Caracterizarea lui Moș Mihail din nuvela “Sania”

Personajul central al nuvelei druțiene „Sania”, moș Mihail, în primă analiză pare a f
un simplu muritor de la țară, un bătrîn care în lipsă de ocupație hotărăște să făurească
o sanie. Adevarul, însă, este altul, moș Mihail este un creator, un făuritor al
frumosului, un geniu, iar prin batrînețea lui nu a vrut autorul altceva decât să-i
trădeze anii îndelungați de experiență acumulată, dibăcie, meșteșug inedit.
Protagonistul operei dă dovadă de un spirit înflăcărat, gata oricînd de jertfe în numele
artei sale. Și-a ignorat propriile necesități vitale, dedicîndu-se în întregime operei de
artă, și-a ignorat soția pînă cînd aceasta, deși „spintenă la minte” și „îndată prindea
frul”, de data aceasta nu l-a înțeles și l-a părăsit. Similar Meșterului Manole, este gata
să aducă sacrifcii în numele creației, doar prin jertfre creația dăinuiește veșnic. Aici
intervine elementul dramei omului de geniu, neînțeles de muritorii de rînd. În pofda
tuturor impedimentelor vitale, moș Mihail își urma chemarea interoară, care îl
deosebea de restul semenilor săi, căci adevărata măiestrie apare din nimic și lasă
urmașilor o valoare incontestabilă.
Moșul e un purtător al credinței și deținător al tradițiilor, lucru dovedit prin alegerea
migăloasă a lemnului pentru sanie, a lemnului de nuc. Nucul nu e un pom oarecare ci
e considerat regele pomilor care iubește să fe plantat la înălțimi, pe culmi; paralel are
conotație simbolico-religioasă în spațiul mioritic: este considerat drept protector al
gospodăriilor. Nu în zadar moș Mihail ezită mult pînă să-l taie, alegerea unui astfel de
lemn vorbește deja despre intențiile sale pe cît se poate de serioase de a crea o operă
de artă. Tot de aici deducem că el este cutreierat de năzuințe puternice, de năzuințe
sacre. Și dacă ar f să cugetăm mai profund, și sania devine simbol, atîta timp cît este
asociată cu sărbătorile de iarnă, cu puritatea zăpezii, cu magia crăciunului, crearea
unei sănii îl va delimita pe moș Mihail de simplii muritori, el va deveni mai superior, un
creator, un geniu.
Mihai Dolgan sublinia că protagonistul nuvelei date „are o sănătoasă flozofe
țărănească, cu pravilele ei de bine, de adevăr și de vrednicie”. Astfel, eroul ticluește
îndelungat și cu bun simț înainte de a începe lucrul asupra creației sale și nu face
nimic pe negîndite. Cu toate astea în fnal se arată nemulțumit de rezultat, ceea ce
vădește evidenta năzuire spre mai sus, un spirit auto-critic nemulțumit de sine si care
consideră că nu a depus efort destul pentru a ajunge ținta fnală, deci este mereu loc
de și mai bine.
Caracterul lui mos Mihail este unul didactic, educativ prin care, autorul ne transmite
valori cu adevărat înalte: omenia, sacrifciul în numele creației, năzuința spre mai
mult, tinderea spre ideal, perfecționarea permanentă, dă dovadă în nenumărate
rînduri de credință sufletească, calm, bunătate obsesivă, demnitate, cinstea
frumosului, înțelepciune mioritică. Acest personaj vine ca o semință a adevărului din
popor, care prin simpla sa condiție umană, dar cu un spirit al demnității ne îndeamnă
să ocrotim tot ce avem mai frumos și mai sfînt, iar opera de artă în numele căreia s-a
investit și s-a dăruit, rămîne în nemurire.
 Fiecare dintre noi are pasiunea da a face ceva deosebit in viata pentru a f laudat,
respectat si binevenit de catre cunoscuti. Omul maestru este cel care isi pune in gind
un anumit scop si il termina fara a se supune anumitor greutati. Mos Mihail din nuvela ,,Sania”
este unul din mesterii talentati ai satului care isi iubea mult lucrul sau. Intr-o buna
ziua stind ingindurat in fata casei a hotarit sa faca o sanie pe care au visat-o toti
lemnarii de pe lume citi au fost, o sanie care ar plinge dupa drum si drumul dupa dinsa.
Era un om gospadar , priceput desi dupa parearea mea lenes, ii placea sa traiasca in
curatenie. Stringea poama numai cind era buna de vin. Cind mesterea sania lucra
cu mare atentie si grija pentru a nu strica sau a farima ceva. De dragul creatiei sale de
care era pasionat enorm a uitat si de baba si de gospodarie. Dorea sa faca o
sanie pentru care fecare i-ar zice bade. Sotia sa find o femeie agera, de atita timp cit
promitea sa fac sania ea nu l-a inteles de aceea si l-a parasit. Mos Mihail era un om
al creatiei pentru care nu conta ce anume sa mestereasca, dar cu cita iubire si
intelepciune el va face acest lucru. Este un maestro adevarat care a pus inima si
sufletul pentru a lasa urmasilor o creatie de valoare.

Introducere:
In nuvela "Sania"de Ion Druta, personajul principal este Mosul Mihail,un lemnar.Este un personaj central si
optimist.Mosul este o personalitate ce merge dupa indeplinirea visului sau. Actiunea se petrece intr-un sat.
Cuprinsul:
Personajul visa sa faca o sanie din nucul din fata casei sale,o sanie pe care o visau toti lemnarii.O
sanie"pentru care si cel de seama lui i-ar zice bade" adica un lucru valoros in care s-ar vedea ca a depus
mult efort. Caracterizarea indirecta: Gindul lui de a face o sanie il incuraja si ii da puteri pentru a-si
indeplini visul ce-l visase in copilarie(de la 8 ani). Felul cum se imbraca nu era cine stie ce! El pritentii nu
avea referitor cu hainele,iar baba.a inceput a-l roade in fiecare zi! Îi zicea ca il leapadă si dă divorț dacă nu
va vinde sania dupa ce o va finisa, și nu o să-i cumpere șalincă și îmbroboditură.
Caracterizarea directa: M.Mihail este un om foarte ocupat,el aproape 2 ani si jumatate nu a iesit din
cămară...Pina la Anul Nou mos Mihail de abia a dovedit sa taie nucul in doua - inca nici nu se apucase sa
ciopleasca talpile..... .Mosul stie ca pentru fiecare lucru trebuie sa jertveasca ceva,ca fiecare lucru are
pretul sau.Si jertva lui a fost Baba,ce-l speria multi ani ca va pleca de la el,si uite ca nu a glumit de data
asta.
Încheiere:
Parerea mea fata de personaj nu este negativa:deoarece pentru dorinta ta trebui sa lupti,orice ar fi,sa nu te
dai batut chiar daca asta va ocupa mult timp! Indeplinindu-ti primul vis,urmeaza alt vis si asa mai
departe.Adica prin fapte tu te incurajezi si te inspiri singur de la sine...!
 Caracterizarea Smarandei Creanga
- mama lui Nica;
- ilustreaza portretul general al mamei;
- intruchipeaza toate ipostazele maternitatii;
- reprezentativ pentru acest personaj este sensibilitatea;
- se induioseaza la suferintele copiilor, la gandul succeselor lor in viitor (ajungerea lui Nica preot);
- este autoritara, dar totodata iertatoare, isi cearta cu asprime barbatul si copii dar la fel de repede le iarta
greselile si revine la obisnuita ei blandete;
- are un dezvoltat simt al umorului, isi lasa flacaul (pe Nica) fara vesminte, cand pleaca la scaldat fara voia ei;
- Nica este sustinut moral si determinat sa invete carte din cauza optimismuluimamei sale;
- este o fire evlavioasa si cea mai mare dorinta a ei este sa-si vada feciorul preot.

Mama ,Smaranda Creanga este chipul cel mai indragit din Amintiri din copilarie catre care se
indreapta cu respect recunostinta si admiratie autorul.Ea este o femeie preocupata de
gospodarie si grija fata de copiii ei .Fata de Nica manifesta o atitudine mai aparte, caci a
mostenit-o in unele privinte ,,talentul de a povesti’’.Pentru copilul Nica mama este un fel de
centru al universului in jurul caruia grraviteaza toate. In ochii copilului Nica mama este o
finta fantastica in stare sa faca minuni,este o femeie cu calitati deosebite (plina de
minunatii):alunga norii si grindina ,potolea durerea copilului, ii descanta de deochi sau
indeparta raul dusmanului. Mama lui Nica dovedeste calitati si de o buna gospodina (inchega
apa cu doua picioare de vaca ).Fata de copii ea adopta o atitudine mai severa sanctionandu-i
cu cateva suruburi facute prin cap sau acele catangele date pe spinare . Uneori chiar ii
blesteama, lucru pe care apoi il regreta . Fata de mama, autorul are o atitudine de
compasiune, caci mama nu se putea linisti de ,,incotele’’copiilor.
El doreste ca mama lui sa fe lipsita de pacate ,expresia ,,biata’’ ne sugereaza acest lucru.

Tatal lui Nica Stefan a Petrei Ciubotariul este preocupat sa asigure linistea si bunastarea
familiei sale ,cea mai mare parte a timpului el lucra in padure la Dumesticu facand cherestea.
Sosind in mijlocul familiei sale, revazandu-si copiii ,el uita de necazurile de peste zi si intra de
cele mai multe ori in jocul acestora . El adopta o atitudine mai ingaduitoare fata de poznele
copiilor si de cele mai multe ori o ironizeaza pe sotia sa. Potrivit atitudinii taranesti pentru el
fecare lucru isi are rostul lui ,,Daca-i copil,sa se joace ;daca-i cal,sa traga ; daca-i popa sa
ceteasca.’’
Tatal se simte multumit ca nu le lipseste nimic copiilor si ca ii gaseste sanatosi . Atitudinea lui
ingaduitoare este sanctionata de mama care nu este de acord sa le permita copiilor atatea
pozne ,,Le dai paiele sau le tii hamul’’.
 Hronicul si cantecul varstelor

Cu toate ca isi iubea copii,el mai mult era cu ochii prin carti.Astfel,grija pentru ei o
purta mama lor.Ea era si gospodina casei.Desi frumoasa,ea era mareu pe
ginduri.Copiii observau acest lucru,insa nu intreprindeau nimic pentru a schimba
ceva.Se mai poate spune,de ce nu,ca era si un om mereu pus pe treburi.Cind citea o
carte,cind alta.Era el si tactilos cu copii sai,doar se sdune dupa caracterizarea odaii,ca
se deschideau usile numai pentru oaspeti deosebiti sau de sarbatori.
Tata este descris prin viziunea copilului.Este un tata bun care isi iubeste copiii si tine
foarte mult la familie, el este rezervat in sentimentele sale pentru copii. Se bucura de
o mare popularitate printre crestini, satul ia exemplu de la preot in multe probleme.
Mama era ''fara multa scoala, cu instincte materne si feminine preistorice-in sensul
deplinatatii vitale, grele, masive''. Nu avea cunostinte folclorice deosebit de bogate
dar traia intr-o lume croita pe masura celei folclorice, Fiinta impersonala, fara gand
intors asupra ei insasi, mama era substanta activa in jurul careia luau infatisare
palpabila toate randuielile vietii noastre''
Nu avea Mama cunoştinţe folclorice deosebit de bogate, dar ea trăia aievea într-o
lume croită pemăsura celei folclorice. Existenţă încadrată de zarea magiei, Ea se
simţea cu toată făptura ei vibrîndîntr-o lumestrăbătută de puteri misterioase, dar nu
se abandona niciodatăVIIvisării. Fiinţă impersonală, fără gînd întors asupra ei însăşi,
stăpînita numai de sacrul egoism alfamiliei, Mama era substanţa activă în jurul căreia
luau înfăţişare palpabilă toate rînduielile vieţiinoastre".