acest lucru era posibil,
deoarece îngerii nu aveau uneltele necesare.
10. Și Eu i-am zis comandantului cetății și șefului său de stat major: "Veniți, ca să
examinați împreună cu Mine cetatea voastră, așa cum arată acum!"
11. Imediat s-au ridicat cu toții, chiar și soldații simpli, și au venit cu Mine și cu însoțitorii
Mei să vadă ce s-a întâmplat. Cât de uimiți au fost, însă, când au văzut ca n-a mai rămas nimic din
cetate, dar nici din defileu, care era umplut cu pământ! Nu le venea să creadă ce vedeau și se
uitau cu uimire, întrebându-se cine eram Noi, de puteam să transformăm atât de repede această
imagine a defileului și a fortăreței într-un teren plat.
12. Eu m-am întors către comandantul cetății și i-am spus: "Ei bine, nu ai pretenții să
reconstruim bârlogul tău de hoți? Dar dacă aveți un stăpân al țării, în fața căruia să vă prezentați
plângerea împotriva noastră, atunci vom merge cu voi și ne vom primi pedeapsa. Așa că ridică-te
cu banda ta de tâlhari și condu-mă la stăpânul tău! Pentru că, vezi tu, te-am făcut să distrugi
totul; chiar și camerele interioare ale locuinței tale au dispărut până la temelii, împreună cu
muzeul foarte valoros de obiecte furate. Deci nu mai ai nimic de căutat și nici un motiv să rămâi
aici."
13. Comandantul s-a uitat îngrijorat spre locul unde se afla locuința lui și, cum nu mai
vedea nimic din tot ce fusese acolo înainte, a rămas ca o piatră în fața noastră și ne-a examinat cu
priviri înfricoșate.
14. Eu însă i-am spus: "Nu te teme, nu-ți vom face nici un rău; am pus să fie distrusă aici
doar iluzia ta, ca să te eliberezi de delirul pe care ți l-ai clădit cu ajutoarele tale. Acum tu și
legiunea ta sunteți liberi de tot ceea ce vă era drag și iubit, dar din care nu a ieșit nimic bun.
15. Acum spune-Mi: Ce vrei să întreprinzi cu legiunea ta? Dacă vreți să vă convertiți
împreună cu complicii voștri, vă voi lua cu noi și vă voi întreține. Dacă vreți să întreprindeți
altceva, spuneți-Mi liber, căci noi nu suntem hoți sau slujitori ai războiului și de aceea nu luăm
nici măcar prizonieri, ci căutăm doar ceea ce s-a pierdut din turma lui Dumnezeu. Dacă doriți să
veniți la Dumnezeu, prin Mine sunteți bineveniți.
16. Dacă nu vrei, atunci ești liber de noi. Căci nu ai de ce să ne acuzi, căci nu cunoști alt
stăpân decât pe tine însuți; dar Eu sunt un Domn puternic și înaintea Mea trebuie să se plece
toate lucrurile. Dacă, de exemplu, ai construi din nou o nouă fortăreață undeva, poți fi sigur că te
voi găsi. Și atunci veți experimenta același lucru care vi s-a întâmplat aici. Așa că gândiți-vă bine
ce veți alege. De la Mine, sunteți liberi.
17. După aceste cuvinte, m-am întors către îngerii care veneau deja spre noi și am spus:
"Copiii mei! V-ați îndeplinit bine sarcina. Prin urmare, să stăm din nou aici și să luăm o gustare.
De aceea, asigurați și pâinea și vinul necesare, dar cu atât mai mult, pentru ca și acești prieteni
triști cu femeile lor speriate să aibă ceva de mâncare, înainte de a ne despărți, în cazul în care
între timp se vor hotărî să nu rămână cu noi.
18. Îngerii au plecat cu pași repezi și au dispărut în pădurea vecină, care se afla lângă
fosta cetate, dar au apărut din nou după câteva minute, încărcați cu pâine și vin, și au pus totul în
fața mea. Acum Eu mi-am pus mâinile peste mâncare, am binecuvântat-o și am împărțit-o
tuturor, ceea ce s-a făcut repede.
19. Apoi am spus: "Mâncați și beți în cinstea lui Dumnezeu, Tatăl vostru Isus, care a
binecuvântat și Pâinea la Cina cea de Taină, a frânt-o și a spus: "Luați și mâncați și, de câte ori o
veți face, gândiți-vă la Mine! Așa că atunci a binecuvântat și vinul, așa cum fac și eu astăzi, și a
spus: "Beți din el toți, căci acesta este sângele legământului cel nou, care se varsă pentru voi, spre
iertarea păcatelor.” Așa că beți și astăzi în cinstea și în amintirea acelui eveniment istoric de
importanță supremă, când prin pâine s-a simbolizat Doctrina lui Dumnezeu, iar prin sânge
Iubirea lui Dumnezeu ca răspuns spiritual. Dar acum stați jos și mâncați.
۞
Capitolul 29
Îngerii mărturisesc că au fost prima dată diavoli.
Propunerea de a face îngeri din tâlharii criminali.
(Discursul îngerilor cu tâlharii ucigași și cum din diavoli s-au transformat în îngeri. -
Comandantul se gândește că el, ca diavol superior, poate deveni un înger superior și se declară
gata să se convertească. - Discursul Ghidului potrivit căruia este mai bine să fii convertit ca bogat
decât ca sărac. - Îngerii îi instruiesc pe tâlharii proaspăt convertiți).
1. De data aceasta, îngerii s-au așezat lângă tâlhari și au mâncat și au băut cu ei. Cu toate
acestea, ei nu au putut lăuda îndeajuns bunătatea pâinii și a vinului și i-au întrebat pe îngeri de
unde au luat toate acestea atât de repede. Îngerii au spus că erau spirite înalte și că, prin urmare,
tot ceea ce își doreau era disponibil pentru ei și tot ceea ce își doreau trebuia să se întâmple. Dar
ei înșiși nu erau stăpânii acestei Puteri, ci făceau doar ceea ce li se poruncea și doar prin Puterea
lui Dumnezeu pe care o slujeau.
2. Tâlharii au ascultat cu atenție ceea ce spuneau îngerii și au întrebat dacă nu cumva și ei
ar putea deveni ceea ce erau. "Cu siguranță! Eram oameni, și păcătoși cum sunt oamenii, dar ne-
am străduit cu onestitate să împlinim voia lui Dumnezeu. Când am venit în lumea spiritelor, am
fost instruiți cu privire la ceea ce trebuia să facem."
3. Atunci comandantul a spus: "Dar voi erați tineri și binevoitori, pentru că nu ați gustat
încă din plin viața depravată a lumii! Căci acest lucru este evident din prospețimea tinereții și
frumusețea voastră; noi, pe de altă parte, am fost oameni adevărați și în parte deja bătrâni, astfel
încât arătăm ca niște diavoli în comparație cu îngerii.
4. Îngerii au zâmbit un pic șmecherește și au spus: "Da, da, este ceva similar. Dar și noi am
fost o adunătură de oameni și de păcătoși. Dintre aceștia, unii dintre noi au trebuit să ne croim
drum din abisul iadului, și arătam oribil. Vedeți, totul a dispărut! Și cu cât ne înălțam mai mult
spiritual, ajungând mai sus în iubire și umilință, cu atât deveneam mai tineri și mai frumoși. Prin
urmare, și voi puteți deveni la fel, dacă urmați Legea Iubirii."
5. După această explicație, comandantul le-a spus oamenilor săi: "Prieteni! Îmi place
foarte mult precizarea despre transformarea diavolilor în îngeri. Eu sunt cu siguranță un diavol
superior, iar voi nu sunteți cu nimic mai buni decât niște diavoli, și nici măcar frumoși. Dacă, de
fapt, vă uitați la voi și la aceste figuri minunate, atunci aveți un concept cu adevărat viu al
diavolilor și al iadului. De aceea mi-a venit dorința să devin dintr-un diavol superior, un înger și,
dacă se poate, și un înger superior.
6. De aceea eu cred că aceasta nu vă va face rău; dar fiecare să facă ce vrea. Eu sunt ca
romanul care spunea: "Ubi bene, ibi patria"(”Unde mă simt bine, acolo e patria mea”) și, într-o
astfel de companie și cu o hrană cerească, nu-mi va părea niciodată rău că am făcut acest pas.
7. Eu rămân la decizia mea. Ce ați vrea să întreprinde-ți fără mine, fără cetate, fără să
aveți ce mânca? Va sfătuiesc: să rămânem împreună și să lăsăm ca acești diavoli deveniți îngeri
să ne instruiască să începem în viața de înaltă spiritualitate, și cu siguranță nu vom regreta că
am făcut acest pas decisiv!" La acest discurs ciudat al comandantului, ceilalți tâlhari au spus: "Nu
avem nimic împotrivă, dar acum am dori să auzim de la ceilalți tâlhari, care mai înainte voiau să
ne instruiască și să ne convertească, când noi încă nu voiam să auzim nimic despre asta, pentru
că eram prea atașați de bunurile și de cetatea noastră; dar acum, că totul este distrus și am
devenit cerșetori fără adăpost, suntem în schimb dispuși să acceptăm orice ne va oferi pâine și
adăpost. Acum am dori ca cei care au fost tălhari să spună dacă sunt mulțumiți și dacă drumul nu
a fost prea greu. Atunci vom decide.
8. Un înger i-a chemat imediat pe tâlharii convertiți și le-a spus să povestească
experiențele lor de la început, pentru ca frații să audă cum stăteau lucrurile la noi.
9. Astfel, tâlharii au povestit toate experiențele pe care le avuseseră până atunci, pe care
noii tâlhari le ascultau cu cel mai mare interes. Și când și-au terminat povestea, noii tâlhari au
declarat că și ei doresc să rămână cu noi și să vină cu noi.
10. M-am apropiat de ei și le-am spus: "La voi este ca la cei bogați: atâta timp cât au
destul din toate, nu vor să audă nimic despre Dumnezeu și despre pocăință! Dar dacă o
nenorocire vine peste ei și devin cerșetori, atunci cu siguranță vor fi auziți zicând: "Dumnezeu să
mă ajute!"
11. Cu toate acestea, este mult mai bine să te comporți conform poruncilor divine dacă
mai ai încă buzunarele pline, pentru că atunci poți face binele, iar astfel de darnici sunt foarte
bineveniți la Dumnezeu, căci bogatul rareori are o inimă caritabilă și face binele în tăcere. Astfel
de binefăcători care se lasă lingușiți în patru vânturi prin intermediul ziarelor publice, în
realitate nu au dat de fapt nimic, deoarece recompensa lor este lingușirea populară, care
servește scopurilor publice și politice.
12. Și aici, pe tărâmul spiritelor, este la fel: cine face mai mult bine prin iubirea inimii sale
a făcut mai mult decât cel care își ascute buzele cu ea! Cazul este diferit atunci când discursul
public are ca subiect îndemnul la caritate; atunci vorbitorul a făcut mult bine și, prin urmare, la
fel va fi și răsplata sa.
13. Totuși, acest lucru nu ar trebui să fie un reproș pentru voi, pentru că instrucția
voastră spirituală este încă pe cea mai joasă treaptă și, prin urmare, esența voastră rămâne
nealterată.
14. Dar acum îi voi delega pe slujitorii Mei să vă instruiască în toate lucrurile, și așa va fi!
15. Îngerii au intrat imediat în mijlocul oștirilor și i-au instruit pe tâlhari în tot ceea ce
trebuiau să știe, pentru a putea intra în compania noastră. Desigur, în același timp, nu s-a uitat să
se explice că trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor săvârșite și cum să
facem acest lucru, pentru a obține iertarea.

۞
Capitolul 30
O comunitate a cărei deviză este iubirea frățească,
oferă o masă companiei.
(Sosire într-un loc unde toată lumea trăiește într-o comunitate fraternă. - Binecuvântarea
mesei oferite de locuitori. - Cântarea de laudă a îngerilor și servirea mâncărurilor cerești în cea
mai veselă dispoziție).
1. După ce îngerii și-au terminat învățătura, am plecat din nou și am mers acum în țara
despre care am vorbit deja, unde ar fi trebuit să locuiască stăpânul țării fortăreței. Noi ne-am
oprit într-un mare spațiu deschis și am întrebat de stăpânul locului.
2. Dar sătenii au spus: "Noi nu avem un stăpân, ci suntem doar frați și surori și trăim în
pace și fericiți împreună. Într-adevăr suntem o comunitate de frați și surori, în care fiecare își
face datoria, și astfel trăim unul pentru toți și toți pentru unul.
3. Acum Eu le-am pus doar întrebarea: "Este acesta un principiu al vostru sau aveți și voi
iubire pentru aproapele vostru? Vedeți, noi suntem foarte mulți, dar și locul vostru este foarte
mare, așa că ați putea să ne oferiți o masă de fructe, căci pomii voștri sunt foarte plini și copți.
4. "O, da, o facem cu plăcere", au răspuns ei. "Anul acesta, de fapt, avem multe fructe. Mai
aveți nevoie de ceva? Vă oferim cu plăcere ceea ce avem și sunteți bineveniți la noi.
5. La care am spus: "Sunteți oameni buni, și astfel de oameni nu trebuie să rămână fără
răsplată de la Mine. Noi mergem pe pajiștea cea mare și trebuie să veniți cu toții, niciunul să nu
rămână acasă, și să aduceți suficiente fructe, ca să avem cu toții de mâncare, iar apoi vă voi
pregăti o surpriză specială.
6. Locuitorii grijulii au alergat la copaci și au cules o mare cantitate din cele mai bune
fructe coapte, le-au încărcat în multe căruțe și au venit cu acestea la noi pe pajiște.
7. Acum i-am pus pe îngeri să se aranjeze și le-am spus să se ducă să aducă pâine și vin.
De data aceasta, îngerii au dispărut și după câteva minute au adus atât de multă pâine și vin
încât chiar și numărul mare de oameni din acel loc a putut fi servit. Bineînțeles, cu cât se
înmulțea numărul celor prezenți, cu atât mai mulți îngeri apăreau de fiecare dată cu pâine și vin,
la fel și acum. Ne putem imagina surpriza localnicilor când i-au văzut pe îngeri dispărând și
reapărând, așezând în fața Mea tot ceea ce aduseseră.
8. După aceea, i-am pus pe toți să se așeze, am binecuvântat fructele, pâinea și vinul și am
împărțit totul în mod egal. Când distribuția a fost terminată, îngerii au venit din nou la Mine și au
stat reverențios la o anumită distanță, așteptând comanda Mea. Acum i-am pus pe îngeri să se
alinieze în cor și să le cânte un cântec de laudă în cinstea lui Dumnezeu pentru masă.
9. După ce s-a format corul, le-am spus oamenilor din localitate: "Sunteți protestanți și
oameni foarte buni, așa că trebuie să vi se pregătească multă bucurie astăzi".
10. Apoi am pus îngerii să cânte cântecul de laudă și toți cei care nu auziseră încă
cântecul îngerilor s-au trezit în cea mai mare uimire, pentru că nu auziseră niciodată ceva atât
de ceresc.
11. După cântecul de laudă, am pus să se servească masa, pentru care toți au fost din nou
uimiți, pentru că nu mai mâncaseră niciodată fructe atât de bune, căci Eu, prin voia Mea, am
făcut ca gustul fructelor să fie bun în mod ceresc. În special, oamenii locului erau plini de laudă,
pentru că și ei, pentru prima dată, primiseră această hrană cerească.
12. Toți s-au bucurat și au discutat între ei, povestindu-și unii altora ceea ce trăiseră; dar,
cu intenție, Eu nu am permis ca discursul să cadă asupra lui Martin Luther. Abia la sfârșitul
mesei le-am spus oamenilor din acel loc că va apărea cineva ca lider al protestanților, așa că ar
trebui să fie gata să-l asculte.

۞
Capitolul 31
Luther se prezintă în fața fraților protestanți și este aclamat. Plecarea
celor peste 200.000 de oameni spre regiunea
stâncoasă a romano-catolicilor
(Apariția și discursul lui Martin Luther și salutul zgomotos al fraților protestanți invitați
să urmeze compania. - Călătoria și sosirea într-o regiune foarte stâncoasă, așa cum este
interiorul locuitorilor săi. - Învățătură a Ghidului despre virtuțile care trebuie atinse pentru a fi
adevărați locuitori ai Cerului. - Răbdarea plină de iubire este toiagul călătorului spre Tatăl).
1. După aceste cuvinte, Martin Luther s-a prezentat și i-a salutat cu următoarele: "Dragi
frați și surori! În calitate de fondator al religiei protestante, eu, Dr. Martin Luther..." La această
mențiune, s-a auzit un răsunet: "Trăiască învățătorul și apostolul nostru al Reformei!"
2. Când bucuria s-a potolit, a continuat: "Ca învățător al adevăratei doctrine a lui Hristos,
am împărtășit cu voi atât bucuria, cât și durerea, așa cum le aduce viața plină de vicisitudini.
După mulți ani de activitate de succes, dragul Tată ceresc a hotărât și m-a chemat la Sine, din
lumea confuziei și a persecuției, la viața spirituală. Acum stau aici în fața voastră și vă pot spune
cu bucurie că viața mea este binecuvântată și răsplata mea este mare. Căci sunt pe calea care
duce la Tatăl, ceea ce se vede și din acompaniamentul tinerilor care ne-au cântat un cântec atât
de frumos de laudă lui Dumnezeu pentru masa dăruită și binecuvântată. Masa cerească îți arată,
de asemenea, că suntem înconjurați de îngeri și că progresăm în iubirea noastră pentru
Dumnezeu.
3. Grija voastră de a ne găzdui cu fructe a avut cel mai bun efect asupra mult iubitului
nostru Ghid către Tatăl în noul Ierusalim. De aceea a decis să vă anunțe prin mine că iubirea
voastră reciprocă pentru Dumnezeu și pentru aproapele L-a determinat să vă aducă alături de
noi. Așa că rămâneți cu noi fără întârziere și lăsați totul aici în pace. Deja alții vor veni în această
regiune și vă vor lua locul, în timp ce voi veți putea veni cu noi la Tatăl Isus, unde veți găsi
lucruri mult mai frumoase și mai bune decât cele pe care le veți lăsa aici. Așa că nu vă gândiți
prea mult la asta, ci profitați de această oportunitate unică și urmați-ne!
4. Oamenii locului nu s-au lăsat rugați de două ori acest lucru și, când Martin Luther a
terminat, au exclamat cu toții: "Osana Dumnezeului și Mântuitorului nostru Isus! Aleluia
iubitului nostru Isus, Răscumpărătorului nostru! Vom veni cu voi, vrem să venim cu toții și să nu
lăsăm pe nimeni în urmă! Căci ceea ce am văzut și am trăit aici este o dovadă suficientă pentru
noi că tu ai spus adevărul. Prin urmare, ura pentru învățătorul nostru de credință Martin
Luther!"
5. Oamenii locului și toți ceilalți au pornit la drum. Cu aceasta, într-adevăr, discursul a
luat sfârșit, la fel și șederea noastră. Am pornit la drum după ce grupul noastru de oameni
ajunsese deja la 200.000 de capete, îndreptându-ne spre o altă regiune foarte pustie. După un
marș de câteva ore, am ajuns în cele din urmă într-o regiune foarte stâncoasă, unde nimic nu era
bine dezvoltat, ci doar câteva forme de produse vegetale.
6. Eu le-am spus celor din grup: "Uitați-vă la regiune! Așa cum sunt oamenii în interior,
așa este și mediul lor exterior. Pentru că ea a fost așezată în exterior de viața lor spirituală
interioară, și astfel vedeți aici regiunea pustie a vieții spirituale a locuitorilor săi. Aici va trebui
să ducem o mică luptă pentru a ne învinge natura noastră, pentru a nu proceda într-un mod
pedepsitor.
7. Până acum i-am adunat pe protestanți în marea noastră captura de pești. Acum va fi
pusă la încercare răbdarea ta față de preoții romano-catolici, fanatici, intoleranți și față de
credincioșii lor. Fiți atenți să le răsplătiți răul cu binele, cu iubirea, căci locuitorii Cerului trebuie
să fie perfecți în iubire, smerenie și răbdare ca și Tatăl lor Isus, altfel sunt imaturi pentru Cer,
unde domnește doar iubirea. De aceea v-am condus aici: pentru a vă testa virtuțile.

8. Copiii Tatălui trebuie să aibă numai virtuți bune și să nu cunoască nici o diferență între
oameni, așa că nici ura religioasă, nici ura națională, nici un alt rău nu trebuie să-i facă de rușine
față de vecinii lor, ci trebuie să-i considere pe toți egali, fie că sunt prieteni sau dușmani. Așa
cum Dumnezeu nu cunoaște nici o diferență între copiii Săi, așa și voi trebuie să nu cunoașteți
nici una! Ei sunt frații și surorile voastre, pentru că sunt copiii aceluiași Tată ca și voi; de aceea
trebuie să aveți cea mai mare răbdare cu ei și să nu răsplătiți răul cu rău, ci cu bine! Căci atâta
timp cât sunt răi și fac diferențe între oameni, până atunci vor fi de un spirit întunecat, iar pe cel
care nu are lumină în întuneric, nu trebuie să-l urăști și să-l condamni, ci să-l iei cu iubire de
mână și să-l scoți cu îndrumare iubitoare din labirintul său spiritual.
9. Vezi, aceasta este sarcina ta în călătoria noastră! Și cu cât mai repede vă veți fi stabilit
ca copii ai Tatălui, cu atât mai repede ne vom apropia de țelul călătoriei noastre de încercare și
vom fi ajuns la Tatăl. Trebuie să fiți plini de iubire, iar când acest lucru va fi realizat, atunci veți fi
la sfârșitul încercării. Așa că țineți minte acest lucru pentru învățătura voastră decisivă! Este, de
fapt, toiagul călătorului către Tatăl iubirii. Acum, însă, vrem să ne dovedim norocul, așa că să
pornim cu curaj, având în fața noastră doar scopul Răscumpărării acestor sărmane suflete."
۞
Capitolul 32
Un preot catolic susține că Biserica Romană este singura
care îi face pe oameni binecuvântați
(Meditația întregii companii asupra invataturilor Ghidului și înțelegerea faptului că Cerul

este comuniunea tuturor oamenilor. - Un preot catolic declară că biserica romană este singura
care face binecuvântare și că papa este un reprezentant al lui Hristos și succesor al lui Petru. -
Ghidul replică că istoria trebuie dovedită prin documente de epocă, nu prin insulte și certuri).
1. Tăcută și interiorizată, marea companie a înaintat și a reflectat asupra dificilei sarcini
pe care o aveau de îndeplinit, pentru a cuceri Cerul și a ajunge la Tatăl. Abia acum le era clar de
ce promisiunea lui Hristos nu se putea împlini pe deplin. Acum au înțeles că venirea în Cer
înseamnă: reunirea tuturor popoarelor, limbilor, națiunilor și religiilor, fără nici o diferență!
2. Acum le-a devenit clar misterul unirii lupului cu mielul, a leului cu boul etc., pentru că
aceasta însemna că patimile interioare dintre oameni și diferențele lor detestabile trebuiau să fie
depășite și îmblânzite; de aceea, fiecare s-a hotărât să îndure toate împotrivirile, fără murmur,
fără răutate și cu dorința de a răsplăti cu binele
3. În aceste considerații și premise tăcute am ajuns în cele din urmă la locul foarte
important, care ascundea însă mulți oameni săraci înfășurați în zdrențe. Am intrat încet în ea și
am întrebat cine locuia acolo, deși toată lumea știa deja din clarificările Mele cine era acolo.
Imediat au apărut niște preoți care au spus: "Aici este o comunitate romană, dar voi cine sunteți?
Sunteți și voi de religie romană?"
4. Și M-am anunțat Eu, zicând: Ce religie este aceasta, cea romană?
5. "Nu ai auzit de religia romano-catolică și de religia romano-creștină? Ce om ești tu, de nu
cunoști această religie? Este răspândită pe tot pământul, și tu n-ai auzit niciodată de ea?”
6. Dar Eu i-am răspuns: "Desigur, am auzit deja de această religie, dar nu cunosc nici o
religie romană sau romano-catolică, ci doar religia creștină ca fiind singura care te face
binecuvântat.”
7. "Ei bine da, este vorba de romano-catolici."
8. În regulă! Dar spune-mi un lucru: de ce nu o numiți religie creștină? Căci Hristos a fost
fondatorul ei, care nu a fost niciodată la Roma.
9. La aceasta, preotul a răspuns: "Este foarte adevărat că Hristos nu a fost niciodată fizic la
Roma. Dar din punct de vedere spiritual a fost, pentru că El este Fiul lui Dumnezeu și, ca atare, este
pretutindeni, așa că a fost și la Roma, iar reprezentantul Său este Papa nostru, Sfântul Părinte de
la Roma. Papa, ca succesor al lui Petru și reprezentant al lui Hristos, definește acum religia
creștină - al cărei cap pe pământ este papa - ca fiind romano-catolică, deoarece capul ei se află la
Roma, unde primul papă, apostolul Petru, și-a ridicat primul scaun episcopal."
10. La această explicație am pus întrebarea: "Trebuie să-mi dovediți din Sfânta Scriptură
că Petru a fost la Roma și a fost primul episcop al Romei, pentru că Eu nu găsesc nicăieri acest
lucru dovedit!
11. Această întrebare i-a înfuriat pe preoți, care au început să ne insulte și să ne
suspecteze că am putea fi eretici și, probabil, protestanți, care acum făceau incursiuni pentru a
afecta adevărata biserică mamă a creștinismului.
12. Eu, însă, i-am întrerupt spunându-le: "Ascultați, opozanților! Istoria nu poate fi
dovedită prin insulte, dispute și suspiciuni, ci prin documente scrise ale vremii! Ei bine, unde le aveți
pe acestea, care sunt singurele importante pentru noi?"
13. Preoții au început din nou să ne insulte, spunând că suntem eretici, dacă nu credem
ceea ce biserica infailibilă a învățat în toate timpurile și, prin urmare, trebuie să fie adevărat și
ceea ce susține.
14. "Bine!", am spus Eu. "Te voi crede cu plăcere, pentru că nu mă interesează să mă cert cu
tine și să-ți târăsc religia prin noroi, ci vreau doar să știu adevărul și dacă lucrurile sunt într-
adevăr așa cum pretinzi tu. Căci pentru Mine, într-adevăr, adevărul este mai presus de orice, și de
la el Eu nu cedez nici un fir de păr, deci nici măcar în confruntarea cu voi; de aceea, concentrați-vă
mai bine și răspundeți-ne!"
۞
Capitolul 33
Contraargumente istorice ale falselor tradiții romane
cu trei mari minciuni catolice
(Învățături ale Ghidului despre modul în care s-au format tradițiile: despre istoria lui
Petru din anul 33, până în anul 59; despre scrisoarea lui Petru din anul 57; despre noul Babilon,
numit mai târziu Bagdad, până la comunitățile sale diecezane, care se răspândiseră de la Marea
Neagră până în Asia mică și în Asia.)
1. Acest răspuns decisiv i-a făcut pe cei înfierbântați să reflecteze și de aceea ne-au spus:
"Am găsit această Doctrină consemnată în toate secolele și, prin urmare, o credem! Cu siguranță
nu este consemnat în Noul Testament, ci păstrat prin tradițiile pe care părinții bisericii le-au
colectat și ni le-au lăsat moștenire, iar acestea sunt de necontestat, pentru că încă din primul secol
au început să consemneze acest adevăr istoric. Și acest lucru a continuat timp de mai multe secole,
rafinându-se și estompându-se.”
2. "Acest lucru poate fi auzit, dar nu este ușor de crezut. Nu știți voi din ce motive au apărut
astfel de rapoarte? Voi tăceți, pentru că nu știți! Dar Eu știu! De aceea, ascultați clarificările Mele,
pentru care vă pot da chiar dovezi vii. Dar acest lucru va veni mai târziu; deocamdată doresc doar
să vă spun faptele, și deci să ascultați:
3. Ca să spunem adevărul, prima relatare este de la sfârșitul secolului I, dar aceasta nu
relatează nici felul morții, nici locul în care a murit Petru. Dar dacă acesta nu știa nimic despre
asta, care dintre ei ar trebui să știe mai bine? Nu știți că tradițiile sunt extrem de nesigure? Și cu
cât un lucru era notat mai târziu, cu atât era mai îndoielnic în ceea ce privește adevărul la care se
referea. Și așa este și în acest caz!
4. S-a auzit, este adevărat, despre moartea și locul unde Petru și-a dat ultima suflare pentru
noua Doctrină. Și la Roma a fost notat cu precizie, dar faptul că Babilonul și nu Roma a fost
menționat în acest sens, nu a fost pe placul episcopilor romani. De aceea, ei au ascuns aceste note și
au făcut cunoscut doar modul în care a murit, iar în loc de Babilon, numele purtat anterior de
Bagdad ca noul Babilon, deoarece cel vechi era deja în ruine, a fost menționat orașul Roma ca loc
al răstignirii sale.
5. Ulterior, însă, știrile originale au fost distruse și, prin urmare, au rămas știrile falsificate.

De la așa-zișii părinți ai bisericii, se menționează cu siguranță aproximativ cum a murit etc., dar
aceasta este doar ceea ce se știa pe ici, pe colo, dar adevărul nu a fost niciodată făcut public, pentru
că ar fi afectat autoritatea episcopatului roman. Și cu asta aveți acum întreaga istorie adevărată
în principalele caracteristici. Ce ai de răspuns acum?"
6. Această precizare a Mea i-a înfuriat pe preoți, care cu siguranță ar fi pus să ne prindă,
dacă nu s-ar fi temut de puterea noastră superioară. Dar, în schimb, ei au strigat, și cu ei și mai
mult oamenii locului, numindu-ne mincinoși, eretici, răzvrătiți, etc. Dar noi am tăcut și i-am lăsat
să-și spună părerea.
7. După ce s-au liniștit din nou, Eu le-am spus preoților: "Acestea sunt toate argumentele
voastre cu privire la veridicitatea scaunului lui Petru la Roma, sau mai aveți și altele care să ne
poată fi dovedite? Spuneți-mi: cu ce ne puteți convinge că Petru a fost episcop al Romei din 42
până în 67 fără întrerupere și că a locuit acolo? Ce documente istorice aveți pentru asta?"
8. La aceasta preoții au răspuns: "Tradițiile, notele părinților Bisericii: acestea sunt decisive
pentru noi, și nu ceea ce Tu pui pe masă. Lasă-ne deci cu credința noastră, care este bine stabilită și
este pentru noi singura decisivă, nu cu ceea ce ne-ai pus Tu înainte! Pentru că nu ai altă
demonstrație decât pe Tine însuți, și asta nu ne este de ajuns! De asemenea, cerem de la Tine
demonstrații plauzibile, care să fie întemeiate, așa cum Tu dorești să fie întemeiate ale noastre,
adică prin surse de timp."
9. La aceasta Eu am răspuns: "Dacă nu se cere mai mult, atunci pot deja să dau dovezi, iar
dacă altfel nu credeți în Mine, atunci credeți-l pe Petru! Pentru că suntem pe tărâmul spiritelor și
aici multe sunt posibile.”
10. La acest discurs, preoții au început să râdă și tot poporul cu ei, strigând: "Auziți! Auzi!
Acești nebuni pretind că ne aflăm pe tărâmul spiritelor! Iar noi am fi deja morți, fără să știm nimic
despre asta! Ascultați: cu astfel de vorbe nu ajungem departe! Haideți să rămânem în realitate și
să lăsăm deoparte astfel de năzbâtii. Dați-ne dovezi că Petru nu a fost episcop timp de 25 de ani
întregi și nici nu a locuit la Roma!"
11. Le-am răspuns: "Nu știți în ce an a fost ucis Iacov, fratele lui Ioan Evanghelistul, de
către Irod?"
12. Ei au spus: "Asta a fost în jurul anului 44."
13. "Bine!", am spus Eu. "Și mai știți că Petru, după moartea lui Iacov, a fost aruncat de Irod
în temnița din Ierusalim. Acum spuneți-Mi: cum stau lucrurile cu cei 25 de ani neîntrerupți ai lui
Petru la Roma? Acest lucru este deja neacceptat de criticii istorici, deci este o minciună, și tocmai
prima! Atunci vă întreb: ce a trebuit să caute și să facă Petru ca episcop al Romei, care era atunci
la Ierusalim?". Preoții au rămas tăcuți și au așteptat noile Mele obiecții!
14. De aceea Eu am spus: "Spuneți-Mi cum stau lucrurile cu această întrebare: Pavel
relatează în scrisoarea către Galateni și în Faptele Apostolilor că la trei ani după convertirea sa,
care a avut loc în anul 34 după lapidarea lui Ștefan, a venit la Ierusalim; aceasta se întâmpla în
anul 37. Apoi, după 14 ani, deci în anul 51, la o adunare religioasă, în urma convertirii neamurilor
și a circumciziei lor după metoda iudaică, Pavel i-a întâlnit pe cei trei stâlpi ai adunării: Iacov,
fratele lui Iuda, fiii lui Iacov Alfeu sau Kleofas, evanghelistul Ioan și Petru.”
15. Spuneți-Mi: Cum se împacă aici adevărul demonstrat istoric de Noul Testament cu
tradițiile romane? Văd a doua minciună: că Petru nu a fost continuu la Roma! Văd că Petru a fost
un stâlp al comunității din Ierusalim, și nu din Roma! Văd că Pavel a venit neanunțat la Ierusalim
și l-a întâlnit acolo pe Petru care, ca unul dintre cei trei stâlpi ai comunității, nu a fost niciodată
chemat de la Roma! Eu vă întreb: Ce răspuns puteți să-Mi dați în această chestiune care să fie
valabil pentru Mine?”
16. Preoții erau ca pe ghimpi, comunitatea lor, de fapt, a început să spună: "Așa stau
lucrurile cu adevărul istoric? Am fost noi înșelați de tine? Și nu este acesta un rău? Și noi am crezut
atât de ferm în istoria voastră mincinoasă! Ascultă, dragă Omule! Dacă mai știți ceva convingător,
atunci doar vorbește! Vedem că tu spui adevărul."
17. Eu am spus: "Ei bine, dacă vreți să auziți adevărul, atunci vreau să vă dau și mai multe
dovezi ale nesustenabilității pretențiilor clericale în materie de credință, așa că ascultați-mă:

18. A treia dovadă foarte puternică că Petru nu era episcop al Romei este prima scrisoare a
lui Petru către adepții creștini din Pont (Asia Mică), Galatia, Capadocia și Bitinia (Asia Mică).
Această scrisoare a fost recunoscută de toți ca fiind scrisă între anii 51 și 61 și redactată în
Babilon, sau mai târziu numit Bagdad. Țările numite sunt toate în Asia, începând de la Marea
Neagră de-a lungul Asiei Mici, până la granița Ciliciei și, dacă vreți, puteți include și Siria, unde se
afla Babilonul și unde Petru a avut foarte devreme comunitățile sale de credință și le-a vizitat,
după cum relatează Faptele Apostolilor; astfel, îl întâlniți pe Petru în Lida, Galileea, Samaria, Iope,
Cezareea, Tir și Sidon etc., iar apoi în Iudeea, Galileea, Samaria, Iope, Cezareea, Tir și Sidon etc.,
precum și în Bitinia, Și dacă îl întâlnești pe Petru în Lida, Galileea, Samaria, Iope, Cezareea, Tir și
Sidon, etc., apoi în Iudeea, Galileea, Galatia, Capadocia, Bitinia și sub numele general de Asia, în
care trebuie să înțelegem multe regiuni și locuri din apropierea și din jurul țărilor numite în Asia,
atunci îți va fi evident că Petru avea de îngrijit o mare dieceză, dacă ar trebui să fie numită cu
numele ei actual, și că aceasta nu era în Italia, ci în Asia.
19. Prin urmare, din această clarificare rezultă cea de-a treia mare minciună a Bisericii
Romane, conform căreia Petru a fost la Roma și episcop al Romei. Acum vă întreb pe voi, preoții
care vă pretindeți demonstranți: este adevărat sau nu ceea ce am spus?"
۞
Capitolul 34
De ce Biserica Romei a interzis citirea Sfintelor Scripturi. Poporul
creștinlor observă marea companie. Un preot bătrân cedează, ceilalți nu!
(Motivul pentru care Roma a interzis citirea Sfintei Scripturi. - Invitație adresată
catolicilor de a examina compania. - Un preot senior recunoaște greșeala bisericii care i-a
condus la o viață sufletească întunecată spiritual, în timp ce ceilalți colegi de funcție îl consideră
și ei eretic și afirmă că Pavel din Roma i-a instruit pe primii creștini în Doctrina autentică a lui
Hristos și, prin urmare, biserica romană este singura care face binecuvântare!)
1. Dar preoții au tăcut; și din această cauză poporul a strigat și mai mult de revoltă și i-a
numit mincinoși și escroci. Eu, însă, i-am liniștit pe oameni spunându-le: "Vedeți, dragi frați și
prieteni, așa stau lucrurile cu dovezile istorice care provin din Noul Testament, deci din prima
sursă originară a documentelor de credință; de aceea, preoții romani v-au interzis să citiți Sfintele
Scripturi, ca să nu cunoașteți adevărul, ca să vă poată hrăni cu minciuni și înșelăciuni în materie
de credință.
2. Și așa cum se întâmplă cu scaunul lui Petru din Roma, așa se întâmplă și cu multe alte
învățături, pe care v-au forțat să le credeți ca și cum ar fi fost articole de credință dictate lor de
Duhul Sfânt, amenințându-vă cu pedepse ecleziastice. Dar, de vreme ce Eu vreau să vă eliberez de
credința alcătuită din minciuni, înșelăciuni și ceremonialuri a bisericii romane, care face ca haina
spirituală a sufletului vostru să fie atât de neatractivă încât să vă arunce în întuneric, atunci vreau
să vă spun încă alte adevăruri care, dacă le veți crede și le veți accepta, vă vor da o altă haină, o
lumină mai mare și o înfățișare mai frumoasă.
3. Astfel încât, pentru ca să Mă crezi, vă las puțin în pace, ca să vă uitați în jurul Meu, în
compania Mea, unde veți observa grade diferite ai celor care au progresat în spiritualitate. Așadar,
examinați compania Mea și consultați-o.”
4. După aceste cuvinte, m-am întors și m-am dus din nou la Martin Luther, unde m-am
consultat cu privire la impresia deosebită pe care această explicație, pe durata acestei perioade,
a făcut-o asupra preoților și a comunității lor.
5. Bieții oameni s-au dus acum în mijlocul companiei, care i-a primit foarte prietenos și
le-a dat informațiile necesare la toate întrebările lor. Dar ei au fost surprinși dincolo de orice
așteptare de frumusețea îngerilor și au întrebat de unde vin, de vreme ce erau îmbrăcați atât de
magnific și aveau o figură atât de frumoasă. Ei au răspuns, cu o amabilitate angelică, că erau
slujitorii acestui Domn care le vorbea și de aceea, prin El, erau îmbrăcați atât de frumos. Acest
răspuns a fost de ajuns pentru a-i aduce cu totul de partea Mea, așa că au alergat înapoi la
locurile lor vechi și M-au așteptat.
6. Preoții erau încă acolo îndurerați de viitorul trist care îi amenința cu explicațiile Mele.
Când au fost cu toții împreună, Eu am apărut din nou și i-am întrebat dacă sunt mulțumiți de
aspectul din jurul lor. Cu toate acestea, ei nu puteau povesti suficient despre tot ceea ce
observaseră; printre ei, unii dintre cei din companie nu erau cu siguranță încă complet avansați
în domeniul spiritual, deoarece fețele lor nu erau deosebit de atrăgătoare, dar totuși erau deja
frumoși, chiar dacă nu aveau haine albe: "Și astfel am găsit diferite gradații, dar la fel de frumoși
ca și slujitorii Tăi, nu am văzut niciunul, deși mulți păreau a fi deja foarte avansați. Pe de altă
parte, servitorii tăi sunt atât de frumoși, încât ar putea fi considerați îngeri, iar acest lucru ne-a
plăcut cel mai mult."
7. La aceasta le-am răspuns: "Oamenii, ca fii ai lui Dumnezeu, sunt cu toții așa de frumoși și
devin și mai frumoși, dacă se orientează exact după Voința lui Dumnezeu și după poruncile Sale
veșnice, așa că nici voi nu sunteți excluși, dacă vreți să trăiți și să lucrați în conformitate cu
Adevărul pe care Eu vi-l voi comunica acum.”
8. Acum s-a făcut o mică pauză. Când preoții au observat calmul, unul dintre ei a început
să-mi vorbească: "Din ceea ce vedem, Tu ești un Domn mare și puternic, și începem să credem că
suntem cu adevărat spirite; căci caracterul pașnic al mulțimii uriașe a poporului Tău care vine cu
Tine, hainele lor, mai ales ale tinerilor, pe care îi putem crede cu adevărat îngeri, ne arată că
suntem într-o stare diferită, față de ceea ce am crezut până acum. Probabil că este vina obscurității
noastre de credință faptul că avem un spirit atât de întunecat, deoarece până acum nu am fost
conștienți că nu trăim printre oameni din carne și oase.
9. Eram aici ca niște nebuni, într-o închisoare spirituală, și nu percepeam deloc schimbarea
stării noastre; doar amurgul straniu, care nu dispărea, ne părea ceva singular. Eu, însă, Îți spun:
am trăit ca niște idioți, fără să știm că ne aflăm pe tărâmul spiritelor! Și cred că noi înșine suntem
vinovați de faptul că am căzut în această mizerie, așa că ne dorim să fim transferați din nou în
acele condiții în care putem distinge lumina de întuneric. Eu, în ceea ce mă privește, aș fi de această
părere; ce spuneți voi, dragi colegi de breaslă?"
10. Dar ei au fost complet surprinși de turnura evenimentelor și au spus în unanimitate:
"Nu, nu există așa ceva; noi suntem și rămânem preoți, pentru că ne cunoaștem datoria și nu ne
vom lăsa înșelați atât de repede ca voi, întrebându-ne dacă trăim în carne sau în spirit! Să
examinăm mai întâi totul cu exactitate și numai atunci va deveni clar cum stau lucrurile pentru
noi!
11. Faptul că Petru nu a fost la Roma nu face ca religia noastră romano-creștină să fie
eretică, dar religia voastră, după părerea noastră, este eretică; pentru că oricine nu crede în
biserica noastră, care este singura biserică care te face binecuvântat, este un eretic conform legilor
bisericii, și la fel sunteți și voi, care ați intrat cu forța la noi fără permisiunea noastră. Vrem să vă
răspundem! Pentru Tine, cunoscător rafinat al istoriei. Așa că, dă-i drumul și vorbește, noi te vom
asculta."
12. Acest răspuns al colegilor săi l-a surprins nu puțin pe bătrânul preot, așa că le-a spus:
"Voi puteți să faceți după voia voastră, eu voi face după voia mea, așa că vreau să vă ascult. Oricine
va susține pe cel drept, adică oricine îmi va demonstra adevărul prin Sfintele Scripturi, pe acela îl
voi crede; în viitor voi rămâne cu el. Aceasta va fi recunoștința mea! Și aceasta va rămâne!" După
aceste cuvinte a tăcut.
13. În schimb Eu le-am spus preoților rămași: "Vreți să vă angajați cu Mine într-o dispută
în materie de credință? Haideți, aveți curaj! Sunt gata să vă dau răspunsurile necesare, astfel încât
edificiul vostru de minciuni și înșelăciuni să se prăbușească. Acest lucru, Eu sunt dispus să îl fac cu
atât mai mult pentru această comunitate a voastră, precum și pentru a clarifica în compania Mea
ce minciuni oribile de credință sunt hrănite și oferite ca adevăr pur bieților ascultători, și cum
biserica obligă la tăcere spiritul de adevăr din om și la credință prin pedepse bisericești și
politice.
14. Desigur, Duhul Adevărului nu poate fi suprimat, dar bineînțeles poate fi suprimat

instrumentul pe care îl conduce. Și aceasta, este sufletul, prin pedepsele trupești. Eu am terminat de
vorbit; acum poți să protestezi împotriva mea ca eretic și pentru că ți-am invadat comunitatea.”
15. Acest limbaj energic i-a speriat pe preoți și niciunul dintre ei nu a îndrăznit să se
implice într-o dispută religioasă cu Mine. Astfel au trecut câteva minute, în timp ce toți așteptau
cu atenție următoarele dispute.
16. Cum nimeni nu a vrut să înceapă, am spus: "Ați vorbit de o biserică care este singura
care face binecuvântare, iar aceasta ar fi cea romană. Ei bine, spuneți-Mi: ”când a înființat Hristos
o astfel de "biserică în Roma, care nu face decât să binecuvânteze?”
17. Această întrebare i-a lovit pe neașteptate, dar unul dintre ei s-a adunat și a spus:
18. "Totuși, este un fapt că apostolul Pavel a fost la Roma, a scris mai multe scrisori și a
instruit adunarea din Roma! Prin urmare, creștinii romani au primit din gura lui Pavel Doctrina
autentică a lui Hristos, și prin urmare, singura care face pe cineva binecuvântat, prin urmare,
Biserica romană este singura care face pe cineva binecuvântat, deoarece ceilalți s-au desprins de
ea și au predicat alte doctrine de credință, diferite de cea a bisericii lor mamă."
۞
Capitolul 35
Alte doctrine catolice, despre lucrarea preoților,
despre bisericile de piatră, despre ostia
(Doctrina autentică a lui Hristos care nu este predată de biserică. - Comparație între viața
apostolilor și viața necreștină a preoților. - Demonstrații că numai trupul omului este templul
viu al lui Dumnezeu. - Adevărul despre tabernacol și anafura (ostia în italiană). - Isus, prin
suferința și moartea Sa, a ispășit odată pentru totdeauna păcatul originar. - Minciuna despre
facerea zilnică a lui Dumnezeu și răstignirea lui Hristos în slujbă).
1. (Ghidul) "Ah, deci așa vii la Mine cu "unica care te face binecuvântat!" Totuși, trebuie să-
mi explici și Mie cum stau lucrurile cu învățăturile voastre contrare Doctrinei autentice a lui
Hristos! Acum vă pun întrebarea: "Când a învățat Pavel că preoții sunt o clasă specială de oameni
printre oameni și că ei trebuie să fie plătiți de oameni pentru minciunile și ceremoniile lor păgâne
și să fie întreținuți fără muncă? Nu cumva apostolii, după cum citim în prima scrisoare către
Corinteni, au fost nevoiți să-și câștige pâinea cu trudă, prin munca mâinilor lor? Nu au lucrat ei
toată săptămâna ca muncitori, iar în Sabat nu au instruit gratuit și liber comunitatea?"
2. Și se mai spune: "Orice muncitor este vrednic de plata sa!", atunci mai întâi muncitorul
trebuie să fie angajat de către angajator! Voi, însă, vă impuneți prin puterea bisericilor și a
pedepselor politice și îi tiranizați pe cei care ar trebui să vă angajeze, îi aruncați în închisoare, îi
torturați și îi ardeți pe rug, atunci când bieții patroni subjugați cu violență ridică un glas de
necredință sau de indignare împotriva uneltirilor voastre de credință de tălhari! A făcut Hristos
astfel, și a făcut Pavel astfel, insuflând în capetele credincioșilor principiile Doctrinei lui
Dumnezeu? Și s-au lăsat atât de mult și atât de scump plătiți? Vorbiți, voi singurii care faceți
binecuvântare!"
3. Aceste cuvinte rostite cu tot elanul au fost pentru ei copleșitoare. Căci acea epoca, într-
adevăr, fusese vremea unei mari depravări ecleziastice a învățăturilor și obiceiurilor. Iar
sărmanul popor suferise sub povara bisericii romane.
4. Preoții au șoșotit și au discutat ce ar trebui să-Mi spună, dar nu a ieșit nimic, pentru că
faptele vorbeau prea dur împotriva lor, și de aceea a spus vorbitorul: "Știi ce? Vorbește înainte și
vorbește, ca să auzim toată imputația Ta, Îți vom răspunde în cele din urmă."
5. Am spus: "Este bine, așa pot continua de îndată și să ascultați bine, ca să primesc un
răspuns bun la toate. De aceea întreb din nou: când a învățat Hristos că bisericile trebuie să fie
construite din piatră? De ce apostolii și creștinii de mai târziu nu au construit biserici timp de
câteva sute de ani? De ce ați tăgăduit credincioșilor Adevărul, pe care Hristos l-a învățat prin Pavel
în prima și a doua scrisoare către Corinteni și în scrisorile către Romani, și anume că trupul
omului este templul viu, sau chiar Biserica vie a lui Dumnezeu, și că oamenii trebuie să
sfințească acest templu prin obiceiuri nobile, prin iubirea de Dumnezeu și de aproapele prin fapte
de iubire și compasiune față de aproapele lor, și astfel să ridice propria lor inimă, în care locuiește
duhul lui Dumnezeu care se numește Isus Hristos, la un templu vrednic și viu al lui Dumnezeu? De
ce îi jefuiți pe ascultătorii voștri de adevărul credinței și îi hrăniți cu păgânism întunecat, afirmând
că bisericile construite de mâini omenești sunt templul lui Dumnezeu și că Dumnezeu locuiește
închis în tabernacol și în acele vafe (napolitane, nafura, anafura) pe care le numiți ostie?
6. Dumnezeu este pretutindeni! Ei bine, voi predați acest lucru, dar susțineți că Dumnezeu
locuiește într-un mod special în cort (tabernacol). Încuiați acest tabernacol, luați cheia și îl
deschide-ți din nou când vrei să oferiți credincioșilor acest Dumnezeu zugrăvit și creat de voi! Prin
urmare, acest Dumnezeu pe care l-ați produs este un Dumnezeu închis (prizonier) într-un aluat de
făină coaptă și, în rest, nu este chiar nimic!
7. Și, din moment ce suntem deja cu Dumnezeul vostru, atunci să trecem imediat la crearea
Dumnezeului Roman Pontifical. Spuneți-mi: Nu este scris în Epistola către Evrei că Hristos a suferit
o singură dată și, prin Jertfa trupului Său, care a avut loc o singură dată, a curățat omenirea o dată
pentru totdeauna de păcatul originar comis de Adam? De ce învățați, dimpotrivă, că Hristos S-a
sacrificat zilnic prin mâinile preoților romani de multe mii de ori Tatălui Său ceresc pentru
păcatele oamenilor și că Sfânta Liturghie este crucificarea și sacrificiul zilnic fără sânge al lui
Hristos?
8. Spuneți-Mi: voi sunteți cu adevărat spirite! Prin urmare, te simți spiritual, și totuși aveți
dureri la fel de mult ca în carne și oase! Spuneți-Mi: de ce nu ar trebui ca trupul spiritual al lui
Hristos să simtă durere, din moment ce, conform propriei voastre învățături, aceleași suferințe sunt
înfăptuite la Liturghie ca și la Golgota? Și Spuneți-Mi: ce zeu păgân comediant este acela care se
lasă făcut de oameni, adorat și, în final, mâncat în întregime?"
۞
Capitolul 36
Transsubstanțierea1 este o fabricație idolatrică păgână întunecată,
mărturisire, abuz, locurile de pelerinaj o înșelăciune.
(Care este semnificația trupului și a sângelui lui Isus? - Preoții romani, ca făuritori zilnici
ai dumnezeului lor, se situau deci mai presus de Dumnezeu. - Cum se întâmplă cu mărturisirea și
cu iertarea păcatelor. - Ancheta preoțească și polițienească prin mărturisire, introdusă în secolul
al XIII-lea. - Locurile de pelerinaj și de iertare a păcatelor sunt înșelătorii. - Dumnezeu nu
îndeplinește rugăciunile pentru bani. - Preoții, ca înșelători, trebuie priviți la fel ca hoții și
tâlharii).
1. (Vorbește Ghidul) "Nu a binecuvântat Isus, la Cina cea de Taină, doar o pâine, a frânt-o și
apoi a împărțit-o ucenicilor Săi, spunând: "Acesta este Trupul Meu", intenționând astfel să indice
Doctrina lui Dumnezeu pe care El o preda, și invitându-i: "Luați și mâncați și, de câte ori veți face
acest lucru, faceți-o în amintirea Mea?" Dacă pâinea ar fi fost cu adevărat Trupul lui Isus, atunci
apostolii L-ar fi mâncat și astfel nu ar mai fi existat Isus! Dacă ar fi de conceput că pâinea ar putea
fi Trupul lui Isus, atunci când un om rostește cuvântul de binecuvântare "Acesta este Trupul Meu"
etc., atunci acel om ar deveni un producător zilnic al dumnezeului său și, în consecință, ar fi
considerabil mai presus de Dumnezeu!
2. Dumnezeul pe care oamenii îl fabrică, îl venerează și, în cele din urmă, îl mănâncă, nu
este deloc un dumnezeu, ci o invenție păgână idolatră întunecată care, prin absurditate, întrece
toate învățăturile păgâne din antichitate!
3. Dacă Eu vă dau acum o explicație adecvată a paharului, adică a sângelui, care semnifică
1TRANSSUBSTANȚIÉRE s. f. (în religia creștină) Prefacerea miraculoasă a pâinii și a vinului din cuminecătură în trupul și sângele lui Isus
Hristos.

iubirea lui Dumnezeu pentru omenire, și a Cuvintelor lui Hristos: "Beți din el, toți", aceasta
este încurajarea la activitatea de iubire față de aproapele, așa cum Isus și-a dat sângele și viața cu
iubirea Sa pentru omenire; astfel cred că M-ați înțeles pe deplin.” După aceea, a urmat un consens
general.
4. Pentru că am terminat cu Sfânta Liturghie și cu împărtășania, trebuie să vă dau acum și
o lămurire despre cum stau lucrurile cu spovedania. Doctrina lui Hristos despre iertarea
păcatelor este logică:
5. Dacă L-ai jignit pe Dumnezeu, atunci numai Dumnezeu te poate ierta! Aici este
același caz, ca atunci când cineva îl jignește pe împărat, pe rege sau pe prințul țării; în acest scop,
legile sunt puse în practică și nimeni nu poate ierta pe cel care a greșit, în afară de însuși prințul
țării; și tot așa: nimeni nu poate ierta păcatele pe care un om le-a comis împotriva lui Dumnezeu,
decât numai Dumnezeu! Oricine, însă, își arogă această putere, devine el însuși un răufăcător
împotriva lui Dumnezeu, fără să fi iertat păcatele! Astfel, din unul, devin doi păcătoși!
6. Același lucru este valabil și pentru iertarea păcatelor pe care cineva le-a comis împotriva
aproapelui său. Nu trebuie să plătească fiecare om pentru păcatele sale? Poate un om care este
complet străin să spună: "Nu mai ești dator față de aproapele tău!?" Iar dacă creditorul, care a
împrumutat cuiva o sumă de bani, ar fi de acord cu acest lucru și ar spune: "Din moment ce acest
om, care îmi este complet străin, te-a informat că nu mai ai nicio datorie față de mine!", el ar putea
spune: "Da, bine! Cu asta sunt plătit!?" Sau nu va spune mai degrabă: "Acest străin este un nebun!
Iar tu, al doilea nebun când ai fost în stare să crezi în el asemenea prostii! Plătește, sau vei avea de-
a face cu mine!"
7. La fel se întâmplă și cu jignirile și cu rănirea aproapelui. Nimeni nu te poate ierta decât
cel ofensat și aproapele tău pe care l-ai nedreptățit. De aceea, mergeți la el și cereți-i iertare lui, și
nu celui căruia nu-i pasă! O excepție este atunci când nu se cunoaște locul de reședință al persoanei
ofensate și dacă aceasta nu dorește să ierte în ciuda cererilor repetate ale sale sau ale prietenilor
săi; atunci Dumnezeu este ultima soluție, care iartă la cererea păcătosului și îl împovărează pe cel
ofensat cu păcatul ireconciliabilității.
8. Prin acest mijloc, preoții voștri, mai ales de la începutul secolului al XIII-lea, au înființat o
inchiziție polițienească pentru a cunoaște toate secretele poporului, iar apoi, dacă se descoperea
ceva suspect, printr-un șiretlic sau de către derbedei plătiți, mulți erau calomniați și acuzați, apoi
interogați, torturați și, în cel mai bun caz, făcuți inofensivi pe rug sau, ca de obicei, uciși."
9. După această lămurire, s-a stârnit un mare murmur și amenințări la adresa preoților,
care, umflându-se de mânie, așteptau sfârșitul explicațiilor Mele.
10. "Iar locurile voastre de pelerinaj și de iertare a păcatelor nu sunt, conform explicațiilor
de mai sus cu privire la slujbe, împărtășanii și spovedanii, nimic altceva decât înșelăciuni pentru a
goli buzunarele oamenilor stupefiați și orbiți, pentru a-i jefui și pentru a le lua credincioșilor
mântuirea sufletelor lor; de fapt, într-adevăr, rugăciunile plătite, slujbele și altele asemenea nu
sunt ascultate de Dumnezeu, deoarece rugăciunile nu sunt exprimate din iubire dezinteresată față
de aproapele, ci sunt plătite ca muncitorii zilieri.
11. Este ca și cum cineva ar fi făcut o invenție în slujba unui patron de fabrică. Cu toate
acestea, el a făcut această invenție nu în timpul serviciului, ci în timpul liber, iar acum vine
patronul fabricii și spune: "Invenția este proprietatea mea, pentru că ești în serviciul meu.” Eu vă
întreb: "Ce drept ar avea stăpânul fabricii asupra acestei invenții?" Eu vă spun că nici unul, și într-
adevăr: muncitorul îl reprezintă pe plătitor, el este cu siguranță subordonatul lui, preotul în
schimb este stăpânul nedrept al fabricii care își însușește invenția fără să aibă nici un drept la ea,
nici să facă rău muncitorului! De aceea, stăpânul fabricii ar fi un hoț și un tâlhar, și tot așa și
preotul care se roagă pentru bani este un hoț și un tâlhar, pentru că el, cu iluzia deșartă a
privilegiilor sale față de Dumnezeu, ia din buzunarul săracului banii acestuia, și cum rugăciunile
plătite nu au nici o valoare față de Dumnezeu, deci sunt fără valoare, l-a înșelat și l-a jefuit de banii
lui și de mântuirea sufletului său!"

۞
Capitolul 37
Nimeni nu este sfânt, decât numai Dumnezeu2
(Scripturile afirmă că nimeni nu este sfânt, ci doar Dumnezeu, de aceea nimeni nu va fi

numit "sfântă" sau "sfânt". - Lăcomia bisericii este cea care i-a creat pe sfinți. - Sfinții pământeni
nu se găsesc printre spiritele care sunt chemate în lumea de dincolo. - Singurul Dumnezeu la
care se pot întoarce este Isus, așa cum El însuși a învățat: "Veniți toți la Mine, Eu vă voi da
odihnă". - Obiecție din partea unui tânăr preot care cere demonstrații valide).
1. (Ghidul) "Deși ar mai fi încă o serie de lucruri de observat, vreau doar să îi evidențiez din
nou pe sfinți. Așa că ascultați:
2. Cine cunoaște Sfânta Scriptură știe că în Apocalipsa lui Ioan (15:4) este scris: "Nimeni nu
este sfânt, decât numai Dumnezeu", dar papii au declarat-o pe Maria, pe apostoli și o infinitate de
oameni sfinți, și astfel și-au arogat supremația asupra Omniscientului! Toate acestea s-au
întâmplat din cauza lăcomiei, pentru că oamenii au adus și încă mai aduc bani și tot ce se poate
pentru acești idoli de piatră, lemn sau pictați.
3. Dar Eu vă spun că totul este înșelăciune și minciună! Și dacă cineva a obținut ceva,
Dumnezeu l-a răsplătit doar datorită credinței sale ferme! Dar, pentru ca să vă convingeți că este
într-adevăr așa, vreau doar să vă atrag atenția asupra rugăciunilor voastre zilnice către sfinții
zugrăviți.
4. Ați văzut deja un astfel de sfânt venind la voi? Căci, ca spirite, l-ați putea vedea la fel de
ușor cum ne vedeți pe noi!"
5. La această întrebare toți mi-au răspuns că nu, că așa ceva nu s-a întâmplat niciodată. La
aceasta am remarcat: "Aceasta trebuie să fie o demonstrație pentru tine că în viitor vei renunța la
o asemenea absurditate a credinței tale. Căci este scris într-adevăr: "Trebuie să credeți într-un
singur Dumnezeu și să-L cinstiți și să vă închinați numai Lui!" Iar Hristos, ca acest Dumnezeu, i-a
învățat pe ascultătorii Săi: "Veniți la Mine toți cei obosiți și împovărați, Eu vă voi înzdrăveni.” El nu
a spus: "Mergeți la Maria, mama Mea" sau "la sfinți". De aici se poate deduce ce învață credința
adevărată și ce învață credința neautentică. Acum Eu am terminat. Acum este rândul vostru să
vorbiți, preoți ai acestui biet popor, înșelat pentru mântuirea sufletelor sale și rătăcit spiritual în
întuneric."
6. La această încurajare, unul dintre tinerii preoți a început să vorbească în felul următor:
"Ascultă, tinere om! Tu ești un excelent informator și un excelent făuritor al imaginilor pentru
oamenii limitați, care acceptă fiecare cuvânt ca fiind Adevăr. Altfel este cazul nostru, care
considerăm clarificările tale ca fiind o răstălmăcire eretică a Adevărului! Pentru că învățătura
noastră este alta, și numai aceasta este importantă pentru noi.
7. Cine ești Tu? Ce vrei să faci aici? Cred că nimic altceva decât să semene semințele
discordiei și ale conflictului religios! Nu sunt convins de explicațiile Tale că Tu afirmi adevărul, căci
oricât de bine ai dat explicațiile Tale, noi putem da la fel de multe explicații contrare! Dar cine te
va contrazice pe Tine, pentru că Tu ești un pictor foarte fin al imaginilor Tale de înșelăciune și că
vei susține ca autentică Învățătura Ta, așa cum o facem noi pe a noastră? Dacă ne poți da dovezi
valabile, atunci dă-ne-le; altfel vom declara totul ca fiind o răstălmăcire a adevărului, iar pe voi ca
fiind falși profeți, cu care nu vom avea nimic de-a face!"
8. După acest răspuns, Eu M-am ridicat în picioare și am spus: "Prietene! Acesta nu este un
răspuns la bunele și importantele mele demonstrații, ci conține subterfugii, insinuări și defăimări;
dar nu mă simt jignit atât de curând, așa că vă las această liberă alegere:
9. Alege tu argumentele pe care le consideri decisive pentru tine și pentru acești colegi ai tăi
de breaslă! Vedeți, ne aflăm aici, pe tărâmul spiritelor, iar Eu sunt un spirit foarte puternic, așa că
2 (Apocalipsa 15:4) ”Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu eşti sfânt, şi toate neamurile vor veni şi se vor
închina înaintea Ta, pentru că judecăţile Tale au fost arătate!”

sper să vă îndeplinesc orice cerere, dacă nu depășește limita admisibilului.”
۞
Capitolul 38
Coborârea Apostolului Petru. Comunitatea catolică se unește cu marea
companie. Tinerii preoți încă împotriva lor îi urmează.
(Preoții cer ca demonstrație prezența apostolului Petru, iar acesta vine, spre marea lor
jenă. - Transformarea lui Petru din tânăr în bătrân, așa că îl numesc escroc și vrăjitor; Petru
dispare. - Trecerea unui preot bătrân în marele grup din dragoste pentru Ghid, la care se adaugă
întreaga comunitate, cu excepția preoților tineri. - Plecarea companiei și a taberei pentru masă.
Îngerii cântă cântecul de laudă, iar preoții îi recunosc ca atare, căindu-se de comportamentul lor
anterior față de Ghid).
1. Acest răspuns l-a înnebunit puțin pe tânărul preot, care nu știa de unde să înceapă. Așa
că s-a adresat colegilor săi de breaslă și le-a cerut sfatul cu privire la ce ar trebui să facă.
2. Dar ei au spus: "La noroc! Aici fie poți risca și să știi multe, fie tânărul va eșua. Știți ce:
spuneți-i să-l cheme aici pe Sfântul Petru; de fapt, nu cred că acest lucru este posibil, pentru că
Sfântul Petru trebuie să fie magnific din punct de vedere ceresc și foarte puternic; așa că puneți-L
la încercare și veți vedea cât de lamentabil va eșua. El are într-adevăr o înfățișare extraordinar de
frumoasă, dar este doar un om ca și ceilalți. Prin urmare, el nu este mai puternic decât ceilalți."
3. Tânărul preot s-a întors la Mine și mi-a spus: "Prietene! Din moment ce Tu afirmi că ești
foarte puternic și, prin urmare, un spirit superior, am hotărât să Te rugăm să îl chemi aici pe
Sfântul Petru. Prin aceasta vom auzi ce va spune la clarificările tale.”
4. I-am răspuns atunci: "Ai ales cel mai bun om, așa că lasă să fie conform dorinței tale.”
5. În acel moment, firmamentul a strălucit, ca și cum ar fi răsărit un soare incandescent,
iar o siluetă umană s-a deplasat încet în jos. Și cu cât se apropia mai mult, cu atât regiunea era
mai clar luminată.
6. În cele din urmă, Petru a coborât, s-a închinat adânc în fața Mea, și-a retras lumina
orbitoare care curgea din trupul său și M-a întrebat, plin de reverență: "Doamne, care este voia
Ta sfântă?"
7. Eu, însă, am arătat spre preoți, spunând: "Petru, du-te acolo și spune-le acestor
necredincioși ce vor de la tine."
8. Petru s-a întors imediat la preoți și i-a întrebat: "Dragi frați! Care este dorința voastră
atât de specială pentru care m-ați chemat?"
9. Aceștia, însă, au fost la început atât de stânjeniți și atât de speriați, încât nimeni nu a
putut scoate niciun sunet de unul singur.
10. Totuși, când Petru s-a apropiat de ei în mod prietenos și ei i-au examinat înfățișarea și
fizionomia tânără, au început imediat să se îndoiască și au spus: "Petru era un om foarte bătrân,
dar tu ești un tânăr. Cum putem crede că tu ești bătrânul Petru? Și, prin urmare, nici măcar
declarațiile tale nu sunt credibile."
11. Atunci Petru a zis: "Ei bine, eu sunt tânăr și frumos, dar aceasta nu este din înșelăciune,
ci din starea mea sufletească înaintată. Vreți să-l aveți pe bătrânul Petru? El este aici așa cum a
trăit.”
12. În acel moment a stat în fața lor un bătrân de peste șaptezeci de ani, îmbrăcat în
veșmintele Iudeii antice. Uimiți, preoții au văzut această transformare și au spus: "Aceasta este
vrăjitorie! Tu ești un magician, și nu Peter! Petru, de fapt, a fost episcop! Arăți ca un evreu obișnuit,
iar noi nu vrem să avem nimic de-a face cu evreii! Pleacă de lângă noi, înșelătorule!" Și Petru a
dispărut în acea clipă din ochii lor.
13. M-am întors spre ei și le-am spus: "O, păcătoșilor necredincioși și nepocăiți! Cine se
poate împăca cu voi?”
14. Când am spus aceasta, primul preot care vorbise cu Mine s-a ridicat și a spus:
"Prietene! Primește-mă! Vreau să fiu cu tine. Căci inima mea, într-adevăr, mă atrage la Tine, ceea

ce nu mai pot suporta. Am văzut și am auzit și nu am mai spus nimic. Acolo unde atât de mulți au
găsit o primire plină de dragoste, va exista încă un mic loc pentru mine. De aceea, dragă prietene,
primește-mă, căci inima mea nu Te vede decât pe Tine!"
15. I-am răspuns: "Dragă prietene, dorința ta este îndeplinită! Întrebați-i, totuși, și pe
ceilalți membri ai comunității tale, dacă nu intenționează să vină cu noi către un viitor splendid."
16. Bătrânul preot s-a întors imediat spre ei și le-a spus: "Conducătorul iubitor, puternic și
înțeleptul Ghid al acestei mulțimi gigantice de oameni, vă întreabă dacă sunteți și voi dispuși să
mergeți cu El imediat departe de această regiune pustie, spre un viitor care strălucește în fața
voastră.
17. Eu, prin persoana mea, sunt dintre ai Săi. Pentru că am văzut din discursurile și
explicațiile Sale și noblețea Lui sufletească, că până și Petru s-a plecat adânc și plin de respect în
fața Lui, numindu-L Domnul său, semn că trebuie să fie ceva special aici. Și inima mea, vă spun
deschis, este atât de puternic absorbită de El, încât nu-L voi mai părăsi niciodată.
18. Oricine are aceeași dispoziție de suflet ca și mine, să vină cu mine! Pentru că, într-
adevăr, eu văd că întreaga companie începe să se miște înainte.”
19. La acest discurs, toți s-au ridicat în picioare și s-au dus după bătrânul lor preot.
Tinerii preoți, însă, stăteau acolo ca și cum ar fi fost imobilizați și nu știau ce aveau de făcut,
acum că întreaga comunitate îi abandonase pentru a Mă urma pe Mine, Cel pe care până acum
toți încercaseră să-L jignească. Ce vor face acum, singuri, în comunitatea părăsită? Acum, un sfat
bun ar fi fost drag, dar nu a putut fi obținut. Așa că au decis să vină după noi și să urmărească ce
se va întâmpla, ce vom face și unde vom merge.
20. Timp de o oră am mers în afara regiunii și aici le-am făcut tabăra. După aceea m-am
apropiat de noul grup, în fruntea căruia se afla bătrânul preot, și i-am spus: "Dragul meu prieten
Marcu, dragostea ta pentru mine este un gaj decisiv că vei deveni un adevărat păstor al acestei
comunități a ta. De aceea, rămâneți cu aceasta în sensul adevăratei Doctrine a lui Isus. Slujitorii
mei vă vor instrui cu privire la ceea ce trebuie să credeți, la modul în care trebuie să trăiți și să
lucrați. Dar acum luăm masa, așa că stați jos cu toții, căci ea va fi împărțită imediat.
21. După aceste cuvinte, m-am întors și, la un semn din cap, îngerii frumoși au venit
înaintea Mea plini de respect, s-au închinat adânc și au așteptat în tăcere porunca Mea, după
care i-am instruit să aducă pentru toți, pâine și vin.
22. Imediat îngerii au dispărut, lucru de care Marcu și comunitatea sa au rămas foarte
mirați, observându-Mă în tăcere fără să spună nimic. După câteva minute, grupul a început să
deschidă o cale spre Mine pentru îngerii care reapăruseră deja, foarte încărcați, și au pus
înaintea Mea pâine și vin în cantități mari.
23. Acum mi-am ridicat mâinile, le-am întins peste mâncare, am binecuvântat-o și am
cerut să fie împărțită, lucru care s-a terminat în câteva minute. Apoi i-am pus pe îngeri să cânte
cântecul de laudă, ceea ce a provocat o mare uimire în noua adunare, deoarece aceste voci erau
prea pătrunzătoare pentru nervii lor. Apoi am servit masa.
24. Preoții înșelați și neîmpăcați se strecurau ca niște hoți în spatele adunării și când
auzeau cântarea îngerilor, regretau împotrivirea lor, zicând: "Vai, noi suntem niște măgari și niște
boi, cu înțelepciunea noastră romană, iată-ne aici! Aceștia sunt cu siguranță niște îngerași! Pentru
că vocile lor sunt de o frumusețe supraomenească, la fel și înfățișarea lor, iar noi ne-am dus să ne
certăm cu stăpânul și ghidul lor și l-am tratat cu infamie! Cine știe cine este? Cu toate acestea,
totuși, să luăm ceva de mâncare, ca să știm ce mănâncă acești oameni."
25. S-au dus pe ascuns în rândurile din spate și au întrebat dacă pâinea și vinul sunt bune.
"Ceresc de bune!", au răspuns interlocutorii, și au adăugat: "Ei bine, acum stați acolo ca boul în
fața muntelui și nu știți cum să vă ajutați? Dar când a fost timpul, v-ați răzvrătit cu mâinile și
picioarele împotriva Adevărului și v-ați îngăduit infamia împotriva Ghidului.
26. Mergeți și cultivați pământul în locul nostru, sunteți liberi, căci noi nu ne întoarcem. Ni
se pare că suntem deja la jumătatea drumului spre Cer, pentru că acest cântec magnific și minunat,
și această mâncare cerească foarte buna, întrece tot ce se poate imagina și experimenta până
acum."

۞
Capitolul 39
Cu cât ești mai aproape de Roma, cu atât ești mai aproape
de bârlogul tâlharilor și criminalilor.
(Încolțiți de "un tânăr", preoții îl roagă să ceară iertare de la Ghid, care le iartă păcatele și
le oferă pâine și vin. - Iubirea este singura biserică care te face binecuvântat. - Preoții se roagă
pentru a fi primiți în companie și sunt întâmpinați cu o ultimă maximă: "Cu cât ești mai aproape
de Roma, cu atât mai aproape ești de bârlogul tâlharilor și criminalilor". Toți catolicii sunt inițiați
de îngeri în Doctrina autentică a lui Hristos).
1. Dintr-o dată a apărut un tânăr și i-a întrebat brusc: "Ce este? Ce vreți voi, papistași
impertinenți, să faceți aici?"
2. Speriați, preoții au tresărit, spunând: "Dragă tinere, nu te enerva! Te-am urmărit ca să
aflăm cine ești cu adevărat. Acum am aflat că am fost teribil de înșelați și am păcătuit grav
împotriva Ghidului tău. Du-te, dragă tinere, și spune-i că regretăm marea noastră greșeală și
roagă-l să ne ierte, cu bunăvoință, vina noastră față de El. Acum, într-adevăr, regretăm foarte mult
că tânărul nostru super-creier și-a permis astfel de infamii. Spuneți-i că ne pare cu adevărat rău că
L-am jignit."
3. Îngerul s-a întors și Mi-a adus acest mesaj. Acum Eu am zis îngerului: "Adu-le și lor
pâine și vin.” În aceeași clipă a apărut ceea ce se dorea. Acum am pus să fie adus acolo și m-am
dus și Eu la ei. Acolo am binecuvântat mâncarea, am împărțit-o între ei și am spus: "Păcatele
voastre sunt iertate! Mâncați și beți și gândiți-vă cu dragoste la Cel care a suferit și a murit pentru
voi acum 1.500 de ani, iar acum privește cu iubire de la înălțimea Harului Său spre inimile
voastre pline de pocăință.”
4. Cu lacrimi în ochi, preoții Mi-au mulțumit pentru iertare și pentru mâncare și M-au
implorat dacă li se va permite să vină și ei cu noi.
5. Eu le-am răspuns: "Oh, da! Compania, însă, este formată în mare parte din protestanți și
mai precis din oameni foarte iubitori și pașnici, a căror maximă este: să trăiască strict după Isus!
Oricine vrea să trăiască în conformitate cu această Doctrină, pentru că este Doctrina Iubirii Divine,
este binevenit la Mine, fie că este protestant, romano-catolic, ortodox, mahomedan, evreu, chinez
sau japonez! Pentru că în această Doctrină există o singură Biserică care te face binecuvântat, și
aceasta se numește "Iubire!"
6. În aceasta sunt cuprinse toate virtuțile divine, și dacă asta vă place, atunci puteți
rămâne, altfel nu! Pentru că ura și conflictul nu există și nu trebuie să existe în compania noastră,
ci iubirea trebuie să fie singurul ghid pentru noi toți. Așadar, dacă acceptați acest lucru, atunci Eu
nu am nimic împotriva șederii voastre.”
7. Tânărul preot s-a uitat la colegii săi pentru a vedea dacă sunt de acord cu acest lucru.
Au dat din cap în semn de acord. Apoi vorbitorul s-a întors din nou spre Mine și a spus: "Doamne
și Ghid al Companiei! Suntem cu toții de acord cu acest lucru și Te rugăm cu umilință să ne
păstrezi.”
8. Eu am adăugat: "Cunoașteți condițiile, așa că rămâneți, dacă vă face plăcere. Căci până
acum au fost aici doar protestanți, romani și câțiva interesați de Dumnezeu înainte de a se
converti, adică tâlhari; dar aceștia din urmă nu mai sunt acum așa ceva, ci au fost tâlhari și
criminali pe pământ romano-catolic. Pe pământul Doctrinei lui Isus Hristos se fac din lupi, miei,
în timp ce credința creștină se înrăutățește vrând să se îmbunătățească, iar ținută slabă produce
toți păcătoșii posibili, mai ales hoți, tâlhari și criminali, așa cum arată pământul italian, unde sunt
într-adevăr mulți clerici. De aceea, există o zicală binecunoscută: cu cât suntem mai aproape de
Roma, unde domnește papa, cu atât suntem mai aproape de bârlogul tâlharilor și al criminalilor, și
asta, considerat atât din punct de vedere material, cât și spiritual!"
9. Această remarcă a mea a fost rostită tocmai pentru a le tăia tinerilor spirite arogante

toată aroganța lor protestatară, ceea ce îi făcea și pe ei foarte stânjeniți.
10. În urma acestor observații, timpul mesei a trecut și am fost din nou gata de călătorie.
Totuși, cum Eu nu mă grăbeam să plec, le-am spus îngerilor să instruiască noua comunitate
primită împreună cu preoții în Doctrina creștină și în obiceiul care era cel mai răspândit printre
noi.
11. Îngerii s-au pus imediat pe treabă și în curând au fost auziți discutând cu multă
animație despre principiile anterioare și despre noua ordine prezentă, în special membrii
comunității au subliniat că expunerile și clarificările Mele anterioare le deschiseseră ochii și
intelectul. Ce sclavi mizerabili ai spiritului și ai trupului fuseseră până atunci sub doctrina
credinței romane cu rânduielile ei umane! Și au spus: "Suntem bucuroși să fim în sfârșit liberi de
această robie clericală nefastă. Pentru ce avem nevoie de preoți? Doctrina este atât de simplă
încât, dacă este ascultată o singură dată, este suficientă. Trebuie doar să trăiești și să acționezi în
consecință; după aceea, totul este bine. Prin urmare, nu vrem să mai auzim nimic despre niciun
cler, iar dacă ar mai fi ceva neclar, vă avem pe voi, pe care vă putem întreba."
۞
Capitolul 40
Preoții renunță la statutul lor pentru a sluji comunitatea.
Isus a fost evreu după trup.
(Preoții renunță la orice demnitate clericală și vor să fie prieteni și frați pentru toți. -
Adunarea peștilor nobili, pentru Cerul superior al Iubirii, are loc doar în anumite "momente." -
Ghidul le promite Cerul preoților. - Isus a fost evreu conform trupului, de aceea este nevoie de
iubire și toleranță față de evrei. - Preoții invitați să se aplece în toate lucrurile cu smerenie).
1. Au venit și preoții și au spus: "Și noi am înțeles că în această religie simplă, în care
domnesc doar iubirea și smerenia, noi suntem de prisos. De aceea dorim să renunțăm la orice
demnitate clericală și să fim doar frați între frați, slujindu-vă și fiindu-vă de folos acolo unde
putem.
2. Din nefericire, în seminariile episcopale am fost îndopați prea mult cu rânduielile
omenești ale Bisericii Romane, unde au început să se dezvolte doar aroganța, lăcomia, ambiția,
setea de putere și tot felul de alte pofte care au întunecat spiritul în noi ca ciupercile, iar pentru
satisfacerea acestor pofte nu ne-am temut de nici un mijloc de a obține ceea ce ne-ar fi adus
avantaje. La fel a fost și întunericul nostru în lumea spirituală.
3. Acum, însă, vedem că totul devine mai clar în jurul nostru, pentru că am devenit umili, și
astfel dorim să ne antrenăm cu sârguință pentru a repara din nou și bine ceea ce am greșit până
acum. De aceea vom rămâne cu voi, dar nu ca preoți și privilegiați ai voștri, ci ca frați și prieteni,
dispuși să vă slujim în toate.”
4. Această mărturisire deschisă a preoților i-a impresionat profund pe toți, și în acel
moment Eu am fost printre ei spunând: "Așa, copiii mei! Mă bucur că ați devenit judicioși și umili.
Astfel, și numai astfel, pot să mă folosesc de voi. Și numai atunci, când aceste intenții ale voastre
vor deveni acțiuni reale, veți putea intra cu Mine în Cer, la Tatăl Isus. Eu, de fapt, mă aflu la o
mare adunare (captură de pești) care are loc doar în anumite momente, și adun peștii nobili
pentru Cerul superior al Iubirii, unde se află noul Ierusalim și Tronul lui Isus, Dumnezeul și
Tatăl vostru. Rămâneți credincioși scopului vostru și veți putea merge la Tronul lui Isus, al Tatălui
vostru."
5. Și această promisiune a făcut o impresie enormă și toți au promis că vor face ceea ce le
voi cere.
6. Și astfel am adăugat: "În compania noastră se află Dr. Martin Luther! Pentru bucuria lui
și pentru a-l însoți în Ceruri la Tatăl Isus, pentru care a lucrat cu atâta sârguință și neobosire în
lume, m-am arătat în această mare adunare și îi primesc pe toți cei care sunt apți și dornici să Mă
urmeze.
7. De aceea îi voi primi și pe evrei, pentru că mai întâi l-ați alungat pe cel mai nobil evreu
dintre discipolii lui Isus, ca să vă obișnuiți cu iubirea, umilința și toleranța."
8. Această aluzie mustrătoare din partea Mea că l-au alungat pe cel mai nobil dintre
ucenicii lui Isus era o pilulă amară despre intoleranța pe care ei, ca preoți, o arătau față de alții
de o credință diferită.
9. Așa că am continuat să spun, în timp ce mă uitam ferm în ochii lor: "Cum poți să-l
iubești pe Isus dacă îi urăști pe evrei? Nu era Isus, după trup, un evreu? Credeți că El s-a îmbrăcat
diferit de felul în care l-ați văzut pe Petru? Și vedeți, El era Dumnezeu Tatăl Însuși, și purta, în loc
de o tiară cu triplă coroană și o haină preoțească păgână, cum este cea a papei vostru etc., o haină
care vă este atât de odioasă, încât nu vreți să aveți nimic de-a face cu un evreu, deși Petru este
stânca credinței în biserica creștină.
10. Vedeți? Această aroganță, această megalomanie, această intoleranță trebuie să fie
expulzate din voi! Trebuie să deveniți copii ai Iubirii divine! Pe când până acum ați fost locuitori ai
iadului! Acum voi mergeți spre Înălțimi și trebuie să fiți la fel de iubitori, de smeriți și de toleranți
față de slăbiciunile aproapelui vostru, așa cum a fost și încă este Tatăl vostru Isus cu voi, dacă vreți
să vă atingeți scopul. Altfel, Eu nu vă pot duce cu Mine, ci trebuie să vă las cu virtuțile voastre în
sfera care vă este potrivită."
11. Acest discurs a măturat și ultima urmă a defectelor lor. Rușinați și în inimile lor
profund umilite, Mi-au promis că vor face totul pentru a face față acestei sarcini stabilite de Mine
și M-au întrebat cum ar putea să-i ceară scuze lui Petru pentru ofensa comisă, la care Eu le-am
răspuns: "Faceți ceea ce ați promis, apoi veți ajunge și voi la Petru. Căci el locuiește cu Tatăl Isus.”
۞
Capitolul 41
Iadul triplu și unde se află acesta cu adevărat
(Cântec de laudă și de mulțumire pentru o convertire reușită. - Plecarea și sosirea într-un

bazin de munte, unde locuiesc evreii care vor să facă afaceri cu cei din marele grup. - Clarificarea
virtuților, defectelor și caracteristicilor sufletului în timpul tranziției de pe Pământ în lumea
spiritelor și continuarea vieții ca pe Pământ. - Maxima lui Pavel: "Cum cade copacul, așa rămâne".
- Iadul triplu și unde se află el cu adevărat).
1. Acum i-am chemat din nou pe tineri și le-am spus să cânte un cântec de laudă și de
mulțumire Tatălui Isus, pentru că situația fusese rezolvată atât de fericit. Eu, cu toate acestea, am
permis acest lucru în principal pentru a atrage atenția companiei asupra faptului că trebuie să
mulțumim, să-L slăvim și să-L lăudăm pe Dumnezeu pentru orice. La sfârșitul cântecului am
pornit din nou la drum și ne-am continuat drumul.
2. După o plimbare dificilă de câteva ore, am ajuns la o vale mare de munte, în care erau
din nou colibe la fel de sărace ca și a celor care veniseră inițial cu noi. Diferența era doar aceasta:
acolo trăiau oameni săraci, iar aici evrei bogați, care erau atât de nenorociți lăuntric și spiritual
încât nu puteau să-și facă colibe mai bune decât ei. Stăteau în fața magazinelor lor și așteptau,
pentru a cumpăra și a vinde ceva.
3. Când ne-au văzut, s-au pregătit rapid pentru a-și exercita meseria. Eu trebuie să
introduc aici din nou observația că omul, atunci când moare, ajunge în lumea cealaltă cu aceleași
virtuți sau defecte, cu aceleași pasiuni, dorințe și pofte pe care le avea pe pământ, de unde și
maxima apostolului Pavel: "Cum cade copacul, așa rămâne pe pământ."
4. Ajuns pe tărâmul spiritelor, omul caută aceeași ocupație pe care a iubit-o și care îi era
cunoscută pe Pământ și își creează imaginile care îi urmăresc gândurile și ideile și, odată cu
acestea, și bunurile. Da, în sferele, așa-numitele sfere infernale, se întâmplă lucruri umane la fel
ca pe Pământ. Totuși, imaginea vieții se schimbă atunci când omul se ridică spiritual mai sus,
pentru a dispărea la final de tot și a face loc scopurilor superioare ale vieții.
5. Acest lucru nu ar trebui să vă surprindă, deoarece sufletele celor plecați locuiesc în

Pământ, care reprezintă cel mai de jos iad. Al doilea iad este pe Pământ, astfel încât spiritele din
iadul intermediar umblă printre oameni. De aceea, oamenii din ziua de azi sunt atât de infernali,
pentru că sunt influențați de spirite care, prin influența lor sporesc și astfel amplifică viciile,
patimile, lăcomia și poftele, cu influența lor complice.
6. De aceea, păziți-vă de acestea, aveți grijă ca duhurile să nu-și găsească nici o hrană și
nici o întreținere în voi; căci așa cum un om lumesc nu intră în biserici, iar un om care este
conștient de scopul vieții sale nu frecventează teatrele, balurile, moda, desfătările degenerate și
companiile care duc în iad, tot așa nici duhul nu locuiește într-un om a cărui tendință este
contrară duhului. Primul iad sau cel mai înalt se află deasupra Pământului, în regiunea norilor.
Acolo ajung toți oamenii, după ce au murit; acolo ei se hotărăsc prin drumul lor de viață dacă vor
fi sus sau jos.
7. Doresc însă să vă atrag atenția că fiecare om susține un alt mod de viață în lumea
spiritelor, și mai precis, întotdeauna în funcție de tendințele interioare ale spiritului său, și de
aceea există milioane de ghizi spirituali diferiți, și niciunul nu duce lipsă de alternative.
۞
Capitolul 42
Profeția lui Mesia ca fiind cea mai mare din Sfintele Scripturi
(Invitație adresată rabinilor și întregului popor la discuția despre Mesia. - Fixarea taberei
pe o pajiște într-o vale de munte. - Rabinii raportează că nimeni nu mai crede în profețiile lui
Mesia, deoarece este suficient să crezi în Iahve. - Ghidul susține adevărul profețiilor lui Iahve,
pentru că ele s-au împlinit. - Rabinii consideră că toate profețiile s-au împlinit, dar cea a lui
Mesia ar fi doar o saga pioasă a profeților. - Răspunsul Ghidului, că profeția lui Mesia este una
dintre maxime, trecând prin profeția tuturor profeților, de unde și întrebarea adresată rabinilor:
"Cum puteți să-i catalogați pe profeții voștri ca fiind niște mincinoși pioși?").
1. Când am ajuns la valea concavă, imediat în acel loc, în dreapta și în stânga, erau
invitații de a cumpăra ceva. Eu i-am făcut pe îngeri să meargă înainte, pentru a-i anunța că nu
aveam de gând să cumpărăm nimic, dar că doream să avem o mare discuție cu rabinii din cauza
lui Mesia, așa că ar trebui să-și închidă magazinele și să ne urmeze pe toți pe pajiști și pe
câmpurile cu iarbă, unde ar fi fost ceva suficient de interesant pentru a fi auzit.
2. Deși preferau comerțul în locul lui Mesia și nu doreau cu adevărat să ne urmeze, au
acceptat totuși invitația noastră și și-au adus rabinii sau preoții cu ei.
3. Am pus tabăra de-a lungul drumului, care era mărginit de pajiști întinse și câmpuri cu
iarbă. Dincolo de defileul muntelui se afla o a doua despărțitură care forma o vale adâncă
aparținând aceluiași defileu. Aici ne-am așezat și am așteptat ca comunitatea evreiască să ni se
alăture.
4. După ce ne-am ocupat toate locurile, lăsându-le evreilor o bună bucată de loc în mijloc,
Eu am spus că preoții, sau rabinii, ar trebui să vină în față, pentru a putea începe o discuție
importantă care se va referi în special la Persoana lui Mesia.
5. În curând, mai mulți preoți ai templului evreiesc au venit în față și au spus: "Suntem
foarte surprinși că cereți, aproape pe neașteptate, o discuție despre Mesia. Cine dintre noi mai
crede în Mesia? Cine crede că profețiile au afirmat adevărul? Căci profeția nu s-a împlinit! Noi ne
ținem de Iahve, și asta ne este de ajuns! Acum arată-ne părerea ta despre ce trebuie să credem
despre asta."
6. La acest discurs am ieșit în față și am spus: "Dacă credeți în Iahve, atunci trebuie să
credeți și în promisiunea Lui, pentru că Dumnezeu nu minte, iar ceea ce promite, împlinește!
Cum puteți afirma că profeții nu au afirmat adevărul? Nu s-a împlinit oare fiecare profeție pe
care au profețit-o acești oameni chemați de Dumnezeu? Ce a fost asta, cu profețiile despre Edom,
Moab, Babilon, Ninive, regatul Iudeii, despre distrugerea Ierusalimului, despre distrugerea
regatului lui Israel? Spuneți-Mi: profețiile despre aceste regiuni au fost adevărate? S-au împlinit

sau nu?"
7. "Vai, da!", au răspuns preoții. "Acestea s-au împlinit spre marea noastră nenorocire;
dar nu și saga sau profeția lui Mesia, pentru că nu știm cum trebuie să o judecăm cu adevărat.
Dacă ar fi fost o promisiune venită de la Iahve, atunci ar fi trebuit să se împlinească la fel ca și
celelalte profeții, iar noi ar fi trebuit să devenim un popor măreț și puternic, care să domine
lumea. Atunci, într-adevăr, Mesia va coborî din ceruri cu o mare splendoare și, prin puterea Sa
divină, va supune totul și ni-l va preda nouă, pentru a-l conduce. Noi, ca popor ales al lui
Dumnezeu, vom deveni astfel un popor regal și conducători ai lumii și vom converti toți oamenii
la credința noastră.
8. Vai! Din păcate! Toate acestea nu s-au întâmplat și poporul lui Israel a devenit sclav în
loc de stăpân, așa că noi credem că a fost doar o saga pioasă a profeților, care nu s-a împlinit! În
plus, nu era o profeție. Ei bine, ce zici de asta?".
9. La aceasta Eu răspund: "Nici o profeție a evreilor nu a fost atât de mare și atât de larg
susținută ca cea a venirii lui Mesia! De la Adam a trecut prin toți profeții și văzătorii până la
Maleahi, care a apărut cu 440 de ani înainte de începutul socotirii timpului creștin, ca ultimul
profet care a profețit despre ea. Cum poți vorbi de o saga pioasă, dacă ea se află în fruntea celor
mai mărețe profeții? Atunci cum puteți să-i catalogați pe profeții voștri drept mincinoși pioși, dacă
profețiile lor despre Mesia, așa cum s-a dovedit, s-au împlinit?"
۞
Capitolul 43
Veridicitatea Scripturilor care au profețit despre venirea lui Mesia.
Rabinii nu cedează.
(Rabinii, deși nu pot nega profeția lui Mesia, o apără cu toată puterea lor. - Ghidul îl
citează pe Isaia și Mica despre Mesia. - Preoții încă neagă împlinirea ei, deși gândesc altfel decât
vorbesc. - Contradovada că Maria și Iosif erau din neamul lui David și, prin urmare, Isaia nu a
mințit).
1. Această obiecție a venit ca un fulger asupra preoților. Fiecare s-a uitat la celălalt,
întrebându-se ce va spune, dar niciunul nu a găsit cuvinte care să infirme această interpretare a
profeției Mele despre Mesia. De aceea am spus din nou: "Și dacă acesta este cazul, cum ar putea
această profeție despre Mesia, care s-a împlinit și care se află în centrul profeției lui Daniel, să fie
o excepție la o minciună și nu Adevărul?
2. Din nou, preoții au tăcut. Ei, de fapt, nu aveau nici o bază pe care să își construiască
răspunsul, așa că Eu am continuat să spun:
3. "Frați și prieteni! Problema noastră este serioasă. Căci Eu am venit la voi pentru a vă
elibera de o credință falsă care vă face prizonieri ai presupunerilor voastre false. Sunt foarte
interesat să vă arăt adevărata cale către Iahve al vostru și să vă demonstrez că Mesia nu este o
saga pioasă, ci o profeție foarte adevărată a lui Iahve, care s-a împlinit cu mult timp în urmă. De
aceea, ascultați-Mă, ca să aveți o lămurire, și de aici să puteți trage un mare folos spiritual!
4. Când Adam a păcătuit împotriva lui Dumnezeu, Iahve a promis că va trimite un
Mântuitor. Acest Mântuitor, însă, va fi Iahve Însuși, așa cum a spus prin Isaia: "Iată, o fecioară va
naște și ceea ce va naște va fi mare, iar Domnul Însuși va fi acolo cu puterea Sa. Copilul își va lua
originea din neamul lui David, iar Domnul va pune pe umerii Lui stăpânirea Imperiului Său și va
domni în veci pe tronul lui David."
5. Profeția mai spune că El va mânca lapte și miere, până când va fi capabil să separe
binele de rău. Aceasta însemna că El va fi plin de iubire și înțelepciune. "Numele Lui va însemna:
minunea Creației, sfatul Înțelepciunii, puterea lui Dumnezeu, puterea Celui Atotputernic, Tatăl
din Eternitate, Prințul împărăției păcii. Puterea lui Iahve va fi în el și Iahve însuși o va pune în
acțiune, va fi în el și îl va călăuzi." Nașterea sa, potrivit lui Mica, va avea loc în Betleem, orașul
patern al lui David. "Acolo, Iahve, Suveranul din eternitate, va intra în trup și de acolo va călca
Pământul venind din împărăția Sa a Spiritului." Acum vă întreb: s-a împlinit sau nu s-a împlinit
această profeție?"
6. Atunci primul preot a venit în față și a spus: "Profeția este cu siguranță corectă, dar ce
vrei să dovedești prin aceasta? Când s-a născut Iahve ca Mesia în Betleem? Despre asta nu știm
nimic! Dacă știi ceva, atunci spune-ne."
7. Acest răspuns a fost calculat cu finețe și aranjat cu viclenie pentru a prezenta profeția
ca fiind neîndeplinită. Dar Eu le-am răspuns că nu trebuie să se comporte cu atâta ignoranță, ci
să vorbească așa cum gândeau în inimile lor, și anume despre Isus din Nazaret, Care s-a născut
în Betleem. Această observație de a vorbi și de a gândi diferit i-a surprins și au spus: "Cum puteți
susține acest lucru? Căci Tu cu siguranță nu vezi în inimile noastre! Nici Tu nu poți ști dacă vorbim
în două sensuri. De aceea este mai bine să nu cauți să știi prea multe, căci noi vorbim așa, așa cum
gândim, și nu altfel."
8. Eu le-am dat imediat răspunsul: "Dar este în toate privințele așa cum am spus! Voi vă
gândiți la Isus și cereți dovezi care să susțină profeția împlinită! Și acestea trebuie să le aveți.
9. Știți că Maria, mama lui Isus, era din neamul lui David, deci Fiul Mariei, Isus, întrucât
Iosif, soțul Mariei, era și el din neamul lui David, era un descendent al lui David. Despre Maria, însă,
ca mamă a Pruncului, Isaia spune: "Vezi! O fecioară este însărcinată și ne-a născut un fiu.” Ce
părere aveți: a fost Maria virgină când a fost însărcinată și a născut, sau a mințit Isaia?"
۞
Capitolul 44
Concepția duhovnicească a Mariei de către bătrânii Ana și Ioachim.
Numai Maria, complet curată și castă, ar fi putut să-L nască pe Cel
Preasfânt.
(Preoții nu puteau înțelege virginitatea Mariei - Isus ca Dumnezeu Tatăl Însuși și cum a
fost format trupul lui Isus. Istoria Mariei și a sublimității sale virginale. - Hristos s-a născut ca un
Spirirt din trupul mamei sale).
1. Preoții se uitau la Mine și tăceau, pentru că, fiind fecioară, rămânând însărcinată și
născând ca fecioară și totuși având un bărbat, nu puteau pricepe; atunci, unul dintre ei M-a
întrebat cum trebuia să înțeleagă acest lucru.
2. Eu le-am răspuns: "Vedeți, este foarte ușor de înțeles, dacă cineva a înțeles bine prima
profeție. Fiul Mariei a fost, așa cum indică numele Său, Creatorul lumii, în consecință, Dumnezeu
Tatăl, Atotputernicul Conducător al lumii, a cărui Iubire unită cu Înțelepciunea a creat totul,
guvernează și conduce totul. Credeți acum că Dumnezeu, pentru a deveni om, a lăsat ca trupul
Său de carne să fie născut dintr-o ființă umană păcătoasă? Oh, dacă gândești așa, atunci ai o
părere foarte josnică despre Iahve al tău, iar credința ta nu este mai bună decât cea a unui păgân,
ba chiar mai rea.
3. Păgânii au născut copii printre zei și zeițe, dar voi îl coborâți pe Iahve sub un idol! Eu
vă spun: trupul lui Isus s-a născut în trupul Mariei prin voia lui Dumnezeu care, în limbaj
spiritual, se numește "Spiritul (Duhul) Sfânt", de aceea Isaia o numește fecioară însarcinata la
naștere.
4. Ea a fost crescută până la vârsta de paisprezece ani în templu, sub cea mai mare grijă și
păzită ca o bijuterie, pentru că, în primul rând, era una dintre puținele fiice din neamul lui David,
iar apoi se știa că nu fusese născută după trup, ci concepută duhovnicește. De aceea, templul a
privit-o cu o atenție deosebită, deoarece ea urma să împlinească timpul profeției lui Mesia.
5. Iar în ceea ce privește conceperea Mariei prin mama sa Ana, lucrurile stau exact așa,
după cum urmează: Ioachim și Ana erau persoane de o vârstă foarte înaintată și, pentru a-i sluji
lui Dumnezeu mai bine și mai curat, s-au despărțit. El și-a construit o colibă pe câmp și a locuit
acolo, în timp ce Ana mergea la templu și slujea ca slujnică, rugându-se și lăudându-l mereu pe

Dumnezeu în inima ei. După ce au trecut trei ani, Dumnezeu a trezit în inimile Anei și ale lui
Ioachim un dor deosebit: să se revadă încă o dată în viață! Și această dorință a crescut atât de
mult în inimile celor doi, încât nu-și doreau nimic mai arzător decât acest lucru.
6. În cele din urmă, dorința lui Ioachim a învins și a spus: "Știu unde este. O voi găsi cu
siguranță acolo, în templu, printre servitori. Nu mai pot suporta dragostea și dorința de a o
vedea.
7. Mai repede spus decât făcut! A intrat în templu și a căutat-o printre slujitori. Dintr-o
dată a zărit-o și a alergat spre ea. În acel moment, Anna l-a văzut și ea și a alergat la el cu brațele
deschise, așa că s-au îmbrățișat amândoi în prezența întregului personal al templului și s-au
strâns unul pe celălalt la piept.
8. În acel moment, Dumnezeu a făcut-o pe Anna să conceapă în mod spiritual. Un
sentiment de încântare, de fapt, îi trecea prin tot corpul, și asta nu putea fi altfel.
9. "Dar cum este posibil așa ceva!", a spus Ioachim. "Fără nici o atingere carnală sau
concepție; și imagineaza-ti, la cei 74 de ani ai tăi, unde cu siguranță a trecut deja de mult timpul
pentru asta, cu excepția unui miracol deosebit."
10. "Și totuși așa este, vă spun eu!", a afirmat Anna. "Căci cu Dumnezeu toate lucrurile
sunt posibile!" Și astfel, amândoi s-au bucurat o zi întreagă de această întâlnire și de acest
eveniment extraordinar.
11. Seara, însă, Ioachim s-a întors din nou la coliba pe care și-o construise pe un câmp din
apropiere, în afara Ierusalimului. Aceasta a fost ultima dată când Joachim a întâlnit-o pe Anne,
căci la scurt timp după aceea a murit, în timp ce Anna a ajuns la 84 de ani în templu.
12. După moartea ei, Maria a fost îngrijită de servitoare și instruită în toate muncile
femeilor. Eu vă spun că Maria era la fel de castă ca Soarele și mai frumoasă din punct de vedere
spiritual decât acesta din urmă, și numai un astfel de vas sfânt era potrivit să primească și să
poarte trupul Celui Preasfânt al lui Iahve, și nu o mamă lumească.
13. Eu vă spun: că în templu, îngerii se jucau cu ea și îi aduceau să mănânce mâncarea
delicioasă din Cer. Lumea nu a văzut încă o mamă atât de pură cum a fost Maria. De aceea, sper
că M-ați înțeles bine, că Maria însăși a fost concepută spiritual, și că ea a conceput din nou în
perfectă inocență și l-a născut spiritual, pur ca o fecioară, pe Hristos, Care, într-adevăr, era într-
adevăr Om, dar mai mult Spirit decât Om, pentru că era liber de păcat! De aceea, El a venit și ca
Spirit din trupul ei. Ei bine, ce spuneți?"
۞
Capitolul 45
Un preot evreu respinge că Maria fiind virgină a putut concepe și să-L
nască pe Isus. Cererea de a o vedea pe Maria este satisfăcută.
(Rabinul care vorbea contrazice dubla concepție spiritual-virginală a Mariei și a lui Isus și
pretinde ca dovadă să o vadă pe Maria însăși și să vorbească cu ea. - Maria apare și dispare,
pentru că el este pietrificat de frumusețea ei. - Ceilalți colegi din grup recunosc adevărul).
1. Preotul a zâmbit răutăcios și a spus: "Ascultă! Sunteți un creator de povești cu multă
imaginație, iar ceva de genul ăsta lumea nu a experimentat încă. Spuneți-mi: cum puteți să-mi
dovediți acest lucru? Prima ta expunere a dovezilor a fost într-adevăr bună, dar cu această invenție
a dublei concepții spirituale, adică să fii însărcinată ca o fecioară și să rămâi fecioară chiar și
după naștere, uite, acest lucru depășește puterea obișnuită a înțelegerii umane, și de aceea
consider că povestea ta este o narațiune pentru creduli și nimic altceva. Tu trebuie să vii la mine cu
alte dovezi, nu cu astfel de fantezii."
2. Atunci Eu am spus: "Mi-e ușor să vă dau dovezi, dar prefer ca voi să credeți fără dovezi.
Uitați-vă în acel loc, acolo sunt niște preoți care au vrut ca Eu să-l chem pe Apostolul Petru, și s-a
întâmplat, și totuși ei nu au crezut, până când nu au fost conduși la credință prin alte dovezi. Eu

pot să vă dau toate dovezile pe care le cereți, pentru că, în primul rând, Eu sunt un Spirit puternic
și, în al doilea rând, ne aflăm aici, pe tărâmul spiritelor, unde totul este posibil."
3. La aceasta, Rabinul M-a întrebat: "Da, spune-mi, dacă Tu știi: ce s-a întâmplat cu Maria
acum și unde este ea? Nu se poate să o vedem și să vorbim cu ea în același timp, dacă este adevărat
ceea ce ne-ai propus într-o formă atât de fantezistă?"
4. "Oh, da! Poți să o vezi și să vorbești cu ea, dar vei crede în asta? Acum tu ai dubii
puternice, iar această îndoială nu te va părăsi nici măcar cu dovezi. Nu ai vrea, oare, să renunți la
o dovadă atât de extraordinară?"
5. "Nu, nu este posibil!", a răspuns rabinul. "Eu, într-adevăr, nu pot să cred în nimic
supraomenesc. Prin urmare, trebuie să am dovezi puternice pentru a crede; mai ales că povestea
lui Isus a fost o realitate. Acum ai venit la mine cu astfel de lucruri, încât am devenit complet
neîncrezător. Așadar, dovezi, numai dovezi, și aș vrea să am dovezi foarte puternice pentru a crede
orice."
6. "Atunci spune-mi, ce dovezi vrei să ai?", am răspuns Eu.
7. "Ei bine, da, Maria ar putea să-mi dea exact răspunsul cel mai bun", a râs rabinul.
"Chemați-o pe ea și totul va fi bine!" Spunând asta, însă, s-a gândit: ah, asta se încurcă din ce în ce
mai mult. Știu că îi este imposibil; va fi batjocorit de-a binelea, cu fanteziile și lăudăroșenia lui!
8. Dar Eu i-am spus: "Prietene, fii gata să o interoghezi cum trebuie, ca să nu regreți că ai
cerut ceva extraordinar în mod pripit.”
9. Și pentru că el a persistat în mod nechibzuit în dorința lui și a râs, Eu am spus: "Să se
împlinească dorința ta!"
10. De îndată ce a rostit acest cuvânt, s-a auzit un fulger puternic, iar Maria a strălucit clar
ca un fulger de sus în fața rabinului speriat și s-a uitat la el întrebându-l ce dorește de la ea.
11. Rabinul, însă, a rămas mut ca lovit de tunet și nu îndrăznea să scoată un cuvânt, căci
frumusețea supraomenească și splendoarea orbitoare care ieșea din ea îl făceau să uite de toate
întrebările, așa că a rămas mut și uimit de acea apariție. Maria l-a întrebat încă o dată ce dorea
de la ea. Dar el tot nu îndrăznea să vorbească și, în timp ce continua să o admire doar în tăcere,
ea a dispărut brusc din fața ochilor lui.
12. Acum, însă, rabinul se trezise din vraja sa și era furios că nu reușise nimic. Ceilalți
rabini și spectatori, însă, au spus: "Acum ești convins și vindecat? Acest lucru li se întâmplă adesea
celor batjocoritori. Noi, colegii tai de breaslă, am analizat cu atenție întreaga chestiune și am ajuns
în toate felurile la această convingere: Maria este un spirit superior foarte frumos și am fi foarte
bucuroși să o mai vedem o dată."
13. Deoarece această afirmație venea din convingerea interioară, am spus: "Oricine crede
în cuvintele Mele, trăiește și acționează în consecință poate ajunge acolo unde se află Isus, Iahve și
Maria, apostolii și toate spiritele foarte avansate.
14. Eu, totuși, sper că apariția Mariei v-a convins că am proclamat Adevărul; pentru că am
chemat-o aici pentru aceasta, pentru a da mărturie despre Adevăr, și, din moment ce am făcut
acest lucru și Mi-a fost posibil, să fie și aceasta dovada că am spus adevărul.”
۞
Capitolul 46
Demonstrații din profeți cu privire la venirea lui Mesia
(Ghidul demonstrează, împreună cu Ieremia, plânsul lui Rahela pentru uciderea copiilor
din Betleem, cu Maleahi, despre Ilie, care pregătește calea lui Hristos, cu Isaia și David, despre
viața și moartea lui Mesia, și cu Daniel, că Israel va fi împrăștiat în toată lumea din cauza lui
Mesia).
1. Dar niciunul dintre evreii prezenți nu a avut încredere să Mă contrazică, așa că am
continuat spunând: "Vedeți, la nașterea lui Isus, Rahela a plâns pentru copiii pe care Irod îi
omorâse, așa că s-a împlinit și această profeție a lui Ieremia.

2. Proorocul Maleahi a profețit că Ilie se va arăta ca cel care pregătește calea înaintea lui
Mesia, și vă spun că nu numai Ilie, ca Ioan Botezătorul, ci și Moise, ca tatăl său, a fost acolo în acea
zi.
3. Isaia a relatat cum va trăi și cum va muri Mesia, și vedeți, toate acestea s-au întâmplat
întocmai, la fel și ceea ce a relatat David în psalmii săi despre moartea și învierea a treia zi. Fiecare
și tot ceea ce a fost relatat în numeroasele rapoarte ale profeților despre Mesia s-a împlinit în viața
lui Isus.
4. Ce te mai reține să crezi în Isus? Daniel conține concluzia dramei, și anume că Israel va fi
biruit și împrăștiat în toată lumea din cauza necredinței și a împietririi inimii sale și, vedeți, și
acest lucru s-a împlinit în anul 70 după Hristos. Eu va întreb, este adevărat tot ce V-am spus, sau
nu?"
5. Rabinii M-au întrebat ce scop am avut cu aceasta, dacă au răspuns da sau nu! Pentru că
nu le-ar fi fost de folos și nici nu le-ar fi făcut vreun rău și, prin urmare, pentru ei era indiferent
dacă era adevărat sau nu.
6. La aceasta Eu am răspuns: "Cu siguranță nu este așa cum credeți, pentru că fiecare om
este un copil al lui Dumnezeu și trebuie să se străduiască să ajungă la Dumnezeu, Tatăl său, și
totul va fi bine pentru el.”
۞
Capitolul 47
Un evreu ar vrea să facă afaceri și comerț chiar și în Cer.
Evreii restaurați nu rezistă cântării îngerilor.
(La noua întrebare, dacă se pot face afaceri în Cer, Ghidul oferă o masă cerească, dar la
cântecul de mulțumire evreii nu se împotrivesc, ba chiar se gândesc încă la posibilitatea de a
vinde pâinea și vinul ceresc. - Distrugerea locuinței care îi face pe toți să devină cerșetori, astfel
încât acum sunt de acord să urmeze Ghidul).
1. Apoi, un evreu M-a întrebat: "Ascultă, prietene! În Cer se pot face și afaceri la fel de
bine? Căci, vedeți, eu am experimentat în a cumpăra și a vinde, și unde nu este comerț, nu este
câștig. Și nici acolo nu există nici o viață bună. Eu sunt doar pentru comerț, care m-a ținut
întotdeauna cinstit, așa că m-am ocupat de comerț chiar și în lumea spiritelor și trăiesc din asta.
Religie, Mesia: toate acestea sunt treaba rabinilor și nu a noastră."
2. L-am ascultat în tăcere și am întrebat: "Ei bine, spune-Mi: pentru ce faci comerț, dacă nu
pentru a trăi bine și a fi fericit? Ați văzut-o pe Maria, ce spirit magnific este, și vedeți, și voi puteți
deveni unul. În ceea ce privește mâncarea și băutura, vreau să vă demonstrez tuturor cum să vă
hrăniți în Cer, și astfel veți rămâne oaspeții Mei. Dacă mâncarea Mea nu vă place, atunci puteți
face ce doriți. Dar dacă îți place și vrei să rămâi cu Mine, atunci trebuie să urmezi Doctrina lui
Mesia Isus Iahve Zabaot. Cu toate acestea, nu vreau să forțez pe nimeni; sunteți liberi să acționați
independent."
3. După această explicație, am chemat îngerii și le-am ordonat să se ducă și să aducă vin,
pâine și fructe pentru toată lumea. Ca de obicei, totul a fost pus în fața Mea în câteva minute, în
cantități mari. Acum Mi-am pus mâinile pe ea, am binecuvântat-o și am pus să fie distribuită.
Imediat, îngerii s-au adunat din nou în fața Mea și au așteptat alte ordine. De data aceasta, am
făcut să se cânte un psalm, care i-a sensibilizat atât de mult pe evrei încât au cerut îngerilor să se
oprească, deoarece nu puteau suporta frumusețea vocilor lor.
4. După aceea, am spus: "Acest lucru este cauzat de sentimentul vostru material de a
cumpăra, vinde și tranzacționa constant. Vedeți, aici sunt unii care au fost îngropați chiar foarte
adânc în materie, dar au renunțat la toate gândurile lor și au acceptat Doctrina Mea, iar prin
aceasta se simt foarte fericiți. Acum, însă, luați loc și mâncați."
5. Evreii nu puteau să se minuneze îndeajuns de mult de bunătatea extraordinară a
mâncării și se gândeau cum ar putea și ei să procure ceva atât de bun și să facă comerț cu ea.
6. Imediat ce au mâncat, s-a produs un cutremur teribil și, în zgomotul puternic, o bucată
de munte a căzut peste bazinul montan în care se afla așezarea evreiască și a îngropat complet
întregul loc. O teribila lamentare a fost consecința acestui eveniment printre evrei, care au
devenit astfel cerșetori, și plângând se lamentau de marea nenorocire care li se întâmplase.
7. Dar m-am întors spre ei și le-am spus: "Ce importanță au zdrențele și bibelourile
voastre? V-am asigurat că, alături de Mine, nu aveți de ce să vă faceți griji decât pentru a îndeplini
Doctrina lui Isus; restul va fi grija Mea.”
8. Această ofertă i-a mulțumit. Căci evreul este isteț și știe bine cum să profite de toate
lucrurile.
۞
Capitolul 48
Isus, primul și unicul fiu al Mariei.
În Rai nu există ceremonii sau preoți.
(Trei întrebări noi de la un rabin: despre căsătoria dintre Maria și Iosif; despre primul lor
copil; despre surorile și frații lui Isus menționați în evanghelii. - Răspunsul Ghidului îi convinge
pe preoți, care se întreabă dacă mai trebuie să rămână în funcțiile lor. - Evreii ar dori să își
desfășoare activitatea de comerț chiar și în Cer).
1. Acum evreii s-au adunat și au discutat ce să facă. Atunci rabinul le-a spus cu
neîncredere: "Așteptați puțin, încă mai am o îndoială și asta nu-mi dă pace. De aceea, vreau să îmi
ofer ultima clarificare."
2. După aceste cuvinte, s-a apropiat și a spus: "Ascultă, dragă prietene! Încă mai am unele
îndoieli, așa că am venit la tine pentru clarificări, iar acestea sunt: Maria a fost femeia lui Iosif.
Apoi se spune că Isus a fost primul fiu al Mariei. În al treilea rând, sunt menționați patru frați și
surori ai lui Isus. Dragă prietene, cum îți explici asta?"
3. Eu le-am răspuns: "Potrivit adevărului, lucrurile stau în felul următor: când Maria a
rămas însărcinată, avea 14 ani. Pentru a-și ascunde rușinea, când s-a descoperit sarcina ei, și
pentru că amândoi, prin voia lui Dumnezeu, au băut fără sa fie afectați "apa blestemată", pe care
templul le-a dat-o să o bea ca dovadă a adevărului că nu au comis niciun contact carnal, preotul i-
a unit în secret. Cu toate acestea, Iosif avea 70 de ani, era văduv și tatăl a cinci copii din prima
căsătorie. Ioel, cel mai mare, apoi Iosua, Simon, Iuda și Iacov [a se vedea_”Copilaria lui Isus”].
4. Surorile menționate în Marcu nu erau fiicele lui Iosif și ale Mariei, ci rude care erau
păstrate ca fiice ale lor în casa lui Iosif și, prin urmare, erau numite surori. Iosif era prea bătrân și
prea temător de Dumnezeu pentru a se atinge de Maria când a aflat că ea va fi purtătoarea aleasă
a lui Mesia. Mențiunea insuficientă a evanghelistului (Matei 1:25) că Isus a fost primul fiu al Mariei
trebuie înțeleasă astfel și nu altfel. Vezi, acesta este întregul mister."
5. Când rabinul a aflat acest lucru spre satisfacția sa, Mi-a mulțumit, a retrocedat și a
spus: "Acum văd toate lucrurile clar, de aceea sunt de acord să mă alătur companiei și să accept
Religia lui Isus, după ce am văzut că El era cu adevărat Mesia și, prin urmare, Iahve Însuși."
6. Ceilalți preoți au adăugat: "Și noi suntem de această convingere și am înțeles de mult
cine este Mesia, deși și pentru noi, ca și pentru voi, nu era încă totul clar. De aceea ne-am oprit,
fiind preoți evrei și nefiind de acord cu ceremonialul roman. Dar aici ni se pare că preoția nu are
nici o putere; căci Ghidul, într-adevăr, este cu siguranță marele stăpân și preot, iar acest lucru este
dezvăluit de cunoașterea sa radicală a Sfintelor Scripturi și de explicarea exactă a acestora, dar
este evident cum că nu are nimic preoțesc în el. De aceea sunt de părere că suntem cu toții eliberați
de învățarea și exercitarea ceremoniilor preoțești."
7. Când acest vorbitor și-a terminat discursul în numele tuturor, M-am apropiat Eu de el
și i-am spus: "Ai ghicit adevărul. Aici nu există preoție sau ceremonie în sensul pământesc, ci aici
este Iubire, cea mai mare și singura Poruncă! De aici se dezvoltă totul. De aceea vă spun: străduiți-
vă acum să instruiți și comunitatea voastră cu aceeași intenție ca și voi, iar apoi slujitorii mei vă
vor instrui cu exactitate cu privire la tot ceea ce trebuie să credeți și la modul în care trebuie să
procedați și să vă conformați poruncii iubirii.”
8. Preoții au început imediat să discute cu credincioșii lor despre convertire și au discutat
cu ei în modul cel mai corect, implicat și convingător. Dar ei au spus: "Totul este bun și drept și te
credem, căci cunoști cu precizie Sfintele Scripturi, dar spune-ne: de ce nu te interesezi ce vom face
în viitor? Fără afaceri, fără comerț și vânzări nu există viață; am fost obișnuiți cu acest lucru încă
din tinerețe, așa că ne va fi foarte greu să facem altceva decât comerț.”
۞
Capitolul 49
În anul 1854, Maria a fost recunoscută de catolici ca Fecioară pură.
(Preoții au dat un răspuns adecvat evreilor dornici de comerț, iar aceștia au acceptat apoi
Doctrina lui Hristos. - Doctrina despre virginitatea Mariei la protestanți. - Din 1854, Maria a fost
recunoscută de catolici ca fiind o fecioară pură. - Este dorința lui Isus ca și protestanții din zilele
noastre să o recunoască ca atare, așa cum a făcut Martin Luther în 1546 împreuna cu
comunitatea sa).
1. Preoții, supărați de prostia credincioșilor lor, au făcut o figură foarte serioasă și au
spus: "O, da, chiar și în Rai există comerț, veniți și voi! Chiar și acolo puteți să vă montați tarabele.
Poți să-ți oferi prostia la vânzare, iar oamenii milostivi o vor cumpăra de la tine și o vor arde în
focul Adevărului!"
2. Acest refuz extrem de sever a fost însoțit de un bun succes. La răspunsul potrivit, evreii
au tăcut și și-au îndreptat gândurile spre disperarea lor de a fi pierdut totul, apoi au spus: "Să
mergem cu ei, căci aici ar trebui să murim de foame. Dar cu compania mâncăm și bem atât de bine
încât nu am mai gustat niciodată așa ceva.”
3. Această discuție între ei i-a adus în cele din urmă la punctul în care au decis să meargă
cu noi, după care au fost imediat instruiți de îngeri.
4. După ce am terminat învățătura, le-am spus tuturor: "Clarificarea despre Maria, despre
fecioria ei și despre întreaga poveste a existenței ei pe care v-am dat-o este considerată pe pământ
ca o erezie, iar cine crede altceva este condamnat! Chiar și printre voi, protestanții, o opinie
grosolană despre Maria este larg răspândită. Acum, însă, știți care este adevărul și aveți cu toții o
singură cunoaștere și un singur sentiment despre maternitatea imaculată a Mariei, iar aceasta este
și o condiție pentru a nu cultiva în viitor gânduri impure despre Maria și despre Dumnezeu."
***
5. Se știe că, până în anul 1854, Maria nu a fost mai bine văzută în acest sens, nici în
Biserica Catolică, nici în cea Protestantă, și a fost contestată ca fiind fără păcat și cu concepție
imaculată. Acum, însă, faptele vă sunt cunoscute și, astfel, vă puteți schimba învățătura falsă, așa
cum predecesorii voștri din anul 1546 au recunoscut imediat că este falsă, acceptând clarificarea
Mea ca fiind dreaptă și demnă de Sfințenia lui Dumnezeu.
6. Astfel, atunci când au fost adăugați evreii, compania a crescut la peste o mie de
persoane și a devenit cea mai variată, ceea ce a contribuit substanțial la toleranța reciprocă.
۞
Capitolul 50
Războiul spiritelor catolicilor împotriva foștilor eretici
catolici în lumea norilor
(Călătorie pe un munte. - Ghidul cheamă la raport spiritele norilor, care se manifestă

printre tunete și fulgere. - Mărturisesc pentru că, în calitate de romano-catolici, trebuiau să
pedepsească regiunile ereticilor trădători care trecuseră la protestantism cu raiduri furtunoase
și grindină. - Spiritele păcii pedepsesc spiritele rele pentru aceasta).
1. Învățătura era pe sfârșite, așa că am pornit din nou la drum. De data aceasta am luat-o
în sus, spre un munte. Când am ajuns în vârf, Eu am spus: "Stați jos și odihniți-vă.
2. După ce a trecut o oră, am spus companiei: "Acum fiți atenți! În curând se va întâmpla
ceva nou. Cu toții și-au încordat urechile și și-au ascuțit ochii pentru a vedea ce se va întâmpla. L-
am chemat la Mine pe marele arhanghel și i-am spus: "Du-te acolo, dincolo de munți, și adu-Mi
aici spiritele norilor!
3. Arhanghelul a dispărut imediat și nu a trecut mult timp până când norii de furtună au
început să se ridice din toate părțile și, cu cât se apropiau mai mult, cu atât deveneau mai
întunecați și mai cenușii. În cele din urmă a început să fulgere și să trosnească, astfel încât
furtuna amenința să devină din ce în ce mai violentă. S-au dezlănțuit bubuituri uriașe, iar ici și
colo fulgerele au fulgerat atât de puternic încât compania a fost tulburată.
4. Acum Eu am spus: "Jos, duhuri rele, veniți la Mine!". Ca un fulger, un număr enorm de
spirite au coborât jos la Mine și toate au înconjurat regiunea din jurul nostru.
5. Când s-a întâmplat acest lucru, am spus: "Spune-ne adevărul, ce te îndeamnă să pui în
mișcare răutatea ta în nori, să sperii și să faci rău bieților locuitori ai Pământului?"
6. La această întrebare a venit în față un spirit format și îmbrăcat ca un preot, dar foarte
murdar, zdrențăros și vicios, care a spus: "Eu și colegii mei eram preoți romani și eram foarte
supărați pe protestanți, pentru că prin erezia lor ne tulburau liniștea și confortul. Când am murit
și am devenit liberi din toate punctele de vedere, răutatea noastră s-a transformat într-o mare
sete de răzbunare, așa că am hotărât să-i pedepsim cum se cuvine pe creștinii romani în viață
care trecuseră la protestantism; de aceea ne-am adunat credincioșii, care erau foarte mulți, și
ne-am mutat în regiunile protestante. Acolo, i-am întâlnit pe adversarii noștri zburând liniștiți în
nori deasupra regiunilor lor pe care le păzeau ca protectori. Când am ajuns, au venit la noi și ne-
au întrebat ce căutăm în acele regiuni. Noi, însă, am răspuns: "Căutăm regiunile ereticilor și
dorim să-i facem să plătească pentru binele lor, pentru infidelitatea lor față de mama noastră,
biserica romană".
7. Conducătorii acestor spirite au spus: "Ascultați! Cine dintre noi a intrat vreodată în
regiunile voastre romano-catolice pentru a le face rău afiliaților voștri de pe Pământ, pentru că
nu se convertesc la religia noastră și pentru că îi asupresc și îi persecută pe bieții noștri oameni
care au rămas în urmă?".
8. Noi am răspuns: "Suntem în dreptul nostru, pentru că aparținem bisericii Romei, care
este singura care face binecuvântat, din care acești eretici au căzut ca niște necredincioși", și nu
le-am făcut multe complimente, ci i-am prins, am bătut cu pumnii în masă și i-am alungat până la
punctul de a-i pune pe fugă. Faptul că am procedat cu multă violență, cu multe fulgere și tunete,
este firesc. Când am câștigat, am plecat din regiune cu multă grindină. Dar nu a durat mult, și am
fost atacați de spirite puternice și aruncați, parțial solidificați în ploaia de pe Pământ, parțial puși
pe fugă, iar printre cei din urmă am fost și noi. De atunci au avut loc incursiuni repetate de nori
și războaie, în care am fost uneori învingători, alteori învinși.
9. Noi suntem întotdeauna cei mai puternici, dar când revolta devine foarte aprigă și
violentă, atunci vin de sus spirite de lumină mai înalte, care ne înving de fiecare dată, aducând
pacea. Așa că, în mod ironic, le spunem "spirite ale păcii". Dar reușim un lucru: să-i pedepsim pe
acești eretici de pe Pământ de multe ori în mod exemplar cu fulgere, inundații sau grindină, iar
acest lucru este o reîmprospătare pentru cauza bună a bisericii noastre. Desigur, pierdem multe
mii de camarazi de luptă în fiecare înfrângere, pentru că spiritele păcii îi aruncă fără milă pe
pământ, unde se scufundă în apă și în pământ și rămân acolo închiși, până când și pentru ei
înflorește libertatea prin eliberarea din închisoare și lanțuri. Cu toate acestea, noi ne
reîmprospătăm răzbunarea în fiecare caz și purtăm astfel un război constant unii împotriva
altora. V-am raportat ocupația noastră. Spune acum: ce vrei de la noi, de vreme ce ne-ai făcut să
venim la Tine cu puterea spiritului?"

۞
Capitolul 51
Preoții romano-catolici în slujba papei, ca adevărați eretici și anticreștini.
Iadul se deschide larg pentru a-i primi.
(Întrebare a Ghidului către preoți, dacă Hristos a învățat să răspundem la rău cu rău. -
Preoții recunosc că sunt sclavii papei și că nu le pasă nici de Hristos, nici de Biblie. - Iadul se
deschide pentru preoții romani ca eretici și anticreștini care slujesc dogmele papei. - Amenințați
că vor ajunge în iad, ei nu cedează. - În cele din urmă își mărturisesc doctrina lor anticreștină,
născută pentru a fura de la popor).
1. Ceea ce vreau de la tine îți va deveni clar în curând. Vă întreb, ca preoți, este aceasta
scrisă în Noul Testament ca fiind corespunzătoare iubirii? Ne-a învățat Hristos cum să-i iubim pe
dușmani? Și a poruncit El să se facă rău? Spuneți, diavoli răuvoitori: unde este aprobat în Biblie
ceea ce faceți voi împotriva celor de altă credință?"
2. Ei nu erau pregătiți pentru această întrebare, dar unul dintre ei a prins curaj și a spus:
"Noi facem ceea ce ne prescrie biserica romană; nu avem altceva de care să ne pese. Noi ne
facem datoria și asta este suficient.
3. "Răspunsul vostru este de puține cuvinte și Îmi răspundeți ca "sclavi"!", le-am răspuns
Eu. "Dar asta nu Îmi servește Mie! Vreau să-mi răspundeți ca niște preoți și să vă justificați pe
baza Doctrinei lui Hristos, pentru că voi pretindeți că sunteți întotdeauna slujitori ai lui
Dumnezeu!
4. "Ah, ce Hristos? Ce Biblie? - Trăim ca niște spirite libere și nu ne pasă de una sau de
alta. Noi nu te cunoaștem și ne minunăm, deși pari a fi un duh puternic, că îți permiți să ne
tulburi și să ne ceri socoteală! Pentru că noi nu v-am făcut niciodată vreun rău! Deci, ce vrei, de
fapt?"
5. I-am răspuns: "Vreau să renunțați la comportamentul vostru rău și să trăiți ca niște
creștini conform învățăturii lui Hristos, altfel voi vorbi cu voi mai serios! Căci vă purtați ca niște
ticăloși și măsura voastră este plină. Ori vă schimbați viața, ori vă voi da o sentință de
pedepsire!"
6. "O, ce să mai zici, pe tărâmul spiritelor libere, tună cu pedeapsa! Acest lucru nu este
rău. Dumnezeu nu pedepsește, iar tu vrei să pedepsești? Mergeți pe drumul vostru, iar noi pe al
nostru, așa că vom fi bine. Doar scutește-ne de amenințare, pentru că nu suntem predispuși la
ea."
7. "Ei bine", am spus Eu, "Te voi predispune. În lume ați predicat mult despre iad, despre
osânda veșnică și despre chinurile veșnice ale iadului care îi așteaptă pe cei răi și răuvoitori care
nu vor să se convertească. Vedeți, voi înșivă sunteți niște păcătoși atât de grosolani și delincvenți
față de semenii voștri, încât ei nu vor să se convertească și încă își bat joc de asta. De aceea îți
spun: "Hephata!"
8. În acel moment, întregul munte s-a cutremurat și s-a despicat în vârf, de unde au ieșit
fum și flăcări. "Aici, cu voi!" La aceste cuvinte, îngerii au aruncat fulgere după spiritele rele și le-
au împins spre Mine. Dar ei au scos un mare strigăt de frică și angoasă, rugându-Mă să nu-i
arunc în iad.
9. Le-am spus: "De ce nu? I-ați blestemat atât de des pe ereticii și adversarii Romei,
condamnându-i să ardă în iad împreună cu Datan și Abiram, de ce nu ați intra și voi în el, care
sunteți cei mai mari eretici și anticreștini? Căci tot ceea ce contravine Doctrinei lui Hristos, într-
adevăr, este eretic și anticreștin! Și de aceea Eu văd în voi cei mai mari eretici și anticreștini.
10. Spiritele M-au implorat să nu le arunc în iad. Ar fi de-acord sa facă tot ceea ce Eu le
ceream lor. Numai că ar trebui să ii cruț de iad și eternul foc infernal.
11. Atunci am răspuns: "Sunteți foarte bine pregătiți pentru iad, dar nu vreau să acționez

conform doctrinei romane, ci conform învățăturii lui Hristos, dacă promiteți să vă îmbunătățiți și
să nu mai comiteți nicio răutate.
12. Spiritele au căzut în genunchi în fața Mea, Mi-au mulțumit pentru acest Har și Mi-au
cerut să le arăt cum și ce ar trebui să facă în viitor, pentru a acționa cu dreptate.
13. Eu i-am întrebat pe preoți: "Spuneți-Mi, voi, pretinși slujitori ai lui Dumnezeu, ce i-ați
învățat pe credincioși? Căci ei nu știu cum trebuie să trăiască și să acționeze un creștin pentru a-
și asigura Viața veșnică.
14. Ei Mi-au răspuns: "Cu siguranță Tu știi cum este făcută doctrina noastră romană, în
care papa este persoana principală, iar ordinele papale ale omenirii formează prima și principala
doctrină, pentru că aceasta produce bani, dar Doctrina lui Hristos în schimb nu. Prin urmare, Tu
știi că sarcina noastră principală a fost să învățăm cum să câștigăm bani. Am tuns oile conform
celei mai bune științe și facultăți, iar pe credincioși i-am hrănit cu rânduieli necreștine pe care
Roma ne-a ordonat să le învățăm. Și acest amestec nu a servit la nimic; într-adevăr, făcând acest
lucru am devenit noi înșine necredincioși, pentru că am observat din cursul istoriei că
Dumnezeu nu-i pedepsește pe cei care încalcă și ultragiază poruncile. Vedeți, așa sună
mărturisirea noastră de credință."
۞
Capitolul 52
Reforma ca pedeapsă a lui Dumnezeu împotriva dogmelor papale
(Ghidul neagă faptul că Dumnezeu nu i-ar pedepsi pe oamenii răi. - În ce constă pedeapsa
divină: mișcarea reacționară protestantă. - Iluminare despre alte pedepse ale lui Dumnezeu
pentru biserica romană. - Craterul infernal se închide din nou. - Clericii cer mai multă libertate
pentru a se hotărî, iar Ghidul le expune toate păcatele făcute în același mod ca și diavolii. -
Spiritele își recunosc nedreptățile și cer să fie învățate Doctrina autentică a lui Hristos).
1. Atunci eu am răspuns: "Mărturisirea ta de credință este destul de dreaptă, numai că, nu
și în privinta faptului că Dumnezeu nu pedepsește. Cum puteți voi, ca preoți, să sprijiniți acest
lucru? Cunoașteți Biblia și știți că Dumnezeu a pedepsit oameni individuali, precum și popoare
întregi, și pretindeți că Dumnezeu nu pedepsește?"
2. Ei Mi-au răspuns: "Cu siguranță am citit-o, dar istoria bisericii romane ne-a răpit
credința tuturor, pentru că am văzut cum răul fundamental nepedepsit în această biserică a
crescut din ce în ce mai mult, și totuși nu s-a arătat nicăieri ajutor pentru a pune capăt acestei
monstruozități."
3. "Voi credeți deci că nu există Dumnezeu, doar pentru că nu ați observat nicio
pedeapsă?", am obiectat Eu. "Acest lucru este într-adevăr supărător, pentru că nu vedeți pădurea
din cauza numeroșilor copaci! Ni se oferă o abundență de pedepse, numai că pedepsele lui
Dumnezeu au fost intercalate cu răutatea și faptele rele ale oamenilor, fără să știm motivele
pentru care s-a întâmplat una și alta. Au existat papi, conducători și popoare rele, iar pedepsele
au urmat în funcție de evaluarea spirituală, iar vouă nu v-a fost dat să vedeți acest lucru, pentru
că ați judecat întotdeauna în exterior și cu idei preconcepute. Spuneți-Mi, ce părere aveți despre
mișcarea reacționară protestantă?"
4. Când preoții au auzit această întrebare, au început să se gândească și au spus: "Dar
cum, aceasta ar trebui să fie o pedeapsă de la Dumnezeu? Și noi înșine am luat parte cu sârguință
la ea și am ajutat la persecutarea protestanților făcându-le rău în viață, ca și acum pe tărâmul
spiritelor!"
5. La aceasta am răspuns: "Aceasta este o mare pedeapsă pentru minciuna, înșelăciunea
și viclenia romană, că, prin dogmele papilor, lumea a fost pângărită, iar oamenii târâți în
întunericul păgân! Preoții nu știu, din pură aroganță, lăcomie și dorință de dominație, cum pot
stupefia și mai mult întreaga omenire, iar apoi să o subjuge pentru profit. Și uite: iată aici stă
omul care a venit ca pedeapsă a lui Dumnezeu asupra romanilor și le-a stricat pe bună dreptate

supa.
6. Și vă spun că acest lucru va da roade bune și va dăuna tot mai mult romano-
catolicismului și îi va face rău. Tot atunci, știința va începe într-un mod din ce în ce mai puternic
să zdruncine edificiul rău al păgânismului roman, și astfel se vor determina toate situațiile
posibile care vor mistui biserica romană ca un cancer și îi vor descoperi interiorul rău, prin care
credincioșii se vor diminua tot mai mult, iar în final vor rămâne în afara cu totul.
7. Vedeți, acesta este viitorul iubitului coruptibil care face totul pentru bani și care nu
cunoaște alt Dumnezeu în afară de el însuși. Ei bine, ce zici de asta?"
8. "Da, așa sunt prezentate pedepsele? Atunci un om cu prejudecăți nu le simte!", au
răspuns preoții. "Ne-am gândit la distrugeri vizibile și la pedepse violente, iar până acum nu le-
am văzut, dar acum înțelegem cum stau lucrurile.
9. Totuși, dragă domnule! Vedem cu groază flăcările și fumul care încă se ridică din
muntele pe care Tu l-ai sfâșiat, lăsând iadul deschis pentru noi. Vom face cu plăcere tot ce vrei
Tu, numai să închizi craterul infernal, ca să mai câștigăm un pic de viață și libertate.
10. "Să fie după rugămintea ta!", i-am răspuns. "Meritați, totuși, să gustați puțin din ceea
ce asupriți spiritual și trupește, libertatea ascultătorilor vostri, pentru a-i face incapabili să
gândească și să acționeze fără rezistență. Cu voi se afirmă zicala: "Unde este Spiritul Domnului,
acolo este libertate!". De vreme ce sclavia totală a credinței a dominat printre voi, așa cum încă
domină în lume, este cu siguranță evident că în voi și în toți asupritorii libertății nu este Spiritul
Domnului, ci al lui Satana, care reprezintă polul opus lui Dumnezeu".
11. Când craterul infernal s-a închis din nou, spiritele au devenit și ele mai curajoase și au
spus: "Este bine cunoscut faptul că, sub presiunea puterii și sub amenințarea pedepsei, cineva
devine temător și promite să facă orice, așa că te rugăm: dă-ne libertatea perfectă de a rămâne
sau de a pleca, apoi putem decide ce vrem să facem.
12. Eu am răspuns: "Crezi că te-aș pedepsi cu adevărat? Oh, nu, am vrut doar să vă fac
iadul suficient de cald, cu care v-ați terorizat mereu credincioșii. La Mine nu există astfel de
pedepse, dar tu ai fi intrat din ce în ce mai mult în întuneric, mânie și nemulțumire prin
multitudinea păcatelor tale și astfel ai fi căzut tot mai adânc în jos.
13. Gravitatea păcatelor voastre v-ar împinge tot mai adânc în adâncurile iadului, până
când, în cele din urmă, după ce ai devenit total infernal, ți-ai recunoaște păcatele. Între timp,
însă, ați fi suferit și ați fi suferit mult. Crezi că viața ta de război în nori nu este un iad? Pe Pământ
există războaie, crime și jafuri care încalcă poruncile a cincea, a șaptea și a zecea ale lui
Dumnezeu, fiind astfel un păcat al Satanei. Războiul tău în nori trebuie să fie altceva? Oh, absolut
deloc! Le omori oamenilor iubirea, deci lucrul cel mai nobil, divinitatea din om! Le răpiți
spiritelor potrivnice liniștea, pacea și mulțumirea, iar celor de pe pământ fericirea materială!
Prin urmare, sunteți ticăloși și servitori ai lui Satana și nu veți scăpa de pedepsele care vor veni
asupra voastră dacă nu veți respecta poruncile lui Dumnezeu, ci le veți încălca.
14. Spune-mi: În războiul tău din nori, ești fericit? Ce folos aveți de aici? Cine te-a jignit și
ți-a poruncit să pornești război și să faci rău? Cu siguranță nu protestanții, ci voi înșivă, prin
propriul vostru impuls. Nu înțelegeți că cel ce face răul este un diavol și un slujitor al Satanei?
15. Este scris: "Iubește-L pe Dumnezeu mai presus de toate și pe aproapele tău ca pe tine
însuți"; se împlinește aceasta, dacă acționezi împotriva poruncilor lui Dumnezeu și îl prigonești
pe aproapele tău ca pe un frate și fiu al lui Dumnezeu și îi faci rău? Spuneți-Mi, diavoli răi, nu
cumva această acțiune este direct împotriva Doctrinei lui Dumnezeu și a lui Hristos?"
16. Acest discurs fulminant i-a făcut pe preoți și trupa lor să fie stânjeniți și disperați și
nu știau ce să-Mi răspundă. Ei s-au consultat între ei și i-au întrebat și pe adepții lor ce părere au
despre aceasta și ce ar trebui să-Mi răspundă. Dar ei au spus: "Domnul are dreptate în toate
lucrurile și nu putem decât să fim de acord și, de vreme ce știm că am acționat pe nedrept, va fi
sarcina noastră să ne schimbăm viața și să începem să trăim ca niște buni creștini.
17. Dar cine ne va da învățătura corectă? Pentru că învățătura pe care am avut-o până
acum, conform expunerii sale, este o învățătură a diavolului, deoarece am acționat și am gândit
în mod diabolic. Așadar, să acționăm cu dreptate! Știi ceva? Să ne mărturisim nedreptatea

noastră și să ne rugăm lui, dacă nu știe cum să ne arate adevărata Doctrină a lui Hristos, după
care să trăim și să acționăm corect și bine."
18. Preoții credeau că Doctrina autentică a lui Hristos era cu siguranță cuprinsă în
Sfintele Scripturi, dar erau însă atât de întunecați, încât din marele haos al Părinților Bisericii și
al dogmelor papale, ei înșiși nu mai recunoșteau ceea ce era pur și drept. Dar ei au vrut totuși să
facă voia celor care erau cu noi, așa că s-au întors la Mine spunând: "Dragă prietene! Clarificările
tale sunt într-adevăr pe deplin corecte și recunoaștem că suntem duhuri rele, dar ce putem face
în această privință, dacă în marea confuzie a învățăturilor și explicațiilor noastre, nu mai
recunoaștem în Sfintele Scripturi ce este bine sau rău? Și din moment ce adepții noștri ne-au
instruit să Te rugăm să ne explici adevărata Doctrină, atunci o facem cu atât mai mult cu cât noi
înșine nu avem adevărata lumină în această privință. Fii atât de bun, dacă acest lucru Îți este
plăcut: dă-ne adevărata Lumină a credinței conform Doctrinei lui Isus! Restul se va vedea mai
târziu."
۞
Capitolui 53
Compania celor trei sute de mii servesc din nou o altă masă. În regiunea
celor bolnavi care nu-și dau seama de trecerea lor în lumea spiritelor
(Romano-catolicii din nori se unesc cu comunitatea celor trei sute de mii. - Noua masă
bună cerească cu cântec de îngeri. - Călătorie pe valea unei localități de bolnavi, invitați pentru
consultație religioasă. - Care este cauza bolilor? - Bolnavii nu știau că muriseră și că erau deja
spirite. - De ce unii bolnavi nu sunt anunțați că au murit. -Sanatoriile și coloniile de sănătate din
domeniul spiritelor. - Dă vina pe un spirit pentru că și-a vizitat mormântul din cimitir).
1. "O fac de bunăvoie", am răspuns Eu, "dar atunci este vorba de a schimba de îndată
modul tău actual de viață, pentru a putea avea un folos; căci nu cunoștințele te vor ajuta, ci doar
trăirea și acțiunea în consecință.
2. Vedeți aici Compania Mea: în ea se află și ființe ca voi, și chiar mai rele, dar acestea,
după ce și-au înțeles nedreptatea, au renunțat la viața lor anterioară. Ei au acceptat Doctrina
Mea și au rămas cu Mine. Sunt protestanți, împreună cu Dr. Martin Luther, preoți romano-
catolici și oameni și evrei cu rabinii lor, și toți aceștia pot trăi și petrece în pace și liniște
împreună în iubire, umilință și răbdare; de ce nu puteți face și voi acest lucru? Vreau să fiți
educați și, dacă vă place, puteți rămâne cu Mine. Atunci Eu vă voi asigura hrana, dar cu condiția
să trăiți și să acționați așa cum prescrie Doctrina.
3. Acum i-am chemat pe îngeri și i-am instruit pe toți în mod radical. Când lecția s-a
încheiat, preoții au venit la Mine și și-au exprimat recunoștința. Apoi au spus că adepții lor și-au
exprimat dorința de a rămâne aici, pentru că le plăcea simplitatea Doctrinei și unitatea
afectuoasă generată de ea, așa că au vrut și ei să rămână și, prin iubire, umilință și toleranță, să
câștige Cerul. În acest fel, compania noastră a crescut până la aproximativ o treime de milion de
capete.
4. După această mare captură, am pus sa fie aduse mâncare și băutură pentru masă, le-am
binecuvântat și le-am distribuit. Apoi îngerii au cântat cântecul de laudă, iar apoi s-a consumat
mâncarea. Noii adepți au întrebat acum, unde se aflau cu adevărat. Pentru ei, într-adevăr, totul
părea atât de bun și de frumos, încât credeau că se află deja într-un fel de Cer.
5. La aceasta am răspuns: "Cerul este pretutindeni, unde domnește iubirea, umilința și
armonia, dar adevăratul și propriu-zis Cer al Iubirii este cu Tatăl, iar această stare de iubire
trebuie mai întâi să fie formată către Înalt de către suflet. Cu cât sufletul devine mai fin și mai
nobil din punct de vedere spiritual, cu atât gustă mai mult beatitudinea. Pâinea și vinul sunt din
Cer, dar plăcerea ta va crește din ce în ce mai mult, cu cât te afli mai sus spiritual. La fel se
întâmplă și cu cântecul; acum îți trece prin nervi și te neliniștește, dar cu cât devii mai iubitor și
mai smerit, cu atât îți va fi mai plăcut și mai agreabil pentru voi.
6. De aceea, încercați să urmați cu multă sârguință Doctrina lui Dumnezeu și cu cât o veți
urma mai repede și mai bine, cu atât mai repede vom ajunge în Cer, la Tatăl Isus, unde fericirea
voastră va fi pecetluită. Acum, însă, vrem să plecăm imediat și să intrăm în vale, așa că, veniți jos
cu noi în câmpie."
7. Când am ajuns în vale, am făcut o călătorie lungă pe drumul care trecea chiar prin vale,
până când, după câteva ore, am ajuns într-o regiune foarte săracă. Aici am ordonat să ne oprim și
să ne odihnim.
8. După o oră de odihnă, le-am spus îngerilor: "Duceți-vă la locul care se află în spatele
acestui deal din fața noastră și spuneți-le oamenilor din acel loc să vină toți aici, pentru că
urmează să aibă loc o consultare religioasă.
9. Îngerii s-au dus imediat în marea localitate și au anunțat ordinul Meu. Dar aici era o
casă de sănătate, în care stăteau multe mii de bolnavi pentru că se vindecau. Așa că locuitorii au
întrebat ce trebuie făcut cu acei bolnavi care nu puteau merge.
10. Îngerii au răspuns: "Scoateți-i afară, căci este un avantaj incalculabil pentru
vindecarea lor faptul că vor veni acolo".
11. Asistenții milostivi au pus mâna pe diferite paturi și șezlonguri și și-au adus bolnavii
la noi, aliniindu-i în camere mari, în timp ce bolnavii care nu puteau să meargă au fost așezați în
partea opusă, așteptând ceea ce avea să vină.
12. Acum am venit în față Eu, și am spus. "Fiecare dintre voi este un păcătos! Pentru că
bolile voastre au apărut din cauza păcatelor voastre multiple și diferite. De aceea, dragi prieteni,
sarcina voastră principală este să recunoașteți că sunteți păcătoși și că bolile voastre provin de
aici, atunci va fi posibilă vindecarea voastră.
13. Vindecarea, însă, depinde și de acest lucru: să acceptați Doctrina Mea, să o
concretizați în acțiune și să credeți cu tărie că Eu vă pot vindeca! Căci oricine nu crede, respinge
vindecarea de la sine și rămâne în boală. Acum fiți atenți și faceți ceea ce Eu vă voi spune. Cei
care nu pot sta în picioare, pot asculta chiar și așa.
14. Așa că i-am pus pe cei care mai puteau să meargă să se așeze în grupuri, în funcție de
boala lor, și i-am spus unuia dintre ei: "Ascultă, Primo! Tu ești cel mai nefericit din acest grup,
du-te și relatează cu sinceritate desfășurarea vieții tale pe Pământ, căci, să știi, ești un păcătos
grosolan și, ca atare, ai fost chinuit de boli în care ai murit și ai fost adus în această instituție
bolnavă a ta, care este îngrijită până acum pe tărâmul spiritelor de oameni milostivi, care doresc
să-și câștige Cerul.
15. Această lămurire i-a luat prin surprindere pe toți bolnavii și ascultătorii și au spus:
"Nu știm absolut nimic despre moarte, cum este posibil așa ceva? Toate celelalte sunt bune, dar
să fii mort și să fii spirit, asta ne scapă. Cum puteți dovedi acest lucru? Pentru că avem exact
aceleași trupuri ca întotdeauna, și avem chiar acolo rănile și durerile noastre, acolo unde le-am
perceput întotdeauna!"
16. Răspunsul meu la această întrebare a fost următorul: "Este o dispoziție divină ca
oamenii, ca și pe Pământ, la fel ca și pe tărâmul spiritelor, să experimenteze adesea un tratament
care nu le este explicat, ci mai degrabă ei înșiși trebuie să înceapă să gândească. Și astfel ajung în
lumea spiritelor fără să știe că sunt morți. Astfel de suflete sunt apoi încadrate printre cei care,
de asemenea, nu știu nimic despre separarea lor de Pământ. Aceste biete suflete sunt lăsate în
neștiința lor atât de mult timp, până când încep să reflecteze asupra păcatelor lor și au
bunăvoința de a deveni oameni buni. Dacă se întâmplă acest lucru, atunci bolile lor încep încet-
încet să se vindece, iar ei ies din sanatoriu și merg în colonii de convalescență, unde se
perfecționează și mai mult și își vindecă de păcate chiar și sufletele bolnave, care au fost cauza
bolilor lor.
7. Faptul că un astfel de suflet nu-și dă seama că este un spirit, depinde de acest lucru:
nu-și dă seama că este mort și pentru că trupul său sufletesc este partea suferindă reală a
trupului omului, însă nu carnea. Trebuie să vă fie clar și evident că omul comite păcate în carne,
dar carnea nu are nimic de suferit după moarte, ci este moartă și se transformă în alte ființe vii,
fără să simtă nici cea mai mică durere, fără să-și perceapă transformarea, în timp ce sufletul este

cel care trebuie să sufere și adesea să ispășească foarte mult pentru păcatele și fărădelegile
trupești. Prin urmare, sufletul este cel care se bucură de bucuriile lumii, și nu carnea, căci altfel
carnea ar trebui să sufere după moarte, și nu sufletul.
18. Trupul este doar un instrument al sufletului, care este animat și mișcat prin
intermediul spiritului-nervos, și nu este responsabil pentru acțiunile sale după moarte, precum
cleștele fierarului pentru o lucrare greșită. Acum știți povestea originii voastre, iar ție Primo ți se
va arăta și mai bine prin asta: ca tu să te concentrezi pe cimitirul din locul tău de boală și apoi să-
ți cauți mormântul, așa că fă-o!"
۞
Capitolul 54
Două duhuri bolnave povestesc despre viața lor pământească. Mărturisirea
pe patul de moarte, după metoda Romei, este fără valoare.
(Spiritul lui Primo își citește inscripția de pe piatra funerară și este surprins că este mort.
- Istoria vieții pământești a defunctului. - Declarația celui de-al doilea spirit cu privire la cauzele
propriei sale morți. - Mărturisirea și împărtășirea pe patul de moarte, în maniera Romei, este
inutilă, pentru că oricum se ajunge în iad. - Învățătură despre cum pot fi iertate păcatele. -
Uimirea spiritului de a fi în iad fără focul iadului, fără Satana și fără draci).
1. Primo și întreaga companie, au stat în tăcere câteva minute, așteptând rezultatul.
Imediat au citit: "Aici zace îngropat Primo Weber, care s-a născut în Altendorf în anul 1490, la 28
februarie, și a murit în anul 1530, la 5 octombrie, de o boală incurabilă. Pacea în cenușa lui!" -
"Curios, ciudat! Eu și... mort? Pentru mine este un miracol, un mister!", a spus el și s-a cufundat în
gândurile sale. "Și eu nu știam nimic despre asta!"
2. "Da, deja de șaisprezece ani trupul tău carnal zace în mormânt, putrezit și descompus,
și din moment ce ești convins de acest lucru, atunci spune-ne povestea vieții tale conform căreia
te-ai îmbolnăvit".
3. Bolnavul a început acum să povestească povestea vieții sale, spunând: "Am fost
singurul fiu al unor părinți buni, care m-au privit ca pe bijuteria lor și au avut grijă de mine cu
sârguință, dar, din păcate, m-au iubit prea mult și mi-au acordat totul. Am devenit un tânăr
chipeș și am fost în parte iubit, în parte urât, pentru că eram prea îndrăzneț, prea curajos și prea
nesăbuit. Am ales prietenia unor tineri care aveau aceleași idei și am comis multe fapte rele și
păcătoase împreună cu ei.
4. Părinții mei recunoșteau acum, în mod firesc, ce produsese dragostea lor exagerată.
Dar era prea târziu. Nu m-am mai lăsat reținut. Voiau să mă căsătoresc, dar fetele fugeau în fața
unui libertin, și niciuna nu voia să mă cunoască, pentru că aveam deja copii fără căsătorie, - așa
că am continuat să-mi duc viața fără soție, după cunoscutul stil scandalos.
5. Părinții mei au fost tulburați, mâhniți si îndurerați pentru viața mea ratată, până când
durerea i-a mistuit și i-a dus în mormânt. Aveam atunci 30 de ani și eram matur în toate viciile.
Cu aceasta am intrat în moștenirea mea și mi-am păstrat servitori străini fără o supraveghere
specială. Atunci vă puteți imagina cum a fost la mine acasă! Servitorii erau corupți și hoți, iar
slujnicele, pe care le vedeam cu plăcere, erau la fel. An după an, economia gospodăriei mele a
scăzut și s-a degradat, iar eu am devenit din ce în ce mai îndatorat.
6. Viața mea dizolvantă, fără reguli și fără ordine, a dus la apariția unor boli, care erau de
temut. Prin urmare, a trebuit să merg la spital, lăsând totul în seama femeilor de viață rea cu
care am trăit. Debitorii au fost anunțați, ferma a fost vândută, iar banii au fost distribuiți
creditorilor. În realitate, am fost pus la curent cu totul, dar când eram deja imobilizat la pat,
bolnav și abandonat de toată lumea, cu excepția supraveghetorilor spitalului.
7. Am rămas mulți ani în spital, pentru că nu mai puteam fi tratat. Am plâns și m-am
rugat, dar n-a fost de nici un folos. Acum aflu că am murit în anul 1530. Când a fost asta? Cât
timp a trecut deja?
8. "Șaisprezece ani, îți spun!", i-am răspuns Eu. "Conform socotelii pământești, de fapt,
acum suntem în 1546. Cred că acum ești convins că boala și moartea ta au fost o consecință a
vieții tale încărcate de păcate și a desfrânării tale în trup!"
9. "Foarte adevarat!", a spus Primo.
10. Eu m-am întors către ceilalți și le-am spus: "Acum spuneți-Mi, voi toți din acest grup:
aveți alte cauze pentru bolile voastre?
11. "Nu, mai mult sau mai puțin, am fost aceiași păcătoși, ca și acest bolnav."
12. M-am dus la al doilea grup și l-am întrebat pe primul dintre ei: "John, spune-ne
povestea vieții tale. Boala ta, de fapt, a fost alta."
13. "Da, din păcate, dar imediat fatală. Acum, de fapt, cred deja că mă aflu pe tărâmul
spiritelor, pentru că prietenul meu Primo a recunoscut acest lucru, după care am făcut imediat
același lucru și am devenit la fel de convins că sunt separat de lume.
14. Povestea mea, pe scurt, este următoarea: am trăit bine, am mâncat și am băut ce mi-a
plăcut, am frecventat cârciumile, am dansat cu asiduitate, aceasta fiind cauza că am răcit, m-am
îmbolnăvit de plămâni și am murit. Faptul că în același timp am comis diferite păcate este firesc.
M-am spovedit și în cele din urmă m-am împărtășit, dar, după cum văd acum, a fost inutil! Nu am
venit, de fapt, în niciun paradis, ci poate în iadul unui bolnav!
15. Da, așa este, mărturisirea și împărtășania după ritul roman, de fapt, nu a fost
niciodată învățată sau introdusă de Hristos, ci de preoți curioși care au practicat-o ca niște
polițiști".
16. La aceasta Eu i-am spus: "Dumnezeu te-ar fi iertat cu siguranță, pentru că erai
stupefiat, și pentru că nu exista nici o voință serioasă de a te îmbunătăți, nici o promisiune de a nu
mai comite păcate, dar tu ți-ai spus păcatele preotului, așa cum se plătește o datorie. Ți-a dat
iertarea și ai rămas la fel după fiecare spovedanie ca înainte. Deci l-ai mințit pe preot, dar mai ales
pe tine.
17. Știți că păcatele trupești nu sunt iertate decât dacă cineva își ia o hotărâre
serioasă de a nu le mai comite și dacă face penitență. Din moment ce nu ai făcut nici una, nici
alta, atunci nu ți-au fost iertate și ai venit ca un mare păcătos în iad, în acest sanatoriu".
18. "Ce? Ăsta ar trebui să fie iadul? Unde este focul iadului? Unde este Satana? Unde sunt
dracii lui? Nu văd nimic din toate astea! De aceea, explicați-ne, căci acest lucru ne este cu totul
străin și nu este în acord cu doctrina creștin-romană a preoților noștri!"
۞
Capitolul 55
Lămuriri despre iad, Satan, materie, suflet și Dumnezeu.
Povestea unui avocat și a unui soldat. Bolnavii sunt vindecați
(Clarificarea a ceea ce este iadul, în ce constă Satana, materia, sufletul și Dumnezeu. -

Povestea vieții pământești a celui de-al treilea spirit, un avocat, care a murit de cancer - Povestea
celui de-al patrulea spirit, care a fost soldat și recunoaște pedeapsa lui Dumnezeu ca fiind
dreaptă. - Ghidul, ca un Doctor puternic al sufletului și al trupului, îi vindecă pe toți bolnavii.
Mare laudă pentru masa bună).
1. Atunci Le-am spus tuturor: "Iadul este starea bolnavă și nefastă a sufletului vostru, a
trupului vostru spiritual. Focul iadului este iritarea și mânia ta frecventă, nemulțumirea ta
furibundă. Satana sunt gândurile voastre necurate, care vă dau iluzia a tot ceea ce este lumesc, a
tot ceea ce nu este spiritual. Acesta este un aer rău care, infectându-vă, vă duce gândurile pe căi
greșite, care, însă, este un spirit, așa cum și Dumnezeu este un Aer și un Spirit, iar diavolii sunteți
voi înșivă, atâta timp cât sunteți răi și plini de păcate".
2. Această explicație pe deplin adevărată a făcut o mare impresie asupra întregii
companii, iar Martin Luther a venit la Mine și a spus: "Doamne! Spune-mi, dacă Satana sau
Lucifer este doar un aer rău care îmbolnăvește sufletul, cum se face că acest aer se poate
prezenta sub forma unui balaur și a unei femei de o frumusețe cerească?".
3. La aceasta am răspuns întregii companii: "Spiritul lui Dumnezeu are în sine
atotputernicia de a putea produce tot ceea ce se poate imagina. Corpurile voastre sufletești sunt,
de asemenea, un fel de aer, și sunt corpuri formate în mod ingenios. La fel și substanța, materia
din care sunt alcătuite trupurile oamenilor de pe pământ, este același aer, ca și cel al sufletului,
dar comprimat, condensat, făcut vizibil ochilor trupești de acest aer.
4. Și cum spiritul lui Satana sau Lucifer este o parte din Divinitate, el se poate transforma
în orice formă permisă de Dumnezeu; numai că nu se poate transforma în forme și figuri ale
iubirii și în lucrări de iubire, pentru că este format din ură, mânie și aroganță, lucruri care sunt la
polul opus al iubirii și umilinței care reprezintă Divinitatea. Aerul din care este alcătuit sufletul
vostru este spiritualul subtil, din care s-au format corpurile, care este spiritualul grosier al
sufletului lui Satan, transformat în materie."
5. După această clarificare, m-am prezentat în fața celui de-al treilea grup și l-am întrebat
pe cel mai apropiat bolnav de ce este bolnav.
6. El a răspuns: "Părinții mei m-au făcut să studiez și am devenit medic. Din păcate, însă,
un medic dintre cei care maltratau oamenii, furându-le încet-încet banii din buzunare pentru
proceduri, unde în final el devine câștigător, partea interesată, în loc să fie cel care pierde!
Singurul meu gând era să exploatez și să jefuiesc fără milă clienții, iar acest lucru a durat mulți
ani. În cele din urmă s-a întâmplat că am avut dureri acute în piept, de unde a apărut o ulcerație
de natura canceroasă, care m-a corodat din ce în ce mai adânc, până când m-a ucis.
7. Cred că aceasta a fost o pedeapsă! Am devorat averea clienților mei, dar cancerul mi-a
devorat cu cruzime pieptul. I-am întrebat pe unii dintre pacienții care se aflau cu mine cum au
ajuns să aibă cancer și, uite, toți au avut o viață anterioară atât de asemănătoare, încât am putea
considera cancerul ca pe o pedeapsă. Recunosc că nu toate bolile canceroase au la bază un motiv
ca al meu, dar se întâmplă adesea să fie așa; la fel, există aici unul cu un cancer al nasului, care
provine din contagiunea de a vrea să guste totul etc.".
8. M-am dus la cel de-al patrulea grup și l-am întrebat pe unul dintre bolnavi de unde
provine boala lui. Ne-a povestit întâmplările din viața sa, pe care le-a trăit pe câmpurile de luptă,
și a spus: "Și aici este cu siguranță o pedeapsă de la Dumnezeu! Pentru că am ucis și am jefuit
fără să vreau, deși acest lucru era interzis de poruncile lui Dumnezeu. Dar mi s-a cerut să depun
un jurământ de credință față de monarh, iar acesta m-a trimis cu alții la război împotriva
dușmanului său, așa că a trebuit să ucid, să omor și, pentru că mă aflam în țară inamică, să fur tot
ce-mi trecea prin mâini.
9. Pentru că războiul, totuși, nu este altceva decât un raid de criminali sub numele nobil
de soldați, ai căror conducători și comandanți sunt ofițeri frumos împodobiți, care, cu toate
acestea, nu fac nimic altceva - pentru că inimile lor nu cunosc nici dragoste și nici compasiune -
decât să măcelărească și să distrugă cu cruzime inamicul, un inamic care nu le-a făcut niciodată
vreun rău și pe care nu l-au văzut niciodată înainte.
10. Într-una din acele încăierări am avut o rană deschisă, ca răsplată pentru cruzimea
mea, și cum acum sunt în țara spiritelor, așa sunt cu siguranță mort. Cunosc pe unii de aici care
au trecut prin cazuri similare, așa că o consider o pedeapsă pentru încălcarea poruncilor lui
Dumnezeu și pentru cruzimea mea."
11. Acum Eu am spus: "Mărturisirea ta, ca și a celorlalți, este pe deplin sinceră și, din
moment ce prin aceasta îți recunoști vina, atunci ești pregătit pentru vindecare. Așadar, vreau să
închei prin a vă pune câteva întrebări. Eu sunt un medic puternic al sufletelor și al trupurilor și îi
vindec pe toți cei care Mă cred pe cuvânt. Poți să crezi că este adevărat?"
12. Atunci a venit un bolnav și a spus: "Din moment ce ești comandantul unei trupe atât
de mari de oameni, atunci nu se poate decât așa: tu afirmi adevărul și de aceea cred cu tărie că
este posibil ca tu să ne vindeci".
13. "Ai judecat foarte bine, așa că ridică-te din pat!" - Bolnavul s-a uitat la Mine plin de
bucurie și a sărit în sus, bucurându-se din toată inima de însănătoșirea sa și mulțumindu-Mi cu
ardoare. După aceea, bolnavii ridicau din toate părțile rugaciuni ca Eu să-i vindec și pe ei.

14. Dar Eu am spus: "Doresc să fac acest lucru, dar cu o singură condiție: să renunțați la
modul vostru de viață materialist și lumesc și să trăiți în viitor conform poruncilor divine. Cum
însă trebuie să trăiți, vă vor spune slujitorii Mei. Sunteți de acord cu acest lucru?".
15. Și cu toții și-au ridicat vocea și au acceptat condiția Mea. La aceasta am spus: "Bolile
voastre au trecut și sunteți în perfectă stare de sănătate. Acum, ridicați-vă din paturile voastre,
ca să vă întăriți și mai mult prin Mine.
16. La acest discurs, toți bolnavii s-au ridicat și au alergat la Mine, pentru a-și exprima
recunoștința pentru grabnica însănătoșire. Au fost multe lacrimi de bucurie și note de exaltare,
așa cum este firesc. După ce a trecut prima bucurie, am spus: "Debarasați-vă de paturi, de cârje
și de materialele de îngrijire, și apoi veniți cu toții la noi pentru o gustare care vă va fortifica și vă
va reface complet.
17. Cei vindecați a dus totul deoparte și s-a întors imediat. Eu între timp, i-am instruit pe
îngeri să se ducă să aducă pâine și vin și le-am spus infirmierelor pline de compasiune că ar
trebui să ia și ele parte la masă, ceea ce ele nu au lăsat să se spună de două ori. Între timp, au fost
oferite pâine și vin, pe care le-am binecuvântat și le-am împărțit tuturor. Și apoi, din nou, nu se
mai terminau laudele la adresa bunătății mâncării, până când nu mai era nimic de lăudat.
۞
Capitolul 56
Unirea bolnavilor vindecați și a asistentelor la marea companie. Întâlnire
cu romano-catolicii în cimitir în așteptarea Judecății de Apoi
(După masă, cei vindecați constată atmosfera excepțională din companie. - Învățătura lor
prin intermediul îngerilor. - Primirea tuturor în cadrul companiei. - Marș și sosire în fața unui
mare cimitir. - Spiritelor li se explică faptul că compania trăiește conform Doctrinei lui Isus, fără
diferențe de religie sau națiune. - Spiritele romano-catolice așteaptă Judecata de Apoi. - Invitație
către spirite pentru o discuție religioasă).
1. După masă, îngerii au cântat imnul de laudă către Dumnezeu, iar acest lucru a făcut ca
noua companie să fie atenționata că aici trebuie să fie ceva special. Într-adevăr, alimentele erau
ultra-natural de bune, iar cântecul ultra-teribil de frumos, așa că au privit cu cea mai mare
atenție îngerii care luau vesela și au fost frapați de tinerețea și frumusețea lor. Îngerii s-au întors
imediat și i-au instruit pe bolnavii vindecați cu privire la ceea ce trebuiau să creadă și la ceea ce
trebuiau să lase în urmă.
2. Cu această ocazie, cei vindecati i-a întrebat pe îngerii învățători "cine" suntem noi și
unde mergem. Ei au răspuns atunci: "Noi adunăm oameni de bunăvoie care doresc să trăiască și
să acționeze așa cum îi învățăm noi și suntem în drum spre Cer, spre Tatăl Isus; dacă vreți, puteți
veni cu noi.
3. La aceasta M-am prezentat, spunând: "Numai urmând întocmai aceste învățături date
prin intermediul îngerilor, veți fi apți să veniți cu mine. Prin urmare, trebuie să analizați bine
dacă sunteți suficient de binevoitori pentru a face acest lucru.
4. Apoi s-au prezentat cu toții și au spus: "Noi am face deja acest lucru din recunoștință,
dar o facem cu atât mai mult de bunăvoie, pentru că prin aceasta sperăm să ne atingem în
curând scopul spiritual.
5. "Ei bine, atunci, veniți cu toții cu noi, chiar și asistentele. Într-adevăr, ei au avut multă
dragoste, compasiune și răbdare cu voi. Din acest motiv, merită și ele să fie răsplătite cu Cerul.
6. Această promisiune le-a stârnit lacrimi de recunoștință și s-au bucurat ca niște copii
cărora li se promit fructe și bunătăți. După aceste scene am plecat și ne-am continuat drumul,
părăsind localitatea, căci cei vindecați erau bucuroși că au plecat de acolo. Chiar și infirmierele,
însă, obosite de munca de ani lungi, au venit să-și ia răsplata pentru aceasta.
7. După un marș de zece ore, am ajuns la cimitirul unui mare oraș de pe pământ și am
făcut popas acolo, în față.
8. Imediat, niște spirite au venit la noi și ne-au întrebat unde mergem și care este scopul
nostru. Apoi Eu le-am răspuns:
9. "După cum vedeți, noi suntem spirite ca voi, iar Eu sunt comandantul lor. Compania
este formată din evrei, protestanți și romano-catolici. Toate diferențele de credință au fost
înlăturate de la noi. Trăim conform Doctrinei lui Isus, și aceasta este Doctrina iubirii, a umilinței
și a toleranței și, prin urmare, a păcii. Prin aceste virtuți, pe care le practicăm cu sârguință, am
devenit o familie unită. Cu toții ne considerăm copii ai unicului Tată Isus și, prin urmare, ne
considerăm frați și surori între noi".
10. Atunci unul dintre spirite a răspuns: "Foarte frumos de spus și de auzit, dar explică-
ne: a avut loc deja Judecata de Apoi în țara ta, de vreme ce tu te plimbi prin lume și te bucuri de
viață? Aici suntem cu toții romano-catolici puri și ne-am propus să așteptăm, până când trâmbița
pentru învierea trupului și Judecata de Apoi ne va trezi. Credem cu tărie acest lucru și, prin
urmare, așteptăm cu răbdare îndeplinirea acestei promisiuni."
11. Eu i-am răspuns: "Atunci veți aștepta atât de mult, încât vă veți pierde răbdarea! Așa
că ieșiți cu toții la noi, ca să discutăm mai îndeaproape și să ascultați discuțiile noastre, în loc să
stați ascunși în mormânt și în putrefacție.
۞
Capitolul 57
Despre Ziua Judecății, Judecata de Apoi și despre învierea cărnii.
(Clarificare privind Ziua Judecății. - "Sângele și carnea nu vor moșteni Împărăția

Cerurilor." - Plictiseală și frig de la așteptarea în mormânt. - Îngerul ultimului sunet de trâmbiță.
- Învierea cărnii. - Doctrina lui Hristos este Lumină spirituală, dogmele romane sunt întuneric
spiritual).
1. Imediat vorbitorul a exclamat: "Frați și surori, ieșiți din morminte pentru o discuție
religioasă!". Și imediat o mulțime uriașă de spirite, împreună cu episcopii și preoții lor, au ieșit
din pământ, strâns încleștate, și au ieșit din zidurile cimitirului, așezându-se în fața noastră.
2. Când s-a întâmplat acest lucru, Eu am ieșit în față și am spus: "Să se prezinte clerul aici!
Acest lucru s-a întâmplat imediat.
3. Atunci am spus: "Spuneți-mi: Ce așteptați, ghemuiți în mormintele voastre putrede?
4. Un episcop Mi-a răspuns: "Doctrina noastră ne spune că în Ziua Judecății, la sunetul
trâmbiței îngerului, toți oamenii se vor ridica în trupurile lor de carne și vor merge la Judecată,
unii la viață în Rai, alții la moarte în Iad. Atunci Domnul Isus va separa mieii și caprele și va da
fiecăruia răsplata meritată. Așa că așteptăm și stăm în mormânt, până când se va întâmpla acest
lucru."
5. "Prietene!", am răspuns Eu. "Atunci înseamnă că nu-l înțelegi pe Paul. Se spune în mod
explicit că trupul și sângele nu vor moșteni Împărăția Cerurilor. Așadar, așteptați inutil de sute
de ani deja. Unii dintre voi ați trecut deja dincolo și v-ați atins scopul, dar majoritatea stau
ghemuiți și așteaptă fără să se descurajeze. Acum sunt aici pentru a vă da o lumină, dacă Mă veți
asculta în pace.
6. Episcopul Mi-a răspuns: "Prietene, dacă ești în stare să spui ceva rațional, atunci fă-o!
Această situație este, de fapt, foarte plictisitoare pentru noi. De asemenea, simțim o anumită
răceală fizică și ar fi foarte bine pentru noi să primim o lumină bună asupra modului în care stau
lucrurile cu adevărat.
7. De aceea, spune doar ceea ce Tu știi, pentru că suntem liberi să acceptăm sau să
plecăm; deci oferă-ne explicațiile!"
8. "Întrucât sunteți de un caracter binevoitor, vreau să vă explic imediat cum trebuie
înțelese cuvintele lui Pavel către Corinteni, și anume: "Ziua Judecății este în fiecare zi pe care o
trăiți, căci trecutul este vechi". Ziua Judecății pentru sufletul tău este cea în care ai murit! În
această zi, într-adevăr, a avut loc o schimbare în tine: lumina zilei s-a transformat într-un amurg

puternic de seară, iar aceasta era deja o Judecată. Căci cu aceasta a început răsplata pentru
credința ta și pentru faptele tale în lume.
9. Vedeți, haina voastră este cenușie și murdară, pentru că ființa voastră este încă foarte
materială și de aceea simțiți frigul material. Sunteți foarte trist și într-o dispoziție proastă. Chiar
și cu mâncarea lucrurile stau prost. Ți-e foame! Spuneți-mi: nu este adevărat? Și nu este aceasta
o Judecată pentru tine?".
10. "Da, într-adevăr!", a spus episcopul. "Sunt mai rău aici decât cel mai mare prizonier
din lume! El, într-adevăr, își primește mâncarea și o celulă și nu are de ce să se plângă, în timp ce
eu nu pot decât să mă plâng și să mă întristez de situația mea neașteptată, și nimic nu mă ajută.
M-am rugat la Dumnezeu, la Maria, la diferiți sfinți, dar nimic nu m-a ajutat. Așa că am încetat să
mă mai rog și îmi duc soarta cu resemnare. Acum continuați să raportați!"
11. "Este bine să recunoști că nu a mers conform așteptărilor tale. Prin urmare, îți va fi
ușor să înțelegi de unde au venit toate acestea și să asculți:
12. În ceea ce privește Ziua Judecății și Judecata de Apoi, aveți suficiente dovezi, pentru că
deja suportați consecințele acestor două evenimente. Îngerul cu sunetul de trâmbiță a fost într-
adevăr ultima ta suflare, în care te-ai trezit din viața pământească la viața spirituală, făcându-ți
și un înger al morții lângă tine, care a despărțit legătura spirituală a sufletului tău de trupul de
carne.
13. Învierea trupului sunt faptele tale bune și rele pe care le-ai făcut în viața trupească, și
acestea te vor urma și sunt acum haina sufletului tău, care, după cum vezi, are o înfățișare foarte
tristă. Ce spui acum despre această explicație?"
14. "Da, ce să spun? Indiferent dacă eu cred că corespunde adevărului sau nu? Atunci
chiar trebuie să suport în trupul meu dovezile triste ale acestui lucru, și astfel cred că Tu ai spus
adevărul. Trebuie să cred: mă văd pe mine însumi și întreaga mea comunitate, împreună cu
ceilalți episcopi și preoți, că pentru ei lucrurile merg la fel de bine ca și pentru mine, ba chiar,
pentru unii merg mai bine decât pentru mine, pentru că haina lui pare mult mai frumoasă. Iar
acolo unde nu se poate ascunde nimic, se preferă să se vorbească sincer. Poate vă pot ajuta cu
sinceritatea mea."
15. Atunci Eu am răspuns: "Dacă tu și tovarășii tăi de slujbă nu sunteți reticenți, vă voi
comunica întregul adevăr și atunci veți putea fi ajutați în continuare, astfel încât să ajungeți la o
situație considerabil mai bună; căci Eu sunt un Spirit superior și este posibil ca Eu să fac totul
pentru voi, dacă Mă credeți și nu vă opuneți Mie.
16. Vedeți, am aici o companie substanțială. Am depus multe eforturi pentru a-i convinge
de eroarea lor, dar acum sunt împreună ca niște miei. Adevărata religie a lui Isus i-a reunit pe
romano-catolici, protestanți și evrei într-o singură turmă. Așa că întrebați-i pe preoții romani,
dacă nu au găsit adevăratul aici și dacă nu sunt fericiți."
17. Imediat preoții romano-catolici au venit în față, spunând: "Atâta timp cât am ținut la
dogmele și ceremoniile romane, am fost într-o stare atât de tristă, la fel ca și voi acum! Dar acum
hainele noastre sunt deja considerabil mai strălucitoare și mai frumoase decât ale voastre, iar
starea noastră este infinit mai satisfăcătoare, pe măsură ce creștem vizibil în progresul nostru
spiritual. Fă la fel ca noi și totul va fi bine pentru tine!"
18. Episcopii l-au întrebat acum pe vorbitor: "Da, spuneți-mi, cum puteți armoniza
împreună, ereticii protestanți și evreii? Acest lucru este cu siguranță împotriva religiei noastre
romano-catolice."
19. El nu a omis să clarifice și a spus: "Vedeți, destul de bine; știm că Hristos, Petru și toți
apostolii au fost evrei după trup și îmbrăcăminte; de aceea, în ceea ce privește prezența evreilor,
ne amintim întotdeauna acest lucru și astfel putem suporta bine evreii printre noi.
20. Dar în ceea ce-i privește pe protestanți, ei au ca doctrină de credință învățătura
apostolilor. Dacă acest lucru nu ar fi fost corect, atunci nici Hristos și apostolii nu ar fi învățat
corect și, în consecință, și noi am fi fost niște impostori și escroci curați. Aceștia din urmă, totuși,
suntem fără îndoială noi, atâta timp cât predăm și trăim în conformitate cu rânduielile papale
umane, pentru că în Doctrina lui Hristos noi predicăm Lumina, iar în dogme întunericul, iar

faptul că acest lucru este adevărat, vă este arătat de starea sufletelor voastre, așa cum ați
mărturisit chiar voi.
21. Prin Doctrina lui Hristos, a Noului Testament, pe care se bazează religia protestantă și
care este tocmai Doctrina iubirii, a smereniei și a îngăduinței, putem trăi cu toții ca frați și surori
în cea mai bună concordie.
22. Priviți-i pe slujitorii comandantului nostru! Aceștia sunt frumoși ca îngerii și
inteligenți, puternici și iuți, astfel încât toți se minunează de ei. Ce va fi când îi veți auzi cântând?
Vă spun, cântă foarte bine. Dacă ați ști cât de puternic este comandantul nostru, ați deveni muți
în fața lui, dar noi nu vrem să anticipăm nimic, așa că ne retragem din nou."
۞
Capitolul 58
Splendidul discurs al lui Martin Luther despre credință
(Martin Luther le ține un discurs stupefiant despre credință romano-catolicilor din

cimitir. - Preoții se fac mici, iar poporul dorește să fie instruit în Doctrina autentică a lui Hristos
și să urmeze compania. - Chiar și preoții sunt de acord să fie instruiți în Adevărul Doctrinei și să
se alăture companiei).
1. Episcopul și tot clerul se uitau cu uimire și nu știau ce să spună. Acum Eu am spus: "Dr.
Martin Luther! Vino în față și spune și tu câteva cuvinte." Imediat a venit în față și a spus
următoarele cuvinte preoților și adunării lor: "Dragostea Dumnezeului și Tatălui nostru a trezit
în mine un apostol al reformei, așa cum Saul a fost trezit într-o zi în fața Damascului să fie un
propagator al religiei creștine. Desigur, modul de trezire este diferit, dar noi doi am servit același
scop: Saul împotriva fariseismului, eu împotriva romanismului.
2. Ceea ce Hristos le-a reproșat fariseilor, același lucru este valabil, și într-o măsură și mai
mare, împotriva romanismului. Am luptat împotriva bisericii papale cu Doctrina lui Hristos și
am reușit să fac la fel ca Saul, numit mai târziu Pavel, împotriva templului. Hristos a învins și, în
ciuda persecuțiilor, religia protestantă s-a răspândit, pentru că este Doctrina pură a lui Hristos,
așa cum am preluat-o de la apostoli. Și vedeți, conform acestei religii a lui Hristos, compania
noastră a fost formată și se simte extrem de mulțumită și fericită împreună. Noi nu avem nici
dogme, nici ceremonii; doar iubirea este ghidul nostru! Numai acest lucru ne face fericiți!
Împlinirea celei mai mari porunci din Lege, iubirea de Dumnezeu și de aproapele, este ceea ce ne
face o familie de copii ai lui Dumnezeu.
3. Eu vă întreb, dragi frați în Domnul: poate exista o religie mai bună decât aceasta? Nu,
nu există alta mai bună, așa cum vă dovedește tovărășia noastră fraternă. Tovărășie care, în viața
pământească, se confrunta cu ostilitate, ca și cum ar fi fost cu toții câini, pisici și lupi. Din
ireconciliabili, ele au devenit o singură turmă, al cărei Păstor principal este Tatăl nostru Isus din
Ceruri. Și dacă acesta este cazul, ceea ce este evident în fața voastră, cum ar putea această religie
a iubirii și a concordiei să nu fie singura adevărată, singura care ne face fericiți? Altfel, cum am
putea defini drept religie creștină o religie care și-a propus să-i nege, să-i persecute, să-i
tortureze și să-i ardă în foc pe adevărații adepți ai lui Hristos, în care, în schimb, i se cere să-și
iubească dușmanii, să-i facă pe cei care fac răul capabili să le facă bine prietenilor lor și să se
roage pentru calomniatorii și persecutorii săi?
4. Vedeți, așa sună Religia lui Hristos, iar eu, cel mult persecutat și calomniat cu
brutalitate, presupus dușman al Bisericii Romane, vă invit la prietenie spunându-vă: lăsați-vă
instruiți după Doctrina lui Hristos și nu mai vociferați despre religia romano-catolică ca fiind
singura care vă face fericiți! Pentru că o religie ai cărei preoți îl corectează pe Hristos Dumnezeu
și pretind că sunt mai sensibili decât a fost Hristos însuși, declarându-L ca nefiind a toate-
cunoscător prin rânduielile lor umane, nu este cu adevărat o religie creștină, ci una anticreștină,
plină de aroganță și de prezumție scandaloasă împotriva Sfințeniei și Atotcunoscătorului divin,
și aceasta este romano-catolică.

5. De aceea vă spun din nou: abandonați edificiul roman de minciună și înșelăciune și
apucați mâna frățească a iubirii pe care v-o ofer, devenind urmași și slujitori ai lui Hristos și nu
ai Romei și ai papei. Căci prin Comandantul nostru putem să vă eliberăm din mizeria voastră și,
de vreme ce suntem în drum spre Tatăl ceresc, Isus, luați-vă cu noi. Papii nu pot face acest lucru,
pentru că ei înșiși sunt în întuneric și mizerie, la fel ca și voi. Că acest discurs al meu corespunde
adevărului, o vedeți în compania noastră care este formată din toți păcătoșii posibili, dar în
scurtul timp în care suntem împreună, ei și-au spălat deja hainele făcându-le mai mult sau mai
puțin albe in sânge, asta înseamnă în Iubirea lui Isus. Același lucru vă așteaptă și pe voi, dacă veți
fi de bunăvoință și veți accepta singurul lucru care vă face fericiți: doar ceea ce a învățat Hristos
și au scris apostolii."
6. Acest discurs foarte aprins i-a făcut pe preoți atât de stânjeniți, încât nimeni nu s-a
aventurat să dea o replică. În schimb, coloane întregi de oameni s-au ridicat, spunând cu voce
tare: "Dorim să auzim fără scrupule adevărata Doctrină a lui Hristos, indiferent dacă preoților
noștri le place sau nu, și suntem dispuși să mergem cu voi. Pentru că, pentru a fi mereu ghemuiți
în mormânt și suferind tot felul de nenorociri, ne-am săturat deja. De aceea vrem să rupem totul
și să venim cu voi. Te rugăm: instruiește-ne, ca să știm ce trebuie să facem în viitor!"
7. M-am întors către preoți și le-am spus: "Viitorul comunității voastre este în puterea
mea, vreau să o instruiesc și să o fac să vină cu noi. Nu vreau însă să vă las aici singuri, ci să vă
fac și pe voi fericiți. Călătoria noastră, de fapt, ne va duce la Tatăl Isus din Ceruri, așa că și voi să
vă lăsați instruiți și convertiți, ca să vă iau cu noi și să vă fac fericiți.
8. Preoții s-au privit unii pe alții și, cum nimeni nu a făcut o expresie facială contrară, ba
chiar și episcopii rămași au dat din cap în favoarea lor, episcopul care vorbise mai devreme a
spus din nou: "Prietene! Discursurile tale sunt convingătoare, chiar dacă sunt amare pentru noi,
iar certitudinea că lucrurile stau cu adevărat așa, ne obligă să nu ne opunem adevărului. De
aceea, să fim și noi instruiți în tot ceea ce noi înșine am învățat pe nedrept, căci dorim să ne
îndreptăm și să ne plecăm în fața Adevărului. Și dacă ne vei lua cu Tine, atunci ne vom ruga
pentru aceasta, căci vom căuta să câștigăm satisfacția Ta prin modul nostru de viață.
9. Acum i-am lăsat pe îngeri să instruiască noua adunare, apoi am adus pâine și vin, pe
care le-am binecuvântat și le-am împărțit, și i-am făcut să cânte imnul de laudă și de mulțumire,
ceea ce a provocat o mare bucurie și satisfacție printre noii convertiți. Cu discursuri aplicate
corect, am reușit, fără mari eforturi, să unim noua companie cu noi, astfel încât aceasta a crescut
considerabil, formând o jumătate de milion de capete. După ce totul a fost făcut, am plecat din
nou și, după o călătorie lungă, am ajuns la o alta mare localitate, unde am făcut din nou un popas.
۞
Capitolul 59
Într-o comunitate mare de catolici și protestanți
(Sosirea în fața unei mari comunități unde trăiesc în armonie fraternă mulți protestanți și
romano-catolici și primirea lor în companie. - Oferirea unei mese noilor veniți, ca o pregustare a
modului în care se vor hrăni în Cer. - Îngerii au cântat un psalm care este însoțit de o muzică
cerească invizibilă. - Numărul complet al companiei de un milion de suflete).
1. De îndată ce ne-am așezat, coloane întregi de spirite au venit la noi și ne-au invitat să
mergem la ele în sat. Noi, însă, am spus: "Suntem prea mulți; veniți cu toții aici la noi și vom
petrece un timp fericit împreună".
2. Spiritele au alergat în sat, care era foarte mare, și le-au spus tuturor că au fost invitați
să iasă și să meargă la o companie mare, pentru a zăbovi acolo o vreme. S-au ridicat cu toții
deodată și au ieșit în fugă, au venit la noi și ne-au întrebat ce era excepțional la noi, din moment
ce călătoream în număr atât de mare.
3. La aceasta Eu am spus: "Noi suntem pelerini în drum spre Tatăl Isus și îi primim pe toți
cei care doresc să vină, inclusiv pe voi, căci Eu știu că sunteți copii buni și cuminți și prin

ospitalitatea voastră îi faceți o mare bucurie Tatălui Ceresc.
4. "Oh, uite ce auzim! Spune: de unde știi că suntem ospitalieri? Cu siguranță nu facem
nimic special; din moment ce Tatăl din ceruri ne dă destul din toate, atunci distribuim ceea ce
este de prisos fraților noștri care trec pe aici. Și astfel ne facem doar datoria noastră sacră și
nimic altceva. Și de acest lucru trebuie să se bucure foarte mult Tatăl nostru drag cu noi! Deci
spune: de unde știi asta?"
5. "O, dragi și buni copii, știu multe despre voi și sunt aici, din însărcinarea Tatălui, pentru
a vă lua cu noi și a vă conduce la El; căci, vedeți, s-a întâmplat un mare eveniment pe Pământ.
Noul apostol al Doctrinei lui Hristos, Dr. Martin Luther, a plecat de pe Pământ, iar Eu am plecat
să-l iau pe el și o parte din congregația sa care așteptau cu nerăbdare despărțirea sa de Pământ.
Cu această ocazie am mers și Eu să caut acele spirite pe care le-am găsit coapte pentru
convertire și le-am luat cu Mine. Și așa am venit și la voi, ca să vă iau cu noi. Sunteți de acord cu
asta?"
6. "Cu cea mai mare plăcere! Într-adevăr, suntem cu toții oameni buni împreună, atât
protestanți, cât și romani. Ne-am recunoscut unii pe alții prin iubire reciprocă și ne-am
reîmprospătat cu Doctrina lui Isus. Pentru că printre noi, într-adevăr, sunt oameni foarte
toleranți, iar acești oameni ne-au învățat avantajele iubirii și toleranței reciproce. Și astfel ne-am
limitat la cele câteva învățături principale ale lui Hristos, îndeplinindu-le, și a existat întotdeauna
mulțumire și concordie între noi, și astfel am devenit ca niște frați și surori unii pentru alții.
7. La fel și cu fiecare străin care trece pe lângă noi, îl privim ca pe un prieten și frate, îl
primim și îl însoțim o vreme pe drum. Am vrut să facem acest lucru și cu voi și, uite, acum
suntem gazdele voastre, ceea ce ne bucură foarte mult; dar mai ales faptul că ne dați vestea că
Tatăl ne va lua la El. Ei bine, va fi o mare bucurie să vedem împlinită singura noastră dorință: să
ajungem la Tatăl, pentru care ne pregătim de mult timp!
8. La acest discurs, ținut într-o manieră foarte simplă și amabilă, am spus: "Da, și Tatăl se
bucură să vă poată număra printre copiii Săi. Milioane de îngeri și de spirite așteaptă cu bucurie
întoarcerea Mea, au însoțit cu ochii lor fiecare pas pe care Eu l-am făcut din dragoste pentru voi
și se bucură de rezultatele călătoriei Mele. De aceea, vom lua o gustare aici, ca să vă dăm o
pregustare a hranei din Cer.
9. Apoi i-am chemat pe îngeri și i-am pus să aducă fructe, pâine și vin și, după ce totul a
fost binecuvântat și distribuit, am pus să se cânte un psalm al lui David, acompaniat de o muzică
cerească invizibilă, care a impresionat atât de mult compania încât au rămas acolo ca și cum ar fi
fost fermecați, abia știind că nu ajunseseră încă în Cer. Apoi au apărut chipuri bucuroase, iar la
sfârșit discursuri de bucurie despre iminenta sosire a Tatălui Isus în ceruri.
10. Când s-a terminat masa și vasele au fost strânse, Eu le-am spus celor din companie:
"Dragi copii, recolta noastră este la sfârșit, am devenit un număr important, un milion de
pelerini. Acum pregătiți-vă pentru alte evenimente care vor urma în curând, și astfel vom porni
din nou la drum imediat.
۞
Capitolul 60
Călătoria prin frumusețile cerești – O vizită la un templu impunător, după
chipul celui al Ierusalimului.
(Calea minunată spre Cer. - Haina celestă a călătorilor. - Călătoria printr-un peisaj ceresc
până la o peșteră imensă în care se află un templu impunător și magnific, asemănător cu cel din
Ierusalim. - Lumina care luminează Cerul este un aer electric în care trăiesc cei binecuvântați din
al treilea Cer).
1. Acum întreaga companie se pregătea să plece, așteptând ordinul de plecare. Și astfel
am început să parcurgem un drum cu totul nou, un drum pe care până acum nimeni nu-l
observase, pentru că Eu l-am făcut să apară doar în momentul plecării.
2. Acest drum era alb ca zăpada și era înconjurat de un gard de flori și de copaci cerești cu
un parfum magnific și o splendoare nemaiîntâlnită până atunci. Cu toții s-au bucurat și au
strălucit de bucurie, iar hainele fiecăruia dintre ei au devenit de un alb orbitor, împodobite cu
trandafiri foarte frumoși. Căci odată cu ultima masă și cu cântecul cu muzică, totul trecuse în
iubire, așa că venise vremea ca micuții să fie îmbrăcați într-o manieră deja de o frumusețe
cerească.
3. Așa că ne-am plimbat mult timp pe drumul foarte lat și fiecare a avut suficient timp
liber pentru sine și pentru ceilalți și pentru a admira frumosul drum din regiunea eterică care i-a
fermecat pe toți. În cele din urmă, pe drum a început să se desfășoare un peisaj încântător, care
era plin de cele mai magnifice plante și formațiuni terestre.
4. Acum Eu am spus: "Copiii mei, haideți să mergem pentru o vreme în această regiune și
să observăm mai bine tot ce este de văzut.
5. Toți au urmat cu o bucurie vizibilă propunerea Mea, și astfel am mers pe pajiștile moi
catifelate și pe câmpurile cu iarbă, care erau complet pline de cele mai magnifice flori pe care le
văzuseră vreodată. Ne-am plimbat în sus și în jos prin văi și dealuri, întâlnind și admirând peste
tot noi forme, noi frumuseți.
6. După ce am rătăcit mult timp în sus și în jos, am ajuns la un lac magnific cu mai multe
insule mici. Apa era pură ca cristalul și era animată de o multitudine de pești de cele mai variate
culori și forme, care săreau veseli în ea. Niște lebede asemănătoare unor păsări înotau pe apă,
emițând un cântec încântător, așa cum nicio pasăre pământeană nu a cântat vreodată. Malul
lacului abundă în cea mai luxuriantă vegetație și își răspândește în lung și-n lat parfumul bun al
florilor.
7. Insulițele, care pluteau ca niște stele pe lacul neted ca o oglindă, ne-au atras să le
vizităm, așa că ne-am plimbat pe apă, care ne susținea ca un drum, în timp ce admiram aceste
coline din lagună, care erau împodobite cu cea mai frumoasă splendoare florală, ca niște grădini
cerești, și răspândeau tot felul de mirosuri bune de flori și plante. După ce am admirat totul, am
plecat din nou.
8. Regiunea devenea din ce în ce mai frumoasă și mai magnifică, tot felul de copaci rari,
încă nevăzuți, distribuiau umbră la trecerea noastră veselă, iar păsările jucăușe cântau vesel pe
ramurile lor ciripind melodiile lor grațioase. Totul respira viață, totul se bucura de existență în
această splendoare cerească. În cele din urmă am ajuns la un munte, la poalele căruia se afla
intrarea într-o peșteră mare.
9. Eu m-am oprit în fața intrării mari și am spus: "Copiii Mei, haideți să vizităm peștera,
deci, urmați-Mă! Am intrat cu toții, iar înăuntru se aflau cele mai splendide formațiuni cristaline
în cele mai variate culori. Aici se aflau animale, plante, flori și cele mai extraordinare figuri,
copaci și portrete, așa cum nici cea mai ferventă imaginație nu-și poate imagina, căci omul
pământean nu poate gândi decât la ceea ce există undeva. Dumnezeu, pe de altă parte, este
inepuizabil în gânduri, idei și creații de cele mai extraordinare lucruri."
10. Am intrat în peșteră, iar acum s-a dezvăluit în fața noastră o apariție gigantică: un
mare templu cu coloane magnific de transparente, având forma fostului templu care a existat
cândva pe Muntele Moria, în Ierusalim, doar că cu mult mai măreț și mai impunător. Am trecut
prin bulevardele magnifice de coloane și am intrat în templul propriu-zis, ale cărui ziduri
străluceau de pietre prețioase și se transformau în cea mai frumoasă lumină de stele. Era vorba
de o splendoare nemaiîntâlnită până atunci, care, bineînțeles, nu se afla în Ierusalim, ci în Ceruri.
Înălțimea templului era de așa natură încât părea că se ridică în regiunea norilor, ceea ce sporea
impresia de ansamblu. Tavanul era de cel mai fin și mai delicat albastru, ca și cum ar fi fost făcut
din cea mai impalpabilă mătase, împânzită de stele, care își refractau lumina, sclipind ca cele mai
mari briliante de diferite culori. Podeaua era albă ca zăpada și strălucea minunat.
11. În mijlocul templului se afla un fel de altar din aurul cel mai pur, strălucind într-o
formă atât de magnifică, cum nici un om muritor nu și-a imaginat vreodată; pe altar pluteau doi
heruvimi de un alb orbitor, în stare de rugăciune, iar asupra lor cădea o rază de lumină de sus,
care îi sporea efectul la maximum. În fața altarului se afla candelabrul cu șapte brațe din cristal

transparent de culoarea trandafirului roșu, cu lumânările sale strălucind de aur, a cărui formă
reprezenta o splendoare a perfecțiunii care depășea cu mult cel mai măreț obiect imaginabil din
lume, și pe care ardeau lumini în șapte culori sub forma curcubeului, dar într-o frumusețe și
claritate, așa cum numai Dumnezeu poate să creeze. Și această lumină de culori difuza în templu
cele mai delicate arome de parfumuri. Coloanele care susțineau clădirea templului și o
împodobeau erau acoperite cu o compoziție de frunze care părea să fi izvorât din coloanele
transparente; aceasta, în cea mai delicată culoare verde strălucitor și înfrumusețată, trecea într-
o lumina opacă și din ea ieșeau acum cele mai splendide flori mici aranjate după regulile artei.
12. În acest fel, interiorul templului avea un aspect care făcea o impresie încântătoare
asupra mulțimii. Că templul era mare, se poate deduce din mulțimea poporului. Și că întregul
reprezenta ceva de neatins pentru imaginația umană, pentru că toate culorile și compozițiile nu
au fost stabilite după înțelepciunea umană, ci după Înțelepciunea Divină, despre aceasta puteți
crede cu siguranță în Mine!
13. Și că numai spiritele foarte avansate pot vedea și înțelege acest lucru în mod clar
aceasta, vă va fi cu siguranță clar și vouă!
14. Dar pentru a Mă înțelege, adică pentru a ști ce diferență există între vederea carnală a
unui om păcătos și vederea spirituală a unui locuitor superior care vine din Cerul iubirii copiilor
lui Dumnezeu, unde Eu am condus compania, trebuie să știți că acest aer, în care trăiți și care
reprezintă o parte din Divinitate, pentru spiritul copiilor care locuiesc în Ceruri cu Tatăl Isus,
este o Lumină egală cu cea mai puternică lumină electrică, fiind pentru ochii voștri materiali,
fără Soare, lipsit de lumină. Într-o astfel de lumină puternică locuiesc cei binecuvântați din cel
de-al treilea Cer sau Cerul Iubirii, la fel de ușor cum locuiți voi în lumina Soarelui, dar cu
diferența că acolo aceștia au o senzație de încântare inexprimabilă, care crește la maximum prin
contemplarea lui Dumnezeu, în timp ce de la Soare simți doar lumina și căldura benefică până
când acesta devine perceptibil prea cald; în timp ce în aerul electric ți-ai pierde imediat vederea.
15. Vă puteți imagina că și exteriorul templului corespundea magnificenței interioare.
Pereții erau de un alb orbitor și se schimbau în funcție de cele mai magnifice ornamente și
decorațiuni în cea mai vie imaginație, până la cornișele acoperișului. De acolo se înălța
acoperișul impunător, din aur splendid, înconjurat de cele mai minunate cupole înfrumusețate
cu diamante strălucitoare, montate cu cea mai măiestrită execuție, conform Înțelepciunii divine
a construcției. Astfel a fost constituit interiorul și exteriorul templului, în fața căruia, în
contemplarea mută a unui asemenea fast, splendoare și măreție nespuse, compania a stat ca
într-un înveliș magic, până când Eu i-am trezit din această magie, conducându-i spre alte
evenimente.
۞
Capitolul 61
Luther este conștient de transformările exterioare și interioare ale
companiei. Ieșirea dintr-o peșteră uriașă într-o livadă, pentru ultima mas.
(Martin Luther se trezește din vălul magic al frumuseților cerești și al sentimentelor de

încântare și trezește și compania arătându-le că trebuie să fie deja în Cer. - Ieșiți din peșteră pe o
pajiște cerească cu o livadă cerească imensă, unde se consumă o ultimă masă cerească însoțită
de cântecul îngerilor și de muzică. - Considerații ale Ghidului asupra creșterii spirituale a
sufletului).
1. De la templu, am trecut printr-un bulevard de coloane albe ca cristalul, magnific
formate, în lateral, cu toate decorațiunile imaginabile și care șerpuiau până jos. Când am ajuns
acolo, i-am condus pe cei din companie de-a lungul unui râu mare, în care înotau pești de diferite
culori, până la un zid gigantic, la baza căruia se afla o poartă splendidă. Am trecut prin poarta
colosal de mare și ne-am trezit într-un golfuleț în fundul căruia, ceea ce fusese până atunci
pârâul, cădea de la o înălțime imensă într-o ploaie pulverizată de apă. Această frumusețe -
așezată în mijlocul celor mai magnifice formațiuni de pereți, care se formează doar în peșteri
subterane, ca de exemplu în Peștera Adelsberg3, o imagine slabă în comparație cu ceea ce a fost
descris aici, cu diferența, totuși, că aici totul era în culori pur cristaline, în timp ce acolo este
sumbru și murdar - a cuprins din nou întreaga companie cu o învăluire magică, astfel încât au
rămas muți și nemișcați, cufundându-și ochii în emoțiile încântătoare ale acelor magnificențe.
2. Deodată, Martin Luther a spus: "Frați, surori! Cu siguranță suntem deja în Cer: aceste
magnificențe depășesc, într-adevăr, toate conceptele umane. Aici vedem promisiunile împlinite:
"Ochii voștri n-au văzut niciodată, urechile voastre n-au auzit niciodată și inimile voastre n-au
priceput niciodată ce a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc". Dacă vă gândiți la ultima
noastră masă, la cântecul și muzica, la aceste frumuseți cerești și la surprizele continue, atunci
vă veți da seama, de când am trecut prin poartă, că suntem deja în Împărăția Cerurilor. Pentru
că, din acel moment, totul a devenit măreț dincolo de orice imaginație, chiar și cea mai
îndrăzneață, deoarece ne săturăm continuu cu emoții încântătoare, de care nu am fost niciodată
capabili înainte. Și uite, aspectul nostru! Cât de tineri și de frumoși am devenit între timp și cum
hainele noastre sunt împodobite cu ornamente de aur și marcate cu cele mai magnifice armonii
de flori de trandafir, care difuzează din ele însele o reflexie aurie, asemănătoare aproape cu
reflexia Soarelui. Dacă acesta nu este adevăratul Cer, atunci eu nu știu care ar putea fi Cerul
adevărat și potrivit!"
3. Acest discurs a trezit compania din contemplarea fascinantului spectacol magic al
naturii și abia acum au început să reflecteze asupra marilor schimbări care avuseseră loc între
timp în interiorul lor. Și astfel s-a ridicat în toți un murmur de admirație și contemplație
reciprocă, care a durat atât de mult, până când Eu le-am reamintit din nou că trebuie să mergem
mai departe.
4. Imediat ne-am ridicat cu toții și am ieșit din pestera în aer liber, pe partea opusă,
printr-o poartă asemănătoare cu cea de la intrare. În fața noastră era acum o pajiște cerească,
într-o splendoare minunată de flori, care străluceau și scânteiau ca și cum ar fi fost din catifea,
mătase și cristal, dar totul era mult mai splendid și mai măreț decât puteau ele cuprinde. Eu am
lăsat compania pentru a admira splendoarea pajiștilor și pentru a se bucura în voie de parfumul
bun al florilor.
5. După ce ochii și nasurile lor au fost suficient de încântate de toate, am continuat din
nou și am ajuns la o livadă uriașă cu cele mai frumoase și mai parfumate specii de fructe de toate
felurile. Aici le-am așezat tabăra și i-am delegat pe îngeri să culeagă roadele și să mi le aducă la
Mine, în cantitate suficientă pentru toți. Acest lucru s-a întâmplat cu o rapiditate supranaturală,
pentru că acest lucru nu a fost făcut cu munca mâinilor, ci cu voința, această muncă s-a făcut cu
viteza gândului.
6. În clipa următoare erau deja grămezi uriașe de fructe în fața mea, iar Eu mi-am întins
mâinile, le-am binecuvântat și le-am împărțit. Că aceste fructe mâncate în domeniul
duhovnicesc, ca și pâinea și vinul, nu era ca fructele materiale pământești, vă puteți imagina!
Acestea sunt spirituale și acționează în mod spiritual pentru vivificarea sufletului și pentru
ridicarea lui în sferele spirituale superioare ale iubirii. Când fructele au fost distribuite, am făcut
din nou să se cânte un psalm cu un acompaniament invizibil de muzică, care suna cu atât mai
grațios cu cât compania devenise mai elevată spiritual și mai avansată în iubire. Același lucru era
valabil și în cazul fructelor, care nu puteau fi suficient de apreciate pentru bunătatea lor rafinată
și pentru gustul lor bun; căci, așa cum s-a spus, într-adevăr, odată cu desăvârșirea spirituală a
ființei lor, și hrana a presupus o mai mare desăvârșire pentru a putea fi mâncată.
۞
Capitolul 62
Pe platoul de lângă Noul Ierusalim
3 Peștera Adelsberg—numele german al Peșteri de la Postojna din localitatea cu acelasi nume din Slovenia.

(Casele de țară cerești, veșmintele de umilință ale locuitorilor lor și hainele de nuntă ale
călătorilor din Ceruri. - Panorama orașului gigantic al Noului Ierusalim. - Osanale, aleluia și
bucuria întregii companii. - Sunete impunătoare de trâmbiță din cetatea cerească, din care iese o
mulțime incalculabilă de oameni care îi întâmpină pe cei care vin, jubilând în întâmpinarea lor:
"Osana Dumnezeului și Tatălui nostru Isus!" până când ajung la ei).
1. După ce am mâncat, ne-am ridicat din nou și am mers pe jos până la o mică ridicătură,
pe care se aflau, într-un șir nesfârșit, câteva dintre cele mai frumoase și mai minunate căsuțe.
Am mers pe drumul larg, care se desfășura în mijlocul acestui platou, și am fost întâmpinați în
cel mai respectuos mod și primiți în cel mai prietenos mod de către locuitori. Erau, ca să spunem
așa, vile cerești, înconjurate de grădini minunate, îmbogățite cu cea mai luxuriantă vegetație, în
cea mai frumoasă dispunere.
2. Companiei noastre i s-a părut ciudat doar faptul că acești locuitori, deși aveau un
aspect fizic foarte măreț, erau îmbrăcați în haine foarte simple, în timp ce ei străluceau de un fast
și o splendoare cerească. De aceea am luminat compania, că ei erau îmbrăcați în hainele de
nuntă, pentru că mergeau la primirea miresei Mirelui, pe când cei ce arătau hainele smereniei,
deși aveau haine de nuntă sau de iubire chiar mai frumoase decât cei din companie, fiind mai
înaintați și mai mari în cele spirituale. Cu aceasta curiozitatea a fost satisfăcută.
3. Astfel am continuat pe acest drum magnific. În cele din urmă, am ajuns la o ridicătură a
acestui platou, de unde un oraș infinit, gigantic, se oferea privirii noastre.
4. Și Eu am spus companiei: "Aici, în fața noastră, se află țelul mult dorit, noua cetate
Ierusalim.”
5. La pomenirea noii cetăți, Ierusalim, un mare fior a răsunat în mijlocul mulțimii și din
gurile tuturor a răsunat: "Osana lui Dumnezeu, a Tatălui Isus! Aleluia pentru Mântuitorul și
Răscumpărătorul nostru!"
6. În acel moment, rând pe rând, sunetele unor trâmbițe puternice au răsunat prin orașul
gigantic, iar o mulțime incalculabilă de oameni dintre cei mai magnifici, îmbrăcați în haine de
nuntă, strălucitori ca Soarele, au ieșit pe porțile imense, așa că și noi am coborât să le ieșim în
întâmpinare, până la o anumită distanță. Acum ne-am oprit și am așteptat ca oamenii să vină
spre noi. Dar cu cât se apropia mai mult, cu atât se ordonau mai mult într-o mișcare circulară de
semilună, cu un înger puternic în vârf. Când au ajuns la o anumită distanță în fața noastră, s-au
oprit cu toții la un semn al îngerului care îi conducea și, după ce au pronunțat "Aleluia
Dumnezeului și Tatălui nostru Isus!", au căzut cu fața la pământ și au așteptat în tăcere noi
dispoziții.
۞
Capitolul 63
Întâmpinarea lui Martin Luther în fața cetății lui Dumnezeu
(Martin Luther îi anunță pe cei prezenți că adorarea divină aparține Tatălui Isus, care le-a
fost călăuză până acum, iar toți îl recunosc cu un salut răsunător de Osana și Aleluia, după care
se pleacă la pământ cu umilință. - Părintele Isus îi face pe toți să se ridice în picioare și îi invită să
îl întâmpine cu demnitate pe Martin Luther ca pe un re-fondator al religiei creștine. -
Prezentarea lui Martin Luther către marii oameni ai noului Ierusalim, care îi oferă mâinile lor).
1. În acel moment, Martin Luther a venit în fața companiei, care privea surprinsă pentru
cine a trebuit să se aplece toate privirile cu fața spre pământ, și a spus:
2. "Dragi frați și surori! Știu, sunteți uimiți de priveliștea neașteptată că întregul nou
Ierusalim a căzut în fața noastră, arătând astfel un cult divin. Vedeți prin măreția înfățișării lor,
precum și a veșmintelor lor, care le întrece cu mult pe ale noastre, că acest lucru nu ne poate
privi pe noi, ci pe Ghidul nostru, care este însuși Dumnezeu și Tatăl Isus. De aceea, înălțați
împreună cu mine inimile voastre iubitoare către Tatăl Isus și să spunem împreună: Osana

Dumnezeului nostru și iubitorului nostru Tată Isus! Aleluia Celui care, ca Mântuitor și
Răscumpărător al sufletelor noastre, ne instruiește cu atâta răbdare, aducându-ne El însuși, prin
îndrumarea Sa milostivă, în noul Ierusalim, la tronul Iubirii, Magnificenței și Sfințeniei Sale!"
3. O aprobare în hohote, laude și glorie pentru persoana Mea, au fost consecința acestei
scurte explicații, iar întreaga companie a căzut și ea cu fața la pământ, așteptând în tăcere
ordinele ulterioare.
4. Acum i-am făcut pe toți să se ridice în picioare și i-am încredințat sarcina lui Martin
Luther, pentru care fusese intreprins marele pescuit, să primească totul cu demnitate; pentru că
prin el (așa cum M-am exprimat) Învățătura Mea religioasă căpătase din nou înfățișarea sa
originală, în măsura în care condițiile și opiniile schimbate ale lumii o permiteau.
5. Când am anunțat această voință a Mea, un bătrân demn s-a ridicat în picioare și a spus:
"Dragă Părinte! Să-l introducem în Noul Ierusalim, cu cântec și sunet?"
6. "Bine! Și prezentați-vă cu numele vostru, ca să știe pe cine are în fața lui."
7. Imediat s-a ridicat un mare cor de îngeri împreună cu muzicieni cu cele mai diverse
instrumente, unele dintre ele fiind încă complet necunoscute pe Pământ. Acum, notabilii sau
demnitarii s-au apropiat, printre care Moise, Ilie, David, Solomon, Adam, Noe, Iosif, tatăl adoptiv,
Avraam, Isaac, Iacob, Iosif Egipteanul, Iosua, Samuel, patriarhii, profeții și apostolii și o mulțime
de alții care, în domeniul spiritelor, sunt mari și puternici, și s-au așezat în fața lui, pentru a-i
oferi mâinile în semn de fraternitate și prietenie.
8. După acestea au urmat marile femei din Cer, precum: Maria, mama trupească a lui Isus,
și mulți alții, și toți i-au întins mâinile cu multă iubire, spunându-i cuvinte de dragoste.
9. Când toate acestea s-au terminat, procesiunea gigantică s-a aranjat în ordinea
obișnuită, în timp ce arhanghelii cântau, acompaniați de cei mai buni muzicieni. Alături de mine
mergea Martin Luther, iar alături și în spatele nostru, cei mari din Ceruri.
۞
Capitolul 64
Martin Luther ca mare om și prinț în noul Ierusalim.
(Instalarea lui Luther în noul Ierusalim, în procesiune, cu cântece și muzică îngerească,

întâmpinat de locuitorii orașului în haine de sărbătoare. - Fortăreața cerească Sionul a fost
decorată în mod festiv. - Isus se așează pe Tronul din Sala Coloanelor și îi face pe cei mari să se
apropie, apoi îl cheamă pe Martin Luther și îi ține un discurs solemn, descriindu-l ca pe un mare
apostol, egal cu Petru și Pavel în ceea ce privește angajamentul său față de religia creștină și ca
pe un mare și prinț al noului Ierusalim).
1. Când am intrat în oraș, întreaga populație, aranjată cu bucurie în haine de sărbătoare,
s-a aliniat de ambele părți ale imensei șosele care traversează noul Ierusalim și s-a închinat la
pământ la trecerea noastră. Când am ajuns la fortăreața Zion, aceasta strălucea de sus până jos
în cel mai sublim decor. Acum, procesiunea s-a oprit, iar Eu, de pe treptele care străluceau de un
aur magnific în sala stâlpilor, M-am dus la Tron și i-am adus înainte pe cei mari ai noului
Ierusalim. După ce s-au înclinat adânc, au așteptat în tăcere alte instrucțiuni din partea mea.
2. Acum l-am chemat la Mine pe Martin Luther, care a venit imediat și a mărturisit aceeași
venerație ca și cei mari. După aceasta am ținut următorul discurs: "Dragi copii! Un eveniment
plin de bucurie are loc sub ochii noștri. Un om, așa cum nu a mai fost de pe vremea apostolilor, a
părăsit întunericul pământului și a venit la noi cu o încărcătură puternică de merite pentru
Împărăția lui Dumnezeu. Lupta sa pe pământ împotriva anticreștinismului adversarilor săi a fost
dificilă. A trebuit să îndure multe defăimări, ostilitate și persecuții din partea dușmanilor săi.
3. Cu toate acestea, el știa că se lupta pentru scopuri divine și scopuri mai înalte. A luptat
la fel de neobosit ca și Petru sau Pavel la vremea lui, de aceea vă spun: el a meritat toți laurii ca și
primii apostoli! Desigur, nu și-a sacrificat viața pentru Mine, dar cu siguranță și-ar fi dat ultima

suflare pe rug, ca Jan Huss4, dacă dușmanul său de moarte l-ar fi avut în mâinile sale. Pentru
aceasta a trebuit să sufere și să muncească în viață, iar acest lucru este incomparabil mai mare
ca merit, decât dacă ar fi murit imediat după debutul său cu moartea eroică a martiriului.
4. Timp de 29 de ani pământești, el a dus pentru Mine o luptă neobosită împotriva
disprețuitorilor adevăratei Mele Religii, iar succesele au fost mari și vor deveni și mai mari,
datorită celor care, prin lucrarea sa, au fost chemați la viață și vor fi chemați în continuare. Iar
lucrarea sa va crește, va progresa și va înflori și se va răspândi în întreaga lume până la vremea
generațiilor îndepărtate, când voi păși din nou pe pământ și Îmi voi aduna turma pentru
împărăția milenară.
5. Eu vă spun că meritele sale sunt mari pentru Mine și pentru Împărăția Mea a Spiritului!
Sute de milioane de suflete se vor bucura că au ajuns prin lucrarea sa, foarte aproape de țintă, și
au scăpat de întunericul romanismului. De aceea vă spun că, odată cu sosirea lui, a intrat în noul
meu Ierusalim încă un prinț și încă un mare prinț, pe care trebuie să-l primiți ca pe un frate, ca
pe un egal al vostru, în semn de recunoaștere pentru mine!".
6. La acest discurs al Meu, toți cei mari au căzut cu fața la pământ, rămânând câteva
minute culcați în cea mai profundă venerație, apoi s-au ridicat și s-au dus la el, oferindu-i din
nou mâinile în mod fratern. În acel moment, un infinit Osanna și Aleluia a răsunat prin aer, iar
îngerii au cântat imnuri mari de laudă, așa cum se întâmplă doar la solemnități extraordinare și
procesiuni cerești, cu cântec și muzică, la care iau parte toți cei binecuvântați. Totuși, este
imposibil să descriu acest lucru; ar fi necesar să îl vedem și să ne bucurăm împreună de el,
pentru a înțelege ceea ce este cel mai greu de cuprins și de înțeles prin scris.
7. Așa a fost călăuzirea și desăvârșirea iubitului meu apostol în lumea spiritelor și,
datorită lui, aproximativ un milion de spirite, care nu și-ar fi atins scopul încă multă vreme, au
realizat în schimb, împreună cu el, procesiunea triumfală și, fericiți, au ajuns în Cerul cel mai
înalt. Amin!
*** * ***
4 Jan Hus - Reformator religios. A fost ars pe rug pentru ideile sale anti-papale la 6 iulie 1415.

Franz Schumi - (64.1) Calea Dr. Martin Luther În Viața de Apoi (1901)

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Franz Schumi - (64.1) Calea Dr. Martin Luther În Viața de Apoi (1901)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CALEA DR.

Lucrare teosofică creștină nr. 64/1

Această carte conține o selecție de Revelații Divine, primite prin Cuvântul

Pentru traducere s-a folosit ediția în limba italiană:

Titlul original: ”Die Führung Dr. Martin Luthers im Jenseits”

† Cuvântul lui Dumnezeu

Capitolul 1 - Introducere despre credința eronată a lui Luther

2 † Cuvântul lui Dumnezeu

3 † Cuvântul lui Dumnezeu

4 † Cuvântul lui Dumnezeu

(Martin se plânge cu amărăciune de interpretarea sa falsă a învățăturii biblice și de

9 † Cuvântul lui Dumnezeu

(Martin Luther propune tuturor rugăciunea către Mântuitor pentru ca un înger să le

11 † Cuvântul lui Dumnezeu

12 † Cuvântul lui Dumnezeu

13 † Cuvântul lui Dumnezeu

14 † Cuvântul lui Dumnezeu

(Explicația îngerului cu privire la veridicitatea declarațiilor tâlharilor și la modul în care

(Întrebarea adresată tâlharilor de ce i-au înrobit pe alții, în timp ce ei au pretins

16 † Cuvântul lui Dumnezeu

(Martin Luther îi primește pe tâlhari ca frați, cu condiția ca aceștia să trăiască în

(Îngerul mulțumește în numele tuturor pentru masa consumată. - Sfera luminoasă

21 † Cuvântul lui Dumnezeu

22 † Cuvântul lui Dumnezeu

(Îngerul dezvăluie că începutul împărăției milenare va fi pe deplin realizat deja înainte de

24 † Cuvântul lui Dumnezeu

25 † Cuvântul lui Dumnezeu

27 † Cuvântul lui Dumnezeu

30 † Cuvântul lui Dumnezeu

31 † Cuvântul lui Dumnezeu

33 † Cuvântul lui Dumnezeu

34 † Cuvântul lui Dumnezeu

35 † Cuvântul lui Dumnezeu

36 † Cuvântul lui Dumnezeu

37 † Cuvântul lui Dumnezeu

38 † Cuvântul lui Dumnezeu

(Plimbarea printr-un defileu de munte. - Întâlnire cu liderul soldaților. - Răspuns crucial

39 † Cuvântul lui Dumnezeu

41 † Cuvântul lui Dumnezeu

42 † Cuvântul lui Dumnezeu

45 † Cuvântul lui Dumnezeu

46 † Cuvântul lui Dumnezeu

47 † Cuvântul lui Dumnezeu

(Meditația întregii companii asupra invataturilor Ghidului și înțelegerea faptului că Cerul

49 † Cuvântul lui Dumnezeu

50 † Cuvântul lui Dumnezeu

52 † Cuvântul lui Dumnezeu

54 † Cuvântul lui Dumnezeu

55 † Cuvântul lui Dumnezeu

(Scripturile afirmă că nimeni nu este sfânt, ci doar Dumnezeu, de aceea nimeni nu va fi

56 † Cuvântul lui Dumnezeu

57 † Cuvântul lui Dumnezeu

58 † Cuvântul lui Dumnezeu

59 † Cuvântul lui Dumnezeu

(Cântec de laudă și de mulțumire pentru o convertire reușită. - Plecarea și sosirea într-un

61 † Cuvântul lui Dumnezeu

62 † Cuvântul lui Dumnezeu

64 † Cuvântul lui Dumnezeu

65 † Cuvântul lui Dumnezeu

66 † Cuvântul lui Dumnezeu

(Călătorie pe un munte. - Ghidul cheamă la raport spiritele norilor, care se manifestă

70 † Cuvântul lui Dumnezeu

71 † Cuvântul lui Dumnezeu

72 † Cuvântul lui Dumnezeu