CERINŢA NR. 1.

Descrieti în 3 pagini A4, la alegere, două domenii de competenţă specifice

planificării şi dezvoltării carierei.

Cariera este o succesiune de profesiuni, îndeletniciri, poziţii, activităţi, experienţe şi roluri

practicate de individ de-alungul vieţii sale profesionale concomitent cu interpretarea lor
subiectivă soldată cu traiectorii profesionale distincte.
Educaţia elevilor în vederea alegerii carierei se referă la acele acţiuni permanente de dirijare a
procesului de formare a personalităţii fiecărui elev în parte, în direcţia realizării unei concordanţe
între: ceea ce vrea elevul (preferinţe, aspiraţii, dorinţe), ceea ce poate (cunoştinţe, abilităţi şi
capacităţi de care dispune), ceea ce trebuie să facă (oferta de muncă şi cerinţele vieţii sociale).
Astfel, primul pas în procesul de planificare a carierei îl constituie AUTOCUNOAŞTEREA.
Aceasta se referă la explorarea şi structurarea informaţiilor despre propria persoana în vederea
conturării concepţiei de sine a individului. Conceptul de sine stă la baza luării deciziilor de
carieră, el fiind criteriul principal de analiză a opţiunii care corespunde cel mai bine aşteptărilor
elevului.
Informaţiile despre sine cele mai relevante pentru planificarea carierei sunt: interesele, valorile,
aptitudinile şi caracteristicile de personalitate. Interesele cuprind preferinţele cristalizate ale unei
persoane pentru anumite domenii de cunoaştere sau de activitate; aceste preferinţe favorizează
alegerea ocupaţiilor în care interesele respective pot fi valorificate. Interesele sunt determinate, în
acelaşi timp, de factori genetici (potenţialul aptitudinal) şi oportunităţile de învăţare (activităţile
şi jocurile în care sunt angrenaţi elevii). Cele două elemente furnizează experienţe pe bază cărora
elevul descoperă preferinţa pentru anumite activităţi. Pentru depistarea intereselor, sunt utilizate
frecvent inventarele şi chestionarele de interese, care au, de regulă, ataşate liste de activităţi şi
ocupaţii grupate în funcţie de interesele pe care le satisfac.
J. Holland, in 1979, creează celebrul său model hexagonal; acesta rămâne cea mai simplă şi mai
des utilizată modalitate de a identifica şi grupa tipurile de interese. Celebrul psiholog american
considera că oamenii manifestă interese diferite pentru lucrul cu oameni sau cu obiecte şi
preferinţe pentru lucrul cu idei sau fapte, în funcţie de tipul lor de personalitate: realist (orientat
spre activităţi care presupun manipularea obiectelor, maşinilor şi instrumentelor), investigativ
(manifestă preferinţă pentru cercetare şi investigare), artistic (orientat spre activităţile mai puţin
structurate, care presupun o rezolvare creativă şi oferă posibilitatea de autoexpresie), social
(manifestă preferinţe pentru activităţi care necesită relaţionare interpersonală), întreprinzător (cu
preferinţe pentru activităţi care presupun iniţiativă şi posibilitate de coordonare a activităţii
personale sau de grup) şi convenţional (orientat spre activităţi care necesită manipularea unor
date sau obiecte într-un cadru organizat şi definit).
În general, atunci când elevii iau decizii în legătură cu studiile pe care vor să le urmeze sau cu
profesiile pe care vor să le practice, ei urmăresc ca deciziile respective să corespundă propriilor
interese, adică să existe o suprapunere cât mai mare între preferinţele lor şi activităţile specifice
mediului şcolar sau profesional.

1
 Valorile – rereprezintă convingerile bazale ale unei persoane referitor la ceea ce este important
în viaţă, în relaţiile interpersonale şi în muncă. Valorile sunt surse motivaţionale şi ale
standardelor individuale de performanţă într-un domeniu de activitate. Ca exemple de valori se
pot enumera: responsabilitatea, iniţiativa, confortul, mediul familial plăcut, timpul liber, banii,
frumosul etc. La fel ca şi interesele, valorile sunt ,,grille” prin care oamenii analizează şi
interpretează oportunităţile de cariera. Dacă oportunităţile se suprapun peste valorile persoanei,
atunci este mai probabilă alegerea lor, precum şi stabilitatea în alegerea facută. Valorile se
dezvoltă în cadrul experienţelor individuale din familie, din şcoală, din comunitate sau la locul
de muncă. Toate aceste experienţe modulează convingerile indivizilor despre aspecte importante
din diverse activităţi şi relaţii. Părinţii exercită cel mai important rol în formarea valorilor la
copii; aceasta influenţă se realizează atât în mod explicit, prin verbalizarea valorilor personale şi
îndrumarea celor mici spre acceptarea acestora, cât şi implicit, prin oferirea unor modele de
gândire şi comportament în relaţie cu activităţile de muncă.
Printre principalele modalităţi de investigare a valorilor personale ale elevilor se numără:
A) Ierarhizarea unor valori date; o astfel de listă ar putea cuprinde: ajutorarea celorlalţi,
independenţa, colegialitatea, împlinirea, apartenenţa, securitatea, puterea şi autoritatea,
creativitatea, stabilitatea, senzaţiile tari, profitul material, ambianţa, statutul social, competiţia,
influenta asupra celorlalti, altruismul, varietatea. B) Analiza alegerilor anterioare. O serie de
întrebari de genul celor de mai jos pot fi utile pentru evaluarea valorilor implicate în alegerile
ulterioare: ,,Când ai putut să alegi între cursuri, ce ai ales? De ce?”; ,,Ce tip de activităţi preferi
în timpul liber? De ce?”; ,,Care a fost cea mai importantă/bună/rea decizie pe care ai lut-o? De
ce?”. C) Utilizarea discreţionară a timpului. Foarte eficientă este intrebarea: ,,Dacă ai avea doar
cate o oră pe zi la dispoziţie, ce ai alege să faci?” O altă modalitate a acestui exerciţiu constă în
utilizarea discreţionară a banilor. D) Analiza fanteziilor personale legate de carieră. Fanteziile
personale legate de carieră sunt predictor al alegerilor profesionale ulterioare. E) Identificarea
nevoilor. Persoanele pe care elevii le admiră reprezintă indicatori ai valorilor lor personale.
Aptitudinile şi deprinderile. Aptitudinea reprezintă potenţialul unei persoane de a învaţa şi
obţine performanţă într-un anumit domeniu. Prin învăţare şi exersare, pe baza aptitudinii, elevul
dobândeşte abilitati, care prin aplicare repetată în practica devin deprinderi. În alegerea
domeniilor de activitate trebuie avute în vedere urmatoarele aspecte: aceeaşi aptitudine poate fi
implicată în mai multe activităţi; performanţa într-o ocupaţie este dată de un set de aptitudini şi
nu de una singură; aptitudinile se dezvoltă prin învăţare şi exersare; între abilităţile percepute şi
cele obiective ale unei persoane nu există întotdeauna o suprapunere perfecta. Aptitudinile pot fi
identificate prin: teste psihologice, inventarierea activităţilor (pe care o persoana ştie sau poate să
le facă) şi chestionare.
Caracteristicile de personalitate reprezintă modalităţi tipice de gândire, comportament,
afectivitate şi relaţionare pe care le manifestă o persoană. Nu s-a confirmat existenţa unei relaţii
directe între anumite caracteristici de personalitate şi ocupaţii. Personalitatea intervine în
selectarea mediului de muncă şi în circumscrierea sarcinilor din cadrul unei ocupaţii, dar nu în
alegerea profesiei.

2
 EXPLORAREA TRASEELOR EDUCAŢIONALE ŞI PROFESIONALE
Aceasta componentă a planificării şi dezvoltării carierei se referă la comportamentul sistematic
de colectare a informaţiilor referitoare la oportunităţile educaţionale şi profesionale. Informaţiile
respective vizează îndeosebi natura muncii care urmează a fi efctuată, cerinţele educaţionale
pentru a accede la un post de muncă, perspectivele de angajare, mediul muncii, câştigurile
posibile etc. Există două tipuri de surse care pot fi utilizate în explorarea educatională şi
profesională: surse formale şi surse informale.
• Sursele formale sunt: materialele tipărite, sistemele computerizate şi materialele audiovizuale.
A) Materialele tiparite reprezintă o sursă de informaţii exacte care provin direct de la ofertanţi.
Este vorba de broşuri, monografii profesionale, pliante, nomenclatoare profesionale, profile
ocupationale, ziare şi reviste.
B) Sistemele computerizate se referă la site-uri de Internet care permit accesarea rapidă a unui
număr mare de informaţii despre ofertele educaţionale, profesionale şi ale pieţii muncii.
C) Materiale audiovizuale. În această categorie sunt incluse diverse casete audio-video, CD-uri,
emisiuni radio si T.V. etc, care permit elevilor să obţină informaţii despre traseeele educaţionale
şi profesionale.
•Sursele informale se refera la: interviul informaţional, experienţa directă şi reţeaua socială.
A) Interviul informational sau interviul de informare. Este, în esenţă, o conversaţie focalizată pe
obţinerea de informaţii necesare iniţiatorului pentru a-şi clarifica opţiunile sale de carieră.
Interviul de informare permite: explorarea diverselor oportunităţi de carieră şi clarificarea
scopurilor profesionale; descoperirea oportunităţilor de studii sau a celor profesionale, care nu
sunt făcute publice; dezvoltarea reţelei sociale; dezvoltarea încrederii în propriile abilităţi de a
face faţă unui viitor interviu pentru ocuparea unui loc de muncă; accesul la cât mai multe
informaţii legate de viitoarea carieră.
B) Experienţa directă se poate dobândi de către elevi prin: realizarea unor activităţi de
voluntariat; asistenţa la cursuri şi proiecte; munca pe perioada vacanţelor; observarea unor
persoane în timpul realizării unei sarcini şi realizarea în comun a unora dintre ele etc.
C) Reţeaua socială. În contextul planificării şi dezvoltării carierei, reţeaua socială reprezintă
ansamblul relaţiilor interpersonale ale unei persoane, relaţii care pot facilita obţinerea unor
informaţii legate de oportunităţile de construire şi dezvoltare a carierei. Construirea unei reţele
sociale presupune contactarea, consultarea şi extinderea relaţiilor sociale şi profesionale. Există
trei categorii de persoane care pot constitui reţeaua socială: persoane cunoscute (părinţi, alţi
membri ai familiei, profesori, vecini etc. aceste persoane pot facilita un interviu sau pot prezenta
un potenţial angajator); persoane de legatură (prieteni cu angajatori sau alţi membri ai reţelei care
pot face legatura cu angajatori posibili); persoane de contact (persoane din diverse firme şi
instituţii care, prin solicitarea unui interviu de informare, pot facilita obţinerea unor informaţii
importante despre ofertele educaţionale şi ocupaţionale).

3
CERINŢA NR. 2. Explicaţi relaţia dintre caracteristicile de personalitate şi carieră.

Modalităţile tipice de gândire, comportament, afectivitate şi relaţionare reprezintă criterii

importante în selectarea mediului de munca si in circumscrierea sarcinilor din cadrul unei
ocupatii, dar nu în alegerea profesiei. Spre exemplu, atât o persoană extravertă cât şi una
introvertă pot lucra în administraţia publică; pesoana extravertă va prefera să aibă contact cu
publicul, în timp ce introvertul va prefera activităţi de manipulare a dosarelor şi de întocmire a
unor statistici.
Comportamentul unei persoane, ca manifestare a caracteristicilor sale de personalitate, este
dependent de context. Astfel, o persoană poate să fie lipsită de entuziasm într-un context dat şi
plină de entuziasm într-un context mai stimulativ. Din acest motiv, devine o necessitate luarea în
considerare a contextului în identificarea caracteristicilor de personalitate. Trebuie avut în vedere
faptul că acestea reprezintă doar unul din aspectele importante în deciziile de carieră, ele fiind
coroborate cu informaţii despre interese, abilităţi, valori.
Integrarea informaţiilor despre sine, care duce la conturarea identităţii profesionale, este o altă
problemă importantă în planificarea şi dezvoltarea carierei la elevi. Din integrarea informaţiilor
despre sine şi reflectarea asupra lor, se naşte imaginea de sine sau convingerile persoanei cu
privire la caracteristicile sale. Raportată la mediul ocupaţional şi profesional, imaginea de sine
se traduce în cerinţe şi aşteptări legate de muncă şi profesie şi poartă denumirea de identitate
profesională (vocaţională). Identitatea profesională îmbină cunoştinţe legate de propriile interese,
valori, abilităşi şi competenţe, pe de o parte, cu preferinţa pentru un anumit tip de activităţi,
stiluri de interacţiune şi medii de muncă, pe de altă parte.
În perioada adolescenţei se constituie mai multe tipuri sau forme de identitate profesională
(vocaţională), care sunt considerate şi momente sau etape ale procesului de definire a identităţii
adolescentului:
a) Identitatea forţatată – în care obiectivele ocupaţionale preluate necritic de la părinţi, colegi
sau alte persoane semnificative;
b) Criza identitară – adolescentul se confruntă cu probleme de identitate, simte o presiune
pentru a realiza o alegere educaţională sau profesională, dar alegerea este mereu amănată;
c) Difuzia identitară – adolescentul nu simte o presiune pentru realizarea unei alegeri, în ciuda
apropierii momentului de opţiune şi nu este preocupat să facă un angajament pe o anumită
direcţie;
d) Identitatea conturată – adolescentul a făcut propriile alegeri, este orientat şi urmăreşte
obiectivele profesionale propuse.
În general, această etapizare este considerată evoluţia dezirabilă a procesului de definire a
identităţii adolescentului, în majoritatea culturilor. Dar procesul de conturare a identităţii poate
urma trasee diferite, iar durata fiecărei secvenţe poate să fie diferită.

4
CERINŢA NR. 3. Analizaţi structura procesului decizional, scoţând în evidenţă acţiunile şi
operaţiile specifice fiecărei etape.

Decizia de carieră reprezintă procesul care duce la selecţia unei alternative de carieră (alegerea
şcolii, a profilului sau a unei profesii, alegerea unui traseu educaţional ori a unor modalităţi de
formare a competenţelor profesionale) din mulţimea de variante disponibile la un moment dat.
Procesul decizional propriu-zis include o serie de etape: definirea deciziei şi identificarea
alternativelor existente; planul de carieră; implementarea deciziei şi reevaluarea deciziei.
a) Definirea deciziei şi identificarea alternativelor. În alegere unui anumit traseu educaţional
şi profesional, întotdeauna trebuie pornit de la înţelegerea necesităţii de a lua o decizie în carieră.
Astfel, după conştintizarea acestei necesităţi, urmează definirea conşinutului deciziei, adică a
problemei efective care necesită o decizie; în etapa a treia identificându-se alternativele
disponibile.
b) Explorarea şi evaluarea alternativelor existente. Este etapa în care se selectează informaţii
despre alternativele disponibile. Informaţiile trebuie să fie suficiente şi comparabile pentru
fiecare din alternative pentru a se putea realiza o evaluare corectă a lor.
Cele mai importante criterii pe baza cărora se realizează evaluarea alternativelor sunt
următoarele: suprapunerea peste caracteristicile personale, concordanţa cu aşteptările persoanei
respective, susţinerea de care ar beneficia din partea persoanelor semnificative, costurile şi
beneficiile presupuse de alegerea variantei respective. În general criteriile care stau la baza
evaluării alternativelor disponibile sunt specifice pentru fiecare individ în parte, iar importanţa
acordată acestora este dependentă de priorităţile pe care acesta şi le-a stabilit. De asemenea,
persoanele care iau decizii diferă între ele şi prin stilurile decizionale. Astfel, elevii pot adopta
unul sau altul din stilurile decizionale următoare: raţional (bazat pe o abordare logică şi
organizată), dependent (bazat pe sfaturile altor persoane), evitativ, intuitiv sau spontan. Eficient,
în cazul deciziilor pe termen lung, s-a dovedit a fi stilul raţional.
c) Planul de carieră – se referă la modurile în care: se vor dobândi cunoştinţele, deprinderile şi
abilităţile necesare pentru practicare domeniului ales (de exemplu, traseul educaţional ales şi
formele de dezvoltare adiacente); se vor explora ofertele educaţionale sau ocupaţiile, cum ar fi:
consultarea materialelor scrise, precum şi vizite la şcolile, facultăţile sau locurile de muncă
vizate etc; modul în care se va face promovarea profesională (curriculum vitae, scrisoare de
intenţie, pregătire pentru interviu).
Orice plan de carieră cuprinde trei elemente de bază:
- Scopul, care poate fi definit în termeni de rezultate, procese sau evenimente detirabile (a avea
o carieră de succes ca profesor, medic etc.; a avea un stil de viaţă liniştit etc) .
- Obiectivele, care definesc în mod specific ceea ce persoana doreşte să realizeze; ele presupun
implicare din partea persoanei şi sunt orientate spre acţiune.
- Strategiile, se referă la modalităţile practice alese pentru a îndeplini obiectivele planului de
carieră.

5
 d) Implementarea deciziei. Este etapa în care se aplică planul stabilit. Implementarea deciziei
presupune consecvenţă şi flexibilitate în adaptarea la situaţii neaşteptate (un plan eficient poate fi
reevaluat şi readaptat).
c) Reevaluarea deciziei. În această etapă se asigură revizuirea şi optimizarea procesului de
luare a unei decizii, precum şi de corectare a unor dificultăţi apărute în diferitele faze ale
procesului decizional.

CERINŢA NR. 4. Comparaţi factorii interni şi factorii externi care influenţează decizia de
carieră şi scoateţi în relief aspectele interacţiunii dintre ei.

Există o serie de factori interni şi externi care influenţează conţinutul şi procesul luării deciziei.
Factorii interni cuprind condiţiile şi caracteristicile interne ale persoanei care îi influenţează
alegerea traseului educaţional şi ocupaţional:
a) Cunoştinţele despre sine. Constituie unul dintre reperele cele mai importante în alegerea
carierei. Aceste cunoştinţe înglobează şi interesele, valorile, deprinderile, caracteristicile de
personalitate. Cu cât sunt mai corecte, clare şi structurate, cu atât deciziile de carieră vor fi mai
uşor de luat. Informaţiile incomplete despre sine şi distorsiunile (subestimarea sau
supraestimarea propriilor abilităţi) acţionează ca obstacole sau bariere în procesul alegerii
carierei. Ele determină luarea unor decizii inadecvate, cu consecinţe în planul stabilităţii,
performanţei şi stimei de sine.
b) Cunoştinţele despre alternativele educaţionale şi profesionale, care sunt rezultatul
comportamentului explorator manifestat de caătre elevi în vederea obţinerii informaţiilor despre
alternativele educaţionale şi profesionale posibile. O alegere informată presupune existenşa unor
cunoştinţe relativ complete şi diversificate despre alternativele avute în vedere. Există unele
bariere, precum credintele eronate despre carieră (de exemplu: odată ce am ales o carieră, nu mă
mai pot răzgândi; există o singură carieră potrivită pentru mine; valoarea mea ca persoană
depinde de cariera mea; ca să am succes în carieră, trebuie să am multe diplome etc.) sau
stereotipurile ocupaţionale (exemplu: femeile sunt potrivite pentru domeniile umaniste, iar
bărbaţii pentru cele tehnice).
c) Abilitătile decizionale, acele strategii si proceduri de acţiune implicate în reyolvarea
problemelor de carieră: capacitatea de a defini clar şi coerent problema de carieră, capacitatea de
a relaţiona cunoştintele despre sine cu cele despre ofertele educaţionale şi despre ocupaţii;
capacitatea de a analiza alternativele luate în calcul; abilitatea de a elabora şi urma un plan de
implementare a deciziei luate.
Factorii externi care influenţează decizia de carieră constau în totalitatea influenţelor şi
evenimentelor care acţionează din exterior asupra alegerii carierei de către elevi:
a) Părinţii, exercita cea mai puternică influenţă asupra atitudinulor şi comportamentelor
copiilor, inclusiv în ceea ce priveşte decizia de carieră. Din păcate, de multe ori, părinţii
orientează copii spre studii şi activităţi profesionale pentru care nu au pregătirea şi abilităţile

6
necesare. Aspectele pozitive ale acestei influenţe sunt: disponibilitatea de a acorda suport
procesului decizional; oferirea unui feedback în legătură cu alternativele de carieră; acordarea
autonomiei în alegerea carierei; aşteptări realiste legate de carieră, care prin interiorizare devin
factor motivator pentru alegerile copiilor.
b) Modelele de carieră pentru copii sunt persoane semnificative din anturajul lor, din mediul
familiei sau personaje promovate prin intermediul mass-media. Copiii care beneficiază de
modele pozitive de carieră dezvoltă o anumită maturitate profesională (manifestă preocupare
activă faţă de alegerea carierei; au un grad sporit de autonomie în luarea deciyiilor; sunt mai
flexibili în ceea ce priveşte alternativele profesionale selectate).
c) Grupul de prieteni influenţează decizia de carieră prin expunerea adolescentului la valorile
grupului.
d) Structura oportunităţilor. Ooportunităţile se referă la posibilităţile materiale şi financiare, la
resursele informaţionale şi de formare existente, la situaţiile şi activităţile de învăţare care
constituie mediul de creştere şi dezvoltare al copiilor.
Printre factorii care limitează accesul copiilor la aceste oportunităşi se numără: statutul socio-
economic al familiei (copiii din medii socio-aconomice defavoriyate manifestă tendinţa de a
avea trasee educaţionale mai scurte şi de a alege profesii care nu necesită pregatire îndelungată);
dizabilităţile (copii cu dizabilităţi au nevoie de suport pentru facilitarea accesului la oportunităţile
existente); genul copiilor (spre exemplu, fetele sunt orientate către jocuri cu păpuşi şi activităţi
precum gătitul, tricotajul; iar băieţii către maşinuţe, calculator, construcţii; în domeniul
ocupaţiilor, fetele sunt încurajate să aleagă profesii precum: secretară, asistentă, profesoară, în
timp ce băieţii – şofer, inginer, informatician).
Factorii externi influenţează condiţiile şi caracteristicile interne ale persoanei. De exemplu,
valorile se dezvoltă în cadrul experienţelor individuale din familie, din şcoală, din comunitate
sau la locul de muncă. Toate aceste experienţe modulează convingerile indivizilor despre aspecte
importante din diverse activităţi şi relaţii. Părinţii exercită cel mai important rol în formarea
valorilor la copii; aceasta influenţă se realizează atât în mod explicit, prin verbalizarea valorilor
personale şi îndrumarea celor mici spre acceptarea acestora, cât şi implicit, prin oferirea unor
modele de gândire şi comportament în relaţie cu activităţile de muncă. De asemenea, părinţii şi
educatorii au un rol important în formarea imaginii şi a stimei de sine a copiilor; subestimarea
sau supraestimarea propriilor abilităţi influenţează procesul alegerii carierei.
Cunoştinţele despre alternativele educaţionale şi profesionale sunt obţinute în special de la
persoanele importante din viaţa copilului; se consideră că formarea stereotipiilor legate de carieră
este determinată de presiunea grupului de prieteni asupra adolescentului.