DMITRI KABALEVSKI (1904-1987)

Dmitri Borisovici Kabalevski a rămas în istoria

culturii muzicale drept compozitor, muzicolog,
pianist și dirijor rus. A fost elevul compozitorului Nikolai
Miaskovski. Creația sa, legată de tradiția muzicii
clasice ruse, de intonațiile cântecului popular, reflectă
perioada istorică în cre a trăit şi activat. A compus opere,
operete, simfonii, piese pentru balet,
un recviem, concerte pentru diferite instrumente, muzică
pentru film etc. Această bogată activitate a fost dublată şi
de cea legată de educaţia muzicală, el punând bazele unui
sistem cre a fost adoptat în multe din ţările fostei Uniuni
Sovietice. Lucrările sle reprezentative din acest domeniu
sunt: Educaţia gândirii şi sufletului, Cum povestim
copiilor despre muzică şi Cele trei balene.
Format în spiritul reprezentanţilor şcolii muzicale ruse, Kabalevski este considerat
continuatorul teoreticianului Boris Asafiev - cel care a formulat o serie de direcţii de urmat
pentru dezvoltarea educaţiei muzicale - şi pe care le-a desăvârşit:
- elevii trebuie să-şi însuşească în mod conştient şi benevol o muzică de reală
şi autentică valoare, care să se transforme în zestrea lor spirituală şi să facă
legătura directă cu viaţa pe care o trăiesc;
- în cadrul şcolii trebuie să se realizeze deprinderile de audiere activă şi
conştientă;
- să se cultive aptitudinile de creativitate ale copiilor.
Pedagogul Kabalevski insistă asupra depăşirii fazei de teoretizare a muzicii,
ajungându-se la cea de însuşire conştientă a acelor valori care sunt considerate adevărate
„veşti dumnezeieşti”1. Modul de apropiere al copiilor către muzică se poate realiza prin
trezirea interesului faţă de aceasta, prin audierea a cât mai multe lucrări reprezentative şi
accesibile, precum şi prin cultivarea percepţiei muzicale prin intermediul însuşirii
elementelor de limbaj muzical. Kabalevski persistă asupra importanţei şi influenţei pe care o are
arta muzicală asupra vieţii emoţionale şi spirituale a copiilor. De aici derivă necesitatea ca materialul
muzical cu care se lucrează să fie de o valoare autentică.

În formularea cerinţelor sistemului de educaţie muzicală pe care l-a iniţiat, pedagogul

Kabalevski propune două modalităţi de bază:
- principiul tematismului – prin care urmăreşte organizarea tuturor
activităţilor de specialitate dintr-un trimestru pe baza unei anumite teme care
să se aprofundeze progresiv, pe trepte diverse, şi care să se asambleze cu
celelalte teme mari ale celorlalte trimestre şi clase. Exemple de teme: Muzica

1
Vasile,V. – Metodica predării muzicii, Ed.Muzicală, Bucureşti, 2004, p.53
 şi istoria, Muzica şi dansul, Muzica şi natura, Muzica şi artele plastice,
Muzica programatică şi neprogramatică etc.
- centrarea activităţilor de educa-ie muzicală pe cele trei genuri
considerate primare: cântecul, dansul şi marşul (echivalentul celor trei
balene pe care se sprijină Marea Muzică). Aceste genuri sunt, în concepţia
lui Kabalevshi, trei genuri primare ale muzicii care se contopesc organic cu
viaţa omului şi sunt considerate adevărate punţi spre cunoaşterea muzicii, ale
marilor şi complexelor genuri muzicale. Prezentăm un exemplu: din cântec,
se ajunge la folclor, de leagăn, ritual, romanţă, lied, cîntecul integrat la operă
etc.
Sistemul de educaţie promovat de pedagogul rus se adresează tuturor copiilor, nu
numai celor dotaţi muzical: „ orice om cu dotare intelectuală normală poate înţelege
muzica”2. Kabalevski şi-a experimentat concepţia sa pedagogică într-o şcoală generală din
Moscova, de unde s-a răspândit în întreaga federaţie rusă, iar el a devenit preşedintele de
onoare al Societăţii Internaţionale de Educaţie muzicală.

2
ibid. p.55.