SĂRBĂTOAREA FLORIILOR ÎN SATUL CLOȘANI

VÎRZOB SIMI DOREL RĂZVAN

Clasa a IX-a A
COLEGIUL TEHNIC„ GENERAL GHEORGHE MAGHERU”
Prof. Coord. Săvulescu Manuela

La poalele munților Mehedinți, de-a lungul văii săpate de râul Motru, în partea de nord-
vest a județului Gorj, se află comuna Padeș. Unul dintre cele mai pitorești sate care fac parte din
comuna Padeș este Cloșani, locul copilăriei mele. Lăsand drumul principal, pentru a ajunge în
Coșani, șoseaua șerpuiește spre dreapta și se îndreaptă spre culmile muntoase. Casa bunicilor se
află după un pâlc de copaci, în apropierea Bisericii de lemn cu hramul Învierea Domnului,
monument istoric. Copilaria mea a fost marcată de marile sărbători la care am participat alături de
bunica. Icoanele vechi de lemn, cu sfinți ce și-au pierdut culoarea, mă priveau de când pășam
pragul bisericii, pâna când închideam ușa micului locaș de cult.

Dintre toate sărbătorile calendarului bisericesc, cel mai mult imi place Sărbătoarea Învierii
Domnului. Paștele în arhaicul sat Cloșani este o sărbătoare a sufletului, pe care oamenii îl
împodobesc înainte de Învierea Domnului cu bunătate, credință, iubire, tradiție și rugăciune și are
parfumul florilor de primăvară.

Pregătirile pentru această mare sărbătoare încep odată cu Postul Paștelui, numit și Postul
cel Mare, când credincioșii renunță la mâncarea de dulce, își înfrânează poftele trupești și se întorc
la rugăciune, ca spre o insulă a speranței. Motivul principal al postirii în Postul Paştelui este
pregătirea credincioșilor pentru primirea Sfintelor Taine a spovedaniei și a împărtășaniei. Postul
Paştelui este o perioadă de pregătire spirituală pentru ca toţi creştinii să sărbătorească Învierea
Domnului nostru Iisus Hristos. În Postul Mare creştinii trebuie să dea dovadă de o grijă spirituală
sporită, prin renunţarea la alimentele de provenienţă animală. Mai mult, aceştia trebuie să se înalțe
sufleteşte prin rugăciune, alături de fapte bune. Postul reprezintă reţinerea totală de la anumite
alimente şi băuturi în scop religios şi moral.

Dintre tradițiile care se păstrează cu sfințenie pană astăzi în satul meu, vreau să mă opresc
asupra celor de Florii. Duminica Floriilor este ziua în care prăznuim Intrarea Mântuitorului în
Ierusalim. Această sărbătoare consider că este foarte importantă prin simbolistica și învățătura pe
care ne-o transmite: Mantuitorul a intrat in Ierusalim călare pe mânzul asinei, din smerenie.
Această smerenie trebuie să o avem și noi oamenii în fiecare moment al vieții noastre.

În duminica Floriilor, credincioșii duc la Biserică ramuri de salcie care amintesc de

ramurile de măslin cu care a fost întampinat Mântuitorul Isus la venirea Sa în Ierusalim. Ramurile
de salcie sau „mâțișorii”se sfinţesc la Biserică. Aceste ramuri sunt duse acasă şi aşezate la icoane
pentru spor în gospodărie, dar şi pentru fete pentru a avea noroc în dragoste. De asemenea ele se
folosesc şi în caz de boală, punându-se sub perna celui suferind sau pentru îmbunătăţirea vederii.
Potrivit credinţei populare, “mâţişorii” sfinţiţi de preot, în biserică, în Duminica Floriilor, au puteri
magice: împletiţi în coroniţe şi aşezaţi deasupra uşilor, la ferestre şi la icoane, ei apără familia de
boli şi de alte rele, aducând spor şi noroc. La Cloșani, ramurile de salcie înmugurită sunt legate în
jurul pomilor fructiferi, ca să rodească din plin şi sunt amestecate în hrana animalelor, ca să le
păzească sănătatea şi productivitatea.

O veche legendă ce este cunoscută și în zona Cloșanului ne spune că Maica Domnului,

vrând să-și vadă Fiul ce tocmai fusese răstignit, nu a putut să-și continue drumul din cauză că o
apă mare i s-a ivit în cale. S-a rugat de toate buruienile s-o treacă apa, însă doar salcia a fost cea
care a ajutat-o. Astfel, Maica Domnului a binecuvântat salcia ca oamenii să o ducă la biserică, iar
preoții să o slujească. Mulți săteni păstrează ramurile de salcie sfințite de preot tot anul în casă, ca
obiecte aducătoare de pace și binecuvântare.

Tradiţia cere ca de Florii mormintele să fie curăţate şi stropite cu apă sfinţită, iar crucile să
fie împodobite cu flori de primăvară şi cu crenguţe sfinţite de salcie.
Bunica îmi povestea de o veche supertiție păstrată din generație în generație: de Florii nu
trebuie să ne spălăm pe cap deoarece părul albește foarte repede. Mai ales fetele sunt atente să nu
încalce această superstiție.
Sărbătorile pascale sunt prilejul cel mai bun pentru ca familia, risipită în toată țara să se
întoarcă acasă și să se primenească sufletește, așa cum primăvara primenește cu parfumul, culorile
și florile sale satul Cloșani.