UTILIZAREA TEHNOLOGIEI MICROARRAY ÎN

MEDICINA PERSONALIZATĂ

STUDENT: MARCU (CĂS.PAVEL) ADINA

LABORATOR MEDICAL, ANUL 2, GRUPA B

 INTRODUCERE

Tehnologia Microarray este o tehnologie relativ nouă cu utilizare în biologia moleculară ce

prezintă capacitatea de a cuantifica simultan sute sau mii de transcrieri genetice dintr-o anumită
probă sau țesut (Raghavachari, 2013).

Din momentul publicării schiței hărții genomului uman în anul 2001, au fost descoperite mai
mult de 40000 de mii de gene cu implicare directă sau indirectă în genomica afecțiunilor
canceroase ( Lander, Linder, et.al, 2001).

Introducerea în anul 1995 a tehnologiei Microarray ADN complementar (ADNc), a adus un aport
semnificant în ușurarea identificării și clasificării informațiilor provenite din secvența de ADN și
atribuirea funcției acestor noi gene, făcînd posibil cercetătorilor să analizeze expresia a mii de
gene simultan într-un singur experiment. Această metodă reprezintă un progres semnificativ,
deoarece perimite studierea rapidă a unui număr mare de gene sau atunci când proba care
urmează să fie studiată este într-o cantitate mică. Deoarece această metodă poate fi folosită
pentru a studia expresia unor multitudini de gene simultan, poate fi considerată a fi o metodă
revoluționară în privința analizii și studierii expresiei genice ( Karim, Murza,et al, 2016).

Conceptul de medicină personalizată utilizează teste diagnostice de tip biomarker și un studiu

amplu al structurii moleculare având ca și scop creșterea eficienței administrării medicamentelor
și pentru monitorizarea raspunsului medicamentelor. Medicina personalizată este o adaptare a
asistenței medicale la diferențele individuale a persoanelelor bolnave în ceea ce privește
prevenția și tratamentul bolii și supravegherea postratament.

Medicina personalizată sau medicina genomică presupune multe provocări. Cartografierea

genomului uman a furnizat o multitudune de informații cu privire la diferențele dintre mai mulți
indivizi și modulk în care caracterul genetic al fiecărui individ poate influența succeptibilitatea la
o anumită afecțiune sau raspunsul individului la noi tratamente ( Clark, Chen, et al, 2013).
 TEHNOLOGIA MICROARRAY

1.Principiul metodei

Microarray de ADN numit și cip ADN sau Microarray de ADN, este alcătuit dintr-o serie de
fragmente ancorate la un suport fizic de material variabil, fie din plastic fie din sticlă. Fiecare
fragment de ADN reprezintă o secvență complementară unei gene specifice. Principalul scop al
acestei tehnologii este studiul comparativ al expresiei anumitor gene. Ca și exemplu această
metodă se aplică la două probe: una considerată patologică, și una sănătoasă, pentru a se putea
identifica expresia lor în proba cu acea afecțiune. Această probă poate fi o celulă sau un țesut
(Bednar, 2000).

Expresia genelor poate fi cuantificată și evidențiată datorită utilizării moleculelor fluorescente.

Manipularea cipurilor este realizată de cele mai multe ori de către un robot și astfel se poate
analiza simultan un număr foarte mare de gene (Bednar, 2000).

Această tehnologie, relativ nouă își găsește întrebuințarea în diverse arii de inters cum ar fi
biologia moleculară și medicină.

Fig.1. 9.4: DNA Microarrays - Biology LibreTexts

Tehnologia genetică microarray se bazează pe posibilitatea de a pune mii ( zeci de mii) de
secvențe ADN diferite pe o suprafață mică, în mod obișnuit o lamelă de sticlă ( sau mai poate fi
denumită și „cip”. Diferite fragmente de ADN sunt aranjate în rânduri sau coloane, astfel încît
identitatea fiecărui element este cunoscută prin localizarea sa pe matrice. Există două tipuri de
tehnologii microarray: microarray pentru expresia genelor și microarray tisular (TMA) (Wang,
Fan, et,al, 1998).

2.Tehnica microarray

ARN- ul este o moleculă intermediară cu rolul de a transporta informația genetică într-o celulă,
de la nucleu în citoplasmă unde v-a avea loc sinteza proteinelor. Ori de câte ori unele gene sunt
exprimate sau sunt în starea lor activă, multe copii ale ARN mesager corespunzătoare genelor
sunt produse într-un număr foarte mare într- un proces numit transcripție. Acest ARNm
sintetizează proteina corespunzătoare printr-un proces numit tranzlație. Deci indirect, prin
analizarea ADNm putem obține informații despre expresia genelor și despre informația genetică
regăsită aici (Brown, Botstein,et al, 1999).

Aceste lucruri ne ajută la înțelegerea diferitelor procese care stau la baza fiecărei expresii genice
modificate. Pe motiv că ARN-ul se degradează ușor, este absolut necesar ca el, să se transforme
într-o formă mai stabilă, și anume în ADNc ( ADN complementar). Evidențierea ADNc se poate
face prin utilizarea unor coloranți fluorocromi Cy3 (verde) și Cy5 (roșu). Principiul din spatele
microarray-ului este că aceste secvențe complementare se vor lega între ele. Moleculele
necunoscute de ADN sunt tăiate în fragmente de către niște enzime numite enzime de restricție.
Markerii fluorescenți sunt atașați la aceste fragmente de ADN.Acestea sunt apoi lăsate să
reacționeze cu sonde ale cipului ADN. Mai apoi fragmentele de ADN țintă împreună cu
secvențele complementare se leagă de sondele ADN. Fragmentele de ADN rămase sunt spălate.
Fragmentele țintă de ADN vor fi identificate prin emisia lor fluorescentă prin trecerea lor prin
dreptul unui fascicul laser. Pentru a înregistra emisia fluorescentă și identificarea ADN-ului este
utilizat un computer (Pinkel, Segraves,et al, 1999).
 3.Etapele tehnicii Microarray

1. Izolarea ADN-ului

Primul pas în desfășurarea unui experiment folosind tehnica microarray este izolarea și
purificarea moleculeleor de ARN ( ARN mesager sau alte tipuri de ARN). Dacă se face
compararea a două probe de țesut se face izolarea ARN-ului în ambele tipuri de țesut: țesut
patologic sau țesut sănătos. Ulterior ARN- ul este supus unui proces de transcripție inversă în
prezența nucleotidelor marcate și astfel rezultă ADN sau ADNc ( ADN complementar) (Nguyen,
Bulak, et al, 2002).

Ulterior ARN-ul este supus unui proces de transcripție inversă în prezența unor nucleotide
marcate și astfel se v-a obține ADN sau ADNc ( ADN complementar). Marcarea poate fi
fluorescentă și trebuie să facă distincție între cele două țesuturi de analizat : normal și patologic.
În mod normal se folosește compușii fluorescenți Cy 3 și Cy 5 deoarece au capacitatea de a
emite fluorescențe la diferite lungimi de undă. Îb cazul Cy3, se emite o culoare apropiată de roșu
iar Cy 5 emite o culoare între spectrul portocaliu și galben (Wiltgen și Tilz, 2007).

2. Hibridizare

ADNc-urile sunt amestecate și incubate în microarray-ul de ADN pentru a se putea face

hibridizarea ADN-urilor din ambele probe cu porțiunea de ADN imobilizat pe suprafața solidă a
microarray—lui. Apoi se spală bine pentru a se putea înlătura fragmentele nepereche ( Wiltgen și
Tilz, 2007).

3. Interpretare și analiză

Cuantificarea expresiei se realizează prin încorporarea unui sistem de citire care atribuie un cod
de culoare cantității de fluorescență emisă de fiecare ADNc. Ca și exemplu dacă roșu este utilizat
pentru a marca starea patologică, și hibridizează într-o porțiune mare componenta roșie v-a fi cea
dominantă. Cu ajutorul acestui sistem se poate identifica supraexprimarea sau reprimarea fiecărei
gene analizate în ambele condiții selectate. Prin toate acestea se poate avea cunoștiințe legate de
transcriptomul probelor din experiment ( Nguyen, Bulak, et al, 2002).

Fig.2 Schematic representation of the experimental steps leading to... | Download Scientific Diagram
(researchgate.net)
 4. Aplicațiile Microarray-ului

În zilele noastre analiza Microarray este considerată un instrument foarte puternic în practica
medicală. Această tehnologie, relativ nouă face posibilă diagnosticarea unor multitudini de
afecțiuni, și ajută la o mai bună înțelegerea a modului în care expresia genică se poate modifica
în diferite afecțiuni medicale ( Lander, lider, et al, 2001).

Mai mult, permite compararea unui țesut de control și a unui țestut tratat cu un anumit
medicament cu scopul de a testa efectele unui anumit medicamnet asupra unui organism. Pentru
a se putea realiza, înainte de administrarea tratamentului sunt comparate cele două stari ale unui
organism: patologic și nepatologic. Studiind efectul medicamentului asupra genomului in vivo,
se poate observa mai bine mecanismul de acțiune al medicamentului pe care îl testam. De
asemenea se poate înțelege și efectele secundare produse de unele medicamente asupra unui
organism (Karim, Murza, et al, 2016).

În fruntea listei afecțiunilor studiate de analiza Microarray este fără doar și poate, camcerul.
Această metodă este utilizată pentru diagnosticul și prognosticul afecțiunilor canceroase, în mod
special în cazurile de leucemii. Domeniul de investigare al acestei afecțiuni implică compresia și
caracterizarea bazelor moleculare ale celulelor canceroase pentru a găsi modele de expresie
genică care duc la eșecuri în reglarea ciclului celular și în procesele de moarte celulară
programată (apoptoză) ( Plous, 2007).

Prin urilizarea Microarray-ului se face posibilă elucidarea profilurilor de expresie diferențiată ale
genelor în diferite afecțiuni medicale cum ar fi alergii, imunodeficiențe, boli autoimune ( LES,
artrită reumatoidă) și boli infecțioase ( Plous, 2007).
Fig.3. MICROARRAY | PPT (slideshare.net) https://www.slideshare.net/manojjeya/dna-microarray-
238695382
 5. Medicina personalizată

Medicina personalizată are o definiție destul de vastă dar în mare este despre utilizarea
informațiilor genetice sau a unor biomarkeri pentru a se putea lua decizii legate de tratament
pentru pacienți. Conceptul de medicină personalizată, utilizează teste diagnostice de tip
biomarker şi un studiu amplu al structurilor moleculare în scopul optimizării administrării
medicamentelor şi pentru monitorizarea răspunsului la tratament (Chen și Snyder, 2012).

Una din bazele medicinii personalizate este reprezentată de ideea subdivizării pacienţilor cu o
anumita boală în cei ce vor răspunde la tratament şi cei neresponsivi ; această abordare are
eficienţă în momentul în care apar medicamente cu efect ţintit ca de exemplu în melanomul
metastatic sau fibroza chistică la pacienţi purtători ai unor mutaţii specifice.
Prin utilizarea testelor diagnostice specifice şi a terapiilor ţintite se pun fundaţiile medicinii
personalizate. Medicina participativă pune accentul pe rolul cetaţenilor în menţinerea propriei
stări de sănătate şi bunăstare şi furnizează informaţiile care vor ajuta la sprijinirea bunăstării
celorlalţi, printr-o inţelegere mai bună a variaţiilor la nivel individual, a nevoilor populaţiei şi a
răspunsului la măsurile terapeutice şi preventive (Chen și Snyder, 2012).

Medicina personalizată implică multe provocări. Cartografierea genomului uman a furnizat o

multitudine de informaţii privitoare la diferenţele dintre indivizi şi la modul în care structura
genetică individuală poate influenţa susceptibilitatea unei persoane la boală sau răspunsul la noi
tratamente.
Genomica se înscrie într-o serie de noi discipline denumite generic omice ce işi propun să
explice mecanismele organismului viu în dinamica lor. Proteomica sau studiul proteinelor
evidenţiaza structura, mişcarile, conformaţia proteinelor şi de asemenea rolul lor funcţional in
situaţii normale sau patologice cât şi utilizarea lor în diagnostic ca biomarkeri. Exista
epigenomica, transcriptomica, metabolomica si metagenomica (Kuleshov, Xie, et al, 2014).

Medicina moderna a oferit suficient de multe informaţii despre entităţi patologice individuale dar
astăzi se cunosc foarte puţine date despre relaţiile ce se stabilesc între acestea. Bolile reprezintă o
reţea complexă de componente moleculare, celulare şi organ-sistemice, toate acestea alcătuind
sistemul biologic uman, unic pentru fiecare individ.
Lista afecţiunilor pentru care nu există tratament satisfăcător se extinde chiar şi acolo unde sunt
disponibile tratamente, mulţi pacienţi fie nu răspund, fie sunt afectaţi de reacţii adverse
inacceptabile. Medicina personalizată este o noua abordare a clasificării, înţelegerii, tratării şi
prevenirii bolilor pe baza datelor şi informaţiilor despre diferenţele biologice şi de mediu
individuale (Chen și Snyder, 2012).

În medicina personalizată, analiza genomului este puţin probabil a fi restricţionată la o singura

procedură de secvenţializare la un individ dat ci mai curând aceasta se va realiza în mai multe
puncte temporale şi utilizând secvenţializarea unei singure celule sau colectrea unei secvenţe
genomice de referinţă cu care, pe întreaga durată de vaţa a individului vor fi comparate celelalte
date de secvenţializare. În cadrul medicinii personalizate se dezvoltă tot mai multe tehnologii
care ajută la recomandarea şi urmarirea unui tratament individualizat. Deoarece genomul este
elementul cheie în acest demers, studii recente au arătat că pot fi combinate diverse tehnologii
omice într-un profil integrativ personal, individual, pentru a monitoriza modificările apărute la
nivelul căilor biologice de transducţie, atât la persoana sănătoasă cât şi la cea bolnavă, cu scopul
de a evalua riscul medical.
Utilizând tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor pentru a susţine integrarea la scara largă a
datelor obţinute in laboratorul de analize medicale vom dobîndi în curînd o înţelegere a sănătăţii
organismului uman la nivel sistemic printr-o abordare care acum lipseşte în multe arii terapeutice
pentru ca în cele din urmă să identificăm soluţii pentru asistenţa medicală personalizată
(Kuleshov, Xie, et al, 2014).
Prin utilizarea tehnologiilor avansate, cum ar fi secvențierea AND- ului, analiza datelor medicale
și inteligența artificială, medicina personalizată oferă o abordare mai precisă și mai eficientă a
diagnosticului, tratamentului și prevenției bolilor. Un exemplu în medicina personalizată este dat
de un pacient de cancer care poate beneficia de secvențierea AND-ului pentru a se putea
identifica mutațiile genetice specific care au dus la declanșarea bolii. Aceste informații pot ghida
medical în algerea unui tratament cât mai eficient și potrivit pentru pacient evitând astfel
utilizarea unor terapii ineficiente sau care produce efecte secundare semnificative. Medicina
personalizată oferă o abordare mai individualizată și mai exacta a sănătății, concentrându-se pe
nevoile și caracteristice unice ale fiecărui pacient. Acestea pot îmbunătăți eficiența rezultatele și
calitatea vieții pacienților, oferindu-se noi oportunități în domeniul medical (Clark, Chen, et al,
2013).
Lungul drum al dezvoltării medicinii înseamnă trecerea de la un diagnostic cu bază metafizică,
la un nivel anatomic, apoi celular şi astăzi molecular. Datorită faptului că o boală poate fi
subclasificată folosind dovezi mult dincolo de ceea ce este evident în mod vizibil putem vorbi de
categorii de influenţă asupra cursului bolii şi despre probabilitatea de răspuns la tratament, avem
obligaţia de a acţiona în conformitate cu aceste informaţii. Se poate spune ca în anii următori se
va trece de la prescripţie la prevenţie, de la pacientul generic la pacientul individual, de la
abordarea reducţionistă a dezvoltării medicamentelor la o abordare ce vizează boala în ansamblu,
de la sistemul centrat pe medic la sistemul centrat pe pacient (Chen și Snyder, 2012).

Fig.4 Medicina personalizată în Europa: beneficii, bariere și recomandări (raportuldegarda.ro)

 6.Tehnologia Microarray și medicina personalizată

Utilizarea tehnologiei Microarray în medicina personalizată reprezintă un aspect important în

identificarea diverselor modificări genetice care pot avea o influență privind predispoziția unei
persoane la anumite afecțiuni și raspunsul la tratament. Tehnologia Microarray permite analiza
simultană a mii de secvențe de ADN sau ARN și poate fi utilizată pentru a detecta variații
genetice, expresia genică și pentru identificarea de semnături moleculare specifice ( Campbell și
Ghazal, 2004).
Tehnologia microarray poate avea un aport semnificativ în identificarea semnăturilor celulare
specifice diverselor boli, permițând diagnosticarea și prognosticul cât mai aproape de adevăr al
pacienților. Un alt aspect important legat de utilizarea tehnologiei microarray în medicina
personalizată este în alegerea unui tratatment cât mai eficient prin faptul că tehnica microarray
ajută la identificarea variantelor genetice care pot influența eficiența unui tratament. Astfel
medicina personalizată poate folosi aceste informații pentru a selecta tratamentul cel mai potrivit
pentru pacienți.
O altă utilizarea a tehnologiei microarray în medicina personalizată este în monitorizarea
tratatmentului. Tehnologia microarray poate fi utilizată pentru monitorizarea modificărilor de la
nivelul expresiei genice în timpul tratamentului, făcând astfel posibilă ajustarea individualizată a
planului de tratament (Stoughron, 2005).
Tehnologia Microarray în medicina personalizată aduce o serie de avantaje și benefcii. Aceasta
permite o abordare individualizată a îngrijirii medicale, având în vedere caracteristicile genetice
și moleculare unice fiecărui pacient .
 CONCLUZII

 Tehnologia microarray permite posibilitatea identificării semăturilor moleculare specifice

ale diferitelor afecțiuni, ceea ce conduce la un diagnostic mai precis și i inițiere a
tratamentului la momentul oportun.
 Prin analiza profilului genetic și molecular al pacientului, tehnologia microarray poate
ajuta la identificarea celor eficiente tratamente și medicamente pentru fiecare pacient în
parte.
 Identificarea semnăturilor moleculare specifice poate ajuta la determinarea prognosticului
evoluției bolii pentru fiecare pacient în parte, permițând ajustarea planului de tratament
pentru a obține cele mai bune rezultate.
 Utilizarea tehnologiei microarray poate ajuta la identificarea potențialelor efecte adverse
la anumite medicamente sau tratamente permițând evitatea acestora și alegerea unei
obțiuni mai potrivite pentru pacient.
 Tehnologia microarray aduce informații valoroase despre variațiile genetice și expresia
genelor, contribuind la dezvolatarea cercetării medicale și a înțelegerii mecanismelor
complexe implicate în diferite afecțiuni.
 BIBLIOGRAFIE

1. Nalini Raghavachari, 2013, Microarray technology: basic methodology and application in

clinical research for biomarker discovery in vascular diseases, Methods in molecular
Biology, 2013:1027:47-84.doi : 10,1007/978-1-60327-369-5-3.
2. Lander ES, Linton LM, Burien B, et al, 2001 .Inițial sequencing and analysis of the
human genome. Nature, Feb.15, 409 (6822): 680-921.
3. Karim S, Mirza Z, Chaudhary AG, Azuzemadah AM, Gari M, Al-Qahtami MN, 2016,
Assesemnt of Radiation induced therapeutic effect and citotoxicity in cancer patients
based on transcriptomic profiling, International Journal of Molecular Science, Feb 20,
17(2): 250.
4. Clark MJ, Chen R, Snyder M. Exome Sequencing by Targeted Enrichment. Curr Protoc
Mol Biol. 2013 April; Chapter 7: Unit7.12. PMID: 23547016.
5. Bednar, M. 2000. Tehnologia și aplicarea microarray-ului AND. Monitor de științe
medicale, 6(4), MT796-MT800.
6. Wang DG, Fan JB, Siao CJ, Berno A, Young P, Sapolsky R, et al.1998, Large-scale
identification, mapping, and genotyping of single-nucleotide polymorphisms in the
human genome. Science. 1998;280:1077–82.
7. Brown PO, Botstein D. 1999, Exploring the new world of the genome with DNA
microarrays. Nat Genet. 1999;21:33–7.

8. Pinkel D, Segraves R, Sudar D, Clark S, Poole I, Kowbel D, et al.1999, High resolution

analysis of DNA copy number variation using comparative genomic hybridization to
microarrays. Nat Genet. 1998;20:207–11.
9. Nguyen D, Bulak V., Arpat A, Wang N. și Carroll R.J., 2002, Experimente cu microarray
de AND: aspect biologice și tehnologice. Biometrie, 58(4), 701-717.
10. Wiltgen M, Tilz G. P, 2007, Analiza Microarray-ului AND: principia și impact clinic.
Hematologie, 12(4), 271- 287.
11. Plous, C.V, 2007, Microarrays-urile de AND și aplicațiile lor în cercetarea biomedicală.
Revista CENIC, Stiințele biologice, 38(2), 132-135.
12. Chen R, Snyder M. Systems biology: personilized medicine for the future? Curr Opin
Pharmacol. 2012;12(5):623-628. PMID: 22858243.
13. Chen R, Snyder M. Systems biology: personilized medicine for the future? Curr Opin
Pharmacol. 2012;12(5):623-628. PMID: 22858243.
14. Kuleshov V*, Xie D*, Chen R*, Pushkarev D*, Ma Z, Blauwkamp T, Kertesz K, Snyder
M. Whole- Genome Haplotyping Using Long Reads and Statistical Methods. Nat
Biotechnol. 2014.
15. Campell C, Ghazal P, 2004, Molecular signatures for diagnosis of infections: application
of microarray technology. Journal of applied microbiology.2004;96(1): 18-23.
16. Stoughton RB, 2004, Applications of DNA Microarrays in biology. Annu Rev
Biochem.2005;74:53-82.