Gavriil Musicescu

Gavriil Musicescu (n. 20 martie 1847, Ismail, gubernia Basarabia, Imperiul

Rus – d. 8 decembrie 1903, Iași, România) a fost un compozitor, muzicolog și
dirijor român. Numele său de familie era Muzicenko, de origine ucraineană.
(1872), Gavriil Musicescu este numit profesor de armonie la Conservatorul de
muzică din Iași. La catedră a fost un zelos propagator al cântecului popular,
stăruind neîncetat a arăta studenților calea dezvoltării muzicii românești prin
axarea ei pe creația popularăDin 15 ianuarie 1876 a devenit și dirijorul
corului Mitropoliei din Iași, pe care-l va conduce până la sfârșitul vieții.
Gavriil Musicescu a ridicat această formație în scurt timp la un nivel
necunoscut până atunci la noi. Pentru ansamblul acesta a scris — în afară de
lucrări destinate serviciului religios (liturghii, concerte etc.) — compoziții
corale laice, reprezentând prelucrări de melodii populare. Împreună cu corul a
întreprins turnee remarcabile.În 1883, cu prilejul inaugurării statuii lui Ștefan
cel Mare, Gavriil Musicescu scrie Cântecul lui Ștefan cel Mare, reluat și
amplificat în zilele noastre de com­pozitorul Gheorghe Dumitrescu, în opera
Ioan Vodă cel Cumplit. Prin cântecele sale, Gavriil Musicescu a fost prezent în
toate manifestările patriotice și culturale ale țării. În septembrie 1877, cu
prilejul marii întâlniri de la Universitatea din Iași, compune un înaripat marș
eroic intitulat Arme, arme.O remarcabilă autenticitate artistică o
demonstrează Hora de la Plevna pe versuri de Vasile Alecsandri, Stejarul și
cornul pe versuri populare, Ca un glob de aur pe versuri de Dimitrie
Bolintineanu.