Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Rzboiul de independent al României s-a desfăgurat intre anii 1877 si 1878 si a fost dus
impotriva Imperiului Otoman. Rzboiul s-a terminat cu victoria României si Rusiei impotriva
turcilor, obtinerea independentei României si unirea Dobrogei cu România. Aspectul
negativ a fost acela că Rusia a anexat sudului Basarabiei.
In 1877 Serbia si Muntenegru se răscoal impotriva Imperiului Otoman declarându-i razboi.
Cum lupta ar fi fost inegala si armatele turcesti le-ar fi nimicit pe cele sârbo-
muntenegrene, se implicã si rusii care declar si ei rzboi turcilor. Pentru ca armatele rusesti
să poata traversa teritoriul românesc, s-a incheiat la Bucuresti (16 aprilie 1877) o
conventie româno-rus prin care li se permitea trupelor rusesti sã treac ă prin tar, iar rusii se
obligau s respecte integritatea teritorială a României.
Desfasurarea evenimentelor :
Pe măsur ce relatiile dintre Rusia si Turcia deveneau tot mai incordate in a doua jum ătate a
anului 1876, partea română a considerat că era important sã se semneze un acord cu
partea rus prin care sã se asigure recunoasterea independentei României si s garanteze
integritatea teritorial. Deoarece partea rus era interesat doar in semnarea unei intelegeri
prin care s se permit trecerea armatei ruse pe teritoriul românesc, negocierile au stagnat
până in aprilie 1877, când, războiul ruso-turc era iminent. In aceste conditii Rusia a
acceptat sã incheie o conventie.
La 9/21 mai 1877 Mihail Koglniceanu face o declaratie in parlament prin care declara
independenta: "Domnilor deputati nu am cea mai mică indoial si fric de a declara in fata
reprezentantei nationale că noisuntem o natiune libera si independent...". In acest sens
atât Camera Deputatilor cât si Senatul au votat motiunea de independent.
Chiar dacă România nu era implicat pe baza unui tratat $i in mod oficial in r ăzboi, artileria
si trupele române le sprijină pe cele rusesti in asedierea cettii Nicopole care se predã la 4
iulie. La 15 iulie desi se refuzase initial ocuparea cetătii Nicopole, deoarece diplomatia
rusã nu accepta sã semneze o conventie de colaborare româno-rus care sã contin
angajamente si garantii reciproce, comandamentul român, in urma situatiei create de
nereusita primului atac rus asupra Plevnei si a "insistentelor personale ale imp ăratului",
hotăräste trimiterea unor unitti române peste Dunăre sprea a coopera cu armata rus.
George Manu primeste insrcinarea sã colaboreze cu armata rus nu numai la ocuparea cettii
Nicopol, ci si mai departe, "chiar la Plevna, in marsul spre Isker". Primele trupe românesti,
din divizia a IV-a , trec in 16 iulie Dunărea pe la Nicopole, sub comanda colonelului
Rosnovanu
.
Intrarea in razboi
Printul Carol I a dorit incă de la inceputul ostilittilor ruso-turce din sudul Dun ării sã implice
total România pentru a obtine statutul de cobeligerant si s asigure recunoasterea
independentei de ctre marile puteri, ins rusii au refuzat in mod constant acest lucru
sustinând că nu au nevoie de ajutor. Atitudinea lor s-a schimbat in august 1877, când
armatele otomane au reusit sã opreasc ofensiva rusă la Plevna, in nordul Bulgariei. Pentru
a nu-i lăsa pe turci sã contraatace decisiv rusii au acceptat conditiile lui Carol ca armata
română sã aibă propria bază de operatii si comand separat.
La intâlnirea din 16 august dintre Carol, tarul Alexandru al II-lea si marele duce Nicolae se
hotraste crearea armatei de vest cu misiunea de a cuceri Plevna. Comanda o avea
domnitorul Carol, iar din componenta Armatei de vest mai făceau parte pe lângã trupele
române si corpurile IV si IX ale armatei ruse. Trecerea Dunării de c ătre armata român ă
aavut loc patru zile mai târziu, la 20 august, si s-a făcut pe un pod de vase pe la Silistioara,
lângă Corabia.