Metoda de hibridizare a acizilor nucleici

pe microretele

Nume: Ghita Andreea

FMAM, AMG, AN II, GR. 4

Genetica
Conf. Univ. Dr. Magdalena Mocanu
 Metoda de hibridizare a acizilor nucleici pe
microretele

Acizii nucleici reprezintă molecule foarte complexe, produse atât de organisme vii
(celule), cât şi de virusuri. Denumirea de „acizi nucleici” se datorează faptului că prima oară
au fost izolate din nuclei de celule. Cercetări ulterioare au dovedit însă faptul că anumite
tipuri de acizi nucleici nu se găsesc în nucleu, ci în citoplasmă.

Hibridizarea reprezinta o etapa oligatorie a multora dintre tehnicile ADN recombinant.

Hibridizarea moleculara a acizilor nucleici este o metodă citogenetică moleculară pentru

analiza variațiilor numărului de copii (CNVs) în raport cu nivelul de ploiditate din ADN-ul
unei probe de testare, comparativ cu o probă de referință, fără a fi nevoie de cultivarea
celulelor.

1.Importanta practica a tehnicii

Scopul acestei tehnici este de a compara rapid și eficient două probe de ADN genomic
provenind din două surse, care sunt cel mai adesea strâns legate, deoarece sunt suspectate că
ele conțin diferențe în ceea ce privește fie câștigurile, fie pierderile de cromozomi întregi sau
de regiunile subcromozomale o porțiune dintr-un întreg cromozom.

Această tehnică a fost inițial dezvoltată pentru evaluarea diferențelor dintre cromozomi ai
tumorii solide și a țesutului normal.

Tehnica CGH este directionata, in principal, spre detectarea anomaliilor genomice in

cancer. Aceasta ofera informatii despre localizarile genelor de cancer importante si poate fi
utila in diagnosticare, clasificare si prognosticarea cancerului. Aceasta tehnica poate fi , de
asemenea utilizata si la monitorizarea progresiei tumorii. Diferențierea dintre leziunile
metastatice și ușoare este, de asemenea, posibilă utilizând FISH odată ce anomaliile au fost
identificate de matricea CGH.
 2.Principiul metodei

Tehnica hibridizarii acizilor nucleici implica izolarea ADN-ului de la cele doua surse
pentru a fi comparat, cel mai frecvent o sursa de testare si de referinta, etichetarea
independenta a fiecarei probe de ADN cu flurofori(molecule fluorescente) de diferite culori (
de obicei rosu si verde), denaturarea ADN-ului care este monocatenar, hibridizarea celor doua
probe rezultate intr-un raport 1 : 1 la o raspandire normala metafazica a cromozomilor la care
probele de ADN e vor lega la locul de origine.

Folosind un microscop fluorescent si un software de calculator semnalele fluorescente

sunt comparate de-a lungul lungimii fiecarui cromozom pentru identificarea diferentelor
cromozomiale dintre cele doua surse.

O intensitate mai mare a culorii probei de testare într-o regiune specifică a unui cromozom
indică câștigul de material din acea regiune în proba corespunzătoare, în timp ce o intensitate
mai mare a culorii eșantionului de referință indică pierderea materialului din proba de testare
în aceasat regiune.

O culoare neutră (galben atunci când etichetele cu fluorofor sunt roșii și verzi) nu indică
nicio diferență între cele două eșantioane din acea locație.

3.Materiale necesare

a) Manusi

b) Halat

c) Lama de bisturiu

d) Proba

e) Un amestec al unui solvent organic

f) Pipeta

g) Vortex

h) Centrifuga

i) Micropipeta
j) Microarray Scanner

k) Sonde

4.Etapele principale ale tehnicii

a) Izolarea ADN-ului din țesutul de testare și țesutul de referință

b) Etichetarea reactiei

c) Hibridizarea

d)Indepartarea nucleotidelor neincorporate

e) Spalarea si scanarea.
 5. Bibliografie

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4354656/

http://www.scritub.com/biologie/ACIZI-NUCLEICI-STRUCTURA-SI-FU932311112.php

http://www.creeaza.com/referate/biologie/PRINCIPIILE-TEHNICILOR-DE-CLON668.php

https://www.nature.com/scitable/topicpage/microarray-based-comparative-genomic-
hybridization-acgh-45432