Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Porumbarul (Prunus spinosa) este un arbust sălbatic din familia rozaceelor, care crește la
câmpie, dar și în zonele montane, și uneori ajunge la 3 m înălțime. Dintre toate fructele de
pădure, porumbele sunt cele mai bogate în tanin. Taninul este un antioxidant foarte puternic, care
acționează asupra imunității organismului și le conferă acestor fructe de pădure calitatea de
dezinfectant puternic. Taninul acționează începând cu cavitatea bucală, unde îndepărtează tartrul
de pe dinți, apoi în esofag, unde se comportă ca un ulei asupra amigdalelor bolnave, și în
stomac, unde devine pansament gastric.
Pe lângă tanin, porumbele mai conțin și minerale importante, precum calciu, potasiu, zinc, fier,
cupru, sodiu, magneziu, dar și vitamine (provitamina A, vitamine din complexul B și vitamina C).
Pentru proprietățile lor terapeutice, se folosesc sub formă de decoct, suc, compot, sirop, gem,
cidru, ceaiuri, vinuri, must sau combinate cu miere. De la porumbar se mai folosesc florile,
mugurii, frunzele și scoarța.
Cea mai bună perioadă pentru culesul porumbelor este atunci când a căzut bruma, dar se pot
culege și iarna, fiind rezistente la ger, însă gustul astringent este mult mai diminuat.
Rețete:
Dulceață de porumbe
Ingrediente: 3 kg porumbe, 2 lămâi, 5 plicuri zahăr vanilat, 1 baton scorțișoară, 900 g zahăr, 900
ml apă. Mod de preparare: Se îndepărtează codițele de la porumbe, apoi se spală și se pun la
scurs; într-o cratiță se pun porumbele la fiert cu 900 ml apă pentru 30 de minute și se amestecă
des ca să nu se prindă; după ce au fiert, se dau printr-o sită mai rară și apoi se pun pulpa
rezultată la fiert cu coaja și zeama de la cele două lămâi, vanilia, batonul de scorțișoară și 900 g
zahăr; se lasă să fiarbă aproximativ 15 minute, apoi se pune fierbinte în borcane. Se lasă să
prindă o coajă subțire, după care se capsează bine și se depozitează în locul adecvat.
Vin de porumbe