Observator Cultural Întrevederi cu Mircea Eliade | Observator Cultural https://www.observatorcultural.ro/articol/intrevederi-cu-mircea-eliade-2...

- Observator Cultural - https://www.observatorcultural.ro -

Întrevederi cu Mircea Eliade

Posted By Mac Linscott Ricketts On octombrie 14, 2022 @ 10:29 am In | 1 Comment

[1]

Cină, 5 martie 1984

1 of 14 3/11/2024, 7:04 PM
Observator Cultural Întrevederi cu Mircea Eliade | Observator Cultural https://www.observatorcultural.ro/articol/intrevederi-cu-mircea-eliade-2...

O întîlnesc pe Adriana Berger. Tatăl ei a fost bogat (o mai fi încă?) și un fel de playboy. A stat în
închisoare unsprezece ani, între 1959 și 1970. Ea și mama ei au plecat în Israel în 1970. Și-a
întîlnit tatăl acolo, în 1972, dar nu i-a plăcut de el, deși a încercat totuși să fie drăguță. A plecat
mai apoi în Canada. În 1980, i-a scris, de la Paris, ca să-i ceară bani și a primit răspuns abia
după un an. I-a scris de Crăciun (în 1982 sau 1983?) și n-a primit nici un răspuns. Atît el, cît și
mama ei au 64 de ani. Cu mama păstrează o legătură strînsă; e unicul copil.

Eliade a adus vorba despre chestiunea colecționării de timbre. A devenit interesat de ele prin
1962-1963, cînd era deprimat din cauza artritei (cred). A descoperit că timbrele îi luau mintea de
la necazuri. Îi plac timbrele asiatice frumoase, colorate. Nu-i pasă de valoarea lor. Depresia a
durat vreo trei luni, dar a continuat și după aceea să fie interesat de timbre.

Discuție despre „dușmanii din Israel“. Adriana a găsit o scrisoare de la Burton Feldman[1] [2]
care-l avertiza în privința lor (cred). A fost surprinsă să descopere că Th. Lavi e aceeași persoană
cu Theodor Löwenstein. (Feldman folosea acest nume.)

Eliade ne-a vorbit despre problemele cu cartea lui Sebastian din 1934[2] [3]. Nae Ionescu
crezuse că a pierdut favorurile regelui Carol II din cauza amantei sale evreice. A scris, cu mare
întîrziere, infama prefață. Sebastian i-a arătat manuscrisul lui Eliade, iar acesta a considerat că ar
trebui s-o refuze, dar Sebastian a spus că nu poate. După ce a fost publicată, Eliade și-a scris
articolul și a fost atacat din amîndouă părțile – așa cum a fost și Sebastian. Gheorghe
Racoveanu, el și Nae Ionescu erau foarte apropiați. Racoveanu a crezut că îl atacă pe Nae și a
scris împotrivă-i. (A explicat ce gîndeau extremiștii de dreapta și de stînga despre Sebastian și de
ce îl acuzau, dar n-am prea înțeles.)

Eliade spune că le-a sugerat editorilor din Paris să publice De două mii de ani, însă aceștia nu
voiau o singură carte de la un autor.

(În birou, mai devreme, a pomenit din nou despre articolele pretins antisemite pe care se
presupune că le-ar fi scris.)

Adriana a copt pentru mine o pîine mare, rotundă și a adus sare – la cererea lui Eliade, se pare –
pentru a mă întîmpina într-un mod ceremonial (ca peste tot în Europa).

Eliade face tratamente cu aur, iar după aceea se simte rău (rinichii etc.). Christinel tocmai a avut
cea de-a doua operație de hernie. Se simte bine. Speră că va fi externată în data de 9 (sau 10).

Adriana a realizat deja mult: aranjarea și catalogarea corespondenței „maestrului“. Va fi găzduită

în Special Collections ale Bibliotecii Regenstein. Eliade spune că, de cînd a venit ea, nu a putut
face nimic creativ. (Dar citește articole pentru The Encyclopedia of Religion.) A scris autobiografia
pînă la căsătoria lui, în anul 1950, însă Christinel n-a putut încă s-o dactilografieze din cauza

2 of 14 3/11/2024, 7:04 PM
Observator Cultural Întrevederi cu Mircea Eliade | Observator Cultural https://www.observatorcultural.ro/articol/intrevederi-cu-mircea-eliade-2...

herniei.

La umbra unui crin a fost montată ca piesă de teatru în Franța.

6 martie 1984

Cînd l-am întîlnit pe Mircea Eliade, pe la 12.30 (merge la birou, zilnic, în jurul orei 12), era foarte
supărat, așa cum nu-l văzusem niciodată. E exasperat de Adriana. Nu se aștepta să facă atît de
mult, să „perturbe“ atîtea lucruri. Pînă a venit ea, avansa bine cu autobiografia. După aceea n-a
mai putut face nimic. Nu poate găsi nimic acum după ce a rearanjat totul. De asemenea, îi tot
cere sfatul despre ce să facă cu una sau cu alta. A dus lucruri la Biblioteca Regenstein prea
devreme (așa cred că a spus). Atunci cînd va fi gata să lase apartamentul și biroul se vor putea
duce, dar acum nu poate lucra. Și-a cam pierdut speranța că va scrie cele trei capitole plănuite
pentru Istoria credinţelor şi ideilor religioase[3] [4]. Dar nici nu le-a repartizat încă altora. E
foarte deprimat din cauza asta. Nu se „simte bine“, un fel de „cădere nervoasă“. Spune că
Adriana trebuie să plece la sfîrșitul lunii. (O plătește cu 880 de dolari pe lună și s-au înțeles
pentru trei luni.) Nu pare să o vrea în timpul șederii lui la Paris și nu plănuiește să se folosească
de ajutorul ei acolo, la vară, după cum crede ea.

Constantin Noica. L-a întîlnit la Paris vara trecută. E sănătos tun. Fosta lui soție și copiii trăiesc în
Anglia. Au divorțat prin 1954-1955. Ea s-a întors în patria ei și s-a recăsătorit. S-a recăsătorit și
el.

Adrian Marino. Vine și pleacă în deplină libertate. Arestarea și închiderea lui s-au petrecut la
începutul regimului comunist.

Sora Corina. Acum poate să plece din România în fiecare an. Într-o recentă convorbire telefonică
i-a spus că a primit traducerea bulgară a uneia dintre cărțile lui. (Care?) De asemenea, o nouă
traducere maghiară.

Larry Sullivan[4] [5] va fi numit la Chicago, iar Kitagawa[5] [6] se retrage anul acesta.

3 of 14 3/11/2024, 7:04 PM
Observator Cultural Întrevederi cu Mircea Eliade | Observator Cultural https://www.observatorcultural.ro/articol/intrevederi-cu-mircea-eliade-2...

Cînd l-am pomenit pe Sergiu Al-George, a fost de acord că era un om bun. „Dar a căutat-o pe
Maitreyi…“

Eliade n-a spus nimic cu privire la povestea Adrianei despre Maitreyi, deși avea o bună ocazie de-
a o face.

Jurnalul va fi microfilmat de către bibliotecă. (Dar cînd?) E ideea lui Eliade. Va fi accesibil după ce
el și Christinel „nu vor mai fi aici“ (în viață). „Nimic secret“, doar că a publicat tot ceea ce crede
că merită publicat.

Eliade face săptămînal tratamente cu aur. De curînd au fost reduse: o dată la două săptămîni. Are
puține dureri, cu excepția încheieturilor. (În cea mai mare parte a timpului le ține înfășurate în
„bandaje“ speciale, la fel ca anul trecut.)

Mi-a arătat biblioteca de acasă. Multe rafturi cuprinzînd doar cărțile lui și cele despre el, în multe
limbi. Spunea că intenționează să aducă un bibliograf de la Biblioteca Regenstein pentru a
cataloga toate edițiile.

Rutina zilnică. Ia micul dejun pe la ora 9: fructe, cereale, cafea (o ceașcă mică, singura din zi).
Nu ia prînzul. Merge la birou pe la ora 12. Pe la 5 mănâncă brînză de vacă ș.a. Principala masă a
zilei e la ora 9 seara, dar nu mănîncă mult. Bea un pahar de alcool (împreună cu soția). Citește
pînă tîrziu. La miezul nopții, o mică gustare.

[Întrebări pregătite în prealabil]

În revista Vremea din 1938, în lunile mai și iunie, ați scris o serie de opt articole destul
de lungi despre „politica curentă“ din Orientul Îndepărtat. Sînt foarte diferite de
celelalte articole ale dumneavoastră. Ce v-a determinat să le scrieți?
Tocmai începusem să primesc Pacific Affairs și, de asemenea, Asiatica (de la Tucci), iar dat fiind
că alții n-aveau acces la ele, am vrut să comunic acele chestiuni publicului.

În fragmentul din Gaudeamus[6] [7] care a fost publicat – „Furtună la schit“[7] [8] –
există o conversație cu „prietenul nou“, care lipsește din textul integral al romanului.
De ce?

4 of 14 3/11/2024, 7:04 PM
Observator Cultural Întrevederi cu Mircea Eliade | Observator Cultural https://www.observatorcultural.ro/articol/intrevederi-cu-mircea-eliade-2...

Nu-și mai amintește de această bucată.

Cît de apropiate sînt ideile religioase exprimate acolo de cele pe care le profesați
astăzi?
[Întrebare raturată.]

Despre Romanul adolescentului miop[8] [9]. Există două versiuni ale relatării despre
lectura unei cărți a lui Ionel Teodoreanu[9] [10]: una în manuscrisul dactilografiat al
Romanului adolescentului miop și alta, datînd din 1922-1923, în România literară din
1982 (publicată de Noica)[10] [11]. Aceasta din urmă reprezintă o versiune anterioară
[celei din textul integral al romanului]? De asemenea, se face aici referire la un roman
intitulat Romanul unui om sucit. Un capitol al lui, publicat în anul 1925 în revista
Vlăstarul, se intitulează „Scrisoare din tabără“[11] [12] și e dedicat taberei cercetășești
de lîngă Sibiu. Ce vă amintiți despre acest roman? Ce legătură există între el și
Romanul adolescentului miop?
Nu-și mai amintește că intenționase odată să-l intituleze Romanul unui om sucit.

În liceu ați trecut printr-un stadiu „pozitivist“, cînd erați pasionat de științe și vă
gîndeați să deveniți naturalist?
Nu [în ceea ce privește „pozitivismul“]. A fost întotdeauna interesat de misterele și enigmele
naturii. Asemenea lui Goethe, după cum a descoperit mai tîrziu.

Ați abandonat această fază și v-ați îndreptat apoi spre ocultism și misterele antice
(avînd alchimia ca punte de legătură)?
L-au fascinat articolele lui Vittorio Macchioro. Steiner – știință – editor al operelor științifice ale lui
Goethe.

Ați respins teozofia pentru că simțeați că nu era autentică, în timp ce antropozofia era?
[Întrebare raturată.]

Care credeți că era izvorul dorințelor dumneavoastră „magice“ din perioada tîrzie a
adolescenței de a dobîndi un bun control de sine și puteri supraumane?
Nu – Nae Ionescu, logic, metafizic. Nu era interesat de ocult.

5 of 14 3/11/2024, 7:04 PM
Observator Cultural Întrevederi cu Mircea Eliade | Observator Cultural https://www.observatorcultural.ro/articol/intrevederi-cu-mircea-eliade-2...

Dorințele „magice“ – stăpînire de sine. Culminarea lor – în yoga, atunci cînd a descoperit-o. De
asemenea, mai înainte, omul Renașterii.

În teoriile dumneavoastră despre teatru, exprimate cu precădere în nuvelele recente,

ați fost influențat de vederile lui Haig Acterian? Sau de cele ale lui Eugen Ionescu?
Nu a fost influențat de nici unul dintre ei.

Pare puțin uimit de el însuși și de interesul său din ultima vreme pentru „teatru“.

Eugen Ionescu nu a comentat nimic despre aceasta. Poate că nu i-a citit ultimele nuvele. Speră
să nu se gîndească că Eliade încearcă să-i încalce teritoriul.

Haig Acterian a fost regizorul Iphigeniei[12] [13]. A fost arestat (ca student sau după
reprezentarea piesei?). După intrarea țării în război s-a numărat printre cei eliberați pentru a fi
încorporați în armată. A fost trimis pe front și a căzut prizonier. Nu se știe ce s-a întîmplat cu el.
După război circula un zvon cum că s-ar fi aflat în Rusia, vorbind rusește (tot prizonier). Revista
Mele i-a dedicat un număr special[13] [14].

În L’épreuve du labyrinthe spuneți că nu ați trecut prin vreo criză religioasă serioasă în
adolescență, așa cum se întîmpla cu mulți alții, pentru că tatăl dumneavoastră nu era
[o figură] atît de puternică etc. Și totuși, Romanul adolescentului miop și Gaudeamus
par să vă arate trecînd printr-o criză religioasă considerabilă. Nu credeți în Dumnezeu,
ci în Isus. Vă considerați creștin – în temeiul experienței –, dar nu aveți credință.
Credeți în Isus ca erou arhetipal. Pomeniți de numai cîteva experiențe mistice.
Nici o criză serioasă. Avea, desigur, întrebări. Dar nici o mare experiență religioasă, precum Nae
Ionescu.

Conversații cu Adriana Berger

Am mers cu ea la Colecții Speciale la Biblioteca Regenstein ca să văd ce face acolo. Am găsit

șaptesprezece cutii cu hîrtiile lui Eliade, inclusiv niște xerocopii după cărți și după jurnal. (Dar
întregul jurnal va fi microfilmat într-o zi.) Am văzut, de asemenea, originalul autobiografiei ș.a.

Într-o altă cameră, două mese pline cu dosarele corespondenței pe care a purtat-o cu străini.
Acestea sînt în curs de catalogare. Vreo cincizeci de dosare individuale și altele aranjate
cronologic.

6 of 14 3/11/2024, 7:04 PM
Observator Cultural Întrevederi cu Mircea Eliade | Observator Cultural https://www.observatorcultural.ro/articol/intrevederi-cu-mircea-eliade-2...

Despre Maitreyi. Și-a pierdut rațiunea. De curînd a sunat, din San Francisco, fratele ei. I-a cerut
lui Eliade să-i dea o declarație semnată cum că Maitreyi n-a avut relații intime cu el sau cu
Tagore, așa cum se subînțelege din roman. Spunea că soțul lui Maitreyi a murit din cauza lui
Eliade, iar acum cele două fiice ale ei nu se pot căsători din cauza stigmatului mamei! (De aici și
cererea de dezmințire.)[14] [15]

Adriana se așteaptă să meargă la Paris în vara aceasta și să lucreze cu materialele lui Eliade de
acolo.

Perspectivele ei de a-și găsi un post. A fost intervievată în New York City pentru trei slujbe. Una,
la Universitatea din Wisconsin, părea ideală: literatură comparată, mit și simbolism, teatru
japonez. Șase ani pentru titularizare, apartament etc. Mai apoi – la 1 februarie – i s-a spus că e
una dintre cele trei persoane care au fost luate în considerare. I-au spus că o vor suna peste
cîteva zile. Pînă acum nimic. Cei la care stă (Stern, în departamentul de literatură)[15] [16] i-au
spus că se poate ca postul să fi fost oferit altcuiva, dar încă nu a fost acceptat. Nu îndrăznește să
sune ea. Cît despre celelalte două oferte, n-a primit nici un semn.

Adriana a aflat din scrisori că, adesea, Eliade sprijină refugiați români necunoscuți care-i scriu,
cerîndu-i ajutor. (Le trimite bani.)

7 martie 1984 (miercuri)

Cea de-a treia zi a vizitei la Eliade.

Am petrecut dimineața la Biblioteca Regenstein, căutînd și xerocopiind articole din cărți. Am găsit
operele complete ale lui Papini, dar în franceză sau engleză nu prea mare lucru din ceea ce
aveam nevoie.

M-am alarmat că, la 12.30, nu l-am găsit pe Eliade în biroul său și nici nu răspundea la telefonul
de acasă. M-am dus la secția colecțiilor speciale din bibliotecă și am găsit-o pe Adriana, care mi-a
spus că Eliade i-a telefonat lui Christinel pe la ora 12 informînd-o că de-abia se trezise. M-a
însoțit pînă la biroul lui din Meadville Lombard Theological School și l-am găsit acolo. Tocmai
sosise. (Se dusese la băcănie pentru ouă și unt de arahide.) Înainte de a merge la culcare – și
după niscai băutură – a luat ceva pilulă de care se folosește foarte rar și a dormit nouă-zece ore
(mai mult?), pînă la 11 sau mai tîrziu. Christinel i-a spus că nu trebuia să ia medicamentul

7 of 14 3/11/2024, 7:04 PM
Observator Cultural Întrevederi cu Mircea Eliade | Observator Cultural https://www.observatorcultural.ro/articol/intrevederi-cu-mircea-eliade-2...

imediat după alcool.

Am cumpărat o felicitare pentru Christinel și l-am întrebat pe Eliade dacă pot merge cu el la
spital. A fost de părere că lui Christinel nu i-ar face plăcere să fie văzută în condiția aceea. (După
ce a plecat să o vadă, a sunat ea întrebînd unde era. Asta mi-a dat prilejul să stau puțin de vorbă
cu ea.)

Dimineața telefonasem la editura Universității și am aranjat să-l întîlnesc pe David Brent[16] [17]
la ora 3. Timp de un an editura a fost perturbată de demisia a patru redactori de vîrf și a altor
persoane. Spune că poziția editurii e următoarea: dacă e ceva despre Eliade, s-ar putea să fie
publicat de ei. Dar dacă e vorba de traduceri (ale cărților din anii ’30), ele trebuie citite de
experți. L-am propus pe Matei Călinescu. (Mai tîrziu, seara, la Adriana, ea mi i-a sugerat pe Maria
Manoliu-Manea și pe Constantin Eretescu. Spunea că, într-o scrisoare adresată ei, Călinescu a
făcut o remarcă negativă despre Imagination and Meaning[17] [18].)

Am cinat „acasă“ la Adriana, adică la familia unde stă cu chirie. Numai doamna Stern era acasă și
a luat masa cu noi. E o femeie agreabilă. A fost o plăcută cină „românească“: salată de roșii și
ceapă cu brînză, pui pané, piure de cartofi (fără sos), murături cu mărar, plăcintă cu cremă de
ciocolată. Am stat de vorbă toată seara, pînă la ora 22.15. (Sosisem la 18.45.)

Adriana e evreică (firește). Am întrebat pentru a fi sigur, dar nu a intrat în detalii. Scrie o carte
sau două despre Eliade. Vara trecută, ca să facă bani, a scris pentru o studentă o dizertație
despre literatura islamică. Aranjamentul l-a făcut Virgil Tănase. El scrisese cinci și se săturase!

La umbra unui crin vine de la ceva ce spusese Cioran, cînd se certase odată, în România. „N-ai
să-l ierți niciodată pe acel om? “ – l-a întrebat cineva. „Poate, la umbra unui crin în paradis“ – a
răspuns el. Ideea povestirii e reconcilierea post-mortem.

Am discutat puțin despre disertația ei. Adriana nu intenționa să spună că Eliade scrie folosindu-se
de alegorii și metafore într-o corespondență liniară, construite în mod deliberat și artificial. Dar,
într-un sens mai puțin specific, scrierile lui reprezintă mesaje „cabalistice“, secrete, codificate. A
citat mai multe cazuri în care un personaj dintr-o nuvelă spune că transmite sau revelează lucruri
pe care oamenii nu le înțeleg. A se compara cu Secretul doctorului Honigberger și Nopți la
Serampore, unde experiențe reale sînt „ficționalizate“, pentru că – după cum spune Eliade – altfel
oamenii nu le-ar crede.

La Paris, Adriana a prezentat o comunicare despre misticismul lui Eliade în fața unui mic grup de
intelectuali. Cu întreruperi pentru întrebări, a durat patru ore! A arătat mai întîi cum se dezvoltă
misticii. Au inițieri și „maeștri“ (Eliade l-a avut pe Nae Ionescu), se hrănesc din alte tradiții (Nae
Ionescu era cel mai mare expert în Kabbala, Eliade a mers în India etc.). Mai apoi se întorc la
propria lor tradiție și o îmbogățesc, pretind a fi tradiționaliști, dar în realitate sînt transformatori
revoluționari ai tradiției (cf. Eliade ca „ortodox“) ș.a.m.d.

8 of 14 3/11/2024, 7:04 PM
Observator Cultural Întrevederi cu Mircea Eliade | Observator Cultural https://www.observatorcultural.ro/articol/intrevederi-cu-mircea-eliade-2...

Am discutat și despre vederile lui Sergiu Al-George. I-am spus că nu sînt de acord în mai multe
privințe cu interpretările sale. Mai întîi, aceea că ideea principală sau climaxul Nopții de Sînziene
e atunci cînd Ștefan primește „revelația“ care face ca „coincidențele“ să capete sens[18] [19]. Am
susținut că Al-George face o interpretare non-transcendentă, în timp ce eu consider că punctul
culminant al romanului e în ultimele lui pagini. Adriana e de acord cu Al-George. Totuși, nu sînt
sigur că părerile noastre sînt divergente. (Oare l-am înțeles eu cu adevărat pe Al-George?) E de
acord că greșise în ceea ce privește dicotomia sacru-profan.

Mi-a povestit cum Handoca a încercat să profite de ea. Doru[19] [20] are o prietenă care lucrează
la o firmă străină sau cam așa ceva. Oricum, are mulți dolari, iar Handoca voia ca Adriana să
cumpere din shop-uri niște lungi liste de lucruri. După un timp a refuzat. Era prea periculos.
(Fusese urmărită.) Are un unchi care e încă în București. Voiau, de asemenea, să le aducă din
Paris șosete și alte lucruri, precum și xerocopii. Adriana avea în geantă un exemplar al primei
ediții a romanului Huliganii, iar controlorii de la aeroport l-au găsit. A trebuit să i-l lase unchiului.

Discuții cu Eliade

Azi părea mai relaxat. (Ieri îi spusese Adrianei că se simte rău, că fiecare mișcare pe care o face
îl doare.) A repetat că speră ca Adriana să plece la sfîrșitul lunii. A mai spus că, după ziua sa de
naștere – vineri –, va trebui să „înceapă munca“ din nou cu sîrg.

A scris autobiografia pînă la 1950, dar nu în formă finală; trebuie s-o revadă. Spunea că nu a
făcut xerocopii. (Și totuși, într-un dosar, am văzut trei capitole în cîte trei exemplare!) Cel de-al
doilea volum va ajunge pînă în anul 1957 (cînd a venit în SUA). I-am sugerat să-l ducă pînă la
1959, cînd începe jurnalul publicat în engleză.

L-am întrebat despre sensul termenului „literatură“ ca un fel negativ de a scrie (în prima
tinerețe). A spus că era asemenea lui Papini și altora, care respingeau proza sentimentală
„inautentică“. „Filozofia“ tinerei generații nu avea un nume. Criticii literari i-au spus „trăirism“.
Cuvîntul ei cheie era „autenticitatea“. Și „experiența“ (pentru sine însuși).

Eliade a scris jurnalul ca o „arhivă personală“, nu pentru a fi publicat. „Sînt un mare admirator al
jurnalelor – Graham Green, Ernest Jünger ș.a –, dar nu al celor de tip sentimental.“

S-ar putea ca manuscrisele dumneavoastră, inclusiv jurnalul, să mai existe în

România?
Spune că i-a încredințat manuscrisele lui Herescu. Mai apoi a plecat și el din țară. Și-a lăsat

9 of 14 3/11/2024, 7:04 PM
Observator Cultural Întrevederi cu Mircea Eliade | Observator Cultural https://www.observatorcultural.ro/articol/intrevederi-cu-mircea-eliade-2...

propriile manuscrise și, împreună cu ele, pe cele ale lui Eliade, unui prieten al cărui nume nu i l-a
comunicat. A murit tînăr (prin anii ’50), iar Eliade nu a reușit să afle cui i le încredințase.
(Împreună cu ele se afla și jurnalul generalului Nicolae Condiescu. Fusese secretarul lui Carol la
Paris, iar mai tîrziu, la București, bibliotecarul lui. Era foarte dezgustat de el ca rege.)

Seabury Press a dat faliment. Eliade mi-a arătat o scrisoare de la Norman Girardot[20] [21] care
îl informa despre asta. De asemenea, o scrisoare de la Westminster Press. Tales of the Sacred
and the Supernatural e disponibilă acum la prețul de 1,72 dolari exemplarul. Au mai rămas
2.500.

A trăit aproape toată viața la ultimul etaj (cu excepția Parisului). Nu-i place ca alții să-i umble pe
deasupra capului. Cînd l-am întrebat dacă are vreo legătură cu faptul că locuise în mansardă, a
părut să cadă pe gînduri. A spus: „Păi, s-ar putea!“.
În mansardă se ajungea pe o scară în formă de spirală. În sobă ardeau lemne. (Mica sobă din
perete deservea ambele camere.)

Adriana a repetat de ce Eliade nu s-a întîlnit cu Sebastian în anul 1942: pentru că venise într-o
misiune secretă și faptul de a vizita un evreu ar fi fost periculos pentru acesta.
Cineva (dramaturgul Alexandru Mirodan) a redactat un Dicționar neconvențional sau o
Enciclopedie în limba română, în Israel. Se referă acolo și la ruperea relațiilor dintre Eliade și
Sebastian[21] [22]. Autorul i-a scris lui Eliade pentru a-i solicita să contribuie cu o explicație.
Eliade i-a cerut sfatul Adrianei. Ea i-a spus să-i răspundă că va explica acest lucru în
autobiografie. (Enciclopedia nu e o carte bună, zice ea. Trebuia scrisă în ebraică, nu în română.)

În Israel, ea s-a integrat între vorbitorii de ebraică, nu între români.

Didica a făcut, de curînd, o călătorie în Israel.

Eliade vrea articolele din ciclul „Jurnal de vacanță 1937“[22] [23]. Acestea au fost scrise pentru a
fi publicate.
Restul jurnalului i l-a încredințat lui Herescu. De asemenea, și alte manuscrise. La rîndul lui, cînd
a plecat din țară, Herescu a lăsat la cineva hîrtiile lui Eliade, împreună cu propriile-i manuscrise.
Nu i-a spus niciodată la cine, iar acum e mort.

10 of 14 3/11/2024, 7:04 PM
Observator Cultural Întrevederi cu Mircea Eliade | Observator Cultural https://www.observatorcultural.ro/articol/intrevederi-cu-mircea-eliade-2...

Cineva în Franța a adaptat pentru teatru Uniforme de general[23] [24]. Piesa va fi jucată în
curînd.

A doamnă care predă la Cluj a scris ziarului Micro magazin pentru a relata un episod legat de
faptul că vorbise despre Eliade la ora de literatură franceză. A fost ridicată ca să fie interogată.
(Profesorul de la Iași.)[24] [25] Vezi revista Lupta din martie 1984[25] [26].

Numărul dedicat lui Haig Acterian de către revista Mele. A fost arestat după revolta Mișcării
Legionare din ianuarie 1941. Urma să regizeze Iphigenia. Închis, eliberat pentru a merge pe
front, luat prizonier, dispărut…

Editare și traducere de

Liviu Bordaș

[1] [27] Burton Edward Feldman (1926-2003) și-a trecut doctoratul în literatură engleză în 1965,
la Universitatea din Chicago. În timpul anilor petrecuți acolo a urmat și cursurile lui Eliade și s-a
apropiat mult de el. Apoi a predat literatura engleză la Universitatea din Denver pînă în anul
1998.

[2] [28] M. Sebastian, De două mii de ani, Editura Naţională Ciornei, București, 1934; reeditată
de Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, București, 1946.

[3] [29] Ultimul volum – III (B) sau IV – care nu a mai fost finalizat.

[4] [30] Lawrence E. Sullivan (b. 1949) și-a făcut doctoratul în istoria religiilor La Universitatea
din Chicago, sub îndrumarea lui Eliade.

[5] [31] Joseph Mitsuo Kitagawa (1915-1992), savant nipono-american, profesor la Universitatea
din Chicago din 1951 până în 1984 și decan al Divinity School din 1970 pînă în 1980.

[6] [32] Romanul va fi publicat, integral, abia în anul 1986, în Revista de istorie şi teorie literară,
dar Ricketts primise de la Mircea Handoca dactilograma pregătită pentru publicare.

[7] [33] „Furtună la schit“ (fragment din romanul Gaudeamus… juvenes, partea I, cap. 12), Viaţa
literară (București), nr. 79, 24 martie 1928, p. 3.

[8] [34] Romanul va fi publicat, integral, abia în anul 1988, ca supliment al revistei

11 of 14 3/11/2024, 7:04 PM
Observator Cultural Întrevederi cu Mircea Eliade | Observator Cultural https://www.observatorcultural.ro/articol/intrevederi-cu-mircea-eliade-2...

Manuscriptum, dar, la fel ca în cazul celuilalt roman, Ricketts avea o versiune dactilografiată a
textului, transmisă de Handoca.

[9] [35] I. Teodoreanu, Ulița copilăriei, Cultura Națională, București, 1923.

[10] [36] M. Eliade, „Din caietul Mon journal d’école (1922-1923)“, România literară (București),
nr. 10, 4 martie 1982, p. 19.

[11] [37] M. Eliade, „Scrisoare din tabără“ (fragment din Romanul unui om sucit), Vlăstarul
(București), nr. 4-5, decembrie 1925, pp. 13-18.

[12] [38] Piesă scrisă în 1939 și pusă în scenă în februarie 1941, în regia lui Ion Șahighian
(1897-1965), la Teatrul Național din București. Acterian, directorul teatrului, fusese arestat în
ianuarie. În anul 1943 a fost trimis pe frontul din răsărit.

[13] [39] Revistă editată de Ștefan Baciu (1918-1993), în Hawaii, începînd din anul 1965.
Numărul dedicat lui Acterian (nr. 55, octombrie 1981) începe cu o scrisoare către editor semnată
de Eliade.

[14] [40] E vorba, de fapt, despre cele două fiice ale fratelui lui Maitreyi (aflat atunci în vizită la
Los Angeles). M. Eliade, Jurnal, vol. II, ed. de M. Handoca, Humanitas, București, 1993, pp.
448-449 (29 februarie 1984).

[15] [41] Richard G. Stern (1928-2013), profesor de literatură engleză la Universitatea din
Chicago și prieten al lui Eliade.

[16] [42] T. David Brent (n. 1948), redactor la University of Chicago Press, după un doctorat
(1977) cu Paul Ricoeur. Îl considera pe Eliade drept mentor.

[17] [43] Norman J. Girardot, Mac Linscott Ricketts (editori), Imagination and Meaning. The
Scholarly and Literary Worlds of Mircea Eliade, Seabury Press, New York, 1982.

[18] [44] S. Al-George, „Temps, histoire et destin“, în Mircea Eliade, cahier dirigé par Constantin
Tacou, avec la collaboration de Georges Banu et Guy Chalvon-Demersay, Editions de L’Herne,
Paris, 1978, pp. 341-346.

[19] [45] Theodor Handoca (n. 1955), fiul mai mare al lui Mircea Handoca, medic stomatolog și
traducător în limba română al cărții lui Maitreyi, It does not die.

[20] [46] Norman J. Girardot (n. 1943) a studiat istoria religiilor cu Eliade la Universitatea din
Chicago. În acel moment era profesor și decan al departamentului de studii religioase la Lehigh
University.

12 of 14 3/11/2024, 7:04 PM
Observator Cultural Întrevederi cu Mircea Eliade | Observator Cultural https://www.observatorcultural.ro/articol/intrevederi-cu-mircea-eliade-2...

[21] [47] „Amiciție II. Eliade-Sebastian“, în Al. Mirodan, Dicţionar neconvenţional al scriitorilor
evrei de limbă română, vol. I, Minimum, Tel Aviv, 1986, p. 43. Textul se întemeiază pe
materialele publicate în 1972 de Th. Lavi în revista Toladot.

[22] [48] Cinci articole intitulate „Carnet de vacanță“ și publicate în revistele Vremea (august-
octombrie 1937) și Universul literar (iulie-august 1939).

[23] [49] M. Eliade, „Uniforme de general“, Ethos (Paris), nr. 1, 1973, pp. 26-59. Inclusă în
volumul În curte la Dionis, Caietele inorogului, Paris-Madrid, 1977. Reluată în antologia În curte
la Dionis, Cartea Românească, București, 1981.

[24] [50] Romain Réchou (1959-2011), lector francez la Universitatea din Iași, cu care erau în
legătură tinerii intelectuali din grupul revistei Dialog. În primăvara anului 1983, avusese loc așa-
zisa „afacere Dialog“: materialele trimise în Occident de către Dan Petrescu și Tereza Culianu-
Petrescu, prin intermediul lui Réchou, au fost confiscate la aeroport, iar ulterior membrii grupului
au fost arestați și anchetați.

[25] [51] Fragmente din scrisoarea Doinei Cornea (1929-2018) către rectorul Universității din
Cluj, transmisă de Radio Europa Liberă, „«Tăcerea este o acceptare vinovată». Scrisoarea unui
cărturar din țară“, Lupta/Le combat (St. Cloud), nr. 11, 22 februarie 1984, pp. 1, 6.

Article printed from Observator Cultural: https://www.observatorcultural.ro

URL to article: https://www.observatorcultural.ro/articol/intrevederi-cu-mircea-

eliade-2/

URLs in this post:

[1] Image: https://www.observatorcultural.ro/wp-content/uploads/2022/10/MLR-

interviu-3-mss-1.png
[2] [1]: #_edn1
[3] [2]: #_edn2
[4] [3]: #_edn3
[5] [4]: #_edn4
[6] [5]: #_edn5
[7] [6]: #_edn6
[8] [7]: #_edn7
[9] [8]: #_edn8
[10] [9]: #_edn9
[11] [10]: #_edn10
[12] [11]: #_edn11

13 of 14 3/11/2024, 7:04 PM
Observator Cultural Întrevederi cu Mircea Eliade | Observator Cultural https://www.observatorcultural.ro/articol/intrevederi-cu-mircea-eliade-2...

[13] [12]: #_edn12

[14] [13]: #_edn13
[15] [14]: #_edn14
[16] [15]: #_edn15
[17] [16]: #_edn16
[18] [17]: #_edn17
[19] [18]: #_edn18
[20] [19]: #_edn19
[21] [20]: #_edn20
[22] [21]: #_edn21
[23] [22]: #_edn22
[24] [23]: #_edn23
[25] [24]: #_edn24
[26] [25]: #_edn25
[27] [1]: #_ednref1
[28] [2]: #_ednref2
[29] [3]: #_ednref3
[30] [4]: #_ednref4
[31] [5]: #_ednref5
[32] [6]: #_ednref6
[33] [7]: #_ednref7
[34] [8]: #_ednref8
[35] [9]: #_ednref9
[36] [10]: #_ednref10
[37] [11]: #_ednref11
[38] [12]: #_ednref12
[39] [13]: #_ednref13
[40] [14]: #_ednref14
[41] [15]: #_ednref15
[42] [16]: #_ednref16
[43] [17]: #_ednref17
[44] [18]: #_ednref18
[45] [19]: #_ednref19
[46] [20]: #_ednref20
[47] [21]: #_ednref21
[48] [22]: #_ednref22
[49] [23]: #_ednref23
[50] [24]: #_ednref24
[51] [25]: #_ednref25

Copyright © 2015 Observator Cultural. All rights reserved.

14 of 14 3/11/2024, 7:04 PM