Mircea Eremia, Chen-Ching Liu, Abdul-Aty Edris (coordonatori) ş.a.

, Advanced Solutions in Power

Systems: HVDC, FACTS, and Artificial Intelligence, Wiley & IEEE Press, IEEE PES Power
Engineering Series, Octombrie 2016, Hoboken-USA, ISBN 978-1-119-03569-5.

3.4. Modelarea legăturilor HVDC clasice cu două terminale

3.4.1. Modelarea convertoarelor cu tiristoare

Cel mai utilizat redresor pentru puteri mari și frecvența industrială este redresorul
trifazate cu dublă alternanță (6 pulsuri) (Fig. 3.23) [ER97].
Redresorul este format din două conexiuni trifazate, cu punct median, iar ieșirile sunt
înseriate. Catodul grupului de valve superior format din T 1, T3, T5 este conectat la anodul
grupului inferior. Potențialul comun al catodului valvelor T1, T3, T5 este egal cu cea mai
pozitivă tensiune la anod. Potențialul comun al anodului valvelor T2, T4, T6 este egal cu cea
mai negative tensiune la catod.
Id
+

V1 T1 T3 T5
va ia i1 i3 i5

N vb ib N
udr Udr
vc ic
i4 i 6 i2
T4 T6 T2

-
Fig. 3.23. Redresorul trifazat cu dublă alternanță sau puntea de redresare Graetz.

Secundarul aceluiași transformator alimentează cele două grupuri de trei valve de

tiristoare. Tiristoarele sunt în conducție două câte două, în funcție de variația tensiunilor în
secundar. Dacă nu există control pe grilă (unghiul tiristorului), conducția se va realiza între
catod și anod la cel mai mare potențial.
De exemplu, în perioada 0-t1, dintre tiristoarele grupului superior de comutație (T1,
T3, T5) va conduce T1 care are anodul cel mai pozitiv, iar dintre tiristoarele grupului inferior
(T2, T4, T6) va conduce T6 care are catodul cel mai negativ (fig. 2.22). Astfel, tiristorul T 1 va
rămâne în conducție și în intervalul t1-t2 (adică atât timp cât va  vb ). La începutul intervalului
t2-t3 va intra în conducție T3. În mod asemănător, la începutul intervalului t1-t2, tiristorul T2,
având catodul cel mai negativ dintre tiristoarele grupului inferior, intră în conducție, în timp
ce T6 se blochează (T2 rămânând în conducție pe tot intervalul t1-t3).
 În figura 2.24a sunt prezentate tensiunile de fază în secundarul transformatorului.
Acestea sunt, de asemenea, tensiunile la anod ale grupului inferior de valve, respectiv la
catodul grupului superior de valve, toate în raport cu punctul neutru N.

Fig. 2.24. Formele de undă ale tensiunii și curentului la un redresor necomandat.

 Diferența pe ordonată între înfășurătoarele tensiunilor pe cele două grupuri este
tensiunea instantanee redresată la intrare în bobina de netezire. Aceasta este de fapt
înfășurătoarea tensiunilor între faze (fig. 2.24b). De menționat că ondulațiile tensiunii
redresate au frecvența 6f, iar amplitudinea ondulației este mai mica. Fiecare tiristor conduce o
perioadă de T/3. Forma curbei curenților este rectangulară (Fig. 2.24,c,d,e).
Tensiunea inversă maximă la bornele tiristorului este:
Vmax  3Vˆs

unde valoarea de vârf a tensiunii de fază instantanee este Vˆs  2 Vs ( Vs este valoarea

efectivă a tensiunii alternative de fază), iar tensiunea între faze este U s  3 Vs .

Se consideră sistemul de tensiuni trifazate din secundarul transformatorului care

alimentează puntea de conversie trifazată:
va  Vˆs sin  t  120 

vb  Vˆs sin  t 

vc  Vˆs sin  t  120 

unde momentul (ωt=0) la care tensiunea fazei b a atins maximul se ia ca referință (figura
2.24a). Se vor analiza două cazuri: redresorul comandat și redresorul necomandat.

CAZUL REDRESORULUI NECOMANDAT

Se consideră secvența cu valva T3 în conducție (Figura 3.25a); tensiunea în
secundarul transformatorului este [2, 12]:
vb  va  Vˆs cos t   cos t  120   2 Vˆs sin  t  60 sin 60

respectiv:
uba  vb  va  3 Vˆs sin  t  60  Uˆ s sin  t  60 (3.1)
Integrând tensiunea uba din ecuația (3.1) pe lățimea unui puls (π/3) se obține suprafața
A0 (Figura 3.25a):
3

A 0=  u d t 
0
ba

Dacă se împarte această valoare la lățimea unui puls se obține o valoare care
aproximează suficient de bine valoarea tensiunii medii redresate:
60 60
3 3 3 3 ˆ
Ud0  A0   3Vˆs sin  t  60  d t   Vs  cos  t  60   |
π π 0
π 0

Se obține:
 3 3 ˆ
Ud0  Vs  1.653 Vˆs (3.2)

i3 i3

t t

i6  i6
va vb vc va vb vc va
A0 A
0
o
120o
60o t t
180o


va vb
Us
A
t
t=0
va=vb
va>vb va<vb
(a) (b)
2/3

Id

-/2 -/3 0 /3 /2

Id

(c)
Figura 3.25. Forma de undă a tensiunii și curentului redresorul necontrolat (a) și redresorul controlat
(b, c) [12].

CAZUL REDRESORULUI COMANDAT

Unghiul de întârziere la intrarea în conducție la valvele cu tiristoare este controlat prin

intermediul așa numitului control pe grilă. Dacă se consideră convertorul controlat cu ajutorul
unghiului α (întârziere la intrarea în conducție a tiristoarelor) și comutația se produce
instantaneu, atunci curbele de tensiune și curent sunt prezentate în figurile 3.25,b și 3.25,c.
Tiristoarele conduc două câte două în funcție de variația tensiunilor din secundarul
transformatorului.
Convertorul cu 6 pulsuri funcționează ciclic astfel că se justifică exprimarea acestui
unghi în grade electrice, unde 0° este punctul de pe unda de tensiune în care puntea cu diode
ideale (convertorul necontrolat) conduce. Acest unghi de întârziere se mai numește în engleză
“firing” sau “trigger” angle, fiind notat cu α (Figura 3.25b); acesta corespunde unei întârzieri
în timp de α/ω secunde. Unghiul α este limitat la 180 . Dacă  depășește 180 , valva nu mai
putea să asigure controlul pe grilă. În Figura 3.25b este ilustrat transferul curentului de la o
fază la alta.
Tensiunea redresată medie pentru redresorul necontrolat se calculează cu formula:
 60+ 60+
3 3 3 ˆ
Ud   3Vˆs sin  t  60  d t   Vs 
 cos   t  60    |

 
 

U d  U d 0 [cos(60    60)  cos(  60)] 

  60    120   120    60
 2U d 0 sin sin 
2 2
 2U d 0 sin(  90)sin s 0

Dacă se ține cont de ecuația (3.2) rezultă:

U d  U d 0 cos  (3.3)
Primul efect al unghiului  este faptul că tensiunea redresată scade cu factorul cos  .
Deoarece  poate varia între 0° și 180°, cos  poate varia între 1 și –1. În consecință,
tensiunea Ud variază între +Ud0 și -Ud0. Atunci când  este între 0 și π/2, convertorul
funcționează ca redresor. Pentru unghiuri între π/2 și π, polaritatea tensiunii Ud devine
negativă; având în vedere că Id nu-și va schimba sensul, se obține un transfer de putere în
sens invers, dintre partea de tensiune continuă către partea de tensiune alternativă; în acest
caz, convertorul se comportă ca un invertor.
Pentru   90 unda de tensiune este simetrică și în consecință valoarea acesteia este
zero. Pentru   0 , componenta fundamentală a curentului alternativ din secundarul
transformatorului este în fază cu tensiunea de pe aceeași fază de circuit. Dacă se întârzie
conducția cu un unghi  , curentul pe armonica fundamentală va fi defazat cu    (curentul
nu mai este centrat pe valoarea de vârf a tensiunii).

Ud
+Ud0 Regim redresor


0 90 180
Regim
invertor
-Ud0

Fig. 3.26. Regimurile de redresor și invertor.

Al doilea afect constă în faptul că, pe măsură de  crește, unghiul  dintre tensiune
și curent crește. Dacă se neglijează pierderile de putere activă în convertor, atunci puterea
care intră în convertor de pe partea AC este egală cu cea care iese din convertor pe partea
DC, astfel că se poate scrie:

3U s I s1 cos   U d I d  U d 0 I d cos  (3.4)

unde: I s1 este valoarea efectivă a componentei fundamentale a curentului pe linie;
Us – tensiunea între faze;
cos  – factorul de putere,
toate definite pentru partea AC a convertorului.
Componenta de frecvență fundamentală a curentului prin linie poate fi determinată
prin analiza Fourier a undei de curent ilustrată în figura 3.25c. Valoarea de vârf a curentului
alternativ este [2, 12]:

3 60
2 2 2 2
2 I s1   I d cos d  I d sin  |  I d sin 60  sin  60    3I d
   60  

3

Valoarea efectivă este:

2 3 6
I s1  Id  I d  0.78I d (3.5)
 2 
Înlocuind expresiile I s1 și U d 0 în (3.4) se obține:
cos   cos 
ceea ce înseamnă că, cu cât  este mai aproape de /2 cu atât factorul de putere este mai mic.
În consecință, redresorul va consuma mai multă putere reactivă din sistemul AC.
Altfel spus, pe măsură ce unghiul de întârziere la intrarea în conducție crește, crește și
defazajul  între curba curentului și cea a tensiunii (Fig. 3.27).
ua
ia ua

ia

ua

 
ia

ia /2 t
 
Id 3 2/3 3

-Id
Fig. 3.27. Defazajul între unda de tensiune și componenta fundamentală a curentului alternativ în
funcție de unghiul  .
 FENOMENUL DE COMUTAȚIE

Din cauza prezenței inductivității transformatoarelor de convertor și a impedanței

rețelei de alimentare, curentul prin valvă nu se modifică brusc și în consecință comutația de la
o valvă la următoarea de pe același grup nu se produce instantaneu. Astfel, datorită inerției
electromagnetice, stabilirea curentului la valoarea Id la intrarea în conducție, ca și scăderea
acestuia la zero în cazul blocării, nu se produc instantaneu, ci durează un interval λ numit unghi
de comutație sau de suprapunere anodică. Perioada de suprapunere este de λ/ω secunde. La
funcționarea normală   60 [2, 13].
De exemplu, atunci când valva 3 intră în conducție (Figura 3.28a), apare un curent de
transfer între valva 1 și valva 3 pe o perioadă finită λ timp în care ambele valve conduc.
Fiecare interval al perioadei conducției se împarte în două subintervale. În primul subinterval,
în perioada de comutație, trei valve conduc simultan (1,2,3), iar în doilea subinterval, între
comutații, conduc numai două valve. La fiecare 60° se produce o nouă comutație, care
durează un interval λ. Deci, intervalul în care două valve conduc este de 60    . Dacă
  60 , se produce un fenomen nedorit (curentul crește la valori care pot distruge joncțiunile).

ib
Ld
t
T1 T3 
va i1 i3
Id
va vb vc va
Lk
vb T1 T3 T5
vd Vd A
vd
Lk
vc
t
Lk i2
T2
T2 T4 T6

(a) (b)
Figura 3.28. Circuitul electric în perioada de comutație între T1 și T3 [2].

În concluzie, se poate scrie următoarea secvență de conducție a tiristoarelor: 12, 123, 23,
234, 34, 345, 45, 456, 56, 561, 61, 612, etc.
Intervalul în care valvele 1 și 2 conduc se termină la t   . Să presupunem că la
momentul t   , T1 începe să se blocheze, iar T3 intră în conducție. Pe grupul inferior
conduce T2. Astfel, la momentul de comutație t   avem i1  I d și i3  0 , în timp ce la
momentul t     avem i1  0 și i3  I d . Pe acest subinterval curentul redresat este
transferat de la tiristorul 1 la tiristorul 3. Sfârșitul intervalului este la t   , unde  se
numește unghi de blocare, cu      . Pentru cazul considerat, se scriu identităților: ia  i1 ,
ib  i3 , ic  i2 .

Ca urmare a variației curentului pe subintervalul λ, la capetele tiristoarelor apar

căderile de tensiune:

dib
vd  vb   Lk (3.6')
dt
dia
vd  va   Lk (3.6")
dt
unde Lk este inductivitatea secundarului transformatorului.
Având în vedere că pe subintervalul λ este satisfăcută relația i1  i3  I d  ct. , prin
derivare se obține:

dia dib dI d
  0
dt dt dt
Folosind rezultatele din formulele (3.6') și (3.6"), se obține:
 di di  v v
2vd   va  vb    Lk  b  a   0  vd  a b (3.7)
 dt dt  2

În consecință, pe intervalul , tensiunea redresată nefiltrată vd devine egală cu semi-

suma tensiunilor din secundarul transformatorului de pe fazele în comutație (linia punctată
din Figura 3.28b). Această situație se oprește în momentul în care suprapunerea anodică
dispare. Reducerea corespunzătoare a tensiunii redresate cauzată de comutație se numește
cădere de tensiune de comutație. Pe intervalul λ, fazele a și b ale secundarului
transformatorului sunt în scurt-circuit. Dacă vd din ecuația (3.7) se înlocuiește în ecuația
(3.6"), se obține:

d ia di d ib
vb  va  2 Lk  2 Lk b  2 X k
dt dt d  t 

unde X k  Lk este reactanța de comutație.

Prin urmare, tensiunea de comutație devine:

d ib
3 Vˆs sin  t  2 X k
d t 

respectiv, dacă I sc 2  3Vˆs 2 X k este de scurt-circuit care circulă între cele două faze scurt-
circuitate ale sursei de tensiune alternativă, atunci:

dib  I sc 2 sin t d t 

Integrând ultima ecuație se obține:

 di   I
b sc 2 sin  t d t 

și deci:
ib t   I sc 2  cos  t   C  i3 t 

Constanta de integrare C, se obține prin aplicarea condițiilor la limită la începutul

intervalului de comutație: t =  și i3  0 . Rezultă:

3 ˆ
C  I sc 2 cos   Vs cos 
2X k

Dacă se înlocuiește în expresia ib  i3 (t ) , rezultă:

i3 (t )  I sc 2 (cos   cos t ) (3.8)
Curentul i3 prin valva de intrare pe perioada comutației este format din termenul
( I sc 2 cos  ) și un termen sinusoidal (  I sc 2 cos  t ) defazat în urma tensiunii cu 90o,
caracteristică specifică unui circuit pur inductiv, având valoare de vârf I sc 2 . Termenul
constant al lui i3 depinde de  ; acesta asigură valoarea i3  0 la începutul intervalului de
comutație. Pentru   0 , unda se deplasează în sus cu o valoare egală cu valoarea de vârf a
acesteia.
Dacă se impune condiția la sfârșitul intervalului de comutație: t     și

ib  i3  I d , din (3.8) se obține expresia curentului redresat în funcție de unghiurile  și :

I d  I sc 2 cos   cos+   I sc 2 cos   cos   (3.9)

În timpul comutației, forma lui i1 satisface condiția i1 (t )  I d  i3 (t ) , astfel că
i1 t   I d  I sc 2 cos   cos  t   I sc 2 cos  t  cos   (3.10)
Curentul i1 din valva de ieșire are un termen sinusoidal egal în amplitudine cu cel al
curentului i3 dar în opoziție de fază, iar termenul constant este i1  I d pe începutul
comutației.
Pentru valori  aproape de 0 (sau 180 ), perioada de comutație sau de suprapunere
este cea mai mare. Comutația are cel mai scurt interval pentru   90 , deoarece i3 este
asociat cu segmentul undei sinusoidale, care este aproape sinusoidală. De asemenea, dacă
tensiunea la sursă Vˆs scade sau dacă Id crește intervalul de comutație crește [12].
 EFECTELE PROCESULUI DE COMUTAȚIE
Tensiunea redresată scade ca urmare a procesului de comutație. Efectul suprapunerii
asupra tensiunii poate fi echivalat cu scăderea unei arii A din aria A0 ( A0  U d 0  3 ) la
fiecare a șasea parte dintr-o perioadă (  / 3 rad ), după cum se arată în Figura 3.29.
=+ +
 v +v  3
A    vb  a b d  t =  Vˆ sin  t d t 
s
  2  2 

Prin integrare se obține:

 +
3 ˆ 3 ˆ
A  Vs  cos  t  |  Vs cos   cos   
2 
2

Valoarea medie a căderii de tensiune cauzată de procesul de comutație se obține din:

3 A U d 0
U d   cos   cos       (3.11)
 2 
unde U d 0 tensiunea ideală la mersul în gol dată de ecuația (3.2).
 
  A
va A vb

va+vb
vd= A0
2 a.
0 120 180 300
/3
0
t


-
2 3  b.
  


Figura 3.29. Explicația căderii de tensiune cauzat de suprapunerea anodică în perioada de comutație
de la valva 1 la valva 3 (Adaptată după Ref. [2]).

Dacă se consideră comutația și întârzierea la intrarea în conducție, scăderea tensiunii

redresate este reprezentată de ariile A și A ; tensiunea redresată este dată de [15]:

Ud0
U d  U d 0 cos   Vd  cos  + cos   +   (3.12)
2 
Dacă nu există suprapunere anodică (    ), se obține U d  U d 0 cos  .
a) Având în vedere că     180 și că poate avea valori până la 20°…30°, obținem o
valoare maximă   150 , fapt care reduce domeniul de valori pentru α în modul de
funcționare ca invertor. În consecință, caracteristica de control pentru redresorul auto-comutat
este disponibilă până la această valoare.
b) Procesul de comutație modifică formele de undă ale curentului și tensiunii și în consecință
valorile armonicelor precum și a factorului de putere [2, 11, 13]:

1
cos   cos   cos    (3.13)
2k
unde:

cos 2  cos 2    2  2  sin 2  sin 2    2

k (3.13')
4cos   cos   
În cele mai multe cazuri practice, k este aproape 1 și poate fi considerat constant.
Pentru  în intervalul 5 – 20° și λ în intervalul 8 – 22°, k variază între 0.994 și 0.999.
Dacă  este pozitiv (regim inductiv), puterea reactivă Qc absorbită de convertor este
pozitiv atât pe partea redresorului cât și pe partea invertorului. În cazul punților convertoare
ce funcționează în regim normal (ex.   15 ) și pentru o reactanță de comutație X k  15% ,
consumul de putere reactivă este de aproximativ 50% din puterea activă transferată.
 SCHEMA ECHIVALENTĂ A REDRESORULUI
Dacă se consideră că în (3.9) se înlocuiește expresia curentului Isc2 și se ține seama de
(3.2), rezultă o nouă expresie:


Id  U d 0 [cos   cos(   )] (3.9’)
6Xk
Dacă se exprimă cos(  ) din (3.3’) și se înlocuiește în (3.12) rezultă
3 X k ,r I d
U dr  U d 0, r cos    U d 0,r cos   Rc ,r I d (3.14)

3 X k ,r
în care Rc , r   6 fLk este rezistența echivalentă de comutație pe partea redresorului.

Folosind ecuația (3.14), se poate construi schema echivalentă a punții redresoare
(Figura 3.30). Tensiunea și curentul redresate din circuit sunt valori medii, fără ondulații
(ripple). Se menționează că unghiul de suprapunere a fost eliminat, iar în locul acestuia avem
Rc .

Rcr=6fLk
+
Id

Ud0,r Ud0cos Udr

Fig. 3.30. Schema echivalentă a punții redresoare.

MODELAREA INVERTORULUI
Datorită faptului că tiristoarele conduc într-un singur sens, sensul puterii active pe
linia la tensiune continuă, Pd  U d  I d , se poate schimba numai prin inversarea polarității

tensiunii redresate, U d  U d 0 cos  , cu ajutorul unghiului 

În ipoteza neglijării fenomenului de comutație, polaritatea tensiunii redresate Ud se poate

schimba la α = 90°; pentru 90° < α < 180° convertorul funcționează în regim de invertor. În
realitate, datorită fenomenului de comutație, unghiul αtr pentru care are loc trecerea în regim de
invertor este mai mic. Pentru a demonstra aceasta, în ecuația (2.12) se va transforma expresia
sumei în produs:

Ud0    
Ud  [cos   cos(  )]  U d 0 cos    cos    
2  2  2
Se observă că
  pentru    2   2 , convertorul lucrează în regim de redresor,

 pentru    2   2 convertorul lucrează în regim de invertor.

Cazul limită  tr   2   2 corespunde situației în care convertorul absoarbe din rețea
numai putere pur reactivă. Rezultă că unghiul de trecere în regim de invertor este:
 tr  90   2 , fiind întotdeauna mai mic decât 90°.

Perturbarea regimului de intrare în conducție a tiristoarelor (prin creșterea unghiului de

comandă α și a unghiului de comutație λ datorită unei suprasarcini sau a dispariției accidentale a
impulsului de intrare în conducție) poate conduce la fenomenul de răsturnare a invertorului,
fenomen echivalent cu un scurtcircuit pe partea de CC. Unghiul la care se produce răsturnarea
invertorului se numește unghi critic (circa 150°).
Schema de conexiune a convertorului în regim de invertor și curbele de tensiune sunt
prezentate în figura 3.31.

va vb vc
Id T4 T6 T2
+
T4 T6 T2 v
a
t
vb
Udi By-pass
vc
T3 T5 T1 T3
T1 T3 T5
 
-

a. b.
Fig. 3.31. Funcționarea convertorului în regim de invertor:
a. schema unei punți de conversie; b. curbele de tensiune.

Se pleacă de la ecuațiile (3.12) și (3.9’) redresorului,

Ud0
Ud  cos  + cos   +    (3.12)
2 

Id  U d 0 [cos   cos(   )] (3.9’)
6Xk
cu  și  raportate la referința t  0°
Pentru invertor se folosesc următoarele notații
 – unghiul de întârziere la intrarea în conducție în regim de invertor;
 – unghiul de blocare al tiristoarelor invertorului.
unghiuri raportate la referința t  180° (Fig. 3.32).
 uba

3 Vs Isc2

t
Isc2(cos-cost)

Redresor Invertor

i1 i3 i1 i3

   
 



Fig. 3.32. Relațiile dintre unghiurile folosite în teoria invertorului și curbura frontului curbei
curentului la invertor comparativ cu cazul redresorului.

Observație: Deși unghiurile  și din cazul redresorului, puteau fi folosite și în

teoria invertorului, pentru diferențiere, în literatură de specialitate se utilizează notații diferite
 și .
Se pot identifica relațiile de legătură
  180  
  180  
      180  
 
respectiv
cos   cos 180      cos  (3.16,a)

cos   cos 180      cos  (3.16,b)

Dacă cos    cos  și cos    cos  se înlocuiesc în (3.12), iar rezultatul se

înmulțește cu -1, se obține pentru invertor:

U d 0,i
U di  (cos   cos ) (3.15)
2
Analog, dacă se înlocuiește cos    cos  în ecuația (3.14) se obține o primă ecuație
de funcționare a invertorului în funcție de unghiul :

U di  U d 0,i cos   Rc ,i I d (3.17,a)

Ecuația (3.15) se rescrie sub forma

U d 0,i cos   2U di  U d 0,i cos 
termen ce se înlocuiește în (3.17,a) obținându-se:
U di  U d 0,i cos   Rc ,i I d (3.17,b)

3 X k ,i
în care Rc ,i  este rezistența echivalentă a invertorului egală cu cea a redresorului, în

cazul în care transformatoarele de alimentare ale celor două convertoare sunt identice.
Pe baza ecuațiilor (3.17,a) și (3.17,b) se pot construi două circuite echivalente pentru
invertor (Fig. 3.33,a,b).
Rci -Rci

Id Id

Udi Ud0,i Udi

Ud0,icos Ud0,icos Ud0,i

a. b.
Fig. 3.33. Circuitele echivalente ale invertorului.