Protecții prin relee clasice și numerice

Noțiuni introductive
 Evoluția sistemelor de protecție

Evoluție

Rol și
cerințe

8%

92%

Situație
în RET
 Rolul protecțiilor în cadrul sistemelor electroenergetice
 Permit controlul integral al unei statii – măsuri, semnalizări și comenzi

 Sesizează și elimină rapid și selectiv defectele credibile din linii, bare colectoare, unități de transformare și
alte echipamente, asigurând siguranța în funcționare a SEN

Siguranța în funcționare a SEN: “Performanța sistemului electroenergetic de a asigura livrarea energiei

electrice la consumatori în limitele normelor acceptate și în cantitatea dorită. Siguranța SEN poate fi
caracterizată luând în considerare două aspecte de bază și de funcționalitate ale uni sistem electroenergetic:
adecvanța și securitatea.”

Adecvanța – “capacitatea sistemului electroenergetic de a Securitatea – “capacitatea SEN de a face fata unor
satisface in permanenta cererile de putere si energie ale perturbatii bruste cum ar fi scurtcircuitele sau pierderi
consumatorilor, luand in considerarea iesirile din functiune ale
neprevazute ale unor elemente ale sistemului” – criteriul
elementelor sistemului, atat cele programate cat si cele
de siguranta N-1.
rezonabil de asteptat a se produce neprogramat.”
 Defecte credibile - toate defectele dintre faze sau fază-pământ, indiferent dacă statia funcţionează în regim maxim
sau minim, ţinându-se totuşi cont de impedanţa de defect. Nu sunt considerate defecte credibile cele care se produc
cu o rezistenţă mare de defect si pentru care poate fi acceptat un timp mai mare de eliminare a defectului.

Din considerente de siguranţă de funcţionare fiecare echipament (linie, trafo) din rețeaua de transport este prevăzut
cu două grupe de protecţii selective, rapide, capabile să detecteze toate defectele credibile şi să iniţieze comenzile de
declanşare a întreruptoarelor adiacente într-un timp limită specificat.

Rapiditate
Funcţii:

 Detectarea defectelor şi separarea automată Selectivitate

Independenţă
a elementului defect

 Încercarea de revenire la configuraţia anterioară

de funcţionare

 (Detectarea unor regimuri anormale)

Siguranţă Sensibilitate
 5
Înreg. Porturi Sistemul de
Ceas
Ev. com. control staţie

OBI CPU

DPM

1 2 3 4
I
TC
D D
Filtru S/H CPU Porturi I/O
μP CPU
trece P P
MUX Frontal Principale Logic I/O
jos Proces
U TT M M

7
6
CC
+5 Resetare
-15 Porturi
CA PC Local
Alimentare
+15 com.
CC +24
auxiliară

Fig. 1. Schema bloc a unui dispozitiv integrat control-protecţie:

(1)Transformator de intrare; (2) Converter A/D; (3) Unitate de procesare principală (CPU)
(4)Unitate I/O (intrări /ieşiri) binare; (5) Unitate de comunicare; (6) Unitate de conectare
(7) Unitate auxiliară de alimentare
Fig. 2. Fluxul de date şi semnale într-un dispozitiv integrat control-protecţie.
Tipuri de defecte in RET si RED
Tipuri de defecte in RET si RED
Tipuri de defecte in RET si RED
Tipuri de defecte in RET si RED
Tipuri de defecte in RET si RED
Tipuri de defecte in RET si RED
Tipuri de defecte in RET si RED
Reprezentarea fazorilor

 0 u(t) [V]
j
25.00

20.00

15.00

10.00

5.00

0.00

-5.00

-10.00

-15.00 1
-20.00

-25.00
0 20 40 60 80 100 t [ms] 0 1

u (t )  2  Uef  sin   t   
  2   f
Reprezentarea fazorilor
u(t) [V] i(t) [A]
Im
25

20

15

10

-5

-10

-15 1
-20 2
-25
0 20 40 60 80 100 t [ms] 0 Re

u (t )  2  Uef  sin   t 
U  Re  j  Im
 
i (t )  2  Ief  sin    t   Z  R jX
 2
Reprezentarea fazorilor
Z  R1  j  X 1
jX
Z  Z  e j
X1 Z  Z  cos   j sin  
Z

e j  cos   j sin 
 e  j  cos   j sin 
0 e j  e  j
R1
R
cos  
2
e j  e  j
sin  
2j
 Circuite echivalente

E1 Eech
R1 Rech

I1
E2
R2

I2 I I
R R

E 1  Z 2  E2  Z 1
Eech 
Z1  Z 2
Z Z
Z ech  1 2
Z1  Z 2
 Divizor de tensiune, divizor de curent

R1
R1 I1
E
R2 R2 I
U2
I2

R2 R2 Z2
U2  E I1  I  I1  I 
R1  R2 R1  R2 Z1  Z 2
R1 Z1
Z2 I2  I  I2  I 
U2  E R1  R2 Z1  Z 2
Z1  Z 2
 Notiuni introductive

Transformare triunghi-stea
1 Z12 2 1 2

Z10 0 Z 20
Z 13 Z23 Z30
3 3

Z10  Z 20 Z12  Z13

Z12  Z10  Z 20  Z10 
Z 30 Z12  Z13  Z 23
Z10  Z 30 Z12  Z 23
Z13  Z10  Z 30  Z 20 
Z 20 Z12  Z13  Z 23
Z 20  Z 30 Z13  Z 23
Z 23  Z 20  Z 30  Z 30 
Z10 Z12  Z13  Z 23
 Transformare triunghi-stea
+9 0
VA(t) [V] VB(t) [V] VC(t) [V]
25.00 VC
20.00

15.00
VA
10.00
0
5.00

0.00

-5.00 VA V
VB
V B  a 2 V
-10.00

-15.00

-20.00
V C  a V
a
-25.00
t [ms]
0 20 40 60 80 100

2
a
 Teorema componentelor simetrice

Teorema componentelor simerice (Fortescue)

Orice sistem de fazori nesimetric și dezechilibrat se poate descompune în trei

sisteme simetrice și echilibrate de succesiune directă (pozitivă), inversă (negativă) și
homopolară (zero).
 Teorema componentelor simetrice

S.S.P. S.S.N. S.S.Z.

h
V1 S.S.D. S.S.I. S.S.H.
i
V 1
V1 d
V 1
i
d
V1
V1
h
i V V h
1
h
V3 2
V 3
d
V3 d
i
V3 V
d
2
V 3 V
d
2 V2
i
h
V3 V3 i
V2 h
V2 V2
 Relatiile intre componentele simetrice si cele reale

V 1  V d V i V h 3V h  V 1  V 2  V 3
V 2  a 2 V d  a V i  V h 3V i  V 1  a 2  V 2  a  V 3
V 3  a V d  a 2 V i  V h 3V d  V 1  a  V 2  a 2  V 3

Vi
1
V1

Vd
Vd

Vi
Vh
= + + Vh
120
o
120
o
2
a Vi Vh
o
2
120
aVd a Vd aVi
V3 2
a a
V2
Transformatoare de măsură de curent și de tensiune

Cerințe generale - TC

 Subsistemele de protectie se vor conecta, de regula, la înfasurari de protectie ale

transformatoarelor de curent.

 La proiectarea sistemelor de protectie, se verifică prin calcul condițiile pe care aceste

subsisteme le impun transformatoarelor de curent și circuitelor conectate la acestea.

Dificultatea majora pentru secundarele de protectie:

 saturatia miezului magnetic la TC cu circuit magnetic inchis

 fluxul magnetic remanent
Schema monofilară a unei LEA 400/220/110 kV din SEN
B1
B2
Q1 Q2 Q51

P1 Usync

1600/1 TNCC1 MET

0,5FS5 Usync
10VA

1600/1 TNP1 TP1

5P30
30VA
TC 1600/1 PDB
5P30
60VA Usync Usync

1600/1 TNCC2 TNP2 TP2

5P30
30VA
P2

Q0

Q52

Q9
Q8

TT

w1:0,2 10VA
w2: 3P 50VA
w3: 3P 30VA
LEA 400 kV, 220 kV, 110 kV
Principiul de funcționare al TC

i1(t) - este determinat de

circuitul extern în care s-a
conectat TC si este independent
de regimul de functionare al TC ;

i2(t) - este curentul indus

determinat de i1(t);

j(t) - este fluxul rezultant produs

de solenatia rezultanta, deci de
fig. 2
suma algebrica a solenatiilor
fig. 1 primare si secundare;
Solenatia rezultanta
Caracteristica de magnetizare w1  I 1  w2  I 2  w1  I 0  R m  
B=f(H), U=f(I)
Pt. I2=0 => I0=I1 si saturatie si
supratensiuni extrem de periculoase !
 T.e.m. de saturație a TC

Tensiunea de saturatie (knee-point)

V ex

+1 0%V ek
V ek
+50%I ek
Zona de saturatie

Zona lineara

0 Iek Ie
 TC – flux (inductie) remanent

Caracteristica prezinta histerezis


Zona de saturatie
 s at

rem Flux remanent

Zona lineara

0 ie
 Regimul tranzitoriu. Componenta aperiodica (1)
Se considera conectarea unui circuit RL la o sursa Vca:

R = rezistenta circuitului
L = inductivitatea circuitului
di
u(t )  U max sin(t   )  Ri  L
dt
U max  2U ef  2U

 p di
Aplicand transformata Laplace: U max cos  U max sin   Ri  L
 2  p2  2  p2 dt

Deducerea formulei pentru i(t) se obtine simplu prin solutia generala:

t

i( t )  i f ( t )  il ( t )  i f ( t )  Ae  if = termenul fortat, componenta permanenta
il = termenul liber, componenta aperiodica
 Regimul tranzitoriu. Componenta aperiodica (3)

In regim de scurtcircuit, considerand regimul aperiodic:

1. Componenta aperiodica (sau de curent continuu):

t

icc ( t )  2 I sin(  )  e 

2. Componenta periodica (sau de curent alternativ):

ica ( t )  2 I sin( t   )
 Regimul tranzitoriu. Componenta aperiodica (4)

1.5

0.5

i(t)
0

-0.5

-1
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 t [ms]

t

i (t )  2 I ] sin( / 6)  e   sin( 0.1t   / 6)]   9ms   70 0
 Regimul tranzitoriu. Componenta aperiodica (5)

1.5

0.5
i(t)

-0.5

-1
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 t [ms]

t

i (t )  2 I [e 
 sin( 0.1t   / 2)]   20ms   800
 Regimul tranzitoriu. Componenta aperiodica (6)

Cazuri particulare:

1. Conectarea la:
  0 deci    , adica la trecerea curentului prezumat prin zero
ica ( t )  2 I sin( t ) si icc ( t )  0

Deci NU apare regimul aperiodic

2. Conectarea la:
 
 deci    
2 2
t

i( t )  2 I [ e 
 cos( t )]

In acest caz APARE valoarea maxim maximorum a intensitatii curentului

 Regimul tranzitoriu. Componenta aperiodica (7)

Valoarea maxim-maximorum a curentului se numeste curent de lovitura si

se estimeaza pentru o constanta de amortizare foarte mare:
t

il  2 I ( e 
 1 )  2  I   si pentru     (R- > 0) - > 2
Valorile practice uzuale indica il  ( 15
.  18
. ) 2I

CONCLUZII:

1. Curentul de lovitura cel mai mare se obtine prin conectarea la

trecerea prin zero a tensiunii;

2. Curentul va contine numai componenta periodica daca conectarea

se face la trecerea tensiunii prin maxim;
 Consecințele saturației TC
I ideal
Curenti secundari - valori efective
Isec [A] I real

15.0
10.0
5.0
0.0
-5.0
-10.0
-15.0
-0.020 0.000 0.020 0.040 0.060 0.080 0.100 0.120 0.140 0.160 0.180 0.200
t [s]

i [A sec] Valori efective (Fourier 1 x Tn)

abs(fi) [grd] Defazaje (Fourier 1 x T). Marja de eroare 5% marcata cu negru
Marja de eroare 5% marcata cu negru
200.0
8.0
7.0
150.0
6.0
5.0
100.0 4.0
3.0
50.0 2.0
1.0
0.0 0.0
0.000 0.020 0.040 0.060 0.080 0.100 0.120 0.140 0.160
0.000 0.180
0.020 0.200
0.040 0.060 0.080 0.100 0.120 0.140 0.160 0.180 0.200

8.0
Erori de unghi Erori de raport de transformare
7.0
6.0 SaturatieTC.xls
5.0
 Problemele TT capacitive

Utilizarea TT capacitive ridica cateva probleme:

• TTC este un circuit rezonant => posibilitatea aparitiei unui regim oscilant intre
impedanta de excitatie si impedanta sarcinii, cu amortizare lenta. Consecinta este
o eroare de raport mai mare dacat cea nominala. Se poate reduce prin cresterea
sarcinii secundare.

• Impedanta de excitatie poate forma un circuit fero-rezonant cu reteaua (LEA),

generand oscilatii de frevente sub-armonice, de regula 1/3 din fn. Durata
oscilatiilor depinde de constanta de timp a circuitului echivalent R-L-C si poate fi
relativ mare. Consecinta este o eroare de raport mai mare dacat cea nominala. Se
poate reduce prin utilizarea unui circuit anti fero-rezonant (L-C) si prin cresterea
sarcinii secundare.

•Amortizarea lenta a tensiunii de iesire poate cauza intarzierea actionarii protectie

(exp protectia de distanta). Se previne prin cresterea sarcinii secundare.
Principiile de conducere ale unei staţii electrice retehnologizate/modernizate aparţinând RET

Nivelul 0: reprezintă conducerea locală la nivel de echipament primar de comutaţie

(întreruptor, separator) pentru modurile de operare de avarie şi de mentenanţă.

Nivelul 1: reprezintă conducerea locală la nivel de celulă a tuturor echipamentelor primare de

comutaţie din respectiva celulă (prin intermediul TNCC).

Nivelul 2: reprezintă conducerea de la distanţă (SLO din camera de comandă a staţiei, cât şi
de la SLO amplasat la CTSI)

Nivelul 3: reprezintă teleconducerea de la distanţă la nivel de dispecer (DET/DEC/DEZ)

pentru staţii 400/220/110kV (teleconducere, semnalizare şi măsurare, monitorizare protecţii
inclusiv cele din inel 110kV), respectiv conducerea de la distanţă la nivel de dispecer DED -
pentru staţii 110/20kV (teleconducere, semnalizare şi măsurare).
 DEN/DET ST
EI CTSI
IEC 60870-5-101/104

UCCS 1 UCCS 2

UCCP 1 UCCP 2

UPP UACC
GPS

SWITCH
SWITCH

IEC 61850 LAN B

LAN A

SWITCH SWITCH

TNP 1 TNP 2

TNCC 1 TNCC 2