Evaluarea rezultatelor şi eficienţa M.R.U.

Evaluarea rezultatelor MRU determină efectele activităţilor de resurse

umane şi analizează performanţele angajaţilor, prezenţa la programul de muncă,
stabilitatea personalului şi atitudinea acestuia.
Evaluarea rezultatelor MRU estimează:
 costurile activităţilor de resurse umane şi măsura în care aceste costuri
au scăzut sau au crescut (de exemplu costuri legate de recrutare sau
salarizare)
 utilitatea activităţilor de resurse umane (analizând de exemplu care sunt
câştigurile rezultate dintr-un program de instruire sau cu cât creşte
performanţa angajaţilor ca urmare a suplimentării salariilor)
Chiar dacă are în vedere în primul rând aspectele „umane” ale firmei,
MRU afectează direct profiturile firmei astfel:
 reduce cheltuielile prilejuite de orele suplimentare inutile, prin creşterea
productivităţii pe parcursul orelor de lucru normale;
 reduce absenteismul şi plata pentru timpul nelucrat;
 elimină pierderi de timp şi efort prin proiectarea corectă a posturilor;
 reduce cheltuielile legate de accidentele de muncă;
 reduce fluctuaţia de personal şi deci şi costurile legate de găsirea de
înlocuitori pentru cei plecaţi.
Resursa umană şi folosirea ei optimă poate fi măsurată şi apreciată cu
ajutorul unor indicatori sintetici, respectiv a unor corelaţii, care pot fi globale sau
specifice.
Ca indicatori sintetici de apreciere a eficienţei utilizării resurselor umane,
amintim:

a) productivitatea muncii: a1) productivitatea valorică: (lei/angajat)

unde :VP = valoarea producţiei (sau cifra de

afaceri - CA)
Nma = număr mediu de angajaţi
 a2) productivitatea fizică: (buc/angajat)

unde : QF = producţia fizică (buc, tone, m, etc.)

b) Cheltuieli salariale la 1000 lei producţie

unde: = cheltuieli salariale la 1000 lei producţie

CHS = cheltuieli de natură salarială, adică veniturile lunare brute ale
angajaţilor
VP = valoarea producţiei sau cifra de afaceri (CA)
c) Costuri salariale totale la 1000 lei producţie

unde : = costuri salariale totale: venituri lunare brute ale angajaţilor la care
se adaugă contribuţii, taxe, impozite de natură salarială suportate
de angajator (firmă)
Corelaţiile globale ce exprimă eficienţa MRU pornesc de la trei indicatori:
 de efort: - numărul de angajaţi (N)
 de efect: - producţia valorică sau cifra de afaceri (P)
 de eficienţă: - productivitatea muncii (W)
Combinarea elementelor de efort economic (N), cu cele de efect economic
(P), în condiţii de eficienţă exprimată de productivitatea muncii (W) şi finalizate
prin rezultate în care profitul să fie maxim, trebuie să situeze firma pe
coordonata:
P (max) cu N (min) şi W (max)
Pentru evidenţierea corelaţiilor globale ce exprimă eficienţa MRU, cei trei
indicatori îi privim sub forma de indici care arată modificările de la un an la altul
(în sensul creşterii sau scăderii) a producţiei, numărului de angajaţi şi
productivităţii muncii:
 indicatorul de efect - producţia (fizică sau valorică) sau cifra de afaceri pe
care o privim sub formă de indice:
unde : = indicele modificării producţiei de la anul anterior la anul curent
= producţia în anul curent
= producţia în anul anterior
 indicatorul de efort: - număr de angajaţi pe care îl privim sub formă de
indice

unde: =indicele modificării numărului de angajaţi de la perioada de bază la

cea de plan
=număr de angajaţi în anul curent
=număr de angajaţi în anul anterior
 indicatorul de eficienţă:productivitatea muncii pe care o privim sub formă
de indice

unde: =indicele modificării productivităţii muncii de la perioada de bază la

cea de plan
=productivitatea muncii în anul curent
=productivitatea muncii în anul anterior

; cei trei indici amintiţi pot să fie mai mari, mai mici sau egali cu

100%
Între cei trei indici se pot stabili mai multe corelaţii, teoretic pot fi 27, dar
din punct de vedere economic doar 13 corelaţii au sens (Tab. 1.2).
Cea mai favorabilă corelaţie (corelaţie de rangul 1) este cea în care pentru

IN < 100% (adică în perioada planificată scade numărul de angajaţi) avem I P

>100% (creşte producţia) şi IW>100% (creşte productivitatea muncii ).
 Corelaţia staţionară,fără influenţă (corelaţie de rang 7) este cea în care
pentru IN=100% (în perioada planificată avem acelaşi număr de angajaţi ca şi în
perioada de bază), avem IP=100% (producţia nu se modifică faţă de perioada de
bază) şi IW=100% (productivitatea muncii nu se modifică faţă de perioada de
bază).
Corelaţia cea mai nefavorabilă (corelaţia de rang. 13) duce la creşterea
cheltuielilor salariale în totalul costurilor. Pentru I N>100% (creşte numărul de
angajaţi în perioada planificată), avem IP<100% (producţia scade faţă de
perioada de bază) şi Iw<100% (scade şi productivitatea muncii faţă de perioada
de bază).
Tab. 1.2. Tabel de corelaţie N, P, W
Nr. Indici de Influenţe pentru RANG
crt. EFORT EFECT EFICIENŢĂ P W
( ) (IP) (IW)
1. < IP<100 Iw<100 NEG. NEG. 11
100
2. < IP<100 Iw=100 NEG. - 9
100
3. < IP<100 Iw>100 NEG. POZ. 6
100
4. < IP=100 Iw>100 - POZ. 4
100
5. < IP>100 Iw>100 POZ. POZ. 1
100
6. = IP<100 Iw<100 NEG. NEG. 12
100
7. = IP=100 Iw=100 - - 7
100
8. = IP>100 Iw>100 POZ. POZ. 2
100
 9. > IP<100 Iw<100 NEG. NEG. 13
100
10. > IP=100 Iw<100 - NEG. 10
100
11. > IP>100 Iw<100 POZ. NEG. 8
100
12. > IP>100 Iw=100 POZ. - 5
100
13. > IP>100 Iw>100 POZ. POZ. 3
100

Corelaţiile specifice cu ajutorul cărora se analizează eficienţa MRU se

exprimă tot sub formă de indici, comparaţia făcându-se în timp, pornind de la
nivelul anului de bază până la cel de plan:
1) Corelaţia între productivitatea muncii şi salariul mediu

unde: =productivitatea în anul curent

=productivitatea în anul anterior

unde: =salariul mediu în anul curent

=salariul mediu în anul anterior

Pot să apară trei situaţii:
a) Iw> ISm –corelaţie pozitivă, favorabilă; această inegalitate trebuie privită
ca tendinţă; pentru perioade scurte, când avem indexări de
salarii, inegalitatea se poate inversa.
b) Iw = ISm –corelaţie fără influenţă
c) Iw <ISm –corelaţie cu influenţă negativă, ea conducând la majorarea
ponderii cheltuielilor salariale în costurile de producţie.
2) Corelaţia între valoarea producţiei (sau cifra de afaceri) şi fondul de salarii
 unde : =valoarea producţiei în anul curent

=valoarea producţiei în anul anterior

unde: =fond de salarii în anul curent

=fond de salarii în anul anterior

a) Ivp > IFS - corelaţia favorabilă, indicele valorii producţiei devansează
indicele fondului de salarii
b) IVP = IFS – corelaţia fără influenţă
c) IVP < IFS – corelaţia nefavorabilă, valoarea producţiei este inferioară
fondului de salarii
3) Corelaţia între valoarea producţiei şi numărul de angajaţi

unde: =număr de angajaţi în anul curent

=număr de angajaţi în anul anterior

a) IVP > IN – corelaţia favorabilă; pentru ca în timp să asigurăm sporirea
productivităţii muncii, este nevoie ca ,,producţia” să
devanseze ,,numărul de angajaţi”
b) IVP = IN – corelaţia fără influenţă
c) IVP < IN – corelaţia nefavorabilă, scade producţia pe angajat
4) Corelaţia între fondul de salarii şi numărul de angajaţi
a) IFS > IN - corelaţia favorabilă, creşte salariul mediu
b) IFS = IN – corelaţia fără influenţă
c) IFS < IN – corelaţia nefavorabilă, scade salariul mediu.
5) Din corelaţiile precedente se poate desprinde o corelaţie suplimentară, aceea
dintre producţie, fond de salarii şi numărul de angajaţi
Situaţia favorabilă pentru firmă este:
IVP > IFS > IN ; valoarea producţiei creşte într-o pondere mai mare decât fondul
de
salarii, acesta la rândul lui crescând mai mult decât numărul de
angajaţi
6) Corelaţia între productivitatea muncii, înzestrarea tehnică a muncii şi eficienţa
folosirii capitalului fix

(lei prod. valorică / angajat)

(lei capital fix / angajat) unde: Z =înzestrarea tehnică a muncii

=capital fix
N =număr de angajaţi

(lei prod. valorica / 1 leu cap. fix), unde : e = eficienţa folosirii

capitalului fix

În dinamică trebuie să asistăm la creşterea productivităţii muncii, deci I w >

100% . Dar aceasta în condiţiile în care eficienţa folosirii capitalului fix adică I e,
trebuie să devanseze indicele înzestrării tehnice a muncii, Iz.
Deci, pentru Iw> 100% , trebuie ca Ie > Iz .