Colapsul evoluţionismului darwinist

Încă de la început, teoria evoluţionistă de tip darwinian era privită cu scepticism chiar şi de
autorul ei, Charles Darwin. Asta, deoarece nici el nu vedea fiinţele tranzitionale în viaţă sau
eventual fosilele acestora, fiinţe şi fosile care erau strict necesare pentru a dovedi evoluţia
unei specii într-o alta specie, proces denumit şi speciaţie.

El însuşi afirma:

"Numărul de verigi intermediare şi tranziţionale, între toate speciile vii şi dispărute, trebuie să
fie neînchipuit de mare. Însă, cu siguranţă, dacă această teorie [a evoluţiei] este adevărată,
toate acestea trebuie să fi trăit pe pământ."
(The Origin of Species, 1958, ediţia Mentor, pag.289)

El spera ca ştiinţa viitoare, în speţa şi paleontologia, va descoperi fosile ce vor dovedi

existenta verigilor intermediare şi tranzitionale. Paleontologia, genetica populaţiilor dar şi alte
ştiinţe moderne au dovedit însa contrariul, şi anume că nu există verigi intermediare şi
tranziţionale.

Putem vorbi, însă, de începutul colapsului acestei teorii odată cu scandalul "omului de
Piltdown".

Scandalul "omului de Piltdown"

În anul 1912, în oraşul englez Piltdown a fost descoperit un craniu ciudat. Charles Dawson
(1864-1916), arheologul care l-a descoperit, împreuna cu Arthur Keith (1866-1955),
cunoscut savant evoluţionist britanic, şi echipa sa, au susţinut că fosila provenea de la o
fiinţă pitecantropoidă. Dawson şi Keith susţineau un aspect important, şi anume: capacitatea
craniană era similară cu a omului modern, iar maxilarul prezenta caractere de maimută. În
anul 1953, savantul Kenneth Oakley (1911-1981) de la British Museum a cercetat în detaliu
fosila şi a dezvăluit faptul că aceasta era cel mai mare fals de până atunci al secolului XX.
Fosila fusese falsificată prin ataşarea unei mandibule de urangutan la un craniu uman,
pentru a dovedi că evoluţia darwinistă este adevarată.
În anii următori s-au descoperit şi celelalte falsuri ceea ce i-au obligat pe darwinişti să
renege acele fosile, cărora le-au dat nume ştiinţifice pompoase ca spre exemplu:
Sinanthropus, Ramapithecus sau Hesperopithecus.

Problemele majore ale evoluţionismului de tip darwinist sunt:

.experimentul Miller-Urey
.complexitatea celulelor
.complexitatea ADN-ului
.lipsa unei evoluţii treptate a speciilor mutante de la un tip la altul
.lipsa verigilor speciilor mutante între clase de animale şi plante
.micro-evoluţia sau schimbarea în cadrul unei specii nu este o dovadă a unei macro-evoluţiei
darwiniste în sensul de schimbare dincolo de limitele speciilor şi creării unor alte specii
.explozia cambriană
.omologia nu indică evoluţia speciilor
.similaritatea omului cu cimpanzeul este de numai 93%
.copacul vieţii este invers, multe specii la început şi puţine în ziua de azi