FENOMENUL MIRACULOS

ÎN NOUL TESTAMENT
FENOMENUL MIRACULOS
ÎN NOUL TESTAMENT

ANDREI CROITORU
FENOMENUL MIRACULOS ÎN NOUL TESTAMENT

Andrei Croitoru

Copyright © Andrei Croitoru, 2022. Toate drepturile

rezervate.

Nici o parte a acestei publicații nu poate fi reprodusă,

stocată sau transmisă în orice formă și prin orice
mijloace – electronice, mecanice, prin fotocopiere,
microfilmare, înregistrare sau alt fel – cu excepția
unor citate scurte în recenzii, fără permisiunea
prealabilă a deținătorului drepturilor de autor.

Toate citatele din Scriptură sunt preluate din

traducerea Dumitru Cornilescu 1924, cu excepția
situațiilor în care este precizat în mod expres.

Editare: Mariana Greavu

Grafică: Georgian Rădulescu
CUPRINS

ASPECTE INTRODUCTIVE

1.1. Care este subiectul? 7

1.2. Adevăruri fundamentale 23

1.3. Ce este un miracol? 31

1.4. Mărturiile și experiențele 43

1.5. Interpretarea textelor 55

TEOLOGIA NOULUI TESTAMENT

2.1. Darurile semne 67

2.2. Apostolii și proorocii 89

2.3. Perioada apostolică 117

TEXTELE NOULUI TESTAMENT

3.1. Vindecările în Evanghelii 143

3.2. Trimiterile Domnului 167

3.3. Vindecările în Faptele Apostolilor 185

3.4. Darurile miraculoase în 1 Cor. 12 201

3.5. Vindecarea în Epistola lui Iacov 223

ASPECTE PRACTICE

4.1. Miracolele contemporane 239

4.2. Mijloace de vindecare 247

Cuvânt final 251

ASPECTE INTRODUCTIVE
 1.1

CARE ESTE SUBIECTUL?

M-ar durea ca frații mei în Hristos să creadă că

aș fi împotriva lucrării lui Dumnezeu manifestată prin
miracole și vindecări. Dumnezeu face vindecări și
minuni. El face vindecări direct, fără intervenții
umane, dar face minuni și prin oameni, cum ar fi
medici sau prezbiteri care se roagă pentru bolnavi. Mai
cred și că aceste metode nu sunt contradictorii, dar că
ele, atunci când își fac efectul, sunt metode prin care
Dumnezeu vindecă, nu omul. Însă rugăciunea
prezbiterilor nu este totuna cu darul de vindecare
despre care citim în Noul Testament.
Rugăciunea pentru vindecare trebuie să fie
caracteristică tuturor bărbaților căsătoriți în ceea ce
privește sănătatea lor, a soțiilor și a copiilor lor și de
asemenea, ea trebuie să caracterizeze, conform cu
Iacov 5, lucrarea prezbiterilor în toate bisericile Noului
Testament. Este adevărat că există o reticență născută
din necredință în ceea ce privește nădejdea în
Dumnezeu pentru vindecare și practicarea rugăciunii
pentru bolnavi, însă, de obicei, această reticență nu are
de-a face cu o necredință totală în Dumnezeu care
vindecă, ci, mai degrabă, cu o teamă de a nu cădea în
extremismul unor mișcări care văd duhuri rele în orice

9
problemă și care confundă Evanghelia cu vindecările și
minunile.
Pe de altă parte, nu vreau să las o senzație falsă
și să afirm prea mult. Nu cred că Dumnezeu face în mod
curent învieri din morți, reîntregind mădulare lipsă ale
oamenilor, oprind furtunile pe mări la rugăciunea
credincioșilor sau despicând marea, dând mană din
cer, însoțind credincioșii printr-un stâlp de foc și
scoțând apă din stâncă. Acest tip de miracole poate să
apară în istorie oricând Dumnezeu vrea să aibă loc, dar
nu cred că Scriptura ne oferă vreun motiv ca să credem
că noi ar trebui să ne rugăm sau să ne așteptăm să aibă
loc. Biblia arată că aceste minuni au avut loc în anumite
perioade speciale când Dumnezeu a făcut lucrări
speciale, prin oameni speciali, chemați la misiuni
speciale. Nefiind cazul în vremea noastră, Dumnezeu
nu ne învață să ne așteptăm sau să cerem săvârșirea
unor astfel de lucrări.
Clarificarea termenilor
Continuaționismul este învățătura potrivit căreia
darurile miraculose continuă în toată perioada
bisericii. Între continuaționiști există și distincții
suplimentare, deoarece unii cred că oficiul apostolic a
încetat în timp ce în alte cercuri mai radicale se
vorbește despre ‘reformă apostolică’ sau ‘reînnoire
apostolică’. Mai mult, unii cred că există proroci ca în
secolul întâi, în timp ce alții cred că darul profetic prin
care s-a revelat Scriptura a încetat, însă a rămas în
vigoare darul profetic prin care sunt descoperite detalii
particulare despre viețile oamenilor sau viitor.

10
 Pe de altă parte, cesaționismul este învățătura
potrivit căreia darurile miraculoase au fost active în
perioada de început a bisericii și s-a manifestat în
special în grupul apostolic. Foarte puțini cesaționiști
cred că fenomenul miraculos a încetat în întregime. Cei
mai mulți, printre care mă număr și eu, cred că
Dumnezeu face și astăzi miracole și vindecări, dar nu
cu același scop și nu în același fel ca în perioada de
tranziție de la Vechiul la Noul Legământ, dar în special
nu prin daruri miraculoase.
Expresia ‘daruri miraculoase’ descrie două
categorii de daruri:
În primul rândul sunt darurile revelatoare Prin
ele Dumnezeu a adus revelație (profeție, descoperiri,
vedenii, vise, vorbirea în limbi și tălmăcirea limbilor
etc);
În al doilea rând sunt darurile confirmatoare,
despre care de obicei Biblia spune că însoțeau sau
confirmau Cuvântul predicat. Între ele se regăsesc
darurile facerii de minuni și al vindecărilor.
Dacă cumva în decursul acestei cărți veți găsi
atacuri la anumite învățături și practici cu care nu vă
asociați, sper să beneficiați de observațiile mele și să
înțelegeți că este imposibil ca cineva să împartă pe
subcategorii la infinit mișcarea penticostală și
carismatică identificând diferențele dintre diversele
grupuri și răspunzând particular la fiecare învățătură
sau practică greșită. Aici evaluez aducând împreună
diverse învățături și practici greșite, dar care sunt
foarte răspândite astăzi printre credincioși. Eu nu

11
afirm că toți continuaționiștii cred la fel, însă faptul că
ei se identifică ca fiind continuaționiști face aproape
imposibilă separarea. Rămâne ca cei care nu sunt de
acord cu derapajele indicate de mine să se separe
vehement și când este necesar chiar public de cei pe
care îi consideră în rătăcire sau chiar erezie.
Terenul comun cesaționist
Cei care cred în continuitatea darurilor
miraculoase (vorbirea în limbi, profeția, vindecările,
miracolele, tălmăcirea limbilor etc.) afirmă deseori că
ce a fost miraculos prezent în Faptele Apostolilor este
valabil și astăzi. Eu cred că această premisă teologică
trebuie analizată în detaliu și sunt sigur că toți cei care
oferă suficientă atenție textului biblic vor descoperi că
două dintre darurile proemninte au încetat: darul
apostoliei și darul profeției.
Când spun ‘darul profeției’ mă refer la darul
profetic prin care s-a scris canonul Sfintelor Scripturi.
În Sfânta Scriptură darul profetic și darul apostolic
sunt legate împreună pentru că apostolii (ei înșiși sau
prin delegații lor) au revelat Canonul Noului
Testament. Legătura aceasta este menționată de mai
multe ori în Sfânta Scriptură și la vremea potrivită voi
explica pe larg această legătură. Unii vor obiecta
pentru folosirea expresiei “dar apostolic” deoarece el
poate fi înțeles mai degrabă ca un oficiu, nu ca un dar.
Deși accept această nuanță, totuși Scriptura vorbește
despre apostoli ca despre daruri oferite bisericii
(Efeseni 4:7, 8, 11).

12
 În afară de NAR1 și alte câteva secte, de obicei,
chiar și în cercurile carismatice și penticostale se
încuviințează faptul că cele două daruri – darul
apostolic și cel profetic (de scriere a Sfintelor Scripturi)
au încetat. De aceea spun că există un teren comun în
ceea ce privește cele mai importante daruri. Rămâne de
văzut în continuare de ce au încetat aceste daruri și în
ce fel aceste daruri se leagă de alte daruri (numite
daruri miraculoase) care trebuie să fi încetat odată cu
ele.
Distincții esențiale
Deseori, discuțiile legate de subiectul acesta sunt
sortite eșecului, datorită faptului că unii oameni nu se
străduiesc să înțeleagă care este poziția celor cu care se
află în dialog. În această dezbatere nuanțele sunt
fundamentale. De multe ori se spun despre ceilalți
lucruri care n-au fost niciodată afirmate și susținute.
Din acest motiv voi încerca să nuanțez cât de mult pot
și să arăt care este cu adevărat nervul acestei dezbateri.
Persoana Duhului și lucrarea Duhului
Se spune în multe ocazii despre cesaționiști că ei
nu cred în Duhul Sfânt. Aceasta este o caricaturizare
josnică și nu știu dacă cei care spun acest lucru o spun
din ignoranță sau din rea voință. A nu crede în Duhul
Sfânt nu este o simplă eroare, ci o erezie. Această
imprecizie este susținută, probabil involuntar, chiar de
teologi renumiți care învață că darurile miraculoase nu

1
Mișcarea New Apostolic Reformation pretinde că a readus în acțiune darurile
miraculoase, inclusiv darul apostoliei și faptul că profețiile actuale pot fi
chiar mai relevante pentru credincioși decât Scriptura.

13
țin doar de perioada Bisericii sau de oficii speciale, cum
ar fi cel apostolic, ci chiar de prezența Duhului Sfânt.2
În consecință, când unii creștini întâlnesc poziția
cesaționistă, ei caricaturizează creștinii care o susțin,
ca fiind creștini care nu cred în Duhul Sfânt, deoarece
se face o asociere prea apropiată între Persoana și
darurile Duhului. A nu face distincția elementară între
Persoana Duhului și darurile Duhului este foarte
păgubos pentru că Duhul Sfânt a lucrat dintotdeauna
în istorie, dar nu mereu prin aceleași daruri. De fapt,
distincția nu se face între Persoana Duhului și doar
câteva daruri ale Duhului.
Lucrarea Duhului și darurile Duhului
Alții spun că cesaționiștii „nu cred în lucrarea
Duhului Sfânt”. De fapt, cesaționiștii consideră că o
parte din daruri, darurile miraculoase, au încetat. Dacă
continuaționiștii limitează lucrarea Duhului, cum o fac
deseori nu neapărat în teorie, ci în practică, la profeție,
vindecări și vorbire în limbi, atunci este foarte grav
fiindcă au exclus o mare parte din darurile spirituale
din Scriptură. Lucrarea Duhului nu poate fi redusă la
daruri, oricare ar fi ele. Cele mai importante lucrări ale
Duhului nu au de a face cu darurile. Este suficient să
amintim regenerarea și lucrarea de sfințire.
Toată lucrarea bisericii și întreaga viață a
credinciosului depinde de Persoana, prezența,
plinătatea, lucrarea și darurile Duhului Sfânt. Nimic

2
Gordon D. Fee, Pavel, Duhul și poporul lui Dumnezeu, Casa Cărții, Oradea,
2010, p.86

14
bun nu poate fi produs fără Duhul Sfânt la nivel
individual sau comunitar. Totul depinde de Duhul
Sfânt. Rugăciunea pentru manifestări constante ale
Duhului nu este o rugăciune punctuală într-un anumit
moment al vieții creștine, ci o rugăciune continuă pe
care i-o adresăm lui Dumnezeu datorită înțelegerii
realității că Dumnezeu își face toată lucrarea prin
Duhul Sfânt.
Darurile Duhului și darurile miraculoase
Alții afirmă că cesaționiștii „nu cred în darurile
Duhului Sfânt” și de aceea un comentator remarca că
Pavel “nu lasă nici cel mai mic indiciu că ar fi cunoscut
biserici carismatice și necarismatice”.3 Dar nici această
caracterizare nu este suficient de exactă pentru că
cesaționiștii cred în darurile Duhului Sfânt, totuși, ei
cred că doar o parte din daruri au încetat. Nu este
corect nici să se spună că cesaționiștii nu cred în
darurile miraculoase, deoarece ei cred că aceste daruri
sunt reale, sunt de la Duhul Sfânt și au fost date
bisericii, dar ele și-au îndeplinit scopul și de aceea au
încetat. Toate bisericile sunt “carismatice”, adică
înzestrate cu daruri ale Duhului Sfânt, însă discuția
este despre acele daruri autentificatoare.
În mod special există o concentrare a discuțiilor
pe darurile revelatoare (vorbire în limbi, tălmăcirea
limbilor și profeția) și darurile autentificatoare sau
confirmatoare (darul minunilor, darul tămăduirilor),

3
Robert W. Graves, Strangers to Fire, Empowered Life, Tulsa, 2014, p.150

15
deși există diferențe de opinie în ceea ce privește
compoziția acestor două tipuri de daruri.
Persoana și planul lui Dumnezeu
Unul dintre cele mai frecvente pasaje care sunt
aduse în discuția depre continuitatea darurilor
miraculoase este acesta: “Isus Hristos este acelaşi ieri
şi azi şi în veci!” (Evrei 13:8). Regele interpretării
biblice este contextul. Nimic din context nu face
referire la daruri spirituale. Pasajul vorbește în
contextul falselor învățături (Evrei 13:9).
Motivul pentru care acest pasaj este citat în
contextul darurilor Duhului este acela că are în el
elementul continuității cu referire la Persoana
Domnului Isus. Totuși, discuția nu este cu referire la
Persoana Domnului, ci cu privire la darurile Duhului.
Deși Dumnezeu este același, El nu a lucrat în același fel
în toată istoria. Nu există nimic în caracterul lui
Dumnezeu care să facă necesară oferirea de daruri
miraculoase în toată istoria bisericii.
Desigur, Isus este același, dar această afirmație
nu poate fi luată în sens absolut pentru că, de exemplu,
Hristos nu a fost întrupat în veșnicie. Am putea da
multe exemple pentru a ilustra că a interpreta în mod
absolut această afirmație este greșit. Totuși, faptul că
Persoana lui Isus este aceeași nu înseamnă că planul
Său nu cunoaște etape distincte în istorie. Așadar, nu
credem că există schimbări în Persoana lui Dumnezeu,
ci în planul Său.

16
 Fenomene miraculoase și daruri miraculoase
În alte ocazii am auzit credincioșii fiind acuzați
că ei nu cred în puterea lui Dumnezeu sau în minuni.
Toți credincioșii cred că Dumnezeu are aceeași putere
și face minuni. De exemplu, Jack Deere, un cunoscut
autor continuaționist, povestindu-și propria experiență
spunea: “când am fost cesaționist, niciodată nu L-am
văzut pe Dumnezeu vindecând pe cineva pentru că
niciodată nu m-am rugat pentru vindecare”4 și
concluzionează capitolul referindu-se la două volume
ale lui Craig Keener care demonstrează “că majoritatea
bisericilor din toată lumea cred că Dumnezeu încă face
minuni astăzi”.5 El dorește să lase impresia că
cesaționiștii sunt în minoritate în creștinism și că ei ar
respinge existența miracolelor, ceea ce este fals. Mai
mult, ideea că un creștin nu poate vedea vindecări fără
rugăciune nu are fundament biblic.
A spune că noi ne împotrivim “cu încăpățânare
să admitem miracole trecute și prezente” creând
astfel “poziții teologice care sunt foarte greu de
susținut și îndepărtate de perspectiva biblică”6 este o
acuzație tendențioasă. Ceea ce resping unii credincioși,
dintre care fac și eu parte, este faptul că Dumnezeu ar
mai face și astăzi minuni prin dar de vindecare sau
făcători de miracole. Noi credem cu tărie că Dumnezeu
face minuni și tămăduiri și astăzi și va face aceste

4
Jack Deere, Why I am Still suprised by the Powe of the Spirit, Zondervan
Reflective, Grand Rapids:, 2020, p.38
5
Ibidem, p.45
6
Gordon D. Fee, Pavel, Duhul și poporul lui Dumnezeu, Casa Cărții, Oradea,
2010, p.189

17
lucrări miraculoase oridecâteori va dori El, însă nu
credem că astăzi le face prin dar de vindecare.
Gordon D. Fee spunea că “mulți evanghelici,
influențați de raționalismul lui Bultman, care
devalorizează cu atâta ușurătate afirmațiile lui Pavel
referitoare la astfel de lucrări ale Duhului, au adoptat
propriul lor tip de raționalism pentru a explica absența
unor astfel de fenomene în propriile lor cercuri, și
anume limitând acest tip de lucrări ale Duhului la
perioada apostolilor”.7 Acest tip de argument este
foarte persusuasiv pentru că fie asociază cesaționismul
cu teologia liberală, fie cu raționalismul secular. De aici
înainte nici nu mai este necesară foarte multă
argumentație pentru că unii pur și simplu iau de bună
această asociere. Motivul pentru care resping
pretențiile actualilor vindecători nu este raționalismul
deoarece eu încă cred în vindecări și minuni, ci pentru
că am un temei biblic al încetării darurilor miraculoase.
Autenticitatea și continuitatea darurilor
Dezbaterea noastră este despre continuitatea
darurilor miraculoase, nicidecum despre autenticitatea
lor. Așadar, nu vorbim despre existența darurilor
miraculoase, pe care toți credincioșii o mărturisesc ca
aparținând perioadei de început a bisericii, ci despre
continuitatea acestor daruri până astăzi. Gordon Fee
spunea că darurile, inclusiv cele miraculoase, trebuie
înțelese ca fiind parte pentru acest “deja”, prezentul
vieții bisericii până la venirea Domnului. Aceasta,

7
Gordon D. Fee, Pavel, Duhul și poporul lui Dumnezeu, p.186

18
spune el, este o așezare a darurilor într-o perspectivă
corectă escatologică.8
Totuși, această perspectivă ignoră câteva etape
distincte ale erei bisericii. Câtă vreme epoca bisericii nu
a fost dintotdeauna și nici nu va fi veșnică, înseamnă
că ea este compusă din cel puțin trei etape mari:
întemeierea ei, perioada desfășurării ei de la întemeiere
până la răpire și faza proslăvirii ei care a fost avută în
vedere de Pavel când a spus că Hristos a mântuit
biserica: “ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică,
slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul
acesta, ci sfântă şi fără prihană” (Efeseni 5:27). Ceea ce
eu voi încerca să dovedesc este că perioada de
întemeiere a bisericii a avut nevoie de oameni speciali
cu daruri speciale.
Astfel, o parte dintre credincioși crede că există
daruri lăsate de Dumnezeu pentru perioada de
întemeiere a bisericii pe care o numim perioada
apostolică sau perioada primară. Deci, credem în Duhul
Sfânt, credem în lucrarea Lui, credem în darurile Lui,
dar credem și că Duhul Sfânt și-a limitat niște daruri
pentru perioada de început a Bisericii având motive
întemeiate pentru aceasta.
Fenomene miraculoase inexplicabile
Noi nu suntem deiști, ci credem că Dumnezeu
este total implicat în lumea Lui, controlând și lucrând
prin legile naturale, dar și în mod supranatural. Există
fenomene miraculoase care seamănă cu exercitarea

8
Gordon D. Fee, Pavel, Duhul și poporul lui Dumnezeu, p.196

19
unui dar de vindecare, a autorității unui făcător de
miracole nou-testamentar sau a autorității de eliberare
pe care au avut-o apostolii și ucenicii primului veac.
Noi nu suntem sub nicio formă obligați de teologia
noastră să negăm intervențiile inexplicabile ale lui
Dumnezeu și nici să le punem pe seama manifestărilor
psihologice. Ne aflăm în lumea lui Dumnezeu, iar El
face în continuare ce vrea. El este suveran, iar noi nu
suntem. Însă intervențiile lui Dumnezeu nu sunt
același lucru cu însărcinarea unor oameni și
înzestrarea lor cu daruri, autoritate sau putere
miraculoasă.
Fenomenele miraculoase între continuaționiști
Pentru a îndepărta orice dubiu voi spune că eu nu
am dubii în privința faptului că Dumnezeu vindecă
credincioși continuaționiști. Eu nu cred că Dumnezeu
este împiedicat să lucreze din cauza erorilor noastre
doctrinare despre darurile miraculoase chiar dacă
doctrina influentează credința, așteptarea, rugăciunea
și experimentarea vindecărilor. Așadar, deși nu pot
oferi o respingere totală sau o acceptare totală tuturor
mărturiilor despre vindecări, totuși eu nu resping
veridicitatea lor din start. Cu toate acestea, având în
vedere că există o recunoaștere aproape universală a
faptului că există multă înșelare în aceasă privință, eu
cred că este normal să se îngăduie o prudență în
legătură cu mărturiile despre miracole și chiar
neacceptarea mărturiilor în absența unor dovezi
concludente. În lipsa unor dovezi, probabil cel mai bine
ar fi ca cel ce a experimentat o vindecare să nu o ridice
la rang de dovadă supremă sau argument imbatabil.

20
 Dumnezeu încă lucrează prin oameni
Ca o clarificare suplimentară finală, dar absolut
necesară, trebuie să spunem că noi credem că
Dumnezeu poate și lucrează diverse lucrări
miraculoase prin oameni. Acest lucru poate fi
surprinzător pentru prietenii și frații continuaționiști.
De exemplu, este foarte probabil, nu doar posibil, ca
Dumnezeu să vindece credincioși în urma rugăciunii
prezbiterilor, așa cum este prezentată în Iacov 5. Este
clar că vindecarea este dată prin intermediul lucrării
unor oameni. Noi nu negăm, ci chiar încurajăm această
fel de lucrare pastorală, pentru că are toată susținerea
Scripturii. Dar nu credem că acesta este darul de
vindecare. Poate frații continuaționiști numesc
rugăciunea prezbiterilor dar sau autoritate de
vindecare. În cazul acesta distincția este una de etichetă
și de nuanță, nu una fundamentală.
Concluzie

Așadar, care este nervul subiectului nostru?

Subiectul nu este Persoana Duhului Sfânt, lucrarea
Duhului Sfânt, darurile Duhului Sfânt sau darurile
miraculoase, ci continuitatea darurilor de revelație și
de confirmare (darurile miraculoase).
Demersul meu este unul îndrăzneț, mai ales că
încerc să fac referire la întreg fenomenul miraculos
manifestat prin daruri. Motivul pentru care o fac în
acest fel este următorul: eu cred că toate aceste daruri
miraculoase sunt legate între ele și intenția mea nu este
să ofer o explicație exhaustivă pentru toate pasajele
care au tangență cu subiectul, ci să prezint o

21
perspectivă panoramică asupra încetării acestor
daruri.

22