ESEU

TEMA: Amenințări, riscuri, vulnerabilități la adresa

securității naționale a Republicii Moldova: realități și
perspective
 CUPRINS

INTRODUCERE...................................................................................................3
CONCEPTUL DE PERICOL, AMENINȚARE, RISC ȘI
VULNERABILITATE..........................................................................................4
RISCURI ȘI AMENINȚĂRI LA ADRESA SECURITĂȚII REGIONALE. .7
CONCLUZII..........................................................................................................9
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE......................................................................11

2
 INTRODUCERE
Evoluția sistemului și mediului de securitate, precum și amprenta
abordării din trecut când o perioadă de timp îndelungată, conceptul de securitate
națională a fost asimilat celui de apărarea militară, generează unele eforturi
firești de reconsiderare a conceptului respectiv și de abordare a acestuia în
corelație cu numeroși factori ce participă la apărarea intereselor naționale.
Totodată, abordarea de ansamblu a conceptului de securitate aduce în
discuție componente fundamentale ale acesteia care impun atât definirea cât și
evidențierea necesității implementării lor în politicile interne și externe ale
statelor, precum și în structurile societății civile, create în scopul respectării
drepturilor omului și libertăților lui fundamentale. Acest fapt contribuie la crearea
unei culturi de securitate, care reprezintă o sumă de valori, norme, atitudini sau
acțiuni ce determină înțelegerea și asimilarea conceptului de securitate și a
celorlalte derivate (securitatea națională, securitatea internațională, securitatea
colectivă, insecuritatea, politica de securitate) și la formarea unei culturi
democratice [1].
În prezent, influenta decisiva asupra dezvoltării situației politico-militare
din lume este exercitata prin tendința unor state mari de a prelua leadership-ul
global și de a menține o lume unipolara prin orice mijloace, inclusiv militare. Însă
majoritatea statelor mai mult sau mai puțin dezvoltate nu acceptă necondiționat
încercările de a impune dictatul unei singure superputeri asupra întregii lumi,
ceea ce a dus la o intensificare bruscă a confruntării interstatale, care se bazează
pe măsuri non-militare: politice, economice, informaționale. Confruntarea,
acoperind multe alte aspecte ale activității societății moderne – diplomatice,
științifice, sportive, culturale, a devenit de fapt totală [9, p. 102].
În aceste condiții, atenția cercetătorilor militari este din ce în ce mai atrasă
de fenomenul așa-numitului „război hibrid” ca conflict ascuns cu o structură
internă complexă și care se desfășoară sub forma unei confruntări integrate de
natură militar-politică, financiară, economică, informațională, culturală și
ideologică, fără un statut determinat [14].
3
 CONCEPTUL DE PERICOL, AMENINȚARE, RISC ȘI
VULNERABILITATE
Conceptele de pericol, amenințare, risc și vulnerabilitate au fost definite
de diverse teorii și abordări doctrinare implicite și explicite din domeniul
securității, însă consensul nu pare a fi realizat [5, p.6]. În acest sens apare
necesitatea clarificării conceptuale a termenilor cu care se operează în analiza
riscurilor și amenințărilor la adresa securității naționale a statului.
Pericolul ar putea fi definit drept caracteristică a unei acțiuni sau inacțiuni
de a aduce prejudicii valorilor unei societăți, persoanelor sau bunurilor acestora.
În cazul pericolului, sursa, adresa, scopul, obiectivele și efectele sunt probabile
[2, p.8].
Amenințarea, în schimb, are indicatori mult mai concreți, reprezentând o
declarare a unei intenții de a pedepsi sau a răni o persoană, în special în cazul în
care aceasta nu dorește un semn sau o avertizare asupra unui posibil necaz,
pericol etc. [8].
Din punct de vedere militar, analiza amenințării poate avea în vedere
procesul continuu de compilare și examinare a tuturor informațiilor disponibile
referitoare la, de exemplu, potențiale activități teroriste. O astfel de analiză va
evidenția atât factorii existenței grupărilor teroriste, apacitățile, intențiile, istoria
și țintele acestora, cât și mediul de securitate în care operează forțele proprii [6].
Cu cât amenințarea este mai specifică, cu atât țintele și sursele sale sunt
mai clare. Conform analistului Barry Buzan, modelul explicativ ce relevă tipul și
intensitatea amenințării este următorul [3, p.147]:

4
 În ceea ce privește riscul, în sens larg, se poate afirma că se concretizează
în discrepanța dintre „așteptarea pozitivă” și „evenimentul negativ”, ce se poate
produce, și prin probabilitatea sa de a se produce. Riscul este cauzat de
nedeterminare, de imposibilitatea de a cunoaște cu certitudine evenimentele
viitoare, reprezentând o stare potențială, care, în anumite condiții, poate deveni
efectivă. Sociologia definește riscul drept o expresie fie a nedeterminării
structurale a realității (caracterul probabilist obiectiv al evenimentelor), fie al
incertitudinii, al insuficienței cunoștințelor noastre despre procesele reale [13,
p.516].

Riscurile ce afectează securitatea națională pot fi clasificate în funcție de:

 domenii de activitate;
 entități comunitare și religioase;
 arie geografică;
 timp;
 volum;
 importanță (interes, gravitate);
 probabilitate.

Clasificarea respectivă a fost propusă de Centrul de Studii Strategice de

Apărare și Securitate a României încă în anul 2002 (a se vedea tabelul de jos) [4],
fiind urmărit drept scop a identificării, elaborării și evaluării soluțiilor de
rezolvare non-conflictuală a diferendelor interetnice.

5
6
 Analiza de risc investighează, în principal, riscurile la adresa sistemelor
naturale sau tehnice și are ca scop principal determinarea funcțiilor și domeniilor
ce pot fi afectate de riscul respectiv. Întrebarea esențială, ce se naște de aici, se
referă la relația dintre riscuri și vulnerabilități.
În contextul respectiv vulnerabilitatea poate fi definită, pe larg, drept
rezultatul combinării riscurilor existente la adresa unei societăți cu capacitatea
acesteia de a face față și de a supraviețui situațiilor de urgență internă și externă.
Doctrina analitică oferă mai multe definiții fenomenului de vulnerabilitate
(politică, economică, societală etc.), însă în linii generale putem specifică că
vulnerabilitate este o parte slabă a cuiva, punct sensibil, stările de lucruri, procese
sau fenomene din viața internă a unei țări care diminuează capacitatea statului de
a reacționa eficient la riscurile existente ori potențiale sau care favorizează
apariția și dezvoltarea acestora.
Analiza vulnerabilităților ia în considerare factorii de risc de toate tipurile,
atât din cadrul cât și din afara limitelor fizice ale sistemului, dar și consecințele
interne și externe ale acestora.
Mai mult, deși este acoperită o perioadă lungă de timp, analiza
vulnerabilităților se centrează pe o anumită secvență a evenimentelor, din
momentul apariției situației de urgență și până când se ajunge la o nouă stare de
stabilitate.
Atât pericolele, cât și riscurile și vulnerabilitățile pot fi analizate, la fel ca
în cazul amenințărilor, în funcție de natura surselor sau de domeniul în care se
manifestă.
RISCURI ȘI AMENINȚĂRI LA ADRESA SECURITĂȚII
REGIONALE
Dacă am aplica modelele de securitate dezvoltate de către Barry Buzan [3],
putem aprecia că există trei categorii de riscuri și amenințări la adresa
securității regionale pe care le putem identifica în această zonă, cu consecințe
majore pentru actorii principali din regiune, în special pentru Moldova, România
și Ucraina:
7
 1. Riscuri și amenințări de natură non-militară:
 Probleme de natură teritorială a căror rezolvare se întârzie, reușindu-se
astfel accentuarea unor stări și fenomene negative ce se pot constitui în
pericole și chiar amenințări;
 Nerespectarea angajamentelor internaționale, ceea ce poate duce la
dereglarea situației regionale;
 Evoluții negative interstatale, ce pot degenera în acte destabilizatoare
ducând, astfel, la declanșarea unor crize politico-militare;
 Crima organizată, traficul de arme, droguri și persoane, corupția, dezordine
socială, folosite de către forțe ostile pentru a controla și destabiliza
regiunea.

2. Riscuri și amenințări de natură militară:

 Invazia forțelor armate ale Federației Ruse în Ucraina la 24.02.2022 și
desfășurarea unui război în statul vecin, cu aplicarea de către armata rusă a
unor metode de luptă contrar normelor dreptului umanitar;
 Prezența în regiune a celor aproximativ 40 000 de tone de echipament
militar și muniție, aflat sub controlul Grupului Operativ al Trupelor Ruse
(fosta Armată a 14-a). Statutul internațional al acestora rămâne încă neclar
și constituie un factor destabilizator, chiar dacă forțele militare se consideră
de menținere a păcii, ceea ce ar presupune un grad înalt de imparțialitate;
 Confruntări armate locale, facilitate de existența unor forțe separatiste
transnistrene gata să recurgă la mijloace militare pentru a preveni
„reintegrarea” în teritoriul Moldovei.

3. Riscuri asimetrice și transnaționale:

 Posibilitatea apariției unor conflicte, favorizată de structura populației, pe
fondul conflictului transnistrean, unde se manifestă tendințe separatiste, la
care se adaugă tendințe de autonomie găgăuză. Ar putea rezulta o situație
extrem de periculoasă, având printre urmări revigorarea diverselor forțe
8
 naționaliste din regiune, care, prin implicare, ar putea inflama situația;
 Încercări de destabilizare a regiunii prin acțiuni teroriste, urmărind
zdruncinarea încrederii în capacitatea de a gestiona situația atât a actorilor
din zonă dar mai ales a organizațiilor internaționale și regionale de
securitate (OSCE).

CONCLUZII
Consolidarea proceselor democratice, ridicarea nivelului de trai,
promovarea coeziunii sociale și coordonarea intereselor fundamentale ale statului
și societății nu pot fi realizate în afara unui cadru adecvat de securitate. Se
consideră că obiectivul esențial al politicii de securitate și al activității instituțiilor
din sectorul vizat nu constă în oferirea unui sentiment abstract de securitate, ci în
crearea și menținerea unor condiții favorabile pentru dezvoltarea economică,
socială, politică și culturală a țării. Din acest motiv, asigurarea securității
naționale este scopul central urmărit de orice stat atât în realizarea politicii
interne, cât și a celei externe.
Prin declanșarea agresiunii militare la scară amplă împotriva Ucrainei,
Federația Rusă a trecut la o nouă etapă de realizarea a politicii sale externe în
Europa de Est. Dincolo de numeroasele și uneori contradictoriile motivații de
ordin propagandistic, menite să convingă publicul intern și internațional de
legitimitatea acțiunilor agresive, Kremlinul continuă o linie constantă de
comportament de mai bine de 20 ani.
Această politică este printre prioritățile-cheie în cadrul așa-numitei
„Doctrine Primakov” [12], care se bazează pe câteva priorități:
 crearea unei lumi multipolare, cu Rusia în calitate de unul dintre centrele
majore de putere;
 Rusia deține primatul și controlează procesele integraționiste în spațiu ex-
sovietic;
 Rusia se opune extinderii NATO.
Astfel, prin declanșarea războiului împotriva Ucrainei, Kremlinul a trecut
la realizarea etapei a doua în impunerea hegemoniei sale în spațiul post-sovietic –
9
impunerea cedării unor teritorii și/sau subordonării de facto a Ucrainei prin
metode militare.
În aceste realități noi, putem constata următorul lucru: politica agresivă a
Federației Ruse reprezintă o amenințare directă la adresa securității Republicii
Moldova, amenințând direct suveranitatea și independența țării noastre, pe
lângă amenințarea pentru integritatea teritorială care persistă din 1992.
Sunt prea multe variabile pentru a face pronosticuri legate de perspective
de timp, putem afirma însă că Republica Moldova este una dintre țintele politicii
revizioniste agresive a Kremlinului. Acțiunile militare împotriva Ucrainei sporesc
interesul Moscovei față de Republica Moldova. Percepând Republica Moldova ca
un stat instabil, slab din punct de vedere politic și militar, conducerea Federației
Ruse poate considera RM drept o țintă ușoară de cucerit, astfel încât să slăbească
poziția strategică a Ucrainei. Un eventual control militar asupra teritoriului RM ar
permite izolarea orașului Odesa, ar facilita ofensiva în raioanele de Vest ale
regiunii Odesa, dar și asupra Vestului și centrului Ucrainei [10].
Aceste calcule ar putea stimula desfășurarea unei ofensive în direcția
Republicii Moldova (spre regiunea transnistreană), planuri enunțate în repetate
rânduri de către exponenții puterii de la Moscova [7]. Interesul controlului asupra
RM este întărit și de aspecte economice, or, tranzitul pe teritoriul țării noastre este
crucial pentru supraviețuirea și funcționarea economiei ucrainene. În mod special,
ne referim la blocarea exportului de produse agricole, instrumentalizată de
Moscova pentru a deturna stabilitatea internațională și a eroda voința de
rezistență a Occidentului colectiv în fața agresiunii ruse [11].

10
 REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

1. Albu Natalia. Conceptele de securitate și securitate națională: teorii și

politici. Revista Militară nr. 1 (3) 2010.
2. Alexandrescu Grigore. Centrul de Studii Strategice de Apărare şi
Securitate, Ameninţări la adresa securităţii, Ed. Universităţii Naţionale de
Apărare, Bucureşti, 2004.
3. Buzan Barry. Popoarele, statele şi teama. O agendă pentru studii de
securitate internaţională în epoca de după Războiul Rece, Ed. Cartier,
Chişinău, 2000.
4. Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate, Riscuri şi ameninţări
la adresa securităţii. Identificarea, elaborarea şi evaluarea soluţiilor de
rezolvare nonconflictuală a diferendelor interetnice, în „HOMINIS 2001”
(suport electronic), CSSAS, 2002.
5. Dolghin Nicolae, Sarcinschi Alexandra, Dinu Mihai-Ştefan. Riscuri şi
ameninţări la adresa securităţii româniei. Actualitate şi perspectivă. ISBN
973-663-143-5. Editura Universităţii Naţionale de Apărare Bucureşti,
2004. https://twitter.com/TimothyDSnyder/status/1535617914749218818
6. Joint Publication 1-02, DOD Dictionary of Military and Associated Terms,
23 March 2004. http://www.dtic.mil/doctrine/jel/doddict/
7. Kantchev Georgi. Russia Aims to Control Southern Ukraine to Secure
Entry to Part of Moldova. Apr 22, 2022.
https://www.wsj.com/livecoverage/russia-ukraine-latest-news-2022-04-
22/card/russia-aims-to-control-southern-ukraine-to-secureentry-to-part-of-
moldova-tPqcN8uCpB3Hd1GyS3Es
8. OXFORD Dictionary of Current English, Oxford University Press, 1988,
Second Edition by Christina Ruse.
9. Pareniuc Alexandru, Beda Vasili, Concepte de bază ale fenomenului
amenințărilor hibride. Analele științifice ale Academiei „Ștefan cel Mare”

11
 a MAI al Republicii Moldova, Științe juridice// Legal Sciences, nr.
15/2022, ISSN 1857-0976.
10.Pașa Valeriu, Albu Natalia, Gotișan Iurie, Mârzac Elena, Flenchea
Alexandru, Parlicov Victor, Sandu Sanda. Amenințările la adresa
securității Republicii Moldova pe termen scurt și mediu. „Platforma
societății civile în sectorul de securitate și apărare”. Chișinău, 2022.
11.Snyder Timothy. Russia is planning to starve Asians and Africans in order
to win its war in Europe. This is a new level of colonialism, and the latest
chapter of hunger politics. 11.06.2022.
12.The Primakov (Not Gerasimov) Doctrine in Action.
https://carnegieendowment.org/2019/06/05/primakov-not-gerasimov-
doctrine-in-action-pub-79254
13.Vlăsceanu Zamfir, Cătălin, Lazăr (coord.), Dicţionar de sociologie, Editura
Babel, Bucureşti, 1993.
14.Бартош А.А., Стратегия и контрстратегия гибридной войны. Военно-
теоретический журнал «Военная мысль», 10 октября 2018.
https://vm.ric.mil.ru/Stati/item/138034/

12