Partea a 3-a

DRENAJUL LIMFATIC

3. 1. ANATOMIA LIMFATICELOR

1 . Limfaticele membrului superior

Limfaticele membrului superior se împart în superficiale ~ plasate în
derm şi în ţesutul celular subcutanat de deasupra aponevrozelor, şi în
profimde - plasate dedesubt.

 Reţeaua colectoarelor superficiale - repartizată armonios la

suprafaţa fiecărui membru şi. în acelaşi timp. cea mai densă la niv
elul degetelor şi la suprafaţa palmară a mâinii. Astfel se explică
frecvenţa mai mare a edemelor feţei dorsale ale mâinii. în raport
cu faţa palmară. Colectoarele interosoase anterioare şi
posterioare (ultimele satelite ale reţelei sanguine, urcă pe
antebraţ, apoi pe braţ, colectând limfa adusă prin capilare).
Drenajul se va realiza. în principal, pe faţa anterointernă a
antebraţului şi braţului, trecând prin ganglionii supra-
epitrohleeni. Colectorii se reunesc in final in regiunea axilară.
 Două colectoare radiale profunde la nivelul pumnului mâinii,
care însoţesc artera radială şi se anastomozează la plica cotului.
Există, de asemem. două radiale cubitale profunde care urcă de-
a lungul vaselor cubitale până la plica cotului. Colectoarele
interosoase anterioare şi posterioare (ultimele perforează
membrana interosoasă) se unesc cu celelalte colectoare la nivelul
plicii cotului. Din aceste colectoare ale antebraţului, se nasc 2 sau
3 colectoare humerale. Acestea se pot reuni în treimea mijlocie a
braţului, cu una sau două ramuri ale ganglionilor epitrohleeni şi
cu câteva ramuri musculare.

Observaţie: Aceste ramuri constituie, fără îndoială, o cale de supleere

(altemativă). în cazul întreruperii reţelei limfatice - de ex. in cazul
rezecţiei limfatice din mastectomii. Aceste căi pot creşte numeric,
anume, căile preexistente nefuncţionale devin funcţionale. în caz de
necesitate. O altă ipoteză susţine că sensul fluxului limfatic poate fi
inversat şi poate fi trecut din reţeaua profundă în cea superficială
pentru degajarea reţelei profunde.

2. Ganglionii limfatici ai membrului superior

 Ganglionii superficiali.
a. Supraepitrohleenii - 2-3 cm deasupra epitrohleei. Vasele eferente
reîntâlnesc reţeaua limfaticelor profunde. în timp ce ganglionii
humerali se orientează spre calea superficială.
b. Ganglionii stratului deltopectoral
 Ganglionii profunzi - se pot afla de-a lungul arterei radiale,
cubitale. interosoase şi humerale
 Ganglionii axilari - Majoritatea acestora sunt sub-aponevrotici
(deci profunzi). Puţine limfatice ale membrului superior nu
converg spre ganglionii axilari. Se găsesc aici grupul humeral,
toracic, scapular. central, subclavicular.
Toate vasele colectoare limfatice ale membrului superior (super-
ficiale sau profunde) ajung la grupul humeral. Colectoarele cele mai
externe ale braţului pot scurtcircuita grupul humeral şi comunică
direct cu grupul sub- sau supraclavicular. Grupul humeral numără 5-7
ganglioni în zona posteroextemă a axilei. Vasele eferente ale grupului
humeral se varsă:
1. în grupul central;
2. în grupul subclavicular.
Grupul toracic sau mamar extern ( subgrupul superior şi sub-grupul
inferior) cuprinde 5-7 ganglioni lipiţi pe peretele toracic al coastelor
de la a 2-a la a 6-a. Ei drenează o mare parte a limfaticelor sânului,
ale peretelui antero-lateral al toracelui, ale tegumentelor şi muşchilor
peretelui abdominal supra-ombilical.
Grupul scapular cuprinde 5-10 ganglioni aflaţi de-a lungul venei
scapulare inferioare, până la vărsarea acesteia în vena axilară. Ei
drenează tegumentele şi muşchii peretelui toracic posterior şi ai
părţii postero-laterale de la baza gâtului. Limfa se varsă apoi în
ganglionii humerali.
Grupul central numără 4-6 ganglioni. El primeşte colectoarele
limfatice venind de la sân (cu grupul toracic). El este inclus în
grăsimea din partea medie a axilei. îşi trimite eferenţele spre grupul
subclavicular.
Grupul subclavicular cuprinde 6-12 ganglioni; el ocupă vârful
piramidei axilare deasupra mivului pectoral. El primeşte vasele
eferente ale altor grupuri, trunchiul superficial interdel-topectoral şi
ccolectoarele superficiale ale glandei mamare.
Sistematizarea teritoriilor de drenaj ale fiecărui sediu ganglionar nu
are decât un interes practic minor, fiindcă există multiple
anastomoze.

Observaţie: Limfaticele pielii şi ale sânului merg direct în releul

retroclavicular pe faţa anterointernă.
Examinarea ganglionilor axilari - Pacientul este aşezat cu braţul în
antepulsie la circa 30 grade, cotul flectat, mâna în sprijin pe
omoplatul practicianului. Mâna homolaterală a practicianului fixează
umărul pacientului, în timp ce degetele celeilalte mâini explorează
piramida axilară. Ţesuturile moi vor fi deprimate fie spre cutia
toracică, fie către extremitatea proximală a humerusului.

3. Limfaticele membrului inferior

Ele cuprind:
1. Colectoarele superficiale satelite ale safenei interne - mergând
spre colectoarele inghinale;
2. Colectoarele superficiale ale safenei externe - mergând spre
ganglionii limfatici poplitei;
3. Colectoarele regiunii fesiere.
Observaţie: Limfaticele sunt mai numeroase la picior, decât la gambă
şi la coapsă. La picior, sunt mai numeroase pe faţa plantară, decât pe
faţa dorsală. Există o axă medio-posterioară de drenaj limfatic puţin
dezvoltată, din care pleacă numeroase ramuri circumflexe care se
întâlnesc cu trunchiurile venoase superficiale antero-interne
principale, pe care le însoţesc până la releul inghinal.
4. Colectoarele profunde - se împart în:
a. cele care urmează vasele (sau principale);
b. cele numite căi accesorii.
 Căile principale:
a. care urmăresc artera nutritivă a osului;
b. ale membranei interosoase;
c. care urmează arterele plantare;
d. care însoţesc anastomoza dintre artera pedioasă şi artera plantară
externă:
e. care însoţesc artera tibială anterioară
f. sateliţele arterei tibiale posterioare, care se varsă în ganglionul
popliteu cel mai extern.
Limfaticele satelite vaselor femurale cresc numeric pe măsură ce
cresc colateralele. Cele mai multe se întâlnesc cu ganglionii
inghinali, altele le înconjură şi se varsă în ganglionii iliaci externi.
 Căile accesorii:
a. limfaticele satelite ale arterei obturatorii, care se varsă în grupul
intern al ganglionilor iliaci externi:
b. limfaticele satelite ale arterei sciatice, care se varsă în ganglionii
iliaci interni;
c. limfaticele satelite ale arterei fesiere, care pot ajunge în ganglionii
limfatici şi în cei ai arterei iliace comune.
Observaţii:
1. Aceste căi accesorii sunt căi posibile de derivaţie în limfedeme.
2. Comunicaţiile există între circulaţia superficială şi circulaţia
profundă.

4. Ganglionii limfatici ai membrului inferior

 Ganglionii inghinali se împart în superficiali şi profunzi.
Ganglionii profunzi sunt mai puţin numeroşi: 1-3 (4-5 după alţi
autori). Ei sunt legaţi de grupul intern al ganglionilor iliaci.
Jackson a dovedit că, colecţiile limfatice ale coapsei pot atinge şi
ganglionii limfatici iliaci, fără să treacă prin ganglionii inghinali.
Examinarea ganglionilor inghinali - Pacientul este în decubit
dorsal, genunchii semiflectaţi în sprijin pe o pernă.
 Ganglionii poplitei - Subaponev roză. între safena extemă şi nerv ul
sciatic popliteu extern se află grupul ganglionilor profunzi.
Un ganglion izolat s-ar putea afla. după unii autori, deasupra
aponevrozei şi deci mai superficial, dar legat de ganglionii mai
profunzi.
Ganglionul safen extern primeşte colectoarele satelite ale venei
safene externe, provenind de la treimea posterioară a marginii
externe
a piciorului, de la partea externă a călcâiului şi de la faţa posterioară
a gambei.

Examenul ganglionilor poplitei: Pacientul se află în decubit ventral,

genunchiul flectat pasiv la 60 grade. Pulpa falangelor distale ale
degetelor explorează creasta poplitee.
 Ganglionul tibial anterior - La nivelul membranei interosoase,
deci chiar sub-aponevrotic. Unii autori cred că este vorba de
un nodul întrerupător, aşa cum se găsesc numeroşi de-a lungul
colectoarelor şi care nu se poate numi ganglion. Alţii că este o
formaţiune „progresivă", care va fi mai mare la descendenţi,
deci creşte de la o generaţie la alta.

Remarci generale:
1. Ganglionii întrerupători pot lipsi complet. Aceştia nu par a juca un rol
important în drenajul limfatic.
2. Mult mai grave sunt, în consecinţă:
a. anomalia reprezentată prin absenţa unuia sau mai multor
colectoare. Chiar dacă condiţiile sunt normale, funcţia de drenaj
poate fi depăşită. Limfedemul este greu de tratat: fazele repausului
cu membrul în poziţie declivă reprezintă o măsură profilactică, cum
este şi folosirea contenţiei elastice, alături de drenajul manual;
b. prezenţa unui număr suficient de colectoare, dar de calibru inferior
normalului. Limfedemul poate să nu apară decât foarte târziu, de
exemplu, în urma unui traumatism. Pacientul îşi poate aminti că avea
gleznele mai groase seara uneori, fară a atinge proporţiile unui
adevărat edem. La ridicarea membrului, edemul se resoarbe
întotdeauna. Contenţia elastică se recomandă alături de drenajul
manual;
c. prezenţa varicelor limfatice. Această anomalie este un obstacol
evident în evacuarea normală a limfei. Repausul în poziţie declivă şi
contenţia elastică ajută mult manevrele manuale ale drenajului;
d. hipoplazia vaselor limfatice. Aceasta poate fi combătută eficace
prin drenaj manual. Ne referim la una dintre caracteristicile esenţiale
ale drenajului manual, care constă în redarea unei
activ ităţi normale sau măcar în depăşirea acestor condiţii de către
unitatea limfatică (unitatea funcţională limfatică = limfangiom: spaţiu
cuprins între două valve). Credem că această proprietate a masajului
este un factor determinant în tratamentul limfedemului.
3. Comunicaţiile (comunicantele) limfovenoase au fost puse în ev idenţă
de numeroşi autori.
Cea mai importantă este vărsarea canalului toracic în vena subclavie.
Numeroase ipoteze au fost emise pentru a explica această
particularitate, ca şi funcţionalitatea prin prea-plin. pe care l-ar putea
juca comunicaţiile (comunicantele).
în altă ordine de idei. comunicantele nu ar intra în funcţie decât în
caz de nevoie. în anumite condiţii experimentale sau patologice.
4. Pe baza acestor date, putem presupune că, creşterea presiunii
edemului, deci şi creşterea presiunii în interiorul vasului limfatic este
susceptibilă să deschidă comunicantele. Se crede, deasemeni. că actul
chirurgical constă în crearea artificială de comunicante între
limfatice şi vene. Trecerea inversă. adică trecerea sângelui venos în
vasul limfatic, antreneazăcoagularea.

5. Ganglionii iliaci şi lomboaortici

Lanţurile iliace constituie releul obligatoriu prin care limfa, venind
de la membrele inferioare se varsă în canalul toracic. Tehnicile
manuale nu ar avea, fără îndoială, mare incidenţă la acest nivel
datorită profunzimii localizării acestor căi limfatice. Ganglionii iliaci
se împart în trei lanţuri:
 lanţul extern: aflat pe marginea externă a arterelor iliace,
primitivă şi externă. axând tendinţa să se insinueze între psoas
şi arteră:
 lanţul mijlociu: este plasat înăuntrul arterei iliace externe, pe
faţa anterointernă a venei. Se continuă în spatele arterei iliace
primitive:
 lanţul intern: se naşte în spatele părţii interne a arcadei crurale
şi se continuă de-a lungul arterei iliace interne.
Lanţurile iliace primesc şi trunchiurile care drenează majoritatea
viscerelor pelvine.
Lanţurile ganglionare lomboaortice se împart în patru grupe care
prelungesc lanţurile ilio-pelvine.
Din plexul lomboaortic se desprind două trunchiuri lombare care.
după un traiect sinuos retrovascular, depăşesc orificiul aortic cu
diafragm, în spatele aortei. Reunirea lor supra- sau subdiafragmatic
formează canalul toracic. Dacă confluentul este subdiafragmatic. el
primeşte trunchiul limfatic intestinal care drenează chilul absorbit la
nivelul intestinului subţire. Cisterna lui Pecquet marchează originea
canalului toracic.

6. Limfaticele capului şi ale gâtului

Cercul ganglionar pericervical cuprinde:
a. grupul occipital profund - situat sub unghiul postero-superior al
muşchiului stemocleidomastoidian şi pe ţesutul fibrotendinos,
care acoperă linia occipitală superioară între inserţiile
stemocleidomas-toidianului şi trapezului, primeşte limfaticele din
porţiunea occipitală a pielii păroase a capului. Vasele eferente se
varsă în canalele profunde ale stemocleidomastoidianului către
crestele retroclaviculare:
b. grupul mastoidian - situat la capătul proximal al stemocleidomas-
toidianului. primeşte limfaticele feţei posterioare ale pavilionului
urechii şi a teritoriului parietal al pielii păroase a capului: vasele
eferente întâlnesc eferentele grupului parotidian. apoi coboară pe
marginea anterioară;
c. grupul parotidian - care se subdivide în trei grupe, gmpul
superficial şi preauricular. grupul sub-aponevrotic şi ganglionii
intraglandulari. Acest grup primeşte limfa din regiunile temporală
şi frontală a pielii păroase a capului, de la pleoape, de la rădăcina
nasului, de la urechea externă;
d. grupul submaxilar profund - plasat pe marginea inferioară a
mandibulei şi obrazului primeşte limfa de la pleoapa inferioară,
de la nas, de la obraz, de la buze, de la gingii şi de la planşeul
bucal:
e. grupul submentonier - care este fie profund, fie superficial, plasat
între cele două părţi ale muşchiului digastric, primeşte limfa de la
menton, de la buza inferioară, de la partea mediană a gingiei
inferioare, de la planşeul bucal şi de la vârful limbii

 Grupele laterale profunde ale gâtului sau lanţul ganglionar sub-

stemomastoidian profund, plasat de la mastoidă până la baza
gâtului.
 Grupul cervical profund juxta-visceral cuprinde :
a. ganglionii retrofaringieni;
b. ganglionii prelaringieni;
c. ganglionii pretraheali;
d. ganglionii lanţului recurenţial.

 Vasele limfatice ale capului şi gâtului merg la ganglionii sub-

stemomastoidieni. De la aceştia pleacă vasele eferente care se
reunesc de fiecare parte într-un trunchi comun, trunchiul jugular
Acesta se varsă în dreapta, în unghiul confluenţei venelor
jugulară internă şi subclavie drepte: în stânga. în canalul toracic,
puţin deasupra vărsării acestuia în subclavie.

7. Limfaticele feţei anterioare a trunchiului;

 Limfaticele feţei anterioare a toracelui (pieptul) - Pieptul este drenat

pe cale anterointernă. fară să treacă prin piramida axilară. direct
prin ganglionii aflaţi deasupra articulaţiilor condrosternale.
Aceste căi eferente se îndreaptă spre zona retroclaviculară.
Limfaticele regiunii medio-abdominale şi supraombilicale se
îndreaptă şi spre releele ganglinare mamare interne.
Aceste căi se îndreaptă apoi, de regulă. în canalul toracic.
Calea anteroexternă trimite colectori spre ganglionii mamari
externi inferiori. Limfa este apoi evacuată prin piramida axilară.
 Limfaticele abdominale - Limfaticele peretelui abdominal se
îndreaptă, sub linia medio-abdominală subombilicală spre grupele
ganglionare inghinale corespunzătoare, adică grupele
superointernă şi superoexternă.

Aceste relee ganglionare trimit, la rândul lor, limfa în profunzime

prin căi eferente care se varsă în lanţurile ganglionare lomboaortice.

8. Limfaticele feţei posterioare a trunchiului

Limfaticele feţei posterioare a trunchiului se repartizează în două

teritorii distincte, delimitate printr-o linie, mai mult sau mai puţin
orizontală, care trece deasupra v ertebrelor dorsale de la a 10-a la a
12-a.
Faţa posterioară a toracelui este drenată spre ganglionii axilari şi mai
precis, spre grupele subscapulare homolaterale.
Colectoarele regiunii modiodorsale se îndreaptă spre plica axilară
homolaterală.
Se pare că nu există posibilitatea transferului controlateral al limfei,
de pe o parte pe alta.

Limfaticele părţii inferioare a spatelui (regiunea lombară până la

vertebrele dorsale a 11-a sau a 12-a) drenează limfa spre lanţurile
ganglionare inghinale.
Regiunea mediodorsală inferioară este drenată spre plica inghinală
homolaterală. Colectoarele limfatice posterioare devin laterale,
pentru a înainta pe faţa antero-laterală a abdomenului spre grupul
ganglionar inghinal superoextern.

3. 2. METODOLOGIA DRENAJULUI LIMFATIC MANUAL

Drenajul limfatic asigură drenarea lichidelor excedentare care scaldă

celulele, menţinând. în acelaşi timp, echilibrul hidric al spaţiilor
interstiţiale, şi evacuarea deşeurilor provenind din metabolismul
celular. La evacuarea acestor lichide interstiţiale participă două
procese total distincte.
Primul proces este o captare realizată de o reţea de capilare limfatice.
Captarea este consecinţa creşterii locale a presiunii tisulare; cu cât va
fi mai mare presiunea, cu atât va fi mai mult preluată de capilarele
limfatice.
Al doilea proces constă în evacuarea, departe de zona infiltrată, a
substanţelor preluate în capilarele limfatice. Acest transport al limfei
aflată în vase se realizează prin precolectoare către colectoare.
Cele două procese, foarte diferite unul de altul, trebuie facilitate prin
tehnici apropiate drenajului manual.
Pentru a răspunde exigenţelor de captare şi evacuare, urmează
descrierea modalităţilor de executare a manevrelor necesare.
Captarea se realizează chiar la nivelul infiltraţiei. Evacuarea
reprezintă transferul de lichide captate la distanţă de zona de captare.
 3. 3. MODALITĂŢILE DE EXECUŢIE
A MANEVRELOR DE DRENAJ

Manevra de captare sau de resorbţie

Mâna se află în contact cu pielea prin marginea cubitală a degetului
al 5-lea. Degetele imprimă succesiv o presiune. în acelaşi timp
antrenând o mişcare circulară a pumnului. Pumnul mâinii participă şi
el la dezvoltarea presiunii.
Manevra realizează o creştere a presiunii tisulare şi orientarea
apăsărilor care determină evacuarea. Presiunea trebuie, deci.
orientată in sensul drenajului fiziologic. Umărul execută mişcări de
abducţie şi adducţie ale braţului. Presiunea se instalează pe durata
abducţiei. Experienţele pe animale au dovedit valoarea acestei
manevre.

Manevra de evacuare sau de apel

Mâna este în contact cu pielea prin marginea radială a indexului.
Contactul marginii cubitale a mâinii se întrerupe. Degetele se
derulează de la index la inelar, luând contact cu pielea care este
întinsă în sens proximal. pe parcursul acestei manevre. Presiunea se
instalează pe măsura abducţiei braţului. Manevra realizează o
aspiraţie şi o împingere a limfei din colectoare. Experienţele la om,
pe parcursul limfografiilor. au ev idenţiat efectul de impingere.
Experienţele pe animal. în laborator, ne-au dovedit efectul de
aspiraţie realizat prin această tehnică, la nivelul colectoarelor.
Mişcările umărului, ca şi cele ale cotului, sunt ample. Pumnul se
flectează pentru a evita transmiterea unor presiuni puternice.
Deplasarea degetelor este redusă. Mişcările se efectuează cu blândeţe
sub forma unei atingeri uşoare apăsate.

Manevre specifice de drenaj

Cercurile cu degetele (fară police}

Cercurile cu degetele sunt mişcări circulare concentrice realizate
apăsând uşor pielea şi deplasând-o faţă de planul profund. Pielea
antrenează ţesuturile moi subiacente printr-o întindere blândă,
prelungită şi ritmată, pentru a facilita resorbţia la nivelul capilarelor.
Presiunea realizată pe parcursul acestor manevre este uşoară şi
progresivă. Ea se realizează după un gradient de presiune la care
valoarea maximă nu depăşeşte 40 tori. Aceste cercuri cu degetele se
efectuează de mai multe ori consecutiv în acelaşi loc. Mâna se
deplasează fară a freca. Orientarea fazelor succesive ale presiunii şi
depresiunii urmează sensul drenajului limfatic fiziologic. Mişcarea se
caracterizează printr-un „du-te-vino" de abducţie şi adducţie a
umărului, cu cotul flectat, realizând la nivelul mâinii o succesiune de
pronaţii şi supinaţii.

Cercurile cu police
Policele, ca şi celelalte degete, poate participa la manevre specifice
de drenaj. Mobilitatea sa deosebită îi permite să cuprindă reliefurile
pentru a le apăsa ulterior. Presiunile crescătoare şi descrescătoare
sunt orientate în sensul drenajului local. Manevrele circulare în jurul
unui pivot metacarpofalangian sunt combinate cu rotaţia axială a
policelui.

Mişcarea combinată
Mişcarea combinată reprezintă asocierea cercurilor cu degetele, cu
cercurile cu policele. In vreme ce degetele efectuează mişcările
descrise mai sus (cercurile cu degetele), policele finalizează mişcarea
circulară descrisă (cercurile cu policele) în sens opus sau în acelaşi
sens. cu mişcarea celorlalte degete. Trebuie evitată ciupirea pielii
între police şi celelalte degete, deoarece cercurile de mişcare
combinată se execută în sensuri opuse. Manevra de drenaj seamănă
cu petrisajul.
Circumducţia pumnului pennite căuşului mâinii să efectueze presiuni
şi depresiuni succesive pe zona infiltrată. Această succesiune lentă
presupune o manevră la 2-3 secunde şi facilitează resorbţia şi
derularea drenajului. O presiune intermitentă este preferabilă unei
presiuni constante, fiind vorba de favorizarea preluării de lichid
interstiţial de către capilare.

Presiunile În brăţară
„Presiunile în brăţară" se justifică, dacă zona de tratat poate fi
înconjurată de una sau de cele două mâini. Dacă, “presiunile în
brăţară” se aplică din aproape în aproape, de la proximal către distal,
presiunea propriu-zisă merge din amonte în aval, în sensul facilitării
resorbţiei la nivelul capilarelor sau limfaticelor. Mâinile înconjură
segmentul de drenat şi presiunile sunt intermitente adică faza de
presiune urmează fazei de relaxare.
Remarcă: Cercurile cu degetele, cercurile cu policele, mişcările
combinate şi presiunile în brăţară pot fi executate în două feluri
diferite, după scopul urmărit.

Manevrevrele se pot executa:

1. Pe o regiune sănătoasă, neinfiltrată, în scopul de apel pe zona
infiltrată sau de evacuare a limfei aflată in colectoarele sau în
precolectoarele limfatice. Acest efect de apel a fost evidenţiat in vivo
după experimente pe animal. Drenajul de apel trebuie aplicat in aval
de regiunea considerată. De exemplu, se poate efectua în afara zonei
de control. Manevra începe prin contactul radial al degetelor şi se
termină prin contactul marginii cubitale. Experienţa a arătat că, de la
primele manevre, limfa (vizualizată experimental cu un colorant)
progresează prin salturi succesive pe măsura mişcărilor de apel.
Curentul venos primeşte şi el doze de colorant care umplu tot
lumenul vasului in momentul manevrelor. Drenajul de apel realizează
golirea zonei infiltrate şi debitul limfatic devine considerabil mai
rapid. Tratând hipodermite inflamatorii acute cu ajutorul drenajului
limfatic de apel, s-au realizat următoarele observaţii subiective:

a) furnicături în regiunea unde este localizat procesul inflamator:

b) scăderea durerii.
Observaţiile obiective se limitează la:
a) măsurarea unei scăderi rapide a temperaturii regiunii inflamate
(măsurători termometrice şi termograflce):
b) înregistrarea fotografică a scăderii coloraţiei pielii.
Manevra de apel realizează dubla funcţie de a atrage limfa distală şi
de evacuare a limfei care se află în colectoare.
Limfa este aspirată în aval. Viteza de curgere este accelerată. S-a
evidenţiat o dilataţie considerabilă a vasului colector limfatic al cărui
calibru devine mai mare decât al venei. în cursul drenajului limfatic
de apel (fără ca vasul să fie manipulat, deoarece manevra se aplică la
distanţă).
Este firesc să se înceapă drenajul la nivelul releului ganglionar, aflat
în aval de regiunea infiltrată. Presiunea exercitată de mână participă
la deschiderea de căi mai numeroase pentru evacuarea
limfei. Colectoare limfatice goale de limfă adică colabate, se
deschid, devin funcţionale pentru că mâna aduce, prin presiuni
uşoare, cantităţi mai mari de lichid resorbit. Este important să se
înţeleagă că presiunea orientată numai în sensul de evacuare deschide
căi de drenaj mai numeroase.
2. Pe o regiune infiltrată - Scopul urmărit este resorbţia sau captarea.
Manevra urmăreşte să faciliteze reluarea lichidului interstiţial, prin
capilarele limfatice sau sanguine. Mâinile practicianului se aplică
direct pe infiltraţie.
Manevrele nu produc frecări sau ciupiri. Presiunea creşte şi descreşte
progresiv pe parcursul derulării mâinii. Netezirea la nivelul
capilarelor sanguine şi limfatice neoformate determină creşterea
permeabilităţii membranei lor şi. în consecinţă, pierderea lichidului
resorbit. Manevrele de netezire se contraindică ori de câte ori
suspectăm existenţa unei neoformaţiuni vasculare.

3. 4. DRENAJUL MANUAL AL GANGLIONILOR

LIMFATICI

Drenajul manual al ganglionilor limfatici se efectuează cu la fel de

multă blândeţe şi prudenţă, ca şi cel al căilor limfatice.
Mâna intră în contact cu pielea prin index. Mâna se aşează pe pielea
pacientului, o deprimă şi o tensionează în sens proximal. Degetele
sunt perpendiculare pe direcţia de evacuare a ganglionilor, adică a
vaselor aferente. Cele două mâini pot realiza mişcarea, fără a fi vorba
de creşterea presiunii. Cele două mâini pot „acoperi" o suprafaţă mai
mare: se pare că unii terapeuţi exercită presiune cu mâna de
deasupra: Mâna aflată în contact cu pielea amortizează presiunea.

3. 4. 1. DRESAJUL LIMFATIC MANUAL AL

CAPULUI ŞI GÂTULUI

Pacientul este aşezat, uşor înclinat în spate.

Drenajul limfatic manual al gâtului
Drenajul limfatic manual al gâtului precede drenajul capului şi al
feţei, pentru că faţa şi capul sunt în poziţie distală, în raport cu gâtul
pe traiectul căilor de evacuare a limfei.
Drenajul gâtului începe prin cercuri cu degetele care determină
presiuni succesive la nivelul crestelor retroclaviculare. Degetele
terapeutului execută cercuri pe căile de evacuare
prestemocleidomastoidiene, până la inserţia mastoidiană muşchiului.
Cercurile ce degetele urmează. Apoi, un traiect paralel, pe toată
suprafaţa muşchiului stemocleidomastoidian. Drenajul se continuă
de-a lungul marginii posterioare a muşchiului
stemocleidomastoidian. Masele laterale ale gâtului abundă de
colectoare şi de ganglioni, şi sunt drenate spre evacuarea retro-
claviculară. Din aproape în aproape cercurile cu degetele se
deplasează până la ganglionii mastoidieni.
Ceafa este drenată lateral spre exterior, prin cercuri succesive de la
creasta retroclaviculară şi se termină pe linia medionucală. Drenajul
continuă până la inserţia craniană a trapezului. Aceleaşi manevre se
realizează deplasând cercurile cu degetele de la 5 la 1.

Drenajul limfatic manual al feţei pe regiuni

Drenajul limfatic al feţei începe prin drenajul ganglionilor
submaxilari, pre-auriculari şi submentonieri. aflaţi între cele două
părţi ale muşchiului digastric.
Cercurile uşoare cu vârful degetelor părăsesc releele ganglionare.
orientându-se spre teritoriile distale cele mai apropiate.
Drenajul unghiului maxilar va preceda drenajul vârfului bărbiei,
deoarece colectoarele ganglionilor submentonieri se varsă (un anumit
număr dintre ei) în ganglionii submaxilari (vezi schema generală de
drenaj).

1. Drenajul tegumentelor sferei bucale se realizează prin drenajul

vârfului bărbiei, cu vârful index-ului şi medius-ului (cercuri cu
degetele). Manevrele drenează limfa de la nivelul buzei
inferioare până la ganglionii submentonieri şi aferentele lor la
ganglionii submaxilari.
De la comisurile buzelor, colectoarele se orientează spre ev
acuarea submaxilară. De aici, cercurile cu vârful degetului
drenează buza superioară spre căile de evacuare citate mai sus.
Drenajul se continuă, evacuând limfa prin căile sub-maxilare
spre

colectoarele presternocleidomastoidiene. Drenajul se termină prin

drenarea gâtului spre creasta retroclaviculară.
2. Drenajul obrajilor, pleoapei interioare şi al nasului - Colectoarele
limfatice ale obrajilor, pleoapei inferioare şi nasului se varsă în
ganglionii submaxilari, pentru cea mai mare parte din ei. Unii ar
merge la releul ganglionar pre-auricular. Vasele eferente se angajează
apoi pe calea retromaxilară spre ganglionii lanţurilor sternocleido-
mastoidiene. Altele ar trece prin ganglionii buccinatori, înainte să
întâlnească ganglionii submaxilari. Există, deci. mai multe căi de
exploatare.
Drenajul de apel începe la ganglionii submaxilari. Cercurile cu
degetele (în general inelarul, medius-ul şi index-ul) împing limfa
spre aceste relee. Degetele se deplasează din aproape în aproape spre
pomeţi, drenând toată zona unghiului mandibulei. Urmează drenajul
releului ganglionar preauricular şi al căilor aferente de la pleoapa
inferioară până la pomeţi.
Cercurile cu degetele drenează şi ganglionii buccinatori. înainte de a
se angaja spre colectoarele aripilor nasului, unde cercurile cu
degetele se limitează la mişcările efectuate cu două degete.
Manevrele avansează spre rădăcina nasului: cercurile cu degetele
sunt efectuate cu vârful unuia sau a două degete.
Depresiunea aflată la confluenţa rădăcinii nasului este drenată prin
cercuri realizate cu ajutorul vârfului medius-ului. Maseurul va trebui
să evite să apese globul ocular pe parcursul acestei manevre.
Pleoapa inferioară este drenată pe calea de apel în două direcţii
diferite, una către releul preauricular şi cealaltă spre obraz şi
ganglionii submaxilari.
Drenajul aripilor nasului se execută prin intermediul falangei distale
a policelor. Deplasarea cercurilor cu policele (asemănătoare
cercurilor cu degetele) se face de la vârful spre rădăcina nasului,
presiunile sunt orientate în sensul de evacuare a limfei. Toate
manevrele se execută în ordinea prezentată şi apoi în ordine inversă.
Drenajul obrajilor, pleoapei inferioare şi al nasului se încheie, deci,
la nivelul ganglionilor submaxilari şi, mai precis, la confluenţa
colectoarelor efectoare ale acestor ganglioni cu releele stemocleido-
mastoidiene.
3. Drenajul frunţii, arcadei sprâncenoase şi pleoapei superioare -
Colectoarele limfatice care drenează aceste teritorii se orientează
toate spre releul pre-auricular.
Apelul se realizează, deci, la nivelul acestui releu prin manevre
blânde ale celei de-a doua falange a medius-ului (vezi manevrele de
drenaj ale obrajilor, pomeţilor şi nasului).
Aceste cercuri cu degetele se deplasează apoi pe tâmple, apoi spre
pleoapa superioară şi regiunea frontală externă. Cercurile cu degetele
se limitează la manevre ale medius-ului pe pleoapa superioară, foarte
superficiale, fără a se împiedica de globul ocular.
Arcada sprâncenoasă este drenată prin cercuri combinate cu policele
şi index-ul. deplasându-se de la extremitatea laterală spre rădăcina
nasului şi înapoi, presiunile fiind orientate spre vărsarea
preauriculară.
Drenajul frunţii este realizat prin cercuri cu degetele, cu ajutorul a
trei sau patru degete. Mâinile se deplasează de la tâmple către
regiunea mediofrontală. Manevrele de retur, în sens invers
prezentării de mai sus, încheie drenajul acestei regiuni.

Drenajul limfatic manual general al feţei

Drenajul limfatic manual al feţei se realizează executând toate

manevrele prezentate, regiune cu regiune (cu excepţia drenajului
cefei).
Manev rele încep deci. la nivelul crestei retroclaviculare, avansează
de-a lungul muşchiului stemocleidomastoidian spre ganglionii
mastoidieni. Drenajul ganglionilor submaxilari şi submentonieri se
realizează apoi, cu pulpa degetelor orientată în sus.
Urmează drenajul releului ganglionar pre-auricular. Drenajul manual
al gâtului, până la ganglionii perimetrului cervical, se realizează de
mai multe ori la rând, în sens de „du-te - vino": deci, degetele se
deplasează de la creasta retroclaviculară spre releele ganglionare,
apoi revin prin cercuri succesive spre punctul de pornire
retro-clavicular". Drenajul gâtului constituie drenajul limfatic
manual de apel pentru faţă.
Drenajul tegumentelor unghiului maxilarului, a ganglionilor
buccinatori şi a mentonului precede drenajul buzelor, al obrajilor şi
al tâmplelor. Drenajul feţei continuă cu aripile nasului, pleoapele,
arcada sprâncenoasă şi fruntea. Maseurul face aceleaşi manevre,
deplasând degetele în sens invers, de la zonele cele mai depărtate
spre releele ganglionare ale perimetrului cervical (pre-auriculari,
submaxilari şi submentonieri). Manevrele ,.du-te" reprezintă apelul
asupra regiunii de drenat. Manevra “vino" întoarce limfa, din aproape
în aproape, către gât. Manevrele de întoarcere vor fi mult mai
numeroase decât cele care constituie apelul. Drenajul gâtului, ca
atare, nu se va executa decât de două sau trei ori pe parcursul unei
şedinţe de tratament al feţei.

3. 4. 2. GÂTUL ŞI CAPUL - DESFĂŞURARE

 Pompajul ganglionilor retroclaviculari

Această manevră se va face de 7 ori bilateral. Maseurul se va afla pe
partea dreaptă a pacientului, gamba stângă înainte, genunchiul uşor
flectat. degetele mâinilor în spatele claviculelor subiectului: degetele
vor fi verticale (pumnii uşor flectaţi, degetele făcând un unghi de 90
grade cu metacarpienele).
Această priză va fi fermă şi elastică. Bustul maseurului va imprima o
mişcare de flexie. înainte de fiecare dată când se va executa o
presiune-pompare pe ganglioni, şi se va sprijini pe gamba stângă,
care se va flecta pe măsura apăsării.
Durata presiunii va fi de circa 2 secunde şi timpul de relaxare-repaus
tot de 2 secunde.
După unii autori, trebuie să se deplaseze degetele în spatele
claviculelor şi să se plimbe pe întreg câmpul ganglionar.

Gâtul

 Pompajul lanţului ganglionar al sternocleidomastoidienilor –

lanţul jugal (intern şi extern).
 Pompajul lanţului cervical transvers.
 Pompajul lanţului Nervului spinal .
 Pompajul ganglionilor occipitali.

Aceste pompaje se vor face plecând de la baza gâtului: maseurul se

va aşeza (tot pe partea dreaptă a subiectului) în faţa acestuia, cu cele
două mâini pe partea dreaptă, policele în sus, al 5-lea deget şi
marginea cubitală în jos.
Fiecare mână se va plasa de o parte şi de alta a gâtului (pornind de la baza
acestuia) şi vor trebui să urce gradat, până la baza craniului în spate, şi sub
maxilarul infenor în faţă:
 Iniţierea: presiuni simultane lente şi gradate pe corpii muşchilor
sternocleidomastoidieni (partea inferioară).
 Traiectul: mâinile urmăresc partea mijlocie a muşchiului, apoi urcând,
se desfăşoară în jurul gâtului, pe care îl cuprind între palme, degetele
în spate.
 Final: maseurul are braţele întinse, mâinile acoperă complet, partea
înaltă a gâtului la nivelul ganglionilor superiori ai lanţurilor
sternocleidomastoidiene, şi la nivelul părţi posterioare a
ganglionilor occipitali.
 Repetări: această manevră se va efectua de 3 ori de sus în jos.

 Drenajul gâtului

Partea anterioară
Practicianul se va aşeza la capul subiectului (în spatele lui) şi va începe
manevrele cu policele.

 iniţierea: de o pane. baza gâtului de cealahâ parte, traheea şi lanţul

sternocleidomastoidian. Braţele practcianului sunt aproape
complet intinse. Policele sunt perpendiculare pe gâr cu un sprijin
simplu pe marginea radială a policelui unghia spre capul subiectului.
Presiunea va fi dirijată spre în jos (spre ganglionii retroclaviculari),
va fi uşoară şi de ddurată 1-2 secunde (unghia nu trebuie să se
albească în tot acest interval).
 Traiectul: policele urcă lateral, de o parte şi de alta a traheei,
 Final: o dală ce policele este sus. după o ultimă presiune, mâinile
coboară direct la punctul de plecare (baza gâtului).
 Repetări: această manevră de drenaj (“Du-te" sau apel) se va face de
3 ori (cursivă pentru a fi sigur că toate zonele traversate de vase
limfatice au putut fi drenate ).

 Întoarcerea (returul)
Această manevră este aceeaşi cu cea de drenaj dar ea începe în momentul în
care se termină cele 3 manevre „du-te" de drenaj.
întoarcerea începe, deci, în partea de sus a cefei, policele pornesc
paralel din acest punct superior şi coboară gradat spre baza gâtului,
efectuând aceleaşi presiuni, în acelaşi ritm - de sus în jos.
O dată ajunşi la bază, policele urcă direct sus pentru reluarea
manevrei de 3 ori.
 Repetări: vor fi în medie 3 mişcări „du-te' şi 3 mişcări „vino''
(retur), în funcţie de mărimea zonei de tratat
.
Partea laterală a cefei
Practicianul va imprima cu blândeţe, de o parte, o mişcare de rotaţie
a capului subiectului şi va lucra pe traiectul lateral al lanţului
ganglionar al sternocleidomastoidienilor, lanţul spinal şi cervical
transvers. Apoi, când va termina o parte, va face acelaşi lucru pe
partea cealaltă.
 Drenajul: manevre, presiune, direcţie, frecvenţă, identice celor
de la partea anterioară a gâtului.
 întoarcerea: manevre, presiune, direcţie, frecvenţă, identice
celor de la partea anterioară.

 Indicaţiile drenajului specific al cefei:

 ridurile gâtului
 îmbătrânirea ţesuturilor
 întărirea mijloacelor de apărare din sfera ORL

3. 4. 1. 2. FAŢA ŞI CAPUL - DESFĂŞURARE

Faţa
Drenajul feţei şi al capului va începe prin pompajul mai multor grupe
ganglionare.
 Pompajul
 Ganglionii mastoidieni primesc limfa de la pavilionul urechii
şi de la pielea păroasă (zona parietală). Practicianul este tot
aşezat în spatele subiectului, va aşeza indexul şi mediusul de
fiecare parte pe mastoidele subiectului (în spatele urechii) şi
va imprima 3 presiuni-pompaje spre în jos (ganglionii
retroclaviculari).
 Ganglionii occipitali primesc limfa de la pielea păroasă.
Aceeaşi poziţie a practicianului. Pentru a lucra în mod special
 pielea păroasă, va fi bine să se facă un pompaj specific al
acestor ganglioni. în spatele mastoidelor. pe marginea
occipitală. Degetele vor face o presiune în jos.
 Ganglionii submaxilari şi submentonieri primesc limfa de la
pleoapa inferioară, nas, obraz, buze. Practicianul pune
degetele flectate în spatele mandibulei, pornind de la unghiul
acesteia spre menton, exercitând presiuni dirijate spre părţile
laterale ale cefei - 3 ori.
 Ganglionii parotidieni primesc limfa de la pleoape, rădăcina
nasului, ureche, pomeţii obrajilor, zonele temporale şi
frontale. Practicianul îşi aşează palmele pe capul subiectului,
policele pe frunte, indexul şi mediusul înaintea urechii şi
celelalte degete în spatele urechii, de ambele părţi.
Practicianul exercită presiuni cu indexul şi mediusul dirijate
spre urechi de 3 ori.

 Drenajul feţei
Se va împărţi faţa în două zone de fiecare parte, separate de o linie
trasată din colţul intern al ochiului la unghiul mandibulei. Partea
separată de această linie va fi drenată spre ganglionii submaxilari şi
submentonieri.
Partea externă va fi drenată spre ganglionii parotidieni.
 Mentonul - Practicianul plasat tot în spatele subiectului.
 Iniţierea: începe prin drenajul mentonului. Cei doi indexi
paraleli pe menton vor fi uşor depărtaţi şi aşezaţi pe partea
inferioară a mentonului. unghiile privind capul subiectului.
Presiunea va fi uşoară şi dirijată spre în jos (ganglionii
submentonieri).
 Traiect: urcă gradat spre buza inferioară pe aceeaşi bandă.
 Repetări: 3 mişcări “du-te".
 întoarcerea (returul): 3 mişcări de retur de la buza inferioară,
până la partea inferioară a mentonului.
Aceleaşi manevre de drenaj / întoarcere se vor face pe benzi care
se depărtează progresiv până la colţurile externe ale buzelor.

 Regiunea bucală - Conturul buzelor: se lucrează cu pulpa

indexului, din partea maxilară spre regiunea subnazală.
 Drenaj / întoarcere (retur): 3 mişcări “du-te" / 3 retur.
  Drenajul obrajilor - pleoapa inferioară - nasul
Lucrează de aceeaşi parte, capul subiectului întors pe o parte,
practicianul va folosi pulpa indexului sau a policelui, presiunile vor
fi dirijate spre ganglionii submaxilari.
 Iniţierea: partea externă şi laterală a mentonului.
 Traiectul: se urcă pe benzi de-a lungul aripilor nasului, pe
obraz, pe pomeţi.
 Drenaj / retur: 3 mişcări drenaj / 3 retur şi apoi pe celălalt
obraz.
 Drenajul conturului ochilor se lucrează homolateral, faţa în
aceeaşi poziţie ca precedenta.
 Iniţierea: zona parotidiană, zona preauriculară, înaintea
urechilor, spre unghiul intern al ochiului. Se lucrează prin
atingeri uşoare dirijate spre ganglionii parotidieni.
 Drenaj / retur: 3 mişcări drenaj / 3 mişcări retur - apoi de
cealaltă parte.
 Drenajul pleoapelor - Practicianul aşează degetele (fară police),
făcând o cupă deasupra conturului ochilor, peste pleoape şi
realizează o presiune bilaterală uşoară şi scurtă spre exterior,
manevră care permite captarea limfei de la nivelul pleoapelor şi
dirijarea ei spre ganglionii parotidieni - manevra se repetă în
această formă de 2-3 ori.
 Drenajul sprâncenelor se lucrează bilateral, realizându-se prin
pensa police-index,
 Iniţierea - la extremitatea externă a sprâncenei.
 Traiectul - spre extremitatea internă a sprâncenei. Ciupirea
uşoară, dirijată spre ganglionii parotidieni (spre exterior).
 Drenajul frunţii şi a zonei temporale - capul subiectului în poziţie
dreaptă.
 Iniţierea - fie homolateral, fie bilateral cu cei doi indecşi de-
a lungul zonei preauriculare.
 Traiectul - indecşii urcă gradat spre centrul frunţii, în
prelungirea superioară a bazei nasului (între cele două
sprâncene), direcţia şi presiunile fiind orientate spre părţile
laterale externe ale frunţii, spre ganglionii parotidieni.
 Alte posibilităţi - lucrul pe benzi longitudinale şi paralele la
nivelul frunţii cu pulpa policelui sau a indexului.
 Drenaj / retur - 3 drenaj / 3 retur.
 Manevrele finale ale drenajului feţei

 “Manevra îngerului” se adresează capturii de limfă de la nivelul

conturului periferic al feţei şi al frunţii, pe care o dirijează spre zonele
ganglionare. Practicianul îşi aşează mâinile bine închise deasupra feţei
subiectului, cele două police fiind flectate uşor în sprijin la rădăcina
nasului
 Iniţierea: cele două mâini se ridică, palmele privesc în jos şi
eminenţele tenare vin în sprijin pe frunte - la rădăcina părului
(pumnul flectat la 90 grade).
 Traiect - în continuare, cu marginile cubitale (degetul al 5-lea) se
execută o întindere, urmărind conturul feţei, dirijând spre exterior
limfa.
Ajungând la nivelul mentonului - cele doua mâini sunt în contact şi palmele
privesc spre capul subiectului, policele se flectează din nou şi îşi reiau
poziţia iniţială la rădăcina nasului. Această manevră de întindere, se execută
cu supleţe şi armonizat, şi trebuie să fie resimţită ca agreabilă de către
pacient.
Manevra poate fi executată de 4-5 ori.

 Acoperişul îngerului - Altă manevră finală, având aceeaşi utilitate, ca şi

precedenta. Mâinile sunt reunite, palmele faţă în faţă se depărtează,
formând un unghi de 45 grade, acoperind zona nasului şi a obrajilor.
 Iniţierea - de deasupra nasului.
 Traiectul - se alunecă uşor spre regiunea parotidiană şi maxilară a
feţei.
Această manevră trebuie repetată de 4-5 ori.

 Pompajele finale ale feţei şi cefei.

Aceste pompaje se vor face în acelaşi fel ca la începutul şedinţei, dar în
ordine inversă:
 Parotidieni ( 3 ori)
 Mastoidiem (3 ori)
 Submaxilari (3 ori)
 Submentonieri (3 ori)
 Sternocleidomastoidieni (3 ori)
 Transverşi ( 3 o r i )
  Spinali (3 ori)
 Occipitali (3 ori)
 Retroclaviculari (3ori)

 Indicaţiile drenajului feţei:

 netezirea pielii;
 riduri;
 pungi sub ochi;
 cearcăne:
 umflături;
 uscarea pielii.

Pielea păroasă a capului

Pentru acest drenaj special, este nevoie să se facă manevrele
complete pentru ceafă. Subiectul poate fi aşezat sau semiculcat şi
apoi se realizează manevrele următoare pe pielea păroasă uscată:
1. Pompajul ganglionilor mastoidieni (3 ori).
2. Pompajul ganglionilor parotidieni (3 ori).

împărţirea zonelor de drenaj ale pielii păroase a capului:

 Partea posterioară:
 Iniţierea - de la ganglionii occipitali până la vertex.
 Traiectul - se lucrează pe bandă cu partea radială a policelui,
presiuni dirijate spre ganglionii occipitali. 3 mişcări drenaj şi
3 retur.
 Partea posterolaterală - lucru pe benzi:
 Iniţierea-de la ganglionii occipitali şi mastoidieni.
 Traiectul - spre partea posterosuperioară laterală a craniului. 3
drenaj şi 3 retur.
 Partea laterală - lucru pe bandă:
 Iniţierea - ganglionii parotidieni.
 Traiectul - spre zona mediană din partea superioară a
craniului. 3 drenaj şi 3 retur.
 Partea anterioară şi frontală - lucru pe bandă:
 Iniţierea - ganglionii parotidieni.
 Traiectul - spre zona mediană şi antero-superioară a craniului.
3 drenaj şi 3 retur.
 Manevrele finale
 Pompajele:
 ganglionii parotidieni (3 ori);
 ganglionii mastoidieni (3 ori);
 ganglionii occipitali (3 ori);
 ganglionii spinali (3 ori);
 ganglionii stemocleidomastoidieni (3 ori);
 ganglionii lanţului cervical transvers (3 ori);
 ganglionii retroclaviculari (7 ori).
 Repausul subiectului câteva minute.

Indicaţii:
 producerea în exces de sebum. care obstruează foliculii piloşi,
status seboreic;
 mătreaţă;
 căderea părului;
 păr casant, fără luciu, despicat:
 cefalee- migrenă.
Frecvenţa de 3 drenaj şi 3 retur reprezintă o frecvenţă medie de
repetare a manevrelor, numărul repetărilor adaptându-se după caz.
Pentru regiunile “sensibile” repetările pot fi de 7-8 până la 10 pe
aceeaşi zonă.

3. 4. 2. DRENAJUL LIMFATIC MANUAL AL MEMBRULUI

SUPERIOR
Pacientul se află în decubit dorsal, membrul superior în abducţie şi în
poziţie declivă. Drenajul manual al membrului superior trebuie să
înceapă la nivelul ganglionilor piramidei axilare.
Apelul nu se poate realiza dincolo de releele ganglionare. Totuşi,
partea proximală a vărsării traiectului limfatic în circulaţia venoasă
permite ipoteza că, în cazul drenajului braţului nu este inutilă
drenarea căilor limfatice terminale, aflate la nivelul crestei
retroclaviculare. De aceea, se folosesc, în primul rând, manevrele
circulare cu degetele, presiunea dirijată spre spaţiul
centromediastinal. Mai multe serii de 4-5 cercuri vor ajuta golirea
marilor colectoare limfatice. Drenajul de apel propriu-zis începe la
ganglionii axilari, degetele fiind plasate pe grupul central. Presiunile
sunt orientate spre ganglionii
subclaviculari. Drenajul căii anatomotice scurtcircuitând ganglionii
axilari se realizează cu ajutorul mişcărilor policelui, la început ca
manevră de apel, apoi de întoarcere, în acelaşi timp cu cealaltă mână,
care face drenajul ganglionilor humerali. Cele două mâini cuprind
rădăcina braţului.
Manevrele în brăţară readuc limfa de-a lungul colectoarelor
superficiale spre ganglionii humerali, adică presiunea este
transversală, în raport cu braţul.
Cercurile cu degetele, cu cele două mâini, se deplasează spre cot.
Policele exercită presiuni mai profunde, înainte de a acţiona asupra
colectoarelor profunde ale venei humerale.
Presiunea policelor este axilară. în timp ce a celorlalte degete este
transversală pe rădăcina braţului, apoi devenind mai oblică, pe
măsură ce mâinile se deplasează spre cot.
Drenajul ganglionilor supra-epitrohleeni, cu vârful degetelor, trimite
limfa pe două direcţii: una superficială spre ganglionii humerali, alta
profundă către colectoarele humerale profunde. Policele se opresc
sub pliul cotului, cu scopul de a influenţa colectoarele radiale şi
cubitale anterioare cu omologii lor posteriori care se varsă pe faţa
anterioară, după ce au traversat membrane interosoasă.
Mâinile progresează prin manevre combinate, police şi degete, spre
pumn. Presiunile sunt orientate, pe de o parte, spre releele
ganglionare supra-epitrohleene, şi. pe de altă parte, spre colectoarele
profunde.
Faţa externă a cotului şi antebraţul sunt drenate spre faţa externă a
braţului şi spre pliul cotului. La nivelul pumnului, manevrele
combinate se limitează la mişcări ale vârfului degetelor şi policelor
de-a lungul colectoarelor radiale şi cubitale anterioare şi posterioare.
Drenajul mâinii începe prin drenajul eminenţelor tenară şi
hipotenară. cu ajutorul cercurilor cu policele, presiunea readucând
limfa spre evacuările radiale şi cubitale. Palma este drenată cu
ajutorul cercurilor cu policele până la articulaţiile
metacarpofalangiene. Degetele se drenează prin cercuri combinate cu
vârful degetelor şi policele de-a lungul maselor laterale.
Manevrele aplicate asupra membrului superior, de la rădăcina
braţului până la degete, sunt executate la început sub formă de
manevre de apel şi apoi sub formă de manevre de întoarcere, de la
degete până la rădăcina braţului. Drenajul se termină prin drenajul
ganglionilor axilari.
 3 . 4 . 2 . 1 . MEMBRUL SUPERIOR – DESFĂŞURARE

Membrul superior
Drenajul limfatic al membrului superior se realizează împreună cu
cel al bustului, ţinând cont de relaţiile specifice pe care le au cu căile
de evacuare terminale.
Subiectul stă întins sau aşezat, practicianul stă în picioare, aproape
de membrul de tratat.

 Pompajul ganglionilor retroclaviculari (7 ori).

 Pompajul cisternei lui Pecquet (7 ori).
Practicianul se va afla pe partea dreaptă a subiectului, privindu-l din
unghiul format de coaste, sub apendicele xifoid. îşi va plasa mâna
dreaptă apăsată, cu policele orientat în sus. Cu eminenţa hipotenară
va executa o presiune uşoară, sincronizată cu ritmul cardiac şi
respirator, această manevră având loc la sfârşitul expiraţiei. Această
mişcare de presiune se va efectua de 7 ori.

 Pompajul ganglionilor axilari - acest grup ganglionar poate fi

descompus în trei părţi - triunghiul axilar:
a. un punct pe muşchiul dorsal (3 ori);
b. un punct pe muşchiul pectoral (3 ori):
c. un punct în profunzimea axilei. punctul grupului central (3 ori).
Presiunile se vor exercita cu pulpa indexurilor şi mediusurilor spre
ganglionii retroclaviculari. braţul subiectului fiind depărtat - 3 ori pe
fiecare punct.

Drenajul braţului
 Faţa internă
 Iniţierea: din plică axilară.
 Traiectul: pe faţa internă până la cot (epitrohlee).
 Repetări: 3 mişcări de drenaj.
Cu mâna în contact pe faţa internă. se execută mişcări zise
“de deschidere a cutiei": o presiune - relaxare ritmată, care începe de
la mâna aplicată pe braţ, antebraţul practicianului aproape paralel
celui al subiectului, apoi o mişcare combinată a pumnului şi
umărului, pentru a ajunge la finalul mişcării la următoarea situaţie:
mâna este îndreptată în sus, pumnul flectat, cotul coborât.
Acest exerciţiu se va repeta la un ritm de 1 - 3 secunde.
 întoarcerea - returul feţei interne: de la epitrohiee până la
ganglionii axilari - 3 mişcări de retur.

 Faţa externă
Drenajul umărului până la cot (epicondil)
Manevre identice, dar cu orientarea internă a presiunii (spre
ganglionii axilari).
Drenajul umărului până la cot (epicondil) - 3 ori.
 întoarcerea - de la epicondil până la umăr (regiunea
deltoidiană).
Manevre identice - 3 ori.

 Faţa anterioară şi posterioară - Brăţara: practicianul blochează

membrul superior al subiectului, punând mâna sub axila stângă
şi orientând degetele: police-index drept şi stâng cu spaţiul
interfalangian în brăţară cât mai aproape de partea superioară a
braţului, şi execută o mişcare de presiune gradată dirijată în sus
(ganglionii axilari) şi coborând spre cot. Exerciţiul se va
executa: 3 ori drenaj - 3 ori întoarcere (retur).

Antebraţul

 Pompajul ganglionilor la nivelul cotului - epitrohieenii. Aceştia

se află pe marginea internă a cotului (înaintea epitrohieei). 3
repetări orientate spre în sus (spre axilari).

Drenajul antebraţului
 Faţa internă
 Iniţierea: faţa internă a cotului.
 Traiectul: până la marginea internă a pumnului, mâna
face aceleaşi manevre ca la braţ.

 Faţa externă
 Iniţierea: de la faţa externă a cotului (epicondil).
 Traiectul: până la marginea externă a pumnului.
Practicianul va face o mişcare spre interior şi spre în sus (ganglionii
epitrohleeni).
 Manevra ,”sandwich” - Manevre bilaterale ale celor douâ mâini,
care execută simultan presiuni de o parte şi de alta a antebraţului.
 întoarcerea: de la pumn la cot.
 Repetări: 3 mişcări de drenaj şi 3 mişcări de întoarcere
(retur).
 Faţa anterioară şi posterioară - Brăţara: 3 mişcări drenaj şi 3
mişcări de retur.

Pumnul şi mâna

 Pompajul - zonei anterioare a pumnului la nivelul de sub pliul de

flexie. Presiunile cu policele vor fi dirijate spre în sus.
 Drenajul zonei palmare - Se va face cu cele două police.
 Iniţierea: eminenţa tenară şi hipotenară.
 Traiectul: până la articulaţiile metacarpofalangiene. Presiunile
de drenaj vor fi uşor apăsate, indexurile şi celelalte degete
fiind aşezate pe faţa dorsală a mâinii. In acelaşi timp cu
presiunea, se va face o deschidere a palmei dirijată în sus.
 Repetări: 3 ori.
 întoarcerea (returul): din zona metacarpofalangiană la pliul de
flexie al pumnului.
 Repetări: 3 ori.
 Drenajul zonei dorsale
 Drenajul: manevre identice.
 întoarcerea (returul): manevre identice.

D e g e t e l e - Ele sunt drenate prin:

 Iniţierea: de la extremitatea proximală.
 Traiect: de la extremitatea proximală la extremitatea distală.
 Feţele superioare şi inferioare - simultan practicianul îşi va
utiliza policele şi indexul, şi va executa presiuni dirijate
spre pumn;
 Feţele laterale - traiect identic şi aceleaşi prize, de la
extremitatea proximală spre extremitatea distală;
 Repetări: 3 mişcări de drenaj;
 întoarcerea: de la extremitatea distală la extremitatea
proximală;
 Repetări: 3 mişcări de retur.
 Manevre finale
1. returul mâinii;
2. pompajul pliului pumnului;
3. returul antebraţului (sandwich);
4. pompajul epitrohleenilor;
5. returul braţului (sandwich);
6. pompajul axilarilor (3 ori dorsali - 3 ori pectorali - 3 ori humerali).

3. 4. 3. DRENAJUL LIMFATIC MANUAL AL MEMBRULUI

INFERIOR
Pacientul se află în decubit dorsal membrul inferior uşor ridicat. Nici
un relief dur nu trebuie să împiedice circulaţia de întoarcere.
Drenajul limfatic manual al membrului inferior începe cu drenajul
ganglionilor inghinali.
Una sau ambele mâini, aşezate în contact cu pielea la început la
nivelul ganglionilor superiori, întorc limfa spre lanţurile iliace
profunde. După câteva manevre lente şi blânde, repetate de mai
multe ori pe loc, aceleaşi manevre sunt efectuate la nivelul grupelor
ganglionare inferioare.
Mâinile cuprind apoi rădăcina coapsei, pentru a realiza manevrele în
brăţară. Presiunile întorc limfa spre grupele ganglionare
corespunzătoare. Presiunea transversală la începutul manevrelor
devine oblică spre în sus. pe măsura deplasării mâinilor spre
genunchi.
Faţa anterointernă a coapsei este drenată de colectoare superficiale
orientate pe traiectul venei safene interne.
Calea cea mai importantă este reprezentată de colectoarele satelite
ale safenei interne. Se constată, în urma limfografiilor membrelor
inferioare, faptul că, colectoarele cresc numeric de la faţa dorsală a
piciorului până la rădăcina coapsei. Pentru un singur colector la
nivelul piciorului, se regăsesc 3-4 pe faţa internă a genunchiului. Vor
ajunge o duzină la grupul ganglionar inferior al triunghiului lui
Scarpa. Această cale importantă va fi exploatată de terapeut care
adună spre ea limfa din întregul membru inferior.
Presiunile eşalonate pe toată lungimea coapsei urmăresc să adune
limfa spre calea principală. Presiunile sunt transversale la rădăcina
coapsei şi apoi tot mai oblice, pe măsură ce coboară spre
extremitatea distală a coapsei.
Drenajul genunchiului începe cu drenajul ganglionilor poplitei
Vârfurile degetelor pătrund în spaţiul popliteu, transversal faţă de
axa coapsei. Degetele sunt perpendiculare pe colectoarele eferente.
Faţa internă a genunchiului este drenată la nivelul tegumentelor care
acoperă tendoanele de inserţie ale muşchilor labei de gâscă, prin
mişcări care izolează regiunea între vârfurile degetelor. întoarcerea
termină manevra. Drenajul inserţiei patelare a muşchiului cvadriceps
se realizează prin manevre combinate ale policelui şi vârfului
degetelor unei mâini: presiunile sunt orientate spre faţa anterointernă
a coapsei.
Faţa externă a genunchiului este drenată prin cercuri cu degetele spre
faţa anterioară şi internă a coapsei, unde căile de evacuare se
îndreaptă spre ganglionii inghinali inferiori. Partea proximală a
gambei este drenată prin cercuri cu degetele direct în profunzime
spre ganglionii poplitei. sau indirect, pe cale anastomotică spre
colectoarele venei safene interne.
Gamba este drenată în continuare cu două mâini, prin manevre
combinate, policele plasate pe faţa anterioară a acesteia. Presiunile
policelor orientează limfa spre faţa anterointernă a gambei.
Manevrele de apel sunt urmate de manevre de întoarcere.
Glezna este drenată pe cale pre- şi retromaleolară.
Degetele. în contact cu pielea prin ultimele falange, de fiecare parte a
tendonului lui Ahile. întorc limfa de-a lungul tendonului spre gambă.
Policele se aşează pe faţa dorsală a gleznei. Ele întorc limfa spre
colectoarele dorsale. Mărimea unghiului police-degete scade:
contactul degetelor se împarte pe toate falangele, ultimele falange
sunt aşezate pe masele laterale ale plantei piciorului. Presiunile
orientează progresiunea limfei spre regiunile retro- şi pre-maleolare.
Cercurile cu police (policele se încrucişează) se termină la nivelul
articulaţiilor metatarsofalangiene. Degetele sunt drenate în acelaşi
fel, ca şi degetele de la mână.
Manevrele de apel executate de la rădăcina coapsei până la degetele
piciorului sunt urmate de manevre de întoarcere, aplicate degetelor
spre rădăcina coapsei.
Drenajul limfatic manual al membrului inferior se termină prin
drenajul ganglionilor inghinali.
 3. 4. 3. 1. MEMBRUL INFERIOR - DESFĂŞURARE
 Faţa anterioară
 Pompajul ganglionilor inghinali şi femurali profunzi -
Practicianul îşi aşează degetele pe zona ganglionară inghinală. întâi
inferioară, apoi mijlocie, apoi superioară, aplicând o presiune
orientată spre în jos (ganglionii femurali profunzi).
 Repetări: 3 ori.
Apoi se orientează spre pliul inghinal al subiectului. Işi aşează
mâinile pe zona superioară a adductorilor şi exercită o presiune
orientată spre în sus.
 Repetări: 3 ori.

 Drenajul coapsei
 Faţa internă
 Iniţierea - ca şi pentru braţ, practicianul îşi aşează mâna
dreaptă în contact intim cu tegumentele feţei interne a coapsei,
în partea sa superioară.
 Traiect: se deplasează făcând manevrele de la braţ (manevrele
de „deschidere a cutiei"), până la genunchi (faţa internă).
Presiunea dirijată spre ganglionii femurali profunzi - 3 ori.
 întoarcerea (retur): de la faţa internă a genunchiului spre
ganglionii femurali profunzi, presiunile orientate în sus- 3 ori.
 Faţa externă
 Iniţierea: manevrele de „deschidere a cutiei", care încep în
partea superoexternă a coapsei.
 Traiect: mâna va coborî de-a lungul feţei externe, până la
genunchi (faţa externă). Presiunea orientată spre ganglionii
inghinali.
 Repetări: 3 ori.
 întoarcerea. De la faţa externă a genunchiului la partea
superoexternă a coapsei. Presiuni orientate spre în sus
(ganglionii inghinali).
 Repetări: 3 ori.
 Faţa anterioară a coapsei
 Manevra lingură
 Iniţiere: identică cu cea de la abdomen, dar exercitată pe
coapsă, pornind din zona inghinală.
 Repetări: 3 ori.
  Traiect: de la rădăcina coapsei deasupra genunchiului, presiunea
orientată spre ganglionii inghinali.
 întoarcerea: de la genunchi la rădăcina coapsei, presiunea orientată
spre ganglionii inghinali - 3 ori.
 Manevra brăţară
 Drenaj: practicianul aşează policele şi indexul drept, bine depărtate,
pe coapsa subiectului în partea sa superioară realizează o presiune în
brăţară spre zona inghinală, până la genunchi - 3 ori.

 Drenajul genunchiului
 Pompajul ganglionilor poplitei
sSunt localizaţi sub genunchi, î n spaţiul popliteu. Cele două mâini ale
practicianului acoperă genunchiul şi degetele se aşează sub acesta
exercitând o presiune orientată în sus - 3 ori.
 Drenajul feţei interne a genunchiului - se lucrează cu cele două
police.
 Drenaj: de la marginea inferioară a genunchiului la marginea internă
a rotulei. Presiunile orientate spre în sus.
 Repetări: 3 ori.
 Întoarcerea: de la marginea internă a rotulei la marginea inferioară a
genunchiului. Presiunile orientate spre in jos.
 Repetări: 3 ori.
 Drenajul feţei externe a genunchiului - Practicianul se aşază pe
partea stângă a subiectului, îşi aşează cele două police în acelaşi fel
ca î n cazul feţei interne. Manevrele de drenaj şi de întoarcere sunt
identice feţei interne.

 Drenajul gambei
 Pompajul ganglionilor tibiali anteriori - Se va face la acest nivel
simultan cu drenajul gambei.
 Faţa internă a gambei
 Drenaj: de la genunchi la maleola internă. Manevra „deschidere a
cutiei" (ca şi la faţa internă a coapsei), presiuni orientate spre
ganglionii poplitei, în sus, înăuntru şi în spate - repetări: 3 ori.
 întoarcerea: de la maleola internă la genunchi. Presiuni orientate spre
în sus, înăuntru şi în spate - repetări: 3 ori.
Faţa externă a gambei
 Drenaj: de la genunchi la maleola externă. Manevrele de
deschidere a cutiei, presiuni dirijate spre ganglionii poplitei, în
sus, înăuntru şi în spate - repetări: 3 ori.
 întoarcerea: de la maleola externă la genunchi. Presiunile
dirijate spre ganglionii poplitei, în sus, înăuntru şi în spate -
repetări: 3 ori.
 Manevra brăţară - Genunchiul subiectului este flectat, piciorul
se sprijină pe masă pe talpă, practicianul se poate aşeza uşor pe
picior pentru a-1 bloca.
 Manevra sandwich - Mâinile sunt aşezate de o parte şi de alta a
gambei, în partea sa superioară, pentru manevra de drenaj şi
coboară până la maleole.
 Repetări: 3 ori.
 Întoarcerea: se va face de la maleole spre genunchi. Presiunile
sunt orientate spre în sus.
 Repetări: 3 ori.

 Drenajul piciorului
 Regiunea premaleolară şi laterală internă a piciorului
 Drenaj: se va face prin atingeri uşoare cu indexul şi mediusul,
presiunile fiind orientate spre înapoi şi în sus, spre faţa
posterioară a gambei, în direcţia ganglionilor poplitei. Aceste
manevre se vor face până la articulaţia metatarsofalangiană a
primului deget (policele).
 Repetări: 3 ori.
 întoarcerea: de la această articulaţie la regiunea submaleolară
internă, presiunea orientată spre înapoi şi înăuntru.
 Repetări: 3 ori.
 Regiunea premaleolară şi laterală externă a piciorului -
Manevrele de drenaj şi întoarcere (retur) identice celor de pe
faţa internă
 Drenaj: se va face plecând de la articulaţia tibio-tarsiană.
Practicianul va folosi ambele mâini, cele două police pe dosul
piciorului şi celelalte degete pe plantă (talpă), exercitând prin
această priză fermă opresiune spre genunchi, de la gleznă la
degete.
  Repetări: 3 ori.
 întoarcerea: de la degete la gleznă. Presiunile orientate spre
genunchi.
 Repetări: 3 ori.
 Drenajul degetelor - practicianul va face în acelaşi fel (aceleaşi
manevre), ca în cazul degetelor de la mână.

 Manevre finale - întoarcerea

1. returul piciorului - 3 ori;
2. returul în sandwich al gambei - 3 ori;
3. pompajul ganglionilor poplitei - 3 ori;
4. întoarcerea în sandwich a coapsei - 3 ori:
5. pompajul ganglionilor femurali profunzi - 3 ori:
6. pompajul ganglionilor inghinali - 3 ori.
Practicianul se va aşeza pe partea opusă şi va executa acelaşi lucru
pentru membrul inferior opus.

 Faţa posterioară a m e m b r u l u i inferior - Subiectul se va

aşeza în decubit ventral şi practicianul va face următoarele
manevre:
 Drenajul coapsei
 Drenaj şi întoarcere (retur): manevra „in brăţară" şi “în lingură”
la nivelul coapsei, ca şi pentru faţa anterioară.
 Repetări: 3 drenaj şi 3 retur.
 Pompajul ganglionilor poplitei - spre în sus (ganglionii femurali
profunzi).
 Piciorul. - va fi uşor de lucrat piciorul cu genunchiul flectat.
piciorul aşezat pe pieptul practicianului, care din această poziţie
face aceleaşi manevre, ca în cazul feţei anterioare.

 Manevre finale de retur. - membrul întins:

1. întoarcerea în sandwich a gambei, piciomlui până la genunchi: 3
ori:
2. pompajul ganglionilor poplitei - 3 ori:
3. întoarcerea în sandwich la nivelul coapsei, genunchiului spre pliul
fesier - 3 ori.
Apoi practicianul se va aşeza de cealaltă parte pentru drenajul
membrului opus.
 Observaţiie: Drenajul membrului inferior se practică mereu cu
drenajul prealabil al abdomenului. Cele două membre trebuie
drenate, pe faţa anterioară şi faţa posterioară. favorizând
resorbţia edemelor. În cazul unui edem al membrului inferior,
este nevoie să se dreneze timp de 4-5 şedinţe membrul opus.
pentru a obţine o reacţie de apel care să favorizeze resorbţia
limfedemului. Bineînţeles, numărul repetărilor manevrelor de
drenaj şi de retur, va fi mult mai important. în cazul
tulburărilor specifice (celulită, edeme, hematoame, gleznă
umflată ş.a.) - 3 ori.
 Drenajul şi întoarcerea gambei în sandwich - 3 ori.

3. 4. 4. DRENAJUL LIMFATIC MANUAL AL PERETELUI ANTERIOR

AL TORACELUI ŞI AL SÂNULUI
Pacientul este în decubit dorsal, cu braţele în uşoară abducţie.
Drenajul limfatic manual al peretelui anterior al toracelui şi al
sânului începe prin drenajul trunchiurilor limfatice care se varsă în
circulaţia sanguină la nivelul unghiului venos. Urmează drenajul
ganglionilor axilari.
Degetele se afundă cu blândeţe în plica axilară. Cercurile cu degetele
propulsează limfa de la grupul central profund către grupul
subclavicular, inaccesibil degetelor. Grupul ganglionar humeral nu
primeşte limfa din aceste regiuni.
Mâinile se deplasează spre ganglionii mamari externi, limfa este
împinsă de la ganglionii mamari spre ganglionii centrali. Maseurul
drenează astfel şi ganglionii subscapulari care, prin numeroase
conexiuni interganglionare primesc limfa de la peretele anterior al
toracelui.
Drenajul de apel astfel încheiat la nivelul ganglionilor axilari,
mâinile se deplasează spre regiunile cele mai apropiate de relee,
adică spre sân sau spre baza peretelui toracic. Sânul este drenat prin
două colectoare importante care-şi deversează conţinutul în
ganglionii mamari externi şi centrali.
Policele sau ultimele falange ale degetelor (mâinile înconjurând
relieful sânului) descriu cercuri concentrice de la releele ganglionare
către areolă în scop de apel.
O cale de evacuare internă aduce direct limfa spre ganglionii
subclaviculari. fără să treacă prin releele axilare. De aici policele sau
ultimele falange, prin aceeaşi tehnică de apel, împrumută această
cale internă de la marginea claviculară până la areolă. Fracţiunea
sub-areolară a sânului este drenată de ganglionii mamari externi
(inferiori).
Peretele anterior al toracelui este drenat, în mare parte, spre
ganglionii mamari externi inferiori. De aici, cercurile cu degetele
sunt executate în vecinătatea imediată a ganglionilor. Apelul se
realizează din aproape în aproape. Mâinile se deplasează spre baza
peretelui toracic, spre abdomen.
Peretele abdomenului este drenat pe două direcţii globale, de care
trebuie să se ţină cont. Regiunea supraombilicală este drenată spre
plicile axilare. în timp ce regiunea sub- şi periombilicală este drenată
spre ganglionii inghinali homolaterali.
Peretele anterior al toracelui este drenat pe calea homolaterală. adică
la nivelul regiunii mediotoracice sunt localizate capilarele care culeg
limfa şi o evacuează în direcţii diametral opuse. Puţine vase
traversează această zonă. Manevrele se limitează la cercuri cu
degetele, aproape de releele ganglionare, şi devin rapid manevre
combinate, deoarece suprafaţa de drenaj este mai întinsă.
Drenajul peretelui anterior al toracelui se termină realizând aceleaşi
manevre ca cele de mai sus, dar prin tehnica de întoarcere, de la
regiunea supraombilicală până la ganglionii axilari care sunt drenaţi
ultimii.

3. 4. 4. 1. DRENAJUL PERETELUI ANTERIOR A L TORACELUI

ŞI A L SÂNULUI - DESFĂŞURARE
Bustul
 Pompajul ganglionilor mamari
a. ganglionii mamari superiori (externi) - de la partea externă pe
orizontala care trece prin mamelon;
b. ganglionii mamari mijlocii - uşor dedesubt, la două laturi de
deget;
c. ganglionii mamari inferiori - pe o linie oblică la 45 grade, trecând
prin partea infero-laterală a mamelonului.
Aceste pompaje se vor face foarte blând, cu pulpa degetelor,
presiunea fiind dirijată spre ganglionii axilari. 3 ori fiecare.
  Drenajul
 Drenajul - prealabil al părţii costo-laterale al pliurilor axilare,
până la partea intero-laterală a grilajului costal, cu palma.
 Returul: identic.
 Repetări: 3 mişcări de drenaj şi 3 mişcări de retur.
 Drenajul sânului - Practicianul se va aşeza de partea opusă
sânului de tratat.
 Iniţierea: va începe manevrele, punând cele două police cât mai
aproape de regiunea suprapectorală. aproape de regiunea
axilară.
 Traiect: drenajul se va face în bandă, policele paralele cu
sternul, ele vor urca gradat până la partea medio-sternală. din
aproape în aproape, până la partea inferioară a sânului.
Presiunea va fi dirijată spre exterior (faţa laterală a grilajului
costal).
 Repetări: 3 mişcări de drenaj.
 întoarcerea (returul): din partea mediosternală până la marginea
laterală a grilajului costal. 3 mişcări de retur pe bandă.

 Zona inferolaterală a grilajului costal - Practicianul se va afla de

aceeaşi parte cu sânul de tratat.
 Drenajul
 Iniţierea: de la ganglionii mamari inferiori.
 Traiect: până la marginea inferioară a coastelor. Se lucrează pe
benzi în evantai, cu cele două police, presiunea fiind dirijată
spre ganglionul mamar inferior.
 Repetări: 3 ori.
 întoarcerea
 Iniţierea: din partea inferioară a grilajului costal spre
ganglionul mamar inferior.
 Repetări: 3 ori.
 Sandwich pe partea laterală a bustului - 3 drenaj şi 3 retur.
 Final
1. pompajul ganglionilor mamari inferiori, mijlocii şi superiori;
2. pompajul axilar.
Se va trece apoi la partea opusă:
 membrul superior;
 sânul.
Se va termina manevra printr-un pompaj al cisternei lui Pecquet
(7ori) şi al ganglionilor retroclaviculari (7 ori).
Observaţie: Atenţie la un edem al braţului; va trebui mereu să se
înceapă (3-4 şedinţe) cu manevrele pe partea opusă, înainte de a face
un apel eliberator.

3. 4. 5. DRENAJUL LIMFA TIC MANUAL AL PERETELUI

ABDOMINAL

Pacientul este în decubit dorsal.

Drenajul peretelui abdominal începe prin drenajul ganglionilor
inghinali. Presiunea, blândă şi prelungită, este orientată spre
profunzime, adică către lanţurile iliace. Mâna sau ambele mâini se
aşează deasupra ganglionilor, degetele perpendiculare pe căile de
evacuare.
Manevrele asupra ganglionilor sunt urmate de cercuri cu degetele sau
de cercuri cu policele. Mâinile se deplasează spre regiunea
ombilicală şi realizează manevre de apel pe tot peretele abdominal.
Presiunile întorc limfa spre releele ganglionare inghinale.
Părţile laterale ale abdomenului sunt drenate oblic, spre interior şi în
jos, spre ganglionii inghinali superoexterni, în timp ce partea
medioabdominală este drenată spre ganglionii inghinali
superointerni.
întoarcerea care urmează manevrei de apel este specifică regiunii
periombilicale. Pliul cutanat se realizează între ultimele falange ale
degetelor şi police, degetele se aplatizează de la auricular către
index, relaxând pliul cutanat. Presiunea realizată prin întoarcere este.
evident, orientată spre releul inghinal.
Manevrele degetelor sau policelui se repetă de la regiunea ombilicală
până la releul ganglionar, rulând limfa din aproape în aproape.
Drenajul peretelui abdominal se încheie prin drenajul ganglionilor
inghinali.

3. 4. 5. 1. D R E N A J U L ABDOMENULUI – DESFÂŞURARE

 Pompajul ganglionilor - 7 ori.

 Pompajul cisternei lui Pecquet - 7 ori.
 Pompajul ganglionilor lomboiliaci - 3 ori. Practicianul se va plasa
în faţă. înaintea spinei iliace anterosuperioare, îşi plasează
degetele celor două mâini pe regiunea paramediană şi realizează
spre în jos (spre picioare) trei presiuni blânde. Apoi, de partea
opusă.
 Drenajul abdomenului - Va începe pe porţiunea stângă a colonului
descendent, spre a nu contraveni fiziologia intestinală.
Practicianul se plasează la dreapta subiectului. El trasează o linie
de la ombilic spre extremitatea stângă a abdomenului,
determinând Punctul Stâng Superior. Manevre:
 Iniţierea: se plasează mâna dreaptă prin cel de-al 5-lea deget
(marginea cubitală) pe Punctul Stâng Superior, apoi se aşează
mâna pe această primă zonă şi se exercită o presiune orientată
spre Punctul Median (cisterna lui Pecquet).
 Traiect: descendent de la Punctul Stâng Superior spre Punctul
Stâng Inferior, antebraţul practicianului se va afla paralel cu
marginea externă a abdomenului. Practicianul, pe măsură ce
manevra coboară, se va retrage în acelaşi timp.
 Repetări: 3 ori.
 întoarcerea (în această porţiune) - de la Punctul Stâng Inferior
către Punctul Stâng Superior, presiunea orientată spre Punctul
Median (Pecquet) - 3 ori.

 Drenajul Punctului Median şi al Punctului Stâng Superior

De la cisterna lui Pecquet spre Punctul Stâng Superior poziţionarea şi
presiunile sunt identice aplicate de mâna dreaptă spre Punctul Stâng
Superior - 3 ori.
 Întoarcerea: identică cu manevrele precedente, presiunile
dirijate spre cisterna lui Pecquet - 3 ori.

Drenajul Pecquet şi al Punctului Drept Inferior - Practicianul,

începând cu această manevră va schimba mâna (va folosi mâna
stângă).
 Iniţierea: va face aceleaşi manevre, ca şi pentru partea
precedentă.
 Traiect: va coborî zona dreaptă a abdomenului până la Punctul
Drept (presiuni orientate spre Pecquet) - 3 ori.
 Întoarcerea: de la Punctul Drept spre Pecquet - manevre identice -
presiuni dirijate spre Pecquet - 3 ori.
 întoarcerea finală: de la Punctul Drept la Punctul Stâng Inferior.
 Traiect: in potcoavă, cu schimbarea mâinii la n i v e l u l cisternei l u i
Pecquet.
 Repetări: 3 mişcări de retur.

 Drenajul părţii mediane a abdomenului - Practicianul, tot în

dreapta subiectului, va folosi mâna dreaptă - „manevra lingurii"
 Iniţierea: cisterna l u i Pecquet. Mâna se va aşeza, policele spre capul
subiectului şi se va ridica pe marginea cubitală a celui de-al 5-lea
deget, exercitând o presiune orientată spre Pecquet.
 Traiect: până la marginea inferioară a abdomenului.
 Repetări. 3 ori.
 Triunghiul: manevră v ibratoric spre Pecquet - 3 ori.

 Pompaje finale:
1. pompajul lomboiliac - 3 ori;
2. pompajul cisternei lui Pecquet - 7 ori;
3. pompajul ganglionilor retroclaviculari - 7 ori.

3 . 4 . 6 . D R E N A J U L L I M FAT I C M A N U A L A L
TEGUMENTELOR FEŢEI POSTERIOARE A
TRUNCHIULUI ŞI ALE REGIUNII LOMBARE

P a c i e n t u l se a f l ă î n decubit ventral.

 Drenajul regiunii posterioare a trunchiului se realizează spre

releele inghinale, î n t i m p ce limfa regiunii lombare este evacuată
spre releul inghinal. Este vorba, deci, de un drenaj î n două direcţii
opuse, c u m am constatat la faţa anterioară a t r u n c h i u l u i .
Drenajul limfatic manual a l tegumentelor feţei posterioare a t r u n c h i u l u i
începe deci de la n i v e l u l ganglionilor a x i l a r i şi, mai precis, de la
n i v e l u l ganglionilor subscapulari. Presiunea este orientată spre vârful
piramidei axilare. După câteva manevre repetate pe ganglioni, m â i n i l e
părăsesc plica axilară.
Cercurile cu policele sunt limitate la regiunea dorsală preaxilară.
Cât de rapid posibil degetele însoţesc mişcările policelor în manevre
combinate de apel Cele două mâini se depărtează una de alta: una se
îndreaptă spre regiunea scapulară şi la baza cefei, cealaltă spre
regiunea lombară. Mâinile împing limfa spre releul axilar
homolateral
Tegumentele spatelui sunt drenate spre ganglionii corespunzători. Se
regăsesc cele două direcţii opuse de drenaj în regiunea medio-dorsală
similare celor descrise în regiunea anterioară a toracelui şi
abdomenului. Manevrele de apel sunt urmate de manevre de
întoarcere aproape de plica axilară.
Drenajul se încheie prin manevre de drenaj al ganglionilor.
 Drenajul limfatic manual al regiunii lombare
Pacientul în decubit ventral. Drenajul limfatic manual al regiunii
lombare începe prin drenajul ganglionilor inghinali.
Mâinile sunt orientate cu palmele în sus. Cercurile cu policele
urmează drenajului ganglionilor inghinali. Cercurile se efectuează pe
masele laterale ale regiunii lombare. Când suprafaţa drenată o
permite, cercurile cu policele sunt înlocuite de mişcări combinate ale
policelor şi degetelor. Presiunile sunt orientate spre releul inghinal.
Regiunea mediolombară este drenată spre ganglionii homolaterali.
Policele sunt paralele cu linia medio-dorsală şi realizează întoarcerea
limfei, „stocată" între degetele şi policele mâinilor, spre releul
inghinal.
Manevrele de apel sunt urmate de mişcări de întoarcere. Drenajul
limfatic manual al regiunii lombare se încheie prin drenajul
ganglionilor inghinali.
 Remarcă: Este inutil, atunci când este vorba de drenajul
limfatic, trecând prin releul ganglionar inghinal să se dreneze
sistematic fosa retro-claviculară. Există la acel nivel un
anumit număr de colectoare şi de relee ganglionare între
regiunea de tratat şi fosa retroclaviculară: este inutil să se
urmărească influenţarea acestei regiuni destul de distală prin
drenaj direct.

3. 4. 6. 1. DRENAJUL SPATELUI - DESFĂŞURARE

Spatele va fi împărţit în 3 nivele:
1. nivelul superior - separat printr-o linie care va trece prin cei doi
umeri;
2. nivelul intermediar - printr-o linie care va trece prin vertebra
a 12-a toracală:
3. nivelul inferior - de la vertebra a 12-a dorsală la pliul fesier
inferior.
 Pompajul ganglionilor retroclaviculari
 Pompajul ganglionilor axilari - Acest pompaj se realizează cu
practicianul la capul subiectului, în picioare, cu mâinile în
pliurile axilare, exercitând o tracţiune şi o presiune în sus şi
înainte - 3 ori.

 Drenajul nivelului superior - Practicianul se va afla în dreapta

subiectului: el va face manevrele bilaterale prin două pense formate
între police şi index, bilateral.
 Drenajul: de la zona scapulară externă a trapezului până la
vertebra a 4-a cervicală, presiunea orientată spre exterior (spre
ganglionii axilari).
 Repetări: 3 ori.
 întoarcerea: de la vertebra a 4-a la extremitatea scapulară a
trapezului, presiunile orientate spre exterior.
 Repetări: 3 ori.

 Drenajul nivelului intermediar

 Drenajul jumătăţii opuse practicianului - mergând de la
spinoasele vertebrale până la extremitatea externă a grilajului
costal, între vertebrele a 7-a cervicală şi a 12-a toracală.
 Drenajul lateral - de la grilajul costal axilar la extremitatea
inferioară a grilajului costal - 3 drenaj şi 3 retur.
 Drenaj: practicianul se află pe partea opusă zonei de lucru şi
va folosi cele două police (ca la sân), trasând benzi ale zonei
externe (zona pre-ganglionară) spre spinoasele vertebrale,
între a 7-a cervicală şi a 12-a toracală. Presiunile orientate
spre exterior.
 Repetări: 3 ori.
 Întoarcerea: de la vertebre spre exterior, prin benzi ale
policelor:
 între a 4-a cervicală şi a 2-a toracală;
 între a 12-a dorsală şi a 7-a cervicală.
Presiunile orientate spre exterior.
Practicianul se va plasa apoi pe partea opusă şi va face aceleaşi
manevre pentru jumătatea de spate nedrenată.

 Drenajul nivelului inferior

 Drenaj bilateral pe părţile laterale şi inferioare ale regiunii
lombare, spre ganglionii inghinali. Practicianul se va întoarce
spre picioarele subiectului. Repetări - 3 ori.
 Drenajul primei jumătăţi - de la vertebra a 12-atoracală la pliul
fesier inferior (cu excepţia zonei în potcoavă - sacrococcigiană).
Drenaj şi retur - manevre identice celor pentru nivelul
intermediar. Presiunile orientate spre exterior.

 Drenajul zonei î n potcoavă (sacrococcigiană) - din partea

inferioară a pliului interfesier.
 Drenaj special: se va face cu cele două indexuri. Presiunile în
scară, dirijate în jos.
 Repetări: 3 ori.

 Manevre finale:
1. întoarcerea laterală - pe benzi, până la ganglionii axilari ( 3 retur):
2. pompajul ganglionilor axilari ( 3 ori );
3. pompajul ganglionilor retroclaviculari ( 7 ori ).
Observaţie: Drenajul spatelui are mereu indicaţie pentru relaxare şi
inducerea unei stări de bine. cu excepţia cazurilor cu fracturi de
coaste, ca şi pentru stările postoperatorii la care ajută resorbţia
edemelor. Drenajul limfatic al regiunii fesiere ajută resorbţia zonelor
celulitice. Este nevoie să se facă multe repetări pe aceste zone.
pentru a obţine rezultate bune. Drenajul zonei în potcoavă
(sacrococcigiene) ajută resorbţia. în cazul hemoroizilor sau a altor
tulburări circulatorii în sfera anală

3. 4. 6. 2. DRENAJUL LIMFATIC MANUAL AL REGIUNII

FESIERE

Pacientul fiind în decubit ventral drenajul limfatic manual al regiunii

începe la nivelul ganglionilor inghinali. Cercurile cu policele
drenează apoi feţele externe ale feselor. Când este posibil mişcările
combinate se aplică pe fesa propriu-zisă.
Trebuie să se ţină cont de faptul că 2 şi 3 externe ale fesei sunt
drenate pe cale externă spre ganglionii inghinali. în timp ce 1 şi 3
internă a fesei este drenată pe cale internă spre grupul ganglionar
inghinal superointern. Când cercurile cu policele sau ultimele falange
ale degetelor împing limfa 1 şi 3 interne a fesei spre faţa internă a
fesei şi la rădăcina coapsei, se consideră încheiat „masajul de apel".
Manevrele de apel sunt urmate de manevre de întoarcere. Drenajul
limfatic manual al regiunii fesiere se încheie cu drenajul grupelor
superioare ale gangliomlor inghinali.

3. 4. 7. DRENAJUL LIMFA TIC MANUAL GENERAL

AL CORPULUI
Pacientul este întins pe spate, trunchiul uşor redresat. Drenajul
limfatic manual general al corpului începe prin manevre uşoare la
nivelul foselor retroclaviculare (10-15 cercuri cu degetele).
Urmează manevrele de drenaj ale pieptului şi membrelor superioare
care începe la nivelul ganglionilor axilari. Manevrele de drenaj ale
capului şi gâtului pot preceda, uneori, drenajul pieptului şi al
membrelor superioare. Mişcările de drenaj asupra ganglionilor
inghinali realizează un apel nu numai pe colectoarele peretelui
abdominal, ci şi asupra limfaticelor membrelor inferioare. Acestea
vor fi drenate imediat după drenajul peretelui abdominal. (Membrele
inferioare sunt uşor ridicate în raport cu bazinul, aşezând perne sub
gambe).
Drenajul limfatic manual general al corpului se încheie prin manevre
pe faţa posterioară a trunchiului, pacientul fiind culcat pe burtă
(decubit ventral).
Durata totală a drenajului limfatic manual general nu trebuie să
depăşească trei sferturi de oră. Este recomandabil ca pacientul să
rămână în repaus câteva minute după drenajul manual.

3. 4. 7. 1. DERULAREA ÎNLĂNŢUITĂ A MANEVRELOR

DE DRENAJ
 Drenajul limfatic al feţei se face mereu împreună cu cel al
gâtului.
 Drenajul limfatic al membrului superior se face mereu bilateral
împreună cu toracele anterior (bustul şi pieptul).
 Drenajul abdomenului se poale face singur.
 Drenajul limfatic al membrelor inferioare se face bilateral (faţa
anterioară şi posterioară) şi mereu, cu drenajul prealabil al
abdomenului.
 Spatele şi regiunea fesieră se drenează cu abdomenul în anumite
cazuri.

3 . 4 . 8 . CONCLUZII ASUPRA METODOLOGIEI DRENAJULUI

LIMFATIC

 Drenajul ganglionilor limfatici

Ganglionii limfatici sunt localizaţi în regiuni bine definite ale
corpului, fiind în general grupaţi în “relee". Mărimea lor variază
între un bob de orez şi o măslină. Forma lor este ovală.
 Definire: drenajul ganglionilor urmăreşte golirea conţinutului
lor prin presiuni repetate, lente şi de intensitate slabă.
TEHNICA mâna este culcată pe releul ganglionar, degetele sunt
perpendiculare pe vasele eferente. Degetele, în extensie pasivă, trag
pielea şi ganglionii subiacenţi. în timp ce presiunea uşoară asigură
evacuarea limfei. Ritmul manevrelor este de 2-3 la 1 0 secunde.
“Buzunarele" de limfa reprezentate de ganglioni se golesc foarte lent.
Mişcarea lentă şi uşoară a mâinii se repetă de circa 12 ori pe fiecare
grup ganglionar.
 Drenajul „de apel" (asupra colectoarelor)
Colectoarele limfatice însoţesc, în general, reţeaua venoasă. Ele sunt
adesea numeroase. Rolul lor este acela de a drena limfa. în prealabil
recoltată de capilare. Colectoarele limfatice ale membrelor se varsă
în releele ganglionare.
 Definire: drenajul de apel se realizează pe colectoarele de
evacuare, în aval de regiunea de drenat. Scopul acestei
manevre este acela de a goli colectoarele, realizând “o
aspiraţie" la nivelul regiunii de drenaj.
TEHNICA: mişcarea mâinii relaxate urmăreşte mişcarea de
circumducţie a umărului. Presiunea uşoară se instalează şi creşte,
apoi scade şi se anulează. Trebuie reţinut că, contactul mâinii cu
corpul pacientului începe întotdeauna proximal şi se termină distal,
pe parcursul fiecărei manevre de apel.
  Poziţia mâinilor: degetele sunt perpendiculare pe vasele
limfatice pe care le stimulează prin presiune.
 Intensitatea presiunii: presiunea urmăreşte să stimuleze
limfaticele superficiale hipodermice. Presiunea degetelor
trebuie să fie resimţită la nivel subcutanat, adică ea trebuie să
rămână uşoară. Măsurătorile ne-au arătat că presiunea nu
trebuie să depăşească 40-50 milimetru pe. Haşge.
 Ritmul manevrelor: influenţa manevrelor a fost pusă în evidenţă
în cursul limfografiilor realizate la om. Manevrele trebuie să
se realizeze foarte lent, la un ritm de ± 3 manevre la fiecare 10
secunde. Circulaţia limfatică foarte lentă este considerabil
activată prin aceste manevre.
 Repetarea manevrelor: experienţele au dovedit că sunt necesare
repetări de mai multe ori pe acelaşi loc, înainte de a deplasa
mâinile. Este necesar uneori să se repete manevra de 2, 3 sau 4
ori pentru a deplasa coloana de limfă. De preferat este
repetarea de 4-5 ori a manevrei pe acelaşi loc înaintea
deplasării mâinii. Stimularea colectoarelor începe de la
rădăcina membrelor (după ce s-au drenat releele ganglionare)
şi mâinile se deplasează apoi progresiv spre regiunea de
drenat.
 Drenajul de „resorbţie”
Drenajul de „resorbţie" nu se practică decât în cazul edemelor.
Edemul periferic invadează ţesuturile care se află între derm şi fascia
superficială (fascia musculară). Efectele tehnicii de drenaj limfatic
manual de „resorbţie" au fost dovedite experimental. Lichidul
excedentar este “împins" progresiv din spaţiul interstiţial spre
capilarele limfatice, prin care limfa va fi încet orientată spre
colectoare.
 Definire: drenajul limfatic de resorbţie se realizează la nivelul
zonelor infiltrate. Această manevră face să treacă lichidele
interstiţiale în capilarele limfatice. Acestea transportă apoi limfa
către colectoare.
 Descriere: manevra de resorbţie succede imediat manevrelor de
apel, la limitele fracţiunilor în aval ale edemului şi ale
regiunilor neinfiltrate. Mâna relaxată urmează manevrele induse
de circumducţia umărului. Presiunea exercitată în timpul
manevrei începe distal şi se încheie proximal. Presiunea, în
 timpul manevrei, se orientează spre colectoare. Dacă edemul
este important, este convenabil să fie „fragmentat” pe parcursul
manevrelor de resorbţie, adică să fie drenat progresiv, din
aproape în aproape, până când tot edemul se va drena.
 Poziţia mâinilor: mâinile înglobează edemul în totalitate. Dacă
acest lucru nu este posibil, trebuie înglobat în totalitate
fragmentul de edem pe care dorim să-l drenăm. Presiunea este
orientată spre colectoare. Manevrele trebuie să fie lente. Se pare
că faza cea mai importantă a manevrei este relaxarea presiunii.
în momentul în care capilarele şi-au redobândit calibrul iniţial.
Nu trebuie deci să minimalizăm această fază a relaxării
presiunii. Dacă presiunea propulsează limfa capilarelor către
colectoare, relaxarea permite capilarelor să se umple din nou.
Succesiunea manevrelor se face într-un ritm de ± 3 manevre la
fiecare 10 secunde.

 Indicaţii generale:
 faza iniţială de tratament în toate formele de edem de origine
venoasă. cardiacă sau limfatică - cu excepţia edemului
elefantiazic congenital în care nu există căi limfatice, şi nu pot
fi deci stimulate:
 tratamentul proceselor inflamatorii cu nivel proteic înalt;
 perioada pre - şi postoperatorie la implantul grefelor cutanate:
 tratamentul leziunilor cutanate: drenajul limfatic manual al
pielii şi ţesuturilor subcutanate accelerează procesul de
regenerare:
 tratamentul tulburărilor trofice distale ale membrelor,
consecutive insuficienţelor arteriale sau venoase.
Drenajul limfatic are. în acelaşi timp, un efect relaxant. Ritmul lent
al manevrei, asociat blândeţii execuţiei, creează condiţiile relaxării
fizice şi psihice a pacientului.

 Contraindicaţii generale: se limitează, mai ales, la procesele

infecţioase grave, ca şi la recidivele metastatice care
reprezintă contraindicaţia cea mai clară. în acest moment.
Sfaturi practice

Durata medie a unei şedinţe de drenaj limfatic variază după nivelul

de execuţie: între 25 minute (faţa) - 40 minute (membre), până la 2
ore şi 30 minute - drenajul limfatic general.