Gheorghe Asachi

Gheorghe Asachi ( 1788 - 1869) – a fost un poet, prozator și

dramaturg român, de origine armeană, care s-a născut la Herța,
în nordul Moldovei.
A fost îndrumător cultural în diverse domenii: teatru, școală,
presă și activitate tipografică. A fost unul din întemeietorul
nuvelei istorice, a condus numeroase reviste literare, a scris
manuscrisul Țigăniadei, epopeea bufă a lui Ion Budai-Deleanu,
versifică lengendele: Dochia și Traian, Ștefan cel Mare înaintea
Cetății Neamț și a scris nuvele istorice care au constituit sursa de
inspirație pentru nuvelele lui Costache Negruzzi (Dragoș, Petru
Rareș, ș. a.). Gheorghe Asachi a fost un iluminist tipic, nu numai
prin caracterul activității desfășurate, ci și prin concepțiile sale
despre lume. A fost un reprezentant al iluminismului românesc,
al teoriilor "contractului social" și "dreptului natural". Într-un
spirit iluminist, Asachi a fost tentat să exagereze rolul
personalităților istorice, s-a manifestat ca un adept al monarhiei
constituționale, optând pentru un domn luminat, a cărui putere
urma să fie îngrădită de legi. Concomitent, el a supraestimat
importanța voinței conștiente a oamenilor în făurirea istoriei. În
Prefața la Fragment istoric a moldo-românilor el scria:
“Filele istoriei viitorului ateria sunt albe, de la noi atârnă a se
putea înscrie în ele faptele unei vieți civile pacinice, însemnate
cu plinirea legilor, religiei și a statului, cu esemple de virtute,
de dorul luminării și a dezvoltării mijloacelor aterial, de care
natura au îndăinuit țara concvistată cu puterea armelor
străbunilor și răscumpărată prin pătimirea strănepoților.”

Grigore Ureche

Născut aproximativ în anul 1590, este primul

cronicar moldovean a cărui opera au ajuns până în
zilele noastre. Grigore Ureche este cunoscut în
istoria literaturii și a culturii românești printr-o
singură operă: ,, Letopisețul Țării Moldovei, de la
Dragoș Vodă până la Aron Vodă’’- prima cronică în
limba română a Moldovei, care reprezintă istoria
țării de la 1359 până în 1594. Opera sa a slujit ca
urzeală tuturor cronicarilor următori. Manuscrisul
original nu s-a păstrat, cronica fiind transcrisă în
formă prelucrată, cu o seamă de interpolatori.
Mihail Kogălniceanu
Mihail Kogălniceanu a încercat o orientare a literaturii
române autohtone spre autencitate, spre valoare,
încercând să elimine lucrările străine ce ajungeau la noi în
forme traduse și de multe ori greșite. În acest sens a inițiat
o revistă numită ,, Dacia literară” în care să încurajeze
unificarea limbii și a literaturii române. Un vădit interes,
grație caracterului său memorialistic și documentar,
reprezintă o altă opera literară, nuvela cu titlul ,, Iluzii
pierdute”. Motivele predominante sunt: falsul patriotism,
căsătoriile bazate pe interese material, în afară de aceasta
cu lux de amănunte autorul reușește să reprezinte în ea și
viciile societății. Mihail Kogălniceanu intră în lista celor
care au pus începutul criticii literare românești, deoarece a
adus un aport considerabil în dezvoltarea limbii române.
Propoziţii cu ortogramele „s-a” şi „sa”
    "sa" legat se pune atunci când se poate înlocui cu
ei/lui și cu cratimă când nu se poate înlocui.
Exemple: Părerea sa nu conta.
            Omul s-a făcut de râs când a început să
povestească.

Propoziţii cu ortogramele „la” şi „l-a”

   " la" legat se pune atunci când spui ca te duci
undeva cum ar fi "Plec la magazin" si cu cratimă
când nu are sens de a pleca cum ar fi " l-a batut pe
băiat"

Propoziții cu ortogramele „ne-am” și „neam”

      " neam " se scrie legat atunci când are sens de
rudă cum ar fi " A venit un neam la mine" și cu
cratimă atunci când nu are sens de rudă cum ar fi: "
Ne-am pregătit să plecam" 

Propoziții cu ortogramele „s-au” și „sau”

     " sau " se scrie legat atunci când se poate înlocui
cu " ori " cum ar fi: Sau mergi cu noi, sau stai acasa.
" și cu cratimă când nu se poate înlocui cum ar fi : "
S-au răzgândit și vor pleca mâine"
Propoziţii cu ortograma „iau” şi „i-au”
    " iau " se scrie fără cratimă atunci când are sens
de a lua ceva cum ar fi: " Iau această prajitură " și cu
cratimă când nu are acest sens cum ar fi " I-au dat
banii promiși".

Propoziții cu ortograma ia/i-a

Se scrie legat, când poate fi înlocuit cu ridică, apucă,
prinde:  Mama ia cartea de pe masa, și cu cratimă
când nu are acest sens.

Ortogramele " laș si l-aș "

       Se scrie "laș" atunci când are sensul de "fricos".
George este un la laș.
Se scrie "l-aș" atunci când urmează o actiune. L-aș
lăsa să plece.

Toamnă - tomnar, tomniță, tomnesc, întomnat.

Câmp - câmpie, câmpuleț, câmpușor.

Cuvânt -cuvânțel, cuvinței, cuvințele,

necuvântător.

Rău -rău-făcător, rele, rai.

Bine – binișor, bine-voitor, bineînțeles, bunăstare.

Roșu – roșie, roșiatic, înroșit, roșeață.

Adânc – adâncuri, adâncime, adâncă.

Loc - locușor, loculeț, înlocuit, locuință.

Ochi - ochișori, ochiuleț.

Frica – fricos, neînfricat, neînfricată.

,,Clasicismul tinde în întregime spre litotă. Este
arta de a exprima cât mai mult spunând cât mai
puţin. E o artă a pudorii şi a modestiei.”
Andre Gide

,,-Norii sunt îndoielele tale. Ei vor fi pe cer atâta timp cât nu vei
crede în tine. Iar printre nori zboară păsări.
-Și ce sunt păsările?
-Visurile tale. Toate visurile: cele de-o zi și cele de-o viață. Ai
grijă să nu zboare prea departe. Acum tu ia-mă de mână.
-Vezi cerul cum se face senin?
-Wow! Parc-ar fi real.
-Eu voi juca rolul cerului. Eu îți voi adăposti soarele și voi
alunga norii. Și vom ține sub albastrul meu păsări călătoare.
Gata, te-am lăsat să visezi prea mult. Acum e rândul tău.
-Închide ochii, Emma!
-I-am închis.
-Ce vezi?
-Nimic.
-Așa e viața mea fără tine!”

De vorbă cu Emma

,, Durerea e unica bucurie a vieţii mele.”

 Nicolae Dabija ,, Tema pentru acasă”

,, Ea plângea. Şi eu. Îmi amintesc că lacrimile îmi curgeau

pe arsurile de pe bărbie, de-a lungul gâtului, devorându-
mi pielea. Nu reuşeam să ridic braţele. Ea şi-a pus mâinile
sub capul meu, ridicându-mă spre paharul pe care îl ţinea
în mână. Nimeni nu-mi dăduse până atunci să beau. Ea
apropia paharul acela mare de gura mea. Aş fi vrut să-mi
înmoi măcar buzele, atât mi-era de sete. Încercam să-mi
ridic bărbia, dar nu izbuteam. “

,,Arsă de vie” de Souad

Trahanache: Şi nu te mai turbura, neică, pentru

fitece mişelie. Nu vezi tu cum e lumea noastră?
Într-o soţietate fără moral şi fără prinţip, nu
merge s-o iei cu iuţeală, trebuie să ai (cu fineţă)
puţintică răbdare...

,, O scrisoare pierdută “ de Ion Luca Caragiale