CH – Curs 1

ABDOMENUL

Cavitatea abdominală conţine mai multe organe vitale. Seroasa peritoneală care
acoperă organele abdominale şi faţa internă a peretelui abdominal anterior, formând
cavitatea peritoneală, are rol în apărarea contra agresiunii infecţioase.

DUREREA ABDOMINALĂ:
Durerea de origine viscerală are o proiecţie la suprafaţa abdomenului în funcţie de sediul
anatomic al viscerului interesat
Trebuie luaţi în considerare următorii parametrii:
a. Debutul şi durata:
-poate debuta brusc sau să apară treptat
-poate fi persistentă, recurentă sau intermitentă
b. Caracterul durerii: estompată, ascuţită, junghi, crampă, colicativă, arsură
c. Localizarea: la debut, schimbare a topografiei durerii în timp, superficială sau
profundpă
d. Intensitatea: depinde de gradul de percepţie psihică a durerii, de natura suferinţei
abdominale (durerile colicative au o intensitate mare, sunt insuportabile, durerea din torsiuni,
perforaţii este atroce, ca o *lovitură de cuţit*)
e. Iradierea
- durerea din colica biliară este localizată în hipocondrul drept (HD) şi iradiază la baza
hemitoracelui drept şi în umărul drept
- durerea din pancreatita acută este localizată în epigastru şi periombilical şi iradiază *în
bară* în HD şi HS
f. Circumstanţe de apariţie:
- greşeli alimentare în ulcerul gastro-duodenal (acrituri, condimente)
- în colica biliară (abuz de grăsimi, maioneze)
- în colica renală (expunere la frig sau la trepidaţii)
g. Circumstanţe de diminuare sau de dispariţie:
- la alimentaţie sau medicamente (ulcerul duodenal)
- la antalgice şi antispastice (colica renală, biliară)

h. Simptome de însoţire:
- sunt importante în precizarea cauzei durerii
Ex.: în colica biliară apar greţuri, vărsături bilioase, febră, eventual icter
Pentru a putea stabilii cauza durerii, trebuie să împărţim topografic abdomenul în
9 zone. Ducem 2 linii verticale care trec prin mijlocul claviculelor până la mijlocul arcadelor

1
crurale (coarda fibroasa Intinsa de la spina iliaca anterosuperioara la spina pubisului), şi 2 linii
orizontale, una trecînd prin marginea rebordului costal şi alta care uneşte spinele iliace
anterosuperioare

2
 Hipocondru drept
- Lobul stâng al ficatului
- Colecistul
- O parte din duoden
- O parte din rinichiul
drept
- Glanda suprarenală
dreaptă
- Flexura hepatică a
colonului
Flancul drept
- Colonul ascendent
- Porţiune din Jejun şi
duoden
- Jumătatea inferioară a
rinichiului drept
Fosa iliacă dreaptă
- Cecul şi apendicele
- Porţiunea terminală a
ileonului
- Ureterul drept
- Ovarul drept
- Cordonul spermatic
drept
Cele mai comune cauze de durere abdominală:
- Apendicită
- Colecistită acută
- Pancreatită acută
- Ulcerul gastric sau duodenul perforat
- Litiaza biliară în colică
- Ocluzia intestinală
- Anevrism abdominal disecant
- Litiază renală în colică
- Peritonită acută
- Sarcină ectopică ruptă
Epigastru Hipocondru stâng
- Duodenul - Stomacul
- Pancreasul - Splina
- Lobul stâng hepatic - Coada pancreasului
- Pilorul stomacului - Flexura splenică a
colonului
- Polul superior al
rinichiului stâng
- Glanda suprarenală
stângă
Mezogastru Flancul stâng
- Epiploon (ligament - Colonul descendent
peritoneal care uneşte - O porţiune din jejun şi
viscerele) ileon
- Mezenterul - Jumătatea inferioară a
- Jejunul şi ileonul rinichiului stâng
- Porţiunea inferioară a
duodenului
Hipogastru Fosa iliacă stângă
- Ileonul - Colonul sigmoid
- Vezica urinară - Ureterul stâng
- Uterul (în sarcină) - Ovarul stâng
- Cordonul spermatic
stâng
3
 Examene paraclinice:

1. Puncţia abdominală (paracenteza)

Se utilizează în scop:
- diagnostic (pentru stabilirea prezenţei şi a cauzei lichidului)
- terapeutic (evacuarea lichidului)

2. Ecografia, Eco Doppler:

Se utilizează:
- Dimensiunea şi forma organelor
- Prezenţa ascitei
- Formaţiuni lichidiene
- Litiază biliară sau renală
- Ocluzie intestinală
- Anevrism de aortă

3. Examen radiologic:
- Explorarea radiologică a abdomenului *pe gol*
- Este deosebit de utilă în 2 situaţii patologice:
a. În ocluzia intestinală, ansele intestinale dilatate vor da aspectul de imagini
hidroaerice, asemănătoare cu *cuiburile de rândunică* sau *tuburile de orgă*
b. În perforaţia unui organ cavitar cu conţinut aeric(stomac, intestin), se evidenţiază
prezenţa aerului sub cupolele diafragmatice ca 2 semilune

4. Tomografie computerizată (CT) sau imagistică prin rezonanţă magnetică

(IRM)/rezonanţa magnetică nucleară (RMN)

5. Laparoscopia: vizualizarea cavităţii abdominale cu ajutorul unui aparat dotat cu sistem

optic, care se introduce în cavitatea abdominală, pintr-o mică incizie paraombilicală,
insuflă aer în cavitatea abdominală pentru a permite vizualizarea peritoneului şi a
organelor accesibile (ficat, colecist, splină, stomac, vezică urinară, uter)

6. Endoscopia: vizualizarea esofagului din interior cu ajutorul fibro şi/sau

videoendoscopului

7. Ex. rX baritat: investigarea tractului digestic cu raze x, prin înghiţirea unei substanţe de
contrast

4
8. Determinarea Helicobacter Pilory:
-este un germene incriminat tot mai mult în etiologia afecţiunilor gastro-duodenale
- se determină Ag H Pylori din sânge şi/sau scaun

9. Examen irigoscopic al intestinului:

- Se introduce substanţa de contrast prin clismă şi se urmăreşte radioscopic şi radiografic
progresiunea ei în colon.

10.Colonoscopia (rectosigmoidoscopia): s
- se realizează cu rectosigmoidoscopul şi colonoscopul
- se face pregătirea cu clismă cu apă cu laxative neabsorbabile (fortrans)
- se face sub sedative, analgice sau chiar anestezie generală

Semne şi simptome prezente în CH generală:

- DURERE: senzaţie neplăcută care se manifestă sub diferite forme (arsură, înţepătură,
crampă, greutate, întindere, de intensitate variabilă
- DISFAGIA: progresiunea dificilă a bolului alimentar şi/sau a lichidelor de-a lungul
esofagului
- PIROZIS: arsură retrosternală
- ODINOFAGIA: durere apărută în momentul deglutiţiei
- REGURGITAŢIA: revenirea alimentelor în cavitatea bucală, după ingestie, fără efort de
vărsătură (contracţie abdominală)
- SIALOREEA: hipersalivaţie abundentă
- ERUCTAŢIILE: eliminarea de gaze prin cavitatea bucală în urma unei contracţii
abdominale
- VĂRSĂTURA: evacuarea în exterior a conţinutului gastric în urma unor contracţii
abdominale
- GREAŢA: senzaţie neplăcută ce poate precede şi/sau provoca vărsătura
- AEROFAGIA: acumularea de aer în stomac
- SENZAŢIA DE PLENITUDINE POSTPRANDIALĂ: senzaţia de *plin*, de saţietate la ingestia
unor cantităţi mici de alimente
- BULIMIA: revenirea anormală a senzaţiei de foame la scurt timp după ingestia de
alimente
- POLIFAGIA: consumul unei cantităţi mare de alimente pentru apariţia senzaţiei de
saţietate
- HIPEROXIA: creşterea apetitului
- PARAREXIA: apetit pentru alimente neobişnuite

5
- ALOTRIOFAGIA: tendinţa de a consuma substanţe nocive sau impropri ca aliment (cretă,
pământ)
- ANOREXIA: lipsa poftei de mâncare sau chiar încetatrea alimentăriI
- DISPEPSIA: digestie grea/indigestie
- HDS (hemoragie digestivă superioară): pierderea de sânge la nivelul tractului digestiv
superior până la unghiul lui tretz.

Manifestări clinice:

- HEMATEMEZA: eliminare pe gură a sângelui provenit de la nivelul tractului digestiv

superior. Are aspect de *zaţ de cafea* sânge digerat cu cheaguri
- MELENĂ: eliminarea sângelui provenit din tractul digestiv superior prin scaun, scaune
mai negre lucioase, *ca păcura*
- HEMATOCHEZIA: eliminarea prin scaun de sânge proaspăt roşu, provenit din tractul
digestiv superior
- HEMORAGII OCULTE: eliminarea prin scaun, a sângelui provenit din tractul digestiv
superior, ce nu se observă clinic şi se depistează prin reacţii chimice
- RECTORAGII: emisie de sânge roşu prin anus
- PERFORAŢIA: distrucţia de către boala ulceroasă a întregii grosimi a peretelui gastri
şi/sau duodenal
- NEOPLASMUL: din punct de vedere morfologic, este o neoformaţie
- DIAREE: emisii frecvente ale scaunului, cu consistenţă redusă, cu conţinut macro sau
microscopic de resturi alimentare nedigerate
- CONSTIPAŢIA: eliminare de materii fecale cu frecvenţă redusă, consistenţă crescută,
volum redus, hiperdigerate
- METEORISMUL: se produce prin creşterea conţinutului gazos intestinal şi provoacă
senzaţia de plenitudine, crampe uşoare, zgomote hidroaerice mai accentuate
- FLATULENŢA: eliminarea repetată a unei cantităţi crescute de gaze prin anus
- GANGRENA: necroză a ţesutului cutanat şi a straturilor subiacente care se poate
suprainfecta adeseori, devenind fetidă (cu miros foarte neplăcut, fecaloid)
- ESCARĂ: gangrenă mai profundă(până la nivelul osului), circumscrisă, localizată în
zonele supuse presiunii externe(fese, regiunea sacrată, călcâie)
- FEBRA: este un simptom al unei inflamaţii, infecţii, intoxicaţii sau a unei alte bolii, ce se
manifestă prin creşterea anormală a temperaturii corpului produsă de hipotalamus
++ stare subfebrilă (până în 37,5 C)
++ febră (38-39 C)
++ febra ridicată (39+40,5 C)
++ HIPERPIREXIE (peste 40,5 C)

6
- FRISON: reacţie a corpului care se caracterizează prin tremurătură involuntară mai mult
sau mai puţin generalizată a muşchilor
- EDEMUL: acumulare de lichid în spaşiile interstiţiale care sunt reprezentate în general
de ţesut celular subcutanat, cavităţile seroase (pleura, pericardică, peritoneală), sau
spaţiile interstiţiale ale viscerelor. Dacă cuprinde toate aceste teritorii, ea se numeşte
ANASARCĂ
- TUMEFIERE: umflătura, modificare locală de formă şi volum, provocată de tulburări ale
circulaţiei sângelui, secundară de cele mai multe ori unui proces inflamator local
- CEFALEE: durere localizată ţn diferite zone ale capului şi apare în general în diverse
situaţii patologice
- DISPNEEA: tulburare a respiraţiei, caracterizată prin modificări ale ritmului şi intensităţii
mişcărilor respiratorii
- TAHICARDIE: reprezintă o frecvenţă a bătăilor inimii ce depăşeşte media normală în
stare de repaus
- ADENOPATIE: afecţiune a ganglionilor limfatici, de origine inflamatorie, infecţioasă sau
tumorală, se caracterizează pintr-o creştere în volum a ganglionilor.