PIERDERI DE PUTERE

ŞI DE ENERGIE ÎN
REŢELELE ELECTRICE

Dan Călin Peter, Radu-Adrian Tîrnovan, Transportul şi Distribuţia Energiei

Electrice, Ed. UT. PRESS, Cluj-Napoca 2014, ISBN 978-973-662-960-0
Auditori energetici - Modul A3 1
Pierderile electrice în reţea reprezintă diferenţa dintre energia electrică
injectată în reţea şi energia vândută consumatorilor; se compun din:
➢ consumul propriu tehnologic aferent procesului de transport şi distribuţie a
energiei electrice, în condiţiile prevăzute prin proiectul instalaţiei;
➢ pierderi tehnice, determinate de abaterile de la regimul de funcţionare
proiectat, din cauza dezvoltării incomplete a reţelei sau funcţionării
necorespunzătoare;
➢ pierderi comerciale, rezultate din erorile introduse de grupurile de măsură şi
organizarea evidenţei energiei; în această categorie se includ şi consumurile
nemăsurate ale transformatoarelor de măsură şi contoarelor, precum şi furturile
de energie electrică.
Repartizarea pierderilor în liniile şi transformatoarele reţelei de distribuţie:
Elementele Pierderi de putere [%] Pierderi de energie [%]
Tensiunea sistemului T r a n s f o r - T r a n s f o r -

nominală
L i n i i T o t a l L i n i i T o t a l

[ k V ]
m a t o a r e m a t o a r e

10Un110 8 2 10 6,9 3 9,9

0,1Un10 51,7 13,8 65,5 47,8 16,6 64,4
Total 59,7 15,8 75,5 54,7 19,6 74,3
Auditori energetici - Modul A3 2
Pierderile de energie activă din reţelele electrice reprezintă suma
consumurilor tehnologice localizate în:
➢ conductoarele liniilor electrice şi înfăşurările transformatoarelor
sau autotransformatoarelor, datorită curentului electric, prin efect termic;
➢ miezul magnetic al transformatoarelor sau autotransformatoarelor,
datorită prezenţei câmpului magnetic, prin curenţi turbionari şi prin
histerezis;
➢ liniile cu tensiuni Un≥220 kV, datorită prezenţei câmpului electric,
prin efect corona;
➢ dielectricul izolaţiei, în cazul liniilor în cablu cu tensiunea Un≥60 kV
sau a liniilor în cablu de medie tensiune cu izolaţie din PVC, datorită
prezenţei câmpului electric.

Într-un element de reţea se produc pierderi de energie longitudinale,

dependente de sarcină (pierderile prin efect termic) şi pierderi de energie
transversale, independente de sarcină (pierderi datorită magnetizării
transformatoarelor, efectului corona şi pierderi în dielectric).
Auditori energetici - Modul A3 3
1. PARAMETRII CURBELOR DE SARCINĂ UTILIZAŢI ÎN
CALCULELE DE PIERDERI

Sarcina electrică reprezintă o mărime care caracterizează consumul de

energie electrică. Mărimile utilizate în acest scop sunt: puterea activă P,
puterea reactivă Q, puterea aparentă S şi curentul I.

Curbele (graficele) de sarcină prezintă variaţia în timp a sarcinilor electrice, pe

o perioadă determinată (o zi, o lună, un an). În curbele de sarcină clasate,
sarcinile electrice sunt reprezentate în ordine descrescătoare, începând de la
valoarea maximă. Din aceste curbe rezultă durata de utilizare a unei anumite
sarcini.

Parametrii curbelor de sarcină care intervin în calculul pierderilor de

energie sunt: valorile maximă, medie şi medie pătratică ale mărimilor
reprezentate în graficele de sarcină (curenţi sau puteri), durata de
utilizare a sarcinii maxime şi durata pierderilor maxime.
Auditori energetici - Modul A3 4
 I, I2
Parametrii curbelor de sarcină:
f h
✓ valoarea maximă a curentului Imax (sau
valoarea vârfului) reprezintă cea mai mare
a d valoare a curentului efectiv absorbit de
m n
I2max

j k consumator în intervalul de timp

g considerat T0;
Imax

I2mp

b
Imed

✓ valoarea medie a curentului Imed:

c
T0
0 i e T0 t [h] 1
 Idt
τ
I med =
TSM T0 0
✓ durata de utilizare a sarcinii maxime (TSM) – durata convenţională, în care
dacă sarcina ar rămâne constantă şi egală cu Imax, energia consumată ar fi
aceeaşi ca şi la funcţionarea după graficul real de sarcină, în intervalul de timp
T0
T 0.
 Idt
T0

 Idt = I
0
T
max SM
TSM = 0

I max
Auditori energetici - Modul A3 5
Durata de utilizare anuală TP a puterii Durata de utilizare TQ a puterii
active maxime se calculează cu relaţia: reactive maxime:
T0 T0

 Pdt W  Q  dt Wr an
Tp = 0
= TQ = 0
=
Pmax Pmax Q max Q max
✓ durata pierderilor maxime sau timpul pierderilor (τ<T0) - durata
convenţională în care instalaţia, dacă ar funcţiona la sarcină maximă constantă,
ar avea aceleaşi pierderi de energie ca şi în cazul în care ar funcţiona după
curba de sarcină reală. Pentru determinarea duratei pierderilor maxime , s-a
trasat curba de variaţie a pătratului curentului cerut de consumator. Suprafaţa
limitată de curba pătratului curentului I2(t) şi de axele de coordonate (0fgc)
reprezintă, la o scară oarecare, diferită de aceea a curentului, cantitatea de
energie pierdută în intervalul de timp T0. Aceeaşi cantitate de energie s-ar
pierde într-un interval de timp <T0, dacă sarcina absorbită ar fi constantă şi
egală cu curentul maxim. În acest caz pierderile de energie sunt proporţionale
cu suprafaţa dreptunghiului având ca laturi pe I2max şi  (suprafaţa 0hfi).
Auditori energetici - Modul A3 6
Timpul pierderilor τ se poate determina grafic din egalitatea celor două
suprafeţe, iar analitic, egalând pierderile de energie în situaţia reală şi cea
echivalentă: T0 T0

 I dt  S dt
2 2
T0

 = max  = 
2 2
I dt I 0 0

0
n
I 2max 2
Smax
 ktk
I 2

= 1
I2max
T0 T0

 dt  dt
2 2
P Q
P = 0
2
; Q = 0
2
Pmax Qmax

Valoarea lui τ se determină empiric sau prin regresii, dependent de mărimile

caracteristice ale curbelor de sarcină.

Auditori energetici - Modul A3 7

 Autorul Formula Observaţii
Curba limită sup., corespunzătoare
P = k uP  T0
unei curbe de sarcină neaplatizată
Wolf
Curba limită inf., corespunzătoare
P = k uP
2
 T0
unei curbe de sarcină aplatizată
Fleck şi k uP
P = T0
Rahn 2 − k uP
Langrehr P = k1,6
uP  T0

Iansen P =
1
2
(
k uP + k uP
2
)
 T0

Kezevici (
P = 0,124 + TP 10−4  T0 )
Militaru (
P = 0,5 k uP
2
+  P k uP + k uP −  P  T0 ) Curbă medie

(
 = 0, 7k 2uP + 0,3k uP  T0
P = k uP ( 0,66 + 0,34k uP )  T0
P = k uP k uP  T0
) Valabilă pentru puteri aparente.
Utilizată în cadrul UCPTE.
Valabilă pentru grafice şi variabile
2
discontinue
Idem, dacă k uP  0, 25

(
P = 0,85k uP
2
+ 0,15k uP  T0 ) Utilizată pentru reţele de distribuţie
Auditori energetici - Modul A3 8
 *În formulele din tabelul anterior,
P = Pmin / Pmax reprezintă coeficientul de uniformizare a curbei de sarcină, iar
k uP = Pmed / Pmax este coeficientul de umplere a curbei de sarcină (factorul de
 [h/an] aplatizare).

În România au o largă utilizare

6000
curbele construite de Glazunov.
Curbele lui Glazunov au fost stabilite
5000
numai pentru sarcini industriale şi
4000 factor de putere constant pe întreaga
perioadă de calcul. Utilizarea lor în alte
3000 condiţii poate introduce erori de calcul
de 30÷50 %.
cosφ=0,6
2000 cosφ=0,7 Curbele sunt acceptate pentru calcule
cosφ=0,8 orientative, când cosφ nu oscilează
1000 cosφ=0,9
cosφ=1 între limite mari.
TP [h/an]
0 1000 2000 3000 4000 5000 6000 7000
Auditori energetici - Modul A3 9
Pentru calcule mai exacte, când cosφ variază de la 0,6 la 0,9, se recomandă
utilizarea relaţiei [5]:
T
 = (0,124 + SM ) 2  8760
10000
W 2 + Wr2
TSM =
Smax
✓ curentul mediu pătratic în intervalul de timp T0 - curent fictiv de valoare
constantă, care în intervalul T0, produce aceleaşi pierderi ca şi în cazul real de
funcţionare, când curentul variază conform graficului de sarcină.
T0
τ
 dt
2
T0 I Imp =I max
3R  I 2dt=3RI 2mpT0 I mp = 0 T0
0 T0
T0 T0 T0

 P dt  Q dt  S dt
2 2 2

Pmp = 0
; Qmp = 0
; Smp = 0

T0 T0 T0

Auditori energetici - Modul A3 10

✓ coeficientul de de umplere al curbei de sarcină ku (coeficientul de
aplatizare) T0

I med  Idt
TSM
ku = = 0
=
I max T0 I max T0
✓ coeficientul de formă al curbei de sarcină:
τ
Imax
Imp T0 τ T0
kf = = =
Imed I med TSM
✓ coeficientul de pierderi al curbei de sarcină:

2 τ
I
I2mp max
T0 τ k p = k f2  k u2
kp = 2
= 2
=
I max I max T0

Auditori energetici - Modul A3 11

2. CALCULUL PIERDERILOR DE PUTERE ŞI DE ENERGIE ÎN
LINIILE ELECTRICE
2.1. Calculul pierderilor de putere în liniile cu un singur consumator
2 2
P +Q P 2 +Q2
ΔP=3RI2 =R ΔQ=3XI =X
2
2
U2 U
P2 + Q 2
S = P + jQ = ( R + jX )
U2
2.2. Calculul pierderilor de energie în liniile cu un singur consumator
➢ sarcină constantă
2 2
P +Q
ΔW=ΔP T0 =3RI2 T0 =R 2
T0
U
➢ sarcină variabilă
T0 T0 T0 T0
R R R
ΔW=3R  I dt ΔW= 2 0 S dt= U2n 0 P dt+ U2n  dt
Q
2 2 2 2

0
Un 0

Auditori energetici - Modul A3 12

2.2.1. Metoda integrării grafice
➢ pentru aproximarea cu dreptunghiuri
2
I
T0 n n
T0
0 I dt =  Ii t =  i;
2 2 2
I
i =1 n i =1
··· ··· T0
t = .
n
0 t 1 t2 … ti-1 ti … tn=T0 t

I t,i −1 + I t,i
Ii = - reprezintă valoarea medie a curentului din
2 subintervalul i;
n - numărul de subintervale din intervalul de timp T0.
Auditori energetici - Modul A3 13
 ➢ pentru aproximarea cu trapeze T0 t =n t ( I 2t −1 + I 2t )
 dt =  =
2
I2 I
0 t =1 2
T0  2 2 n −1
2
=  I 0 + I n + 2 I t  ;
2n  t =1 
T0
··· t = .
n
I 2t - valoarea pătratului
0 t1 t2 … … tn=T0 t curentului la momentul t

Calclulul pierderile de energie prin metoda integrării grafice:

➢ când sarcina se exprimă în amperi:
T0 n n −1
I
T0 2 2
W = 3  R  W = 1,5  R (I0 + I n + 2 I 2t )
2
i
n i =1 n t =1

Auditori energetici - Modul A3 14

➢ când sarcina se exprimă în puteri:
  St  
2
 Si 
2 2 2
T0 n
T0  S0   Sn  n −1
W = R    W = R   +  + 2   
n i =1  Ui  2n  U0   U n  t =1  U t  
 
2.2.2. Metoda curentului mediu pătratic 2
 Smed 
W = 3  R  I2mp  T0 = 3  R  k f2  Imed
2
 T0 W = R  k  T0  
2
f 
 n 
U
▪ Ui este tensiunea medie pe subintervalul i;
▪ Ut - tensiunea măsurată la momentul t;
▪ Si - puterea aparentă medie corespunzătoare subintervalului i;
▪ St - puterea aparentă corespunzătoare momentului t.
În practică, calculul pierderilor de energie cu ajutorul curentului mediu pătratic
este corespunzătoare pentru reţelele de distribuţie, în special cele de MT. În
acest caz curentul mediu pătratic Imp se poate determina printr-o relaţie
empirică de forma:
Imp = Imax (0,12 + TSM 10−4 )
Auditori energetici - Modul A3 15
2.2.3. Metoda timpului pierderilor 2
ΔW=3RI 2max τ  Smax 
W = R    
 U 
Relaţiile pentru calculul pierderilor de energiei se simplifică considerabil dacă
sarcina este constantă pe durata de timp T0 considerată sau variază în trepte:
S, I S, I
S4 (I4)
S2 (I2)
S (I) S3 (I3)
S1 (I1)
T0
t1 t2 t3 t4

4 8 12 16 20 24 t [h] 4 8 12 16 20 24 t [h]
a b
2
S
➢ pentru consum constant W = 3  R  I 2  T0 = R     T0
U  2
n n
 S 
➢ pentru consum în trepte W = 3  R   Ii2  t i = R    i   t i
i =1 i =1  U i 
Aplicația 8.1!
Auditori energetici - Modul A3 16
2.3. Calculul pierderilor de putere şi de energie în liniile cu mai mulţi
consumatori 2 2
 Si   Si 
R1, X1 R2, X2 R3, X3 ΔSi =ΔPi +jΔQi =R i   +jXi  
 Ui   Ui 
S1 S2 S3 2
 Sk max 
n
ΔW= R k   τk 
1  Uk 
2
 Sk max 
n
  Rk   τk
S'1 S'2 S'3 1  Un 

n n

 S cos
k k P k max Tk
cosmed = 1
n
; Tmed = 1
n

S1
k P 1
k max

Auditori energetici - Modul A3 17

3. CALCULUL PIERDERILOR DE PUTERE ŞI DE ENERGIE ÎN
TRANSFORMATOARE
➢ Pierderile de putere activă în fierul transformatorului PFe sunt egale
cu pierderile la mersul în gol P0 P = P
Fe 0
➢ Pierderile de putere reactivă în fierul transformatorului QFe
 In  i0
S0 = 3U n I0  = Sn
 In  100
În practică se constată că P0<<S0, deci se poate considera:
i0
ΔQFe =ΔQ0  S0 = Sn
100
➢ Pierderile de putere activă în cuprul transformatorului, la sarcină nominală,
PCun sunt egale cu pierderile la scurtcircuit Psc
ΔPCu n =ΔPsc
➢ Pierderile de putere reactivă în cupru
 Un  u sc
Ssc = 3 Usc I n  = Sn
 Un  100
Auditori energetici - Modul A3 18
Măsurătorile efectuate la transformatoarele de putere funcţionând în scurtcircuit
arată că: P <<S
sc sc

deci, la sacină nominală:

u sc
ΔQCu n  Ssc = Sn
100
Pierderile totale de putere activă şi reactivă în transformator, la sacină nominală
se calculează cu relaţiile:
i0 u sc
ΔPT =ΔP0 +ΔPCu n ; ΔQT = Sn + Sn ,
100 100
La o încărcare a transformatorului, caracterizată prin coeficientul de încărcare
=S/Sn, sunt afectate pierderile în cupru, expresiile pierderilor totale de putere
devenind:
i0 u sc 2
ΔPT =ΔP0 +α ΔPCu n ; ΔQ T =
2
Sn + α Sn .
100 100

Auditori energetici - Modul A3 19

Când sarcina este distribuită pe mai multe transformatoare identice, conectate în
paralel, pierderile totale de putere se calculează cu relaţia:
PCu n I tot Stot
(PT ) = N P0 +  2
α= =
N I n Sn
Pierderile de energie într-un transformator, conectat la reţea timp de T0 ore, se
determină cu relaţia:
PCun
T0 T0

WT = PFe T0 + 3R T  I dt =PFe T0 + 2

2
 dt
I 2

0 In 0

PCun
T0

WT = PFe T0 + 2  dt
2
S
Sn 0
➢ utilizând metoda integrării grafice:

PCun T n 2
WT = PFe T0 + 2 
Sn n i =1
Si
PCun T  2 n −1
2 
WT = PFe T0 + 2  S0 + Sn + 2 Si 
2

Sn 2n  i =1 
Auditori energetici - Modul A3 20
➢ utilizând metoda sarcinii medii pătratice:

(
WT = PFe +  mp
2
) (
 PCu n T0 = PFe + k f2   med
2
)
 PCu n T0

▪ αmp=Smp/Sn este coeficientul de încărcare a transformatorului, corespunzător

sarcinii medii pătratice;
▪ αmed=Smed/Sn - coeficientul de încărcare a transformatorului, corespunzător
sarcinii medii.
➢ utilizând metoda timpului pierderilor:

WT = PFe T0 + 2max  PCu n  

Auditori energetici - Modul A3 21