Începuturile corului Mitropoliei din Iaşi sunt strâns legate de primele preocupări de organizare

a muzicii corale din vechea cetate a Moldovei. Primele încercări de înfiinţare a unui cor
bisericesc la Iaşi datează de la 1808, când generalul rus Cuşnicov cerea mitropolitului
Serapion din Kiev trimiterea la Iaşi a unui specialist în arta muzicală armonizată. Mai târziu,
la Gimnaziul „Vasilian“ şi la Seminarul „Veniamin Costachi“, în 1814, profesorul Alex
Petrino a înfiinţat un cor vocal.
Gheorghe Burada, părintele corului mitropolitan
În 1854, muzicianul Gheorghe Burada a înfiinţat un cor religios, care cânta în limba română,
dând primele răspunsuri la Sfânta Liturghie pe 23 aprilie 1854, în Biserica „Sfinţii Atanasie şi
Chiril“. În 1860, Gheorghe Burada a organizat şi un curs de muzică vocală armonizată, la
şcoala Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi“, continuând conducerea corului său, care, până în
1863, a cântat alternativ la bisericile din Iaşi, făcând repetiţii în casele de pe strada Sărăriei ale
tatălui dirijorului, Tudorachi Burada.
În 1864, cu sprijinul mitropolitului Calinic Miclescu, care a oferit condiţii de cazare şi
întreţinere a copiilor din cor şi care l-a desemnat ca ajutor pe profesorul Dimitrie Vestali,
corul a devenit al Mitropoliei, chiar dacă lucrările de construcţie a noii catedrale nu erau
terminate. Erau faimoase răspunsurile în fa major la Liturghie, compuse de Gheorghe Burada.
În noiembrie 1864, Ministerul Cultelor şi Instrumentelor Publice a aprobat înfiinţarea corului
Mitropoliei, care era format din 18 persoane, 12 băieţi şi 6 bărbaţi.
Epoca lui Gavriil Musicescu
Din 1870, dirijoratul este preluat de Gh. I. Dima, fost psalt al Catedralei şi corist, renumit
ucenic al compozitorului Dimitrie Suceveanu. Gh. I. Dima a prelucrat şi a transpus creaţii
psaltice în notaţie liniară, ceea ce a reprezentat o noutate în domeniu.
Însă, cea mai prolifică perioadă a corului ieşean a fost cea în care la bagheta dirijorală s-a aflat
renumitul muzician Gavriil Musicescu. Acesta a preluat conducerea corului la 15 ianuarie
1876, începând o perioadă de selectare atentă a coriştilor şi de pregătire în detaliu a
repertoriului.
Specialiştii vremii arătau că talentul şi profesionalismul dirijorului Musicescu au făcut din
corul ieşean un ansamblu unic în ţară. Presa vremii nu contenea a lăuda concertele şi
profesionalismul acestui cor, duse la apogeu la ceremoniile de la sfinţirea Catedralei, pe 23
aprilie 1898, când toate personalităţile vremii au fost încântate de prestaţia acestui cor.
Unit cu formaţia corală de la „Sf. Spiridon“
Turneele prin provinciile româneşti, vizitele străinilor la Iaşi pentru a asculta vestitul cor l-au
făcut celebru în multe ţări ale Europei. După moartea marelui muzician Gavriil Musicescu, în
1903, dirijoratul este preluat de unul dintre foştii corişti şi subdirijori, ucenic al maestrului
Musicescu, protopsaltul Grigorie I Gheorghiu sau „Conu Gheorghiţă“, cum era cunoscut.
Vârsta înaintată l-a determinat să se retragă în 1905, când a venit în fruntea corului
compozitorul Ioan Buhociu. A urmat o perioadă dificilă, în care diverşi muzicieni au concurat
pentru ocuparea postului de dirijor, până când, în 1907, este numit definitiv D. Dimitriu,
preferatul coriştilor.