Floare de

mucegai
de Tudor
Arghezi

Le-am scris cu unghia pe tencuială

Pe un părete de firidă goală,
Pe întuneric, în singurătate,
Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucrat împrejurul
Lui Luca, lui Marcu şi lui Ioan.
Sunt stihuri fără an,
Stihuri de groapă,
De sete de apă
Şi de foame de scrum,
Stihurile de acum.
Când mi s-a tocit unghia îngerească
Am lăsat-o să crească
Şi nu mi-a crescut -
Sau nu o mai am cunoscut.

Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară.

Şi mă durea mâna ca o ghiară
 Neputincioasă să se strângă
Şi m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă.

Tudor
Arghezi
Tudor Arghezi (pseudonimul lui Ion Nae Theodorescu; n. 21
mai 1880, București, România – d. 14 iulie 1967, București, România) a fost
un scriitor român, cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii
românești sub influența baudelairianismului. Opera sa poetică, de o originalitate exemplară, reprezintă o altă
vârstă marcantă a literaturii române. A scris, între altele, teatru, proză (notabile fiind romanele Cimitirul Buna
Vestire și Ochii Maicii Domnului), pamflete, precum și literatură pentru copii. A fost printre autorii cei mai
contestați din întreaga literatură română. Pseudonimul Arghezi provine, explică însuși scriitorul, din Argesis -
vechiul nume al Argeșului. Ovid S. Crohmălniceanu propunea în studiul consacrat operei poetului din Istoria
literaturii române între cele două războaie mondiale o altă explicație, pseudonimul ar proveni din unirea
numelor a doi celebri eretici, Arie și Geza. După o altă ipoteză, numele poate veni de la numele bonei (Ergézi
Rozália) care de fapt ar fi adevărata mamă.

Perioada anilor1910 :
S-a reîntors în România în 1910, și a publicat lucrări în Viața Românească, Teatru, Rampa, și în revistele
lui N. D. Cocea Facla și Viața Socială, dar și în revista Cronica în colaborare cu Gala Galaction; s-a aflat într-o
perioadă în care a avut o activitate literară prolifică, scriind versuri, pamflete politice și articole polemice cu
care și-a câștigat notorietatea în cercurile teatrale, politice și literare ale vremii. Cocea a contribuit la succesul
lui Arghezi, publicând unul din primele poeme ale poetului, Rugă de seară. În anul 1913 a devenit editor-șef la
ziarul Seara, în care a publicat articole politice și recenzii.
Era prezent cu regularitate la Kübler Café din București unde s-a format un cerc de artiști și intelectuali
boemi care îi includea pe scriitorii Ion Minulescu, Liviu Rebreanu, Eugen Lovinescu, Victor Eftimiu, Mihail
Sorbul și Corneliu Moldovanu, dar și pe pictorii Iosif Iser, Alexandru Satmari, Jean Alexandru Steriadi,
compozitorul Alfons Castaldi, și pe colecționarul de artă Krikor Zambaccian. Conform lui Zambaccian, Arghezi a
putut fi văzut mai rar la celălalt loc de întâlnire, Casa Capșa. În acea perioadă era și un asociat al omului politic
și colecționarului de artă Alexandru Bogdan-Pitești, și lua parte în mod regulat, împreună cu Galaction, Cocea,
Minulescu, Adrian Maniu și alți artiști plastici, la cercul creat de Maniu de la Știrbei-Vodă, lângă Parcul
Cișmigiu. A scris și un poem dedicat lui Bogdan-Pitești.