Pot fi validate statistic legile lui Carlo Cipolla şi

ulterior chiar extinse?

Prof. univ. dr. habil. Gheorghe SĂVOIU
Universitatea din Piteşti
Lect. univ. dr. Marian ŢAICU
Universitatea din Piteşti

Rezumat
Articolul răspunde distinct, logic şi secvenţial la dubla întrebare
din titlul său şi validează statistic legile lui Carlo Cipolla, apoi iniţiază o
primă extindere testată, iar, la finalul investigaţiei, enunţă alte şapte posibile
legităţi. Introducerea constituie o încercare de sintetizare a trăsăturilor ce
delimitează stupiditatea umană, axată pe identificarea variabilei prostiei la
nivel individual şi descrie interesul tot mai extins pentru această manifestare
antică şi modernă în acelaşi timp. Urmează natural o retrospectivă cu
accent pe literatura dedicată prostiei individuale, axată pe identificarea unor
semnificaţii şi manifestări tot mai diverse ale stupidităţii umane, aproximată
prin incompetenţă, ce se extinde dincolo de legile lui Carlo Cipolla la alte
legi ale lui Peter, Florentin, Murphy etc., Metodologia precede prezentarea
rezultatelor unei anchete de opinie crosdisciplinară, repetată şi îmbunătăţită
între 2017 şi 2019. O primă elaborare şi pilotare a unui chestionar cu cinci
întrebări, dedicate testării legilor prostiei a fost realizată de către primul autor
al acestui articol şi publicată alături de Mladen Cudanov în 2015, în revista
ESMSJ. Ulterior chestionarul a fost extins de autorul lui la şase, respectiv
la 13 întrebări, concentrându-se pe testarea legilor imbecilităţii umane şi
pe extinderea acestora. Noua echipă de cercetare include pe Marian Ţaicu,
trecând la investigarea unui eşantion de 73 de studenţi, Erorile și interpretările
în contextul conţinutului noului chestionar, ca şi a opiniilor celor ce au alcătuit
noul eşantion prelevat prin sondaj, prin tehnica voluntariatului, precum și
unele aspecte ale impactului prostiei sau imbecilităţii umane sunt descrise în
secţiunea centrală subliniind importanţa metodelor statistice aplicate. Câteva
remarci finale dezvăluie opiniile autorilor articolului cu rolul accidental
favorabil al prostiei în cercetare şi educaţie, dar ăi cu privire la tematica altor
cercetări dedicate prostie umane.
Cuvinte cheie: imbecilitate umană, prostie, Homo Stupidus, om
obşnuit (inteligent), idealist, ticălos, eşantion, sondaj, chestionar, legile lui
Carlo Cipolla, ipoteze şi testări statistice, extindere, coeficient Gini- Struck,
test t.

42 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 12 / 2019

 1. Un portret sumar al prostului (Homo Stupidus)
şi al variabilei imbecilităţii
Despre prostie, stupiditate sau imbecilitate s-au scris texte în diverse
situaţii, conjuncturi sau dispoziţii, contexte, texte sau chiar subtexte, cu ironie,
autoironie sau chiar cu cinism, cu lehamite, interes sau dezinteres, cu umor,
mai ales cu umorul spânzuratului, cu seriozitate sau neseriozitate, sistematic
sau din întâmplare, ambiguu sau riguros exact, cu sentimental probabilului sau
al improbabilului, îndelung argumentat sau total neargumentat, explicit sau
implicit, implicat sau neimplicat, din interiorul fenomenului sau ca outsider
etc. Ceea ce se încearcă în acest articol nu este în mod cert un text de pionierat,
ci o testare a imbecilităţii umane din interiorul fenomenului, o portretizare
sumară a lui Homo Stupidus, pornind de la premiza că nu poţi vorbi despre
subiecte majore, excluzându-te sau neimplicându-te ca manifestare, caz,
element, individ, altfel spus ca unitate statistică. Din multiplele aspecte
distinctive, enumerate de Andrei Pleşu, în procesul de identificare a purtătorului
informaţiilor despre imbecilitate şi de evaluarea a prostiei (Pleşu, 2015), cum
sunt ignoranţa, lenea, inteligenţa academică şi emoţională (IQ şi EQ scăzut),
caracterul infect, frustrările, exprimarea incorectă şi lipsa umorului, au fost
selectate şi valorificate pentru a portretiza nerozia umană un număr restrâns,
integrându-l astfel mai uşor în spaţiul terestru, prin similitudine tridimensională.
Dacă ne uităm în oglindă cu sinceritate ne detestăm cu siguranţă, cel
puţin de fiecare data când remarcăm acolo prezenţa potenţială a prostiei noastre
care ne pândeşte clipă de clipă, prin trei din semnele sale definitorii sau cu
caracter comportamental universal: i) lipsa gândirii, în paralel cu supralicitarea
propriei cunoaşteri ca grad de acoperire şi conţinut; ii) identificarea unei
senzaţii de ură, mai mult sau mai puţin viscerală, la contactul cu gândirea sau
cugetarea altora; iii) absenţa umorului sau a perceperii conţinutului celei mai
banale glume spuse în preajma noastră…
Populaţia proştilor este o populaţie etern umană din care, dacă ai un
pic de bun simţ, nu te vei exclude niciodată, aşa cum de altfel o face chiar
Socrate, când recunoaşte că singurul lucru pe care îl cunoaşte cu certitudine
rămâne acela că nu ştie.
Absenţa prostiei este deseori identificată cu prezenţa raţionamentului
logicii complexe, acela care posedă un astfel de raţionament devenind
natural reductibil la sintagma „gândeşte pluridisciplinar şi multidimensional,
inclusiv despre ceea ce gândeşte”. Prezenţa prostiei în cugetarea ştiinţifică,
prin antinomie cu definirea paradoxală anterioară a unei gândiri primordiale,
cum este aceea a logicii, conduce la un radicalism imprevizibil, reductibilă
prin aproximare la expresia „prostul este acela care nu numai că nu gândeşte
niciodată, dar va fi total împotriva cugetării ca o trăsătură definitorie a

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 12 / 2019 43

individului şi a condiţiei umane a acestuia”. Prostul educat, cu precădere
unidisciplinar, nu se dezminte nici el de esenţa prostiei ca fenomen uman.
Se constată astfel că prostia apare şi ca un fel de nihilism în faţa obişnuinţei
sănătoase de gândi, iar deţinătorul acestei valori astfel nerecunoscute, adică
prostul, evoluează de la absenţa gândului de orice fel, către un soi de anarhism
în raport cu apariţia fenomenului cugetării. Ca urmare, prostul nu numai că nu
suportă niciodată fenomenul gândirii, ci urăşte permanent pe cei care gândesc,
indiferent dacă o fac mai bine sau mai rău, exclusiv pentru ei înşişi sau şi
pentru comunitatea din care fac parte.

2. O retrospectivă minimală a literaturii dedicate prostiei

Literatura axată pe tematica prostiei (imbecilităţii, stupidităţii etc.) sau
literatura despre Homo Stupidus este una la fel de interesantă şi beneficiază
de o dispersie spaţială şi temporală aproape la fel de mare ca şi literatura
dedicată lui Homo Sapiens. Cea mai recunoscută ca vechime, dar mai ales ca
impact, rămâne lucrarea lui Erasmus din Rotterdam, Elogiul prostiei, apărută
în primul deceniu al secolului XVI, sub titlul Laus Stultitiae, ca dualitate a
nebuniei şi stupidităţii.
Alte două de lucrări majore ca referinţe bibliografice sunt cele două
istorii ale fenomenului stupidităţii umane, recunoscut ca unul cu adevărat
nemărginit de către autori, respectiv de Walter Boughton Pitkin în A Short
Introduction to the History of Human cu modestia introducerii într-o temă
mult prea vastă, Stupidity, apărută în 1932, la New York şi István Ráth-Végh,
în Istoria culturală a prostiei omenești, în 1938, la Budapesta. Ambii dezvoltă
istoric tema stupidităţii fixând repere memorabile printre proştii lipsiţi de
pereche, pe care vechii greci i-au poreclit morosophes (de la cuvintele din
greaca veche Μωρία - nebunie şi Σοφία – înţelepciune), un soi de neghiobi,
care se imaginau înţelepţi, demonstrând în aproape fiecare pagină că prostia
omenească rămâne un ingredient inerent şi plin de prospeţime al vieții umane.
O altă lucrare importantă apărută în acest domeniu atât de vast şi
de original, trebuia să fie una care să deţină un caracter exhaustiv, intitulată
evident Enciclopedia Prostiei (în original De Encyclopedie van de Domheid
sau Morosofia,), care avea să fie scrisă de Matthijs van Boxsel între 1986 şi
2001. Ca o concluzie indubitabilă a lucrării menţionate, prostia constituie o
alternativă în contrast complet cu inteligenţa sau înţelepciunea, pentru oricine
încearcă să înțeleagă logica şi continuitatea acestei lumi a imbecilităţii,
complet opuse celei a raţionalităţii, dar nu exclude existenţa neroziei printre
oameni consideraţi inteligenţi.
Încă de la apariţia teatrului antic, în amfiteatrul grec sau mai târziu
în cel roman, unde prostul adoarme pur şi simplu sau în piesele în care

44 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 12 / 2019

imbecilul a pus lucrurile importante în locuri sigure, fără a ţine minte şi unde,
un dramaturg atât de creativ ca Teofrast, nu putea să nu conceptualizeze şi
stupiditatea umană, aşa cum se poate constata cel mai clar în Caractere. Teofrast
a făcut aces lucru apelând la discontinuitatea şi lentoarea comportamentală
specifice neghiobului şi a prezentat prostia ca „încetineala minții, exteriorizată
prin vorbe și fapte”. Imbecilitatea a evoluat terminologic în Renaștere, de la
sensuri extrase din teatralitatea lumii, către semnificări medicale, delimitând o
formă mai ușoară de handicap sau retard mental, care impunea supraveghere
continuă, aşa cum o descrie Michel Foucault, în Istoria nebuniei în epoca
clasică, pentru ca tot prostia să fie asimilată ulterior unor manifestări specific
melancoliei excesive (Ofrim, 2015).
Modernitatea stupidităţii politicului şi agresivitatea ineptă a
conflictului de la cel individual, la cel militar, completează varietatea prostiei
umane, incluzând printre reperele valoroase lucrările Despre prostie (Über die
Dummheit, 1937), a lui Robert Musil, precum şi Triumful prostiei. Mic tratat
despre prostia inteligenţei (2008), a Belindei Canone. Cea dintâi nuanţează
frământările prostiei, extazul şi agonia implozivă a imbecilităţii umane pentru
o societate aflată în conflict (Musil, 2013), iar cea de-a doua accentuând prostia
oamenilor inteligenţi, în stilul specific al ironiei constructive (Canone, 2008).
Un prost special este prostul academic, care “umblă cu şabloane şi ne invită
pe toţi să dormim pe un pat a lui Procust ideatic” (Costreie, 2015), conturând
un mediu îmbălsămat de prejudecăţi şi lipsit de creativitate prin definiţie.
Cu cât avem convingerea că anumite zone geografice constituie sursa
prostiei, cu atât procedăm asemeni prostului academic şi expunem în locul unor
realităţi propriile prejudecăţi. Imbecilitatea putând fi localizată mai degrabă în
mintea fiecăruia dintre noi, devine tot mai clar că este prezentă oricând şi
pretutindeni pe Terra. Prostul apare obsesiv oriunde, de la Brabant în Olanda
(Erasmus, 1959), la Caracal (Ofrim, 2015), de la câmpie sau şes (Buffon,
2007), la munte (Eco, 2018). Prostia, ca produs al aroganţei imbecilităţii
educate, a fost şi este etnicizată prin plasament structural substitutiv, de tipul
la ei şi nu la noi, pentru a deveni în realitate “un stereotip asociat alterității:
belgienii sînt proști pentru francezi, irlandezii pentru englezi, bulgarii pentru
români etc” (Ofrim, 2015).
Literatura autohtonă dedicată prostiei are rădăcini adânci, de la
clasicii Anton Pan, în Povestea vorbei unde simitudinea între prostie şi
nerozie pe de o parte şi nebunie pe de alta devine axul narativ, discriminarea
prostului se fundamentează în primul pe vorba acestuia, “doar se cunoaşte
omul prost din vorbuliţă”, fiind greu de scos din capul prostului, “mai ales
când este din născare, rămâne mereu amăgitoare pentru omul stupid, deoarece
“prostul face ce vede şi ce aude crede”. Prostia nu se asociază cu cinstea, iar

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 12 / 2019 45

“cine-i de treabă cu prostul nu s-adună”, ci se transmite ca o epidemie cu un
impact copleşitor în demografia locală, nemărginirea în timp a neroziei fiind
asemenea unui coşmar al neîmplinirii individuale neaoşe: „Prost din prost
care se naşte, E ca vita, dar nu paşte, Prost trăieşte, fără nume, Prost se
duce şi din lume...!” (Pann, 1853). Conştientizarea prostiei pare mai degrabă
o descoperire contrară acesteia într-o confruntare imediată aşa cum o face
Ion Creangă atunci când afirmă, cu umor: “ştiu că sunt prost, dar când mă
uit în jur, prind curaj”. De altfel povestitorul Creangă realizează în Prostia
omenească, o descriere în profunzime a prostiei, cititorul resimţind abisalitatea
fenomenului, impactul lui apocaliptic, aparenta unicitate în diversitate, lipsa
graniţelor sale temporale sau spaţiale, integrând imbecilitatea românească
într-un spaţiu mult mai larg şi reuşind să realizeze o internaţionalizare
fenomenologică asigurată de criteriul regretului minim. Prostia la noi, deşi
pare din interior incomparabilă, în realitate sau prin comparaţie nu este cu
nimic mai prejos decât în alte părţi...
O lucrare de identificare a manifestărilor româneşti definitorii pentru
neghiobia modernă, realizată de Cătălin Ţîrlea, în 1997, se intitulează Prostia
la români şi se remarcă prin complexitatea semnificaţiilor atribuite şi devine
un reper bogat, nu numai din cauza faptului că este unul relativ recent, ci şi
ca urmare a impactului ascendent al neghiobiei naţionale. Într-o altă carte,
în 1999, intitulată Elogiul prostiei.Psihologie aplicată la viaţa cotidiană, o
lucrare cu un impact psihologic semnificativ în cultura românească, Vasile
Pavelcu portretizează prostul prin apelul la eternitate şi trăinicie: „dacă eşti
prost eşti pentru toată viaţa”, dar şi prin asocierea neghiobiei cu norocul, cu
autenticitatea şi comoditatea.
Numărul 617, din 10-16 decembrie 2015 este dedicat de revista Dilema
veche şi de redactorul ei Andrei Pleşu acestui subiect devenit imploziv la noi,
sub un titlu aparent modest, Prostia – cîteva repere. Inadecvarea, caracterul
de imitator în contexte complet diferite, ermetismul şi incifrarea exprimărilor,
eroarea plasării discursului în alt sistem de referinţă, abuzul de limbaj greu
de digerat, rigiditatea, constanţa în a face gafe, predictibilitatea argumentaţiei
ilogice, blocarea prin formalism autoimpus şi formalităţi insuportabile,
ostentaţia şi incompetenţa crasă, pedanteria şi incoerenţa perpetuă, imposture
şi parvenitismul completează prostia noului val de nerozi, ce se consideră
stilaţi şi atoateştiutori, dar mai ales prin copy paste, descurcăreţi şi aparent
cultivaţi, sfătoşi, care nu dau doi bani pe cei cărora le oferă sfaturile, oameni
care scriu mai mult chiar decât citesc, dar orice ar face tot proşti rămân…
(Costreie, 2015). Apelând la vorbele lui Alexandru Paleologu, care spunea
că “oamenii inteligenţi ating cote de prostie pe măsura inteligenţei lor”,
Andrei Pleşu descrie prostia ca o condiţie obişnuită şi chiar necesară, dacă nu

46 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 12 / 2019

permanent cel puţin la anumite intervale de timp, umanităţii, în conformitate
cu care toţi oamenii sunt proşti din când în când…” (Pleşu, 2015).
Cel mai bun portret autohton al prostiei rămâne acela realizat în
detaliu de Andrei Pleșu, un portret la care s-a făcut apel în introducere, dar
care merită detaliat acum şi care expune câteva trăsături excelent conturate,
aparent relativizante, şi care îi măresc profund vizibilitatea prostului (Săvoiu,
Čudanov, 2015): a) exhaustivitatea cunoașterii aparente, inflexibilitate și lipsa
oricărei îndoieli și solemnitatea excesivă portretizează prostul într-un crochiu
remarcabil drept: „cineva care ştie, n-are dubii şi dacă eşti atent îţi şi explică.
Iar dacă nu înţelegi eşti prost! Sau dacă nu eşti de acord cu ce îţi explică…
Prostul, în general, nu poate fi contrazis, pentru că are convingeri de beton.
Pe lângă faptul că prostul este ştiutor, în general, este şi foarte serios, solemn
[…], mereu din profil, statuar, inflexibil, mineral […] sfătos, are mereu
soluţii” (Pleşu, 2015); b) permanența posesiunii asupra dreptății și adevărului
comunicată într-un limbaj standardizat pe care toată lumea îl valorifică reflex
și evident nimeni nu îl mai înțelege: „prostul are dreptate cu o consecvenţă
tulburătoare, prostul este reductibil la o singură schemă: are câteva idei fixe,
o vorbire de obicei standardizată” iar în universul educational și academic, în
special, standardizarea ca semn al prostiei ia proportții neașteptat de mari…
” (Pleşu, 2015); c) suficienţa intelectuală sau celebra aroganță ce-l definesc,
lipsa de vocația profundă a îndoielii şi, din această cauză, eterna fericire și
mulţumire în raport cu sine; d) plenaritatea acțiunii imbecilității în favoarea
altora și în paguba personală a prostului, familiei acestuia, comunității și
țării sale, definesc un tipar distinctiv al acţiunii lui oriunde și oricând; e)
incapacitatea spirituală de a “râde de tine” (Paul Valery) și incapacitatea
de a te autoironiza în public care definesc omul liber și moral format prin
reciprocitatea sensurilor îl consacră;
Tratarea prostiei ca temă de reflecție majoră contemporană poate fi
identificată chiar şi în publicaţiile specializate ale unor laureați ai premiului
Nobel, de exemplu în economie, ca în cazul lui Joseph Stiglitz și a incitantului
său articol “The politics of economic stupidity”, unde imbecilitatea este
invocată drept singura explicație în situații de abordare complet eronată a
domeniului economic, perpetuu sau oscilant, articolul având ecou după 2014,
când marea problemă a economiei globale a devenit aceea a politicilor tot mai
proaste și a politicenilor din ce în ce mai proşti (Stiglitz, 2014).
Reperul bibliografic cel mai important pentru acest articol îl constituie
opera lui Carlo Cipolla, un economist italian, preocupat de istoria economiei în
mod constant, ale cărui publicaţii apar odată cu începutul deceniului al şaselea
al secolului XX (Cipolla, 1963; 1967) şi devin relevante în domeniul enunţat.
Carlo Cipolla a formulat pentru prima dată un set de legi ale imbecilităţii

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 12 / 2019 47

umane (Cipolla, 1987; 1998; 2014), pionieratul rigurozităţii sale fiind unul
recunoscut, conform umorului imaginilor ce i-au însoţit constatările... Legile
lui Carlo Cipolla sunt detaliate, validate şi relativ extinse în cadrul cercetării
plasate în secţiunea majoră a acestui demers crosdisciplinar de analiză
sociologică realizat cu ajutorul metodelor statistice.

3. Metodologia cercetării
Anterior iniţierii demersului investigativ asupra prostiei, definită ca
variabilă complexă cu un grad mare de volatilitate temporală şi spaţială şi cu
scalare afectată de fragilitate excesivă, au existat un număr mare de opțiuni ale
autorilor: 1) formularea unei teorii de tip ToE (Theory of Everything), axată
pe o triplă scalare, prezentată ca eterogenă şi disfuncţională, cu ajutorul unui
simbol axat pe interacţiuni în figura 1; 2). gruparea calitativă sintetică, dar şi
flexibilă, axată pe variabila discriminantă a prostiei ca efect multiplu al unor
variabile tot mai diverse; 3). structurarea conceptualizărilor şi tipologizărilor
contemporane ale prostiei prin stratificări delimitate pe domenii ale activităţii
umane (educație, cercetare, economie etc.); 4). prezentarea şi cuantificarea
minimală a legilor imbecilității sau prostiei umane aparţinând lui Carlo Cipolla
(Cipolla, 1997); 5. detalierea apariţiei şi persistenţei unor erori în procesele de
cuantificare şi testare a legilor lui Carlo Cipolla (Cipolla, 1998); 6) elaborarea
unor formulare de identificare a perspectivelor expansiunii legilor lui Carlo
Cipolla (Cipolla, 2014); 7). modalităţi de alcătuire a unei echipe de cercetare
legilor lui Carlo Cipolla în contextul prezenței prostiei în mediul educaţional
academic; 8). soluţii succesive de prelevare şi investigare a percepției prostiei
și a impactului acesteia; 9). investigarea şi analiza opiniilor individuale despre
existenţa sau inexistenţa unor praguri ale prostiei şi a unor limitări globale de
natură cantitativă maximale sau minimale ale imbecilităţii umane; 10). analiza
opiniilor referitoare la impactul educaţional sau academic al informaţiei asupra
prostului sau imbecilului. În final, în cadrul cercetării realizate nu s-a optat
exclusiv şi integral pentru vreuna dintre cele zece opţiuni, ci, pe parcursul
articolului, s-a realizat o investigaţie parţial repetitivă pe două direcţii majore
de testare şi extindere, inovativă extinzându-se câte puțin la fiecare opţiune în
parte.

48 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 12 / 2019

Elementele majore ale unei noi teorii despre tot (Theory of Everything),
care nu funcţionează grafic şi unde accentul cade pe prostie
Fig. 1

Sursa: Preluată, uşor modificată şi redefinită după Săvoiu, Čudanov, 2015.

Chestionarul iniţial a fost lansat printre studenţi la seminar şi modificat

ulterior cu accent pe sensuri şi claritate, iar forma finală a a fost valorificată
în cadrul cercetărilor fiind prezentată în Anexă nr. 1. Au fost prelevate prin
tehnica voluntariatului trei eşantioane succesive de 50, 157, şi la final 73
de studenţi respondenţi, ce aparţineau domeniului științe economice, de la
un număr de nouă specializări ale programelor de masterat şi licenţă, de la
Universitatea din Piteşti
Metodele statistice sau procedeele concrete de calcul statistic aplicate
în investigaţia sociologică au fost complexe depăşind metoda sondajului,
respectiv adăugând la metoda analizei de concentrare – diversificare cu
ajutorul coeficientului Gini – Struck, în formaula de calcul clasică:

(1)

şi metoda de testare a diferenţelor semnificative structurale între

opinii exprimate de respondenţi cu ajutorul testului t determinat în varianta
A3.

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 12 / 2019 49

 Relaţii specifice de calcul ale statisticii testului t (formula lui t calculat)
Tabel nr. 1
Condiţii specifice ale aplicării testului t Determinarea statisticii testului
A. Teste de comparare (între eşantioane egale şi inegale)

x1 - x 2
A1. Eşantioane de mărimi egale, varianţe t=
2 2
egale S1 + S 2
n (2)

x1 - x 2
A2. Eşantioane de mărimi inegale, varianţe t =
- 1) S 2 æ 1 1 ö
2 2
egale ( n1 - 1) S1 + ( n2
ç + ÷
n1 + n2 - 2 è n1 n2 ø (3)

x1 - x 2
A3.Eşantioane de mărimi inegale, varianţe t =
inegale S12 S22
+
n1 n2
(4)
Sursa: Săvoiu, G., (2013). Modelare economico – financiară. Gândirea econometrică aplicată
în domeniul financiar, Bucureşti: Editura Universitară.

4. Rezultate şi discuţii
Istoria economică şi autorii acţiunilor cu impact economic apar la
Carlo Cipolla destructurate într-o manieră carteziană, în cele patru cadrane
clasice dar cu un conținut specific, conferit de activitatea membrilor unei
comunităţi umane delimitate de interesul lor individual simultan cu cel
comunitar, interes exprimat ca intensitate atât pe abscisă cât şi pe ordonată de
la – la +, în fig. 2):

50 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 12 / 2019

 Lumea fenomenelor economice, destructurată în patru cadrane de
Carlo Cipolla după abscisa interesului personal şi ordonata interesului
comunităţii din care fac parte
Fig. 2

Toate legile lui Carlo Cipolla se confirmă în opiniile studenţilor iar

prin confruntarea grafică a rezultatelor investigaţiilor pe parcursul a doi ani
(2017-2019), iar tendinţele de concentrare simplifică un proces de validare
în mod semnificativ. În figura 3 sunt redactate rând pe pe rând fiecare din
cele cinci întrebări, detaliate prin opţiunile de răspuns, apoi se sintetizează
cu ajutorul unui grafic structural, expus probatoriu, rezultatele anchetelor
realizate prin cele două eşantioane şi, între reprezentările paralele, se enunţă
legile lui Carlo Cipolla.

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 12 / 2019 51

Legile lui Carlo Cipolla validate de răspunsurile studenţilor între 2017 şi 2019
Fig. 3
I1. După opinia dvs., cum este numărul proștilor? 1.1. mai mare decât cel anticipat de
dvs. 1.2. mai mic sau egal cu nivelul anticipat de dvs. 1.3. nu știu / nu răspund

Numărul indivizilor imbecili în viață este

mereu și în mod inevitabil subestimat de
toată lumea. (Cipolla, 2014, p.19)

I2. Există comunităţi distincte într-o populaţie umană, în care să nu apară imbecili ?
2.1. da 2.2. nu 2.3. nu știu / nu răspund.

Probabilitatea ca un anumit individ să

devină imbecil este independentă de
orice altă însușire a respectivei persoane.
(Cipolla, 2014, p. 24)

I3. În opinia dvs, cine credeți că pierde cel mai mult în urma acțiunii imbecilului?
1.imbecilul 2. comunitatea 3. imbecilul și comunitatea 4. nimeni nu pierde.

Un prost sau imbecil este o persoană care

cauzează pierderi unui alt individ sau grup
de indivizi, fără a câstiga nimic în schimb,
uneori chiar suferind pierderi de pe urma
actiunilor sale (Cipolla, 2014, p. 38)

I4. Cât de mare este puterea distrugătoare a imbecilului în raport cu anticipările dvs.?
4.1. mai mare. 4.2. mai mică sau cel mult egală. 4.3. nu știu / nu răspund.
Non–imbecilii sau inteligentii vor
subestima întodeauna influenta negativă a
imbecililor. Îndeosebi non – imbecilii sau
inteligentii vor uita mereu că, indiferent
de moment, loc sau circumstante a avea
de-a face si/sau a te asocia cu imbecilii se
va dovedi cu sigurantă o mare greseală.
(Cipolla, 2014, p. 58)
I5. Cine are cel mai distrugător impact asupra unei comunități umane?
5.1. imbecilul (prostul) 5.2. idealistul 5.3. ticălosul.

Imbecilul este cel mai periculos tip de

persoană. (Cipolla, 2014, p. 61)
Și corolarul acesteia
Imbecilul este mai periculos decât un
răufăcător. (Cipolla, 2014, p. 61)

Sursa: Realizat de autori conform datelor agregate din opiniile respondenţilor la întrebările 1-5.

52 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 12 / 2019

 O primă propunere de extindere a legilor lui Carlo Cipolla a fost deja
validată în timp de către opiniile aceloraşi studenţi (fig. 4):

O primă extindere a legilor lui Carlo Cipolla validată de răspunsurile

studenţilor între 2017 şi 2019
Fig. 4
Dacă priviţi acțiunile unui imbecil în timp, credeți că prostia lui se concentrează pe un
singur domeniu sau se diversifică în mai multe?
6.1. se concentrează pe un singur domeniu 6.2. se diversifică 6.3. nu știu / nu răspund.

Imbecilul nu se concentrează asupra

unui singur aspect, ci prostia acestuia
se extinde şi se diversifică ori de câte ori
va accesa un alt domeniu.

Sursa: Realizat de autori conform datelor agregate din opiniile respondenţilor la întrebările 1-5.

Analiza concentrării – diversificării la nivel fiecărei legi în parte cu

referire la cele enunţate de Carlo Cipolla relevă o tendinţă de validare tot mai
accentuată a tuturor acestora (tabel nr. 2)

Evoluţia coeficientului Gini - Struck în raport cu cercetările din 2017-

2018 şi 2019
Tabel nr. 2
Cercetarea din 2017-2018 Cercetarea din 2019
Legile
lui
Carlo
Cipolla
1 HH* = 0,4050 Coeficientul G-S = 0,3279 HH* = 0,5822 Coeficientul G-S = 0,6110
2 HH* = 0,7666 Coeficientul G-S = 0,8062 HH* = 0,9226 Coeficientul G-S = 0,9402
3 HH* = 0,4326 Coeficientul G-S = 0,4934 HH* = 0,4949 Coeficientul G-S = 0,5714
4 HH* = 0,4738 Coeficientul G-S = 0,3969 HH* = 0,6328 Coeficientul G-S = 0,6702
5 HH* = 0,4158 Coeficientul G-S = 0,3517 HH* = 0,6022 Coeficientul G-S = 0,6351

6
HH* = 0,7184 Coeficientul G-S = 0,7600 HH* = 0,9606 Coeficientul G-S = 0,9700
(propunere)
Sursa: Datele au fost calculate de autori pornind de la răspunsurile structurate ale respondenţilor
*Notă: HH reprezintă abrevierea pentru coeficientul Herfindahl – Hirschman

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 12 / 2019 53

 Volatilitatea în exces a imbecilităţii umane se regăseşte şi în tentativa
de testare a stabilităţii unor opinii exprimate de studenţi despre prostie.

Valorile lui t obţinute cu ajutorul testării ipotezei invalidate de

identificare a unei diferenţe structurale semnificative între cercetările
din 2017-2018 şi 2019
Tabel nr. 2

Valoarea testulului t aplicat ipotezei existenţei unor medii

Legile lui
structurale semnificativ diferite între 2017-2018 şi 2019
Carlo Cipolla
t calculat t teoretic
1 1,238782 3,482
2 0,586968 3,482
3 0,955739 3,482
4 0,963293 2,776
5 1,147995 3,482

6 (propunere) 0,606518 3,482

Sursa: Datele au fost calculate de autori pornind de la răspunsurile structurate ale respondenţilor

Valorificând un nivel de semnificaţie de 0,05 şi comparând cu

valoarea lui t teoretic de 3,482 pentru legile 1,2,4,5,6 precum şi de 2,776
pentru legea cu numărul 3, în ceea ce priveşte numărul de structuri generate
şi valoarea acestora, de către respondenţi prin exprimarea opiniilor lor, toate
cele 6 (incluzând şi propunerea de extindere) trec testul şi impun validarea
stabilităţii în timp a celor două investigaţii despre imbecilitatea umană.
În ceea ce priveşte o extindere în continuare a legilor lui Carlo Cipola
se mai pot lua în considerare şi întrebările de la 7 la 13 din chestionarul aplicat
în 2019, care au generat atât dominante specifice, cât mai ales un filtru de
identificare a prostiei chiar în cadrul eşantionului extras (n = 73), unde s-au
înregistrat 6 persoane cărora li se aplică favorabil acest aspect calitativ. Acest
filtru apare în urma corelării răspunsurilor 7.2 la întrebarea I7 (respondentul se
plasează în situaţia de a avea un mic profit alături de un imbecil sau prost),
cuplat cu 9.3 la întrebarea I9 (cel ce răspunde devine mai ataşat sau chiar
mai cooperant cu imbecilul sau prostul) şi/sau 10.3 la I10 (informaţiile nu au
niciun efect).
În figura 5 sunt prezentate succesiv rezultatele la întrebările I7-I13 în
grafice sintetizatoare, toate descriind după o primă investigaţie alte posibile
legi ale prostiei umane ce se se pot valida sau invalida numai prin cercetări
repetate, aşa cum s-a procedat cu I6.

54 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 12 / 2019

 Legi noi ale prostiei umane ce extind conţinutul celor expuse deja de
Carlo Cipolla şi care se cer a fi validate prin cercetări viitoare
Fig. 5
Intrebarea de unde poate fi obţinută o nouă lege a imbecilităţii Reprezentarea grafică a
ce se impăune a fi ulterior validată opiniilor rezultate

I7. Într-o economie/companie condusă de proşti, în spatele cărora

stau ticăloşi (hoţi), cum vă veţi plasa?
7.1. în situaţia de a avea un profit cât mai mare alături de ticălos
7.2. în situaţia de a avea un mic profit alături de prost
7.3. în situaţia neutră, în care nici nu veţi câştiga şi nici nu veţi
pierde, alături de un om obişnuit
7.4. în situaţia de a pierde relativ puţin alături de idealist.
În economie sau într-o companie imbecilul îşi doreşte să obţină
un mic profit alături de alţi proşti

I8. În raport cu care dintre categoriile structurale descrise de

Cipolla (oameni obişnuiţi, idealişti, ticăloşi, proşti), un imbecil
(prost) devine mai conflictual şi chiar mai agresiv?
8.1. imbecilul (prostul) 8.2. idealistul 8.3. ticălosul
8.4. omul obişnuit 8.5 cu toţi la fel 8.6. cu niciunul dintre ei.
Un imbecil este în conflict permanent sau devine mai agresiv la
orice contact cu idealiştii în special sau chiar şi cu oamenii obişnuiţi
uneori.

I9. În raport cu care dintre categoriile structurale descrise de

Carlo Cipolla (oameni obişnuiţi, idealişti, ticăloşi, proşti), un
imbecil (prost) devine mai ataşat sau chiar mai cooperant?
9.1. imbecilul (prostul) 9.2. idealistul 9.3. ticălosul 9.4. omul
obişnuit 9.5 cu toţi la fel 9.6. cu niciunul dintre ei.
Un imbecil devine tot mai ataşat sau este din ce în ce mai cooperant
în primul rând cu proştii şi abia mai apoi cu ticăloşii.

I10. Ce impact au informaţiile asupra deciziei unui imbecil

(prost) în timp ?
10.1 îl transformă într-un om prosper 10.2 il conduc spre faliment
10.3 nu au niciun efect.
Informaţiile au un efect falimentar asupra unui imbecil sau în caz
general sunt lipsite de orice efect în luarea unei decizii de către un
prost.
I11. Pornind de la sensul major acordat imbecilităţii de Carlo
Cipolla, ce credeţi despre următoarea afirmaţie: un prost educat
sau cu şcoală este mai prost ca unul lipsit de educaţie sau şcoală?
11.1. este adevărată 11.2 este falsă 11.3. nu știu / nu răspund.
Imbecilul educat sau şcolit nu oferă o certitudine a ameliorării
prostiei, ci mai degrabă devine şi mai prost ca impact distructiv în
comunitate.

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 12 / 2019 55

I12. În comportamentul uman prostia poate deţine simultan atât
un prag minim, cât şi unul maxim de manifestare ?
12.1. numai un prag minim 12.2. numai un un prag maxim
12.3. atât un prag minim cât şi unul maxim 12.4. nu știu / nu
răspund.
Imbecilitate fiind mereu subestimată, chiar şi atunci când detectăm
anumite praguri maxime sau minime ale acesteia ele sunt mai
degrabă estimări prea optimiste şi mai puţin maxime.
I13. 13. Se schimbă oare cantitatea globală de prostie odată cu
pragurile în timp, în spaţiu sau structural ?
13.1. numai pragurile 13.2. numai cantitatea 13.3. şi pragurile şi
cantitatea 13.4. nimic nu se schimbă 13.5. nu știu / nu răspund.
Imbecilitate totală şi pragurile sale se schimbă permanent ascendent,
se dilată pretutindeni şi în orice substructură a populaţiei, dar
rămâne practic mereu subestimată.
Sursa: Graficele au fost reprezentate de autori pornind de la răspunsurile structurate ale
respondenţilor iar noile legi au fost enunţate prin interpretarea atentă a acestor reprezentări
sintetice.

Rezultatele majore ale acestei cercetări confirmă existenţa unor

suficiente resurse pentru multiplicarea legilor imbecilităţii umane, creativitatea
prostiei fiind cu mult mai mare decât se poate imagina în lumea normală şi cu
atât mai mult va creşte numărul lor în viitor.

5. Concluzii
“Imbecilitatea, prostia sau incompetențe au jucat prin hazard și roluri
pozitive în multe întâmplări din istoria cercetării și a educației naționale și
international. 1/5 și ¼ din descoperiri s-au aflat sub impactul unor erori.
Există și exagerări după care impactul ar ajunge la 1/3 sau chiar ½ ceea ce ar
putea explica de ce oamenii de știinta consideră atât de mulți și atât de des că
au avut noroc. Louis Pasteur a devenit chiar faimos prin formularea devenită
deja celebră: “Norocul favorizează întotdeauna doar o minte pregătită”, iar
Nassim Nicholas Taleb numește anti -fragilitate tocmai valorificarea șansei
neașteptate” (Săvoiu, Čudanov, 2015).
Intervalul de timp a concentrat structura răspunsurilor confirmând
legile lui Cipolla şi de aici apare o întrebare esenţială legată de fenomenele care
au provocat acest fapt conturând robusteţea şi fermitatea din opiniile exprimate
de studenţi. Ce s-a întâmplat în viaţa pubică sau care sunt informaţiile,
persistente, personajele şi deciziile cu impactul lor, care au produs presiunea
acestei concentrări relevate de schimbările valorice ale coeficientului Gini –
Struck în perioada 2017-2019? Cercetările noastre viitoare se vor axa atât
pe identificarea unor răspunsuri la aceste întrebări, cât şi pe determinarea

56 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 12 / 2019

pragului adecvat de semnificaţie al unei cercetări statistice dedicate prostiei,
pornind de la volatilitatea ei specifică, pe determinarea erorilor standard în
investigarea şi modelarea imbecilităţii umane, pe noile efecte benefice absolut
întâmplătoare ale prostiei umane în educaţie, cercetare, tehnologizare etc., pe
dinamica pragurilor prostiei, precum şi pe obsedantul contur al unei teorii de
tip ToE centrată pe erori şi delimitată de prostie.

Anexa 1
Chestionarul maximizat, valorificat în cercetarea finală din 2019
&+(67,21$5
5HVSRQGHQWGLQIDFXOWDWHDVSHFLDOL]DUHD/LFHQĠă  0DVWHUDW 

9ĄUXJĄPVĄvQFHUFXLʖLFkWHXQVLQJXUUĄVSXQVODILHFDUHvQWUHEDUHGHPDLMRV
1RWă,PEHFLOXO SURVWXO HVWHFRQVLGHUDWDFHDSHUVRDQăGHILQLWăSULQIDSWXOFăvQUDSRUWFXELQHOHúLSURVSHULWDWHDLQGLYLGXDOă
VDXFRPXQLWDUăvʓLIDFHUăXvQWRGHDXQDʓLOXLvQVXʓLʓLVRFLHWăʕLLFRQIRUPFRQFHSWXDOL]ăULLLPEHFLOLWăĠLLXPDQHvQOHJLOHOXL&DUOR
&LSROOD
ÌQRSLQLDGYVFLQHFUHGHʕLFăSLHUGHFHOPDLPXOWvQXUPDDFʕLXQLLLPEHFLOXOXL"LPEHFLOXOFRPXQLWDWHD
LPEHFLOXOʓLFRPXQLWDWHDQLPHQLQXSLHUGH
([LVWăFRPXQLWăĠLXPDQHGLVWLQFWHvQWURSRSXODĠLHvQFDUHVăQXDSDUăLPEHFLOL"
GDQXQXʓWLXQXUăVSXQG
&XPFUHGHĠLFăHVWHQXPăUXOUHDODOLPEHFLOLORUvQUDSRUWFXFHODQWLFLSDWGHGYV"
PDLPDUHPDLPLFVDXHJDOQXʓWLXQXUăVSXQG
&kWGHPDUHHVWHSXWHUHDGLVWUXJăWRDUHDLPEHFLOXOXLvQUDSRUWFXDQWLFLSăULOHGYV"
PDLPDUHPDLPLFăVDXFHOPXOWHJDOăQXʓWLXQXUăVSXQG
&LQHDUHFHOPDLGLVWUXJăWRULPSDFWDVXSUDXQHLFRPXQLWăʕLXPDQH"
LPEHFLOXO SURVWXO LGHDOLVWXOWLFăORVXO
'DFăSULYLĠLDFʕLXQLOHXQXLLPEHFLOvQWLPSFUHGHʕLFăSURVWLDOXLVHFRQFHQWUHD]ăSHXQVLQJXUGRPHQLX
VDXVHGLYHUVLILFăvQPDLPXOWH"
VHFRQFHQWUHD]ăSHXQVLQJXUGRPHQLXVHGLYHUVLILFăQXʓWLXQXUăVSXQG
ÌQWURHFRQRPLHFRPSDQLHFRQGXVăGHSURúWLvQVSDWHOHFăURUDVWDXWLFăORúL KRĠL FXPYăYHĠLSODVD"
vQVLWXDĠLDGHDDYHDXQSURILWFkWPDLPDUHDOăWXULGHWLFăORV
vQVLWXDĠLDGHDDYHDXQPLFSURILWDOăWXULGHSURVW
vQVLWXDĠLDGHDQXFkúWLJDGDUQLFLGHDSLHUGHDOăWXULGHXQRPRELúQXLW
vQVLWXDĠLDGHDSLHUGHUHODWLYSXĠLQDOăWXULGHLGHDOLVW
ÌQUDSRUWFXFDUHGLQWUHFDWHJRULLOHVWUXFWXUDOHGHVFULVHGH&LSROOD RDPHQLRELúQXLĠLLGHDOLúWLWLFăORúL
SURúWL XQLPEHFLO SURVW GHYLQHPDLFRQIOLFWXDOúLFKLDUPDLDJUHVLY"LPEHFLOXO SURVWXO LGHDOLVWXO
WLFăORVXORPXORELúQXLWFXWRĠLODIHOFXQLFLXQXOGLQWUHHL
ÌQUDSRUWFXFDUHGLQWUHFDWHJRULLOHVWUXFWXUDOHGHVFULVHGH&LSROOD RDPHQLRELúQXLĠLLGHDOLúWLWLFăORúL
SURúWL XQLPEHFLO SURVW GHYLQHPDLDWDúDWVDXFKLDUPDLFRRSHUDQW"
LPEHFLOXO SURVWXO LGHDOLVWXOWLFăORVXORPXORELúQXLWFXWRĠLODIHOFXQLFLXQXOGLQWUHHL
&HLPSDFWDXLQIRUPDĠLLOHDVXSUDGHFL]LHLXQXLLPEHFLO SURVW vQWLPS"
vOWUDQVIRUPăvQWUXQRPSURVSHULOFRQGXFVSUHIDOLPHQWQXDXQLFLXQHIHFW
&HFUHGHĠLGHVSUHXUPăWRDUHDDILUPDĠLHXQSURVWHGXFDWVDXFXúFRDOăHVWHPDLSURVWFDXQXOOLSVLWGH
HGXFDĠLHVDXúFRDOă"HVWHDGHYăUDWăHVWHIDOVăQXʓWLXQXUăVSXQG
ÌQFRPSRUWDPHQWXOXPDQSURVWLDGHĠLQHVLPXOWDQDWkWXQSUDJPLQLPFkWúLXQXOPD[LPGHPDQLIHVWDUH"
QXPDLXQSUDJPLQLPQXPDLXQXQSUDJPD[LPDWkWXQSUDJPLQLPFkWúLXQXOPD[LP
QXʓWLXQXUăVSXQG
6HVFKLPEăRDUHFDQWLWDWHDJOREDOăGHSURVWLHRGDWăFXSUDJXULOHvQWLPSvQVSDĠLXVDXVWUXFWXUDO"
QXPDLSUDJXULOHQXPDLFDQWLWDWHDúLSUDJXULOHúLFDQWLWDWHDQLPLFQXVHVFKLPEă
QXʓWLXQXUăVSXQG |
- @ H           #  0  %&')
Sursa: Realizat de coordonatorul cercetării, aplicat şi prelucrat în echipă restrânsă în 2019

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 12 / 2019 57

 Bibliografie
1. Buffon, 2007. Œuvres, ed. S. Schmitt and C. Crémière, Paris: Gallimard.
2. Canone, B., 2008. Triumful prostiei. Mic tratat despre prostia inteligenţei,
Bucureşti: Ed Nemira
3. Christianto,V., (2015). A Biblical Theory of Everything Inspired by the Johannine
Prologue, Lambert Academic Publisher (LAP), Saarbrucken, Germany.
4. Cipolla, C. M., (1963). Currency Depreciation in Medieval Europe, The Economic
History Review, Second Series, Vol XV, No.3, pp. 413-422.
5. Cipolla, C. M., (1967). Money, Prices, and Civilization in the Mediterranean
World, Fifth to Seventeenth Century. New York: Gordian Press.
6. Cipolla, C. M., (1987). The Basic Laws of Human Stupidity. Whole Earth Review,
Spring 1987.
7. Cipolla, C. M., (1998). The Basic Laws of Human Stupidity. Il Mulino, Bologna.
8. Cipolla, C. M., (2014). The Basic Laws of Human Stupidity. [Legile fundamentale
ale imbecilitatii umane], Ed Humanitas, Bucuresti.
9. Costreie, S., (2015). Prostia academică, Dilema veche, nr. 617, 10-16 decembrie
2015 Available on line at: https://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/
prostia-academică, Accessed at 8 November 2019.
10. Creangă, I., (1874). Prostia omenească, Iaşi: Editura Învățătorul copiilor.
11. DEX‚ 16, (2016). Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a revăzută și
adăugită, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Bucureşti:
Editura Univers Enciclopedic Gold.
12. Eco, U., (2018). Pe umerii giganţilor: prelegeri susţinute la festivalul La
Milanesiana, între 2001 şi 2015, Bucureşti: Editura Rao.
13. Erasmus (1959). Elogiul prostiei. București: Editura ştiinţifică.
14. Martin Page (2004). M-am hotărât să devin prost, (Comment je sui devenu
stupide, 2001), Bucureşti: Editura Humanitas.
15. Musil, R., (2013). Despre prostie (Über die Dummheit, ed I -1937), Bucureşti:
Ed ALL
16. Ofrim, A., (2015). Chipuri ale prostiei, Dilema veche, nr. 617, 10-16 decembrie
2015 Available on line at: https://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/
articol/chipuri-ale-prostiei, accessed at 7 noiembrie 2019.
17. Pann, A., (1853). Culegere de proverburi sau Povestea vorbii. De prin lume
adunate şi iarăşi la lume date, Părţile I-III, Bucureşti: EdituraTipografia lui
Anton Pann.
18. Pavelcu, V., (1999). Elogiul prostiei. Ppsihologie aplicată la viaţa cotidiană,
Iaşi: Editura Polirom.
19. Pitkin, W., B., (1932). A Short Introduction to the History of Human Stupidity,
New York and London: Whittlesey House, McGraw-Hill Book Company &
Simon and Schuster.
20. Plesu, A., (2015). Conferință despre prostie, Available on line at: https://www.
youtube.com/watch?v=FAbNhfCwLhk/ Accessed in 3 October 2019.
21. Pleşu A. (2015). Toţi suntem proşti. Dar mai proşti ca oamenii inteligenţi, mai
rar, HotNews.ro Available on line at: https://www.hotnews.ro/stiri-esential-
20218953-andrei-plesu-toti-suntem-prosti-dar-mai-prosti-oamenii-inteligenti-
mai-rar.htm Accessed in 2 October 2019.
22. Pribeagu, I., (2005). Mic și al dracului. Antologia unui rege al umorului, vol. I,
București: Editura Teșu.

58 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 12 / 2019

 23. Pribeagu, I., (2007). Mic și al dracului. Antologia unui rege al umorului, vol. II,
București: Editura Teșu.
24. Pribeagu, I., (2018). Picante, ștrengare, impertinente, București: Editura Teșu.
25. Ráth-Végh, I., (1938). Istoria culturală a prostiei omenești.Bucureşti: Editura
Garamond
26. Săvoiu, G., (2019). Pot fi validate statistic legile lui Calo Cipolla şi ulterior chiar
extinse? Expunere la Seminarul naţional Octav Onicescu al SRS Bucuresti, 22
noiembrie 2019.
27. Săvoiu, G., (2013). Modelare economico – financiară. Gândirea econometrică
aplicată în domeniul financiar, Bucureşti: Editura Universitară.
28. Săvoiu, G., Čudanov, M., (2015). Stupidity and normal distribution or the
contemporary impact of the Carlo Cipolla’s laws, ESMSJ, vol 13, Available on
line at: http://www.esmsj.upit.ro/ No13_2015.html, Accessed in 3 October 2019.
29. Stiglitz, J., (2015). The Politics of Economic Stupidity, Available on line at http://
www.socialeurope.eu/2015/ 01/ economic-stupidity/ Accessed at 8 November
2019.
30. Ţîrlea, C., (1997). Prostia la români, Bucureşti: Editura Paideia.
31. van Boxsel, M., (2005). Enciclopedia Prostiei (De Encyclopedie van de
Domheid), Bucureşti: Ed. Lux Sublima.

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 12 / 2019 59