SOCIETATEA DE Mâl NE

REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ PENTRU PROBLEME SOCIALE Şl ECONOMICE

Comitetul de direcţie Vasile Goldiş, D. Guşti, Mihai Popovici, Gh. Bogdan-
Anu l I Duică, Ion Lupaş, Onisifor Ghibu, V. C. Osvadă, Radu Dragnea şi Ion Clopoţel
Exempla­
N-rul 4L rul 12 lei
C L U J , D U M I N E C A 4 M A I J 9 2 4

C U P R I N S U L :
PROBLEME SOCIALE: Libertăţi şi restrângeri . . . . . Ion Clopoţel
Mai multă democraţie C. Sudeţeanu
Labour Party şi capitalismul Şt. Zeletin
POLITICA EXTERNA: Slavii după răsboiu Radu Dragnea
ACTUALITĂŢI: Oraşele Ardealului G. Bogdan-Duică
Cum să scriem? Sextil Puşcariu
Pe cine să le opunem noi? Axente Banciu
Din statistica oraşelor ardelene . . . . * **
:
DISCUŢII LITERARE: Pădurea spânzuraţilor de L. Rebreanu G. Bogdan-Duică : <t.\ >>fc u>eM
ÎNVĂŢĂMÂNT, EDUCAŢIE: Copii orbi, surdo-muţi şi debili
mintali
• V. Ghidionescu "
Ellen K
ey • Petru Ilcuş ; . « 1 ••

SĂNĂTATEA PUBLICA: Din lumea copiilor părăsiţi . . . Dr. Axente Ianeu

Balneologia Z> n 8. Manuilă
PROGRESE ŞTIINŢIFICE: Noua teorie atomică şi aplicarea ei Iosif Pogan
PROBLEME ECONOMICE: Sindicate şi cooperaţie . . . T. C. Osvadă
CRONICI DIVERSE: — O evacuare (Beat. Pitiş) — Dorinţe religioase —
Săptămâna economică fi financiară. — Filosofla dreptului la Germani
— Despre pacificare — Colonizările în Transilv&nia — Romanii si Bal­
conul — Şooalele Saşilor — Observaţii şl fapte săptămânale

R E D A C Ţ I A ŞI A D M I N I S T R A Ţ I A : CLUJ, S T R A D A BABA NOVAC NR. 5.

Abonamente: pe un an 600 lei. Autorităţi şi întreprinderi particulare 1000 lei. Funcţio­
narii publici, preoţii şi învăţătorii 500 lei. Pentru streinătate, abonamentele sunt îndoite.
In America 10 dolari. Abonamentele se plătesc înainte, pe cel puţin o jumătate de an.

© B.C.U. Cluj
 P O P Ş I B E R C EAMIT
MAEŞTRI CIZMARI
CLUJ, STRADA BABA NOVAC No. 5
INDUSTRIA SÂRMEI S. A.
C E U J
FABRICA: GHIRIŞ, :: (JUD. TURDA)
E X E C U T A
ARTISTIC G H E T E F I N E
ŞI P A N T O F I ELEGANŢI F A B R I C A M :
DE B Ă R B A Ţ I ŞI D A M E Sârmă l a m i n a t ă p e n t r u fabri-
CU PREŢURI MODERATE cele de cue. — F e r de beton.
Scoabe. — Cue de tot f e l u l .
Sârmă arsă, arămită, tare.
Sârmă de oţel. — Ar­
BANCA curi de mobilă. — Sâr­
m ă ghimpată.
UtlNSOVJKLOM Agrafe.
• t
8 . A.. R .
CENTRALA: BUCUREŞTI. SUCURSALE:
NEW-YORK, C O N S T A N T I N O P O L , Cereţi ofertă dela s i n g u r u l încredinţat
BRĂILA, CONSTANŢA, GALAŢI, SIBIU, cu vânzarea produselor n o a s t r e :
CLUJ. BĂNCI AFILIATE: PARIS, VJENA.
F E R A B I A S. A . C L U J
Efectuează operaţiuni de devize In
cendiţinniie c e l e mai a v a n t a j o a s e Calea Victoriei Mo. 2 9 .
Telefon 427, 379, 62. Capital 200 milioane lei. TELEFON No.: ADR.TELEGR:
4 — 4 0 , 3—4tf, „Feraria" Cluj
S e c ţ i a d e v i z e l o r s u c u r s a l e i CIoj

Localitatea climaterică „Colibiţa" •-**

LAURENŢIU
O) j u d e ţ u l Bistriţa-Năsăud, — Gara
OS
O
fc
Borgobistriţa iar de acolo cu tren
industrial 9 km. până în Colibiţa.
o

I
LENGYEL LORINCZ
OP Munţi de brad cu înălţime de CD
I—«*-
SOOO m e t r i .
&
PQ P R E Ţ U R I MODERATE.
ase Fabricant
de
' INTREPOZITE mobile artistice
ŞI SOCIETATE •
COMERCIALĂ
ANONIMĂ
CLUJ, Piaţa gării. Telef. 5-71
Capital soeţial 6,000.000 lei
IMPORT Linie proprie de garaj. —
Înmagazinează tot felul de
mărfuri. — Acordă împru­
ARAD
EXPORT mut pe gaj de marfă. —
Finanţează afaceri comer­
Bulevardul Regina Măria No. 21
ciale şi industriale.
* •» • B » m Piuai ai upfc

78

© B.C.U. Cluj
AAAAAAAAAAAAAAÂAAAAAAAAAAA
CAFENEAUA
MAGAZIN

PARISIAN Turda, Piaţa Mihai Viteazul

Proprietar Adolf Partos
IiOC de o p r i r e pentru
MODĂ PENTRU toate automobilele
cari trec prin Turda
DAME ŞI DOMNI Staţiunea autobusului
BL AGA CLUJ—TURDA Toţi intelectualii
T U R D A Aranjament elegant! abonează revista
Muzică înfiecareseară. Serviciu excelent.
PIAŢA MIHAIU SOCIETATEA DE MÂINE
VITEAZUL NR. 61
AUTOMOBILE o g l i n d ă Adelă a
marilor frămân­
PREŢURI IEFTINE cate trec prin TURDA tări din vremea
găsesc BENZINĂ tot­ noastră!
SENZAŢIONALE!! deauna la Emanuel
* Fischer, lângă gară.

LIJCA CATARI» Emil Petricaş, Turda

prăvălie de manufactură în TURDA
mijloceşte n e g o ţ u l d e pos­
tavuri şl panzttturl Intre
TUBDA ş l BUCUREŞTI
Aduce mărfurile cele m a i bnne direct
dela fabrici.
are in prăvălie toate arti­
colele de manuf a c t u r ă
Vechiu comerciant român
PREŢURI REDUSE! TELEFON Nr. 98

«6
FABRICA DE BERE S. A. din TURDA
FABRICAŢIA SPECIALĂ

«GLORIA
bere nutritoare din malţ dublu
i \ e c l a m a este sufletul co­
merţului. Prin publicitate COROANA
comerţul şi industria pot berea cea mai gustoasă si renumită.
fi cunoscute de toată lu­ FABRICA: TURDA
mea. Nu scăpaţi ocazia Depozit general: CLUJ, Calea Dorobanţilor No. 11
să recurgeţi la publici­
tatea revistei
„Societatea de mâine" Magazin de candelabre pentru Ardeal S. A.
TARIF: CLUJ,
o pagină lei . . . 4000 Calea Reg. Ferdinand
Nr. 11
jumătate 2000
un sfert 1000 Mare depozit de lămpi
şi material electric
VÂNZARE
EN-GROS ŞI EN-DETAIL

79

© B.C.U. Cluj
 M U R I R I insele de edltnrâ $1 Autorii, earf vor sa
11 se facă recenslnnl să ne trimită lucră­
rile la adresa redacţiei revistei Cluj.
. Revista SOCIETATEA DE MÂINE a plecat Ia drum abia dupăce
şi-a asigurat colaborarea unui mănunchiu însemnat de scriitori şi o
astfel de organizaţie administrativă încât revista să poată dăinui cât B I B L I O G R A F I E
mai mult prin propriile sale mijloace. Cititorii noştri vor constata cu
bucurie că in jurul SOCIETĂŢEI DE MÂINE se grupează aproape A apărut: „Arhiva pentru ştiinţa şi
toţi scriitorii ardeleni de pe vremuri, cari vor aduce în paginile ei acea reforma socială", nrM 1—2, 1924, cea
atmosfera curata de idealism care a fost tăria noastră în trecut siva fi mai mare publicaţie de cercetări ştiin­
garanţia desvoltărei noastre în viitor. Dânşii vor lua cu satisfacţie la ţifice în domeniul social, cu următorul
cunoştinţa, că revista noastră a obţinut colaborarea regulată a celor mai
de seama teoretician! bucureşteni ai ştiinţelor sociale şi economice, în cuprins:
frunte cu d-1 D. Guşti directorul „Arhivei" şi „Institutului Social Român", /.' Studii: La sociologie franeaise
cari sunt întreprinderile romane cele mai serioase pentru cercetări ştiinţifice contemporaine, ide C. Bougle, pro­
asupra societăţii şi statului. fesor la Sorbona, Partidele politice, de
a SOCTFTÂT^T^n^^/TM^* 9 c nstit uirea
, redacţională şi administrativă P. P. Neguleiscu, profesor universitar.
a b U U M A j E I DE MÂINE, căci n'avem nimic de ascuns. Dăm aici Evoluţia claselor sociale în trecutul
aaesiumie exprese de până astăzi ale colaboratorilor noştri şi suntem principatelor române, I., de Ioan C.
siguri ca ne vor onora în curând şi alţi oameni ai condeiului cu scrisul
şi încrederea lor, îadatăee se vor convinge de bunele noastre intenţii şi Filotti, membru corespondent al Aca
de rostul întemeiat al publicaţiei acesteia: demiei române. Stiluri fundamentale,
M1
RnnJ»°?> FT ? TD DE 1R C 1E:
£ ? £ V™HeGoldi?, D. Guşti, Mihai Popovici Gh- de Lucian Blaga.
Bogdan-Duică, Ion Lupaş, Omsifor Ghibu, Vasile C. Osvadă, RaduDragnea şi Ion Clopoţel, //. Arhiva documentară: Asistenţa
COLABORATORI: L Agârbiceanu, Dumitru Antal, N. Bagdasar, Axente Banciu,
dr. Lucian Borcea, dr. Al. Borza, A. Buteanu, Al. Ciura, A. Cotrus llieCristea ND^t comunală a copiilor găsiţi, orfani şi să­
«*.«. Silviu Dragomir Aurel Esca, Mircea Florian, 1. Muerâş, V^âeGheratm VlaSZ raci în Bucureşti, de Dr. Gh. Banu.
Ghidionescu N. Ghiulea, dr. Axente lancu, Petru llcuş, D B. lonescu TosTf JumaZa Marile Bănci româneşti din Ardeal în
dr. Const. Lacea,dr Aurel Lazăr. dr. Aurelian Magier, ing. Ma^ai, Augustin7Zr
MuntfnZ M7anfâ<S™e™ Mehedinţi, Ştefan Meteş, dr. Uliu Mo^vanfTzfhTriâ 1922, de Victor Slăvescu, director la
Munteanu, Teodor Neş Ion Nandriş, Zenovie Pnclişanu, Petru E. Papp, EcaterinaPiUs Creditul Industrial.
losif Pogan, dr. Gh. Popovici, Septimiu Popa, dr. Oh Preda, dr. Oct <f PuTcarl I
RemAnselme,Valeriu Seni, Victor StanciM, Vasile Stoica, dr. MihaUŞerLi GŞerban ///. Arhiva legislativă: Anteproiectul
L%t:eTm:ACVo^teanU' H
- TeCUUS™' D- 7 ~ > ^ Aurei Voi^Z'. codului penal şi anteproiectul de lege
R e p r e z e n t a n ţ i pentru represiunea minorilor infrac­
în p r o v i n c i e :
Oradea-Mare: prof. losif Pogan Judeţul Făgăraş: preot Mircea Tomas tori (observaţiile înaintate Ministerului
Cernăuţi: prof. dr. Vasile Gherasim (T ohanul-vechiu) de Justiţie de Curtea de Apei din Iaşi).
Arad: ziarist Laurenţiu Luca Sibiu: prof. Gh. Maior
Alba-Iulia: prof. Horia leculescu Târgul-Mureş: losif Jumanca IV. Mişcarea ideilor: Program stu­
Blaj: prof.-ziarist Alex. Lupeanu Maramurăş: 1. Bîrleaşidr. Vasile Filipciuc denţesc pentru organizarea vieţii uni­
Turda: prof. Teodor Murăşanu Mehadia: Coriolan Buracu ,
Braşov: ziarist Vasile Munteanu Haţeg: prof. Vasile Gherman versitare (lucrat, ca proiect, de semina­
Ludoşul de Murăş: protop. Romul Popa Sfântu-Gheorghe: dr. Ioan Popa rul de sociologie, etică şi politică al
Lugoj: Pavel Grecu (redacţia Cartea Satelor) Cohalm: protop EmiUan Stoica
Timişoara: ziarist Octavian David şi Va- Beiuş: protop. Petru E. Papp Universităţii din Bucureşti, în şedin­
leriu Linca Poiana-Săratâ (Săcuîme): pr. Ioan Rafiroiu ţele din Aprilie, Maiu, Iunie 1923, sub
Careii mari: prof. Ghergar. conducerea prof. D. Guşti). Ţărănism
VT Ă n ^ p n 1 ? ? ? ? ^ 8 ^ ! r e P r e fentantul nostru redacţional este d. Gb. Jji marxism, de Şt. Zeletrn. Reforma
Vi,AUE&CU-RACOASA, asistent universitar de sociologie (st. Fru- învăţământului (răspuns d-ilui Şt. Ze-
ietin), de Enaehe lonescu.
— Onoraţii noştri cititori cari doresc să citiaseă în mod regulat
revista sunt rugaţi a şi da numele Ia administraţie achitând mini­ V. Recenzii etc.
mul 4 numere înainte, adică lei 48. Avem nevoie neapărată să fim în- Abonament anual 240 lei.
lormaţi în prealabil, pentru a şti ce tiraj să tragem şi să ne aprovizionăm Bucureşti, Str. Paris 1 (Cultura Na­
din vreme eu hârtia necesară. ţională).

l i a 1 Maiu a. c. s'a deschis staţiunea balneară nou reconstruită

Instalaţiuni moderne de băi.
Hotel nou. Lumină electrică.
Apaduct. — Salon de cură.
Muzică permanentă. — Locuri
de sport, parcuri, păduri, etc.
Bucătărie românească şi ger­
mană. — Comunicaţia ideală
prin gara R a d na, pe linia
principală Bucureşti—Arad.
Inaugurarea festivă la I Iulie 1924.
îngrijire medicală distinsă.
Pentru asigurarea confortului
modern, direcţiunea a Investit
un caoital foarte mare ridi­
CARDIACI! FEMEI! când edificii noui şi recon­
% NERVOŞI! REUMATICI! struind pe cele existente. —
Ape m i n e r a l e superioare,
Cea mai ieftină staţinne din ţară! bogate în accid carbonic.
Cereţi prospecte! Clima constantă, moderată.
DIRECŢIUNEA BĂILOR LIPOVA (BĂNAT). III

80

© B.C.U. Cluj
 SOCIETATEA DE MÂINE
REVISTĂ SĂPTĂMÂNALA PENTRU PROBLEME SOCIALE ŞI ECONOMICE
E d i t o r şi r e d a c t o r - ş e f :
ION C L O P O Ţ E L
L I B E R T Ă Ţ I
S'a făcut atâta în favoarea
mulţimilor. Clasele suprapuse
ale societăţii au chiar impresia
că s'a mers prea departe pe dru­
mul concesiunilor, iar democra­
ţia, după ele, a devenit un ter­
men atât de banalizat încât ar
merita să fie ostracizat din vo­
cabular. Da, au avut loc trans­
formări epocale în rosturile
mulţimilor, iar concepţia de
Stat a suferit necontenite corec­
tări. Legislaţiunile au fost ex­
presia raporturilor de forţe din­
tre clasele sociale. Şi cum Sta­
tul se rezuma la o minoritate
geloasă de titlurile ei de pro­
prietate şi privilegii, a fost ne­
voie de o luptă acerbă dată cu
energii îmulţite de către masse-
le deşteptate la conştiinţa de
sine, până să ajungem vremea
votului universal. Libertăţile
publice au fost cucerite pe rând.
Suntem departe în mersul
ascendent al progresului. Şi to-
tuş mai este atâta de făcut.
' Pieptul ni se umple de aerul cu­
rat şi tare deodată cu adierile
primăverii. In suflet germinea­
ză noui elanuri. Simţim necesi­
tatea unei atmosfere sociale mai
largi, unei luimi mai bune. Ziua
de 1 Maiu a fost prilejul medi­
ta ţiunilor concentrice asupra
marilor rezultate ofţinute de or­
ganizarea forţelor muncitoreşti
din toate ţările. Nu putem avea
decât admiraţie pentru efortu­
rile tenace ale clasei proletare.
Ele sunt un exemplu pentru în­
treaga societate de cum trebue
să-şi înţeleagă datoria de a ur­
mări cu persistenţă realizarea
unei structuri mai perfecte prin-
tr'o vie organizaţie a forţelor
sale.
Proletariatul manual s'a pă­
truns de convingerea că nu este
capabil să elupte libertăţile pu­
blice la care aspira, decât înehe-
gându-se în falanga redutabilă
a sindicatelor şi însemnând ast­
fel o forţă de care trebuia să se
ţină seamă. A obţinut înlesniri
de valoare umană veşnică, de-
pildă ziua de lucru redusă la
Anul I N-rul 4
CLUJ, DUMINECĂ 4 MAI 1924
EXEMPLARUL 12 LEI
ŞI R E S T R Â N G E R I Ne-am pus în slujba ideii de
promovare a societăţii, îndem­
opt ore. A făcut educaţia cetă­ nând la organizarea forţelor ei.
ţenească a muncitorului. Iar cea Nu putem aspira îmbunătăţiri
mai mare faptă a fost că a reu­ sociale, dacă n u înţelegeim că
şit să edifice muncitorimea că trebuie să aducem contribuţia
numai printr'o disciplină de de jertfă pentru scopurile cul­
fier, prin sacrificiu, prin solida­ turii. Prea multe griji se lasă
ritate, deci, în definitiv, prin Statului şi prea puţin acţionea­
restrângeri, bine 'nţeles volun­ ză societatea îmsăş. Faptelor
tare, este posibil să atingă ţin­ noastre sociale le lipseşte ele­
tele preconizate. mentul conştient de coeziune,
Aveim deci elementele unei an­ simţul de solidaritate şi sacri­
titeze perfecte. Libertăţile nu se ficiu. Ne fărimiţim şi irosim pu­
pot cuceri decât prin restrân­ terile în trebşoare mărunte fă­
geri. Asemenea antiteze am în­ ră a avea conştiinţa idealurilor
tâlnit de atâtea ori. Stoicii au permanente, cum le-am văzut
fost protagoniştii ideii de resem­ îa muncitorimea manuală. Ui­
nare, de abdicare, nesocotire şi tăm că libertăţile şi drepturile
chiar dispreţuire a valoarei sunt achiziţii condiţionate, sunt
„eului"; cu toate aceste rar gă­ în funcţiune de restricţiuni, de
sim modele de tenacitate, voin­ obligamente ce trebuiesc înde­
ţă şi afirmare ca tocmai la ei. plinite în prealabil. Avem inte­
Hristos a predicat abnegarea, lectuali cari nu dau un ban pen­
nevoia de a se învinge omul pe tru scopuri sociale, nu citesc o
sine, de a-şi stăpâni pasiunile carte, ei vegetează într'o com­
şi de a cinsti pe deaproapele; plectă indiferenţă de ce va fi
condiţiuni pentruca cineva, jert- mâine, cu toatecă aşteaptă să le
findu-se pentru alţii, să fie cât meargă bine şi să nu fie cumva
se poate mai om el însuş. tulburaţi în îngustul lor cerc de
Nu este nevoie să înmulţim viaţă.
exemplele. Esenţialul este ca te­ Mulţumită cercetărilor psico-
za să . fie clară. Argumentarea logice avem astăzi indiciu de
poate avea şi o construcţie mai cunoaştere a oamenilor şi cân­
slabă. Libertăţile şi drepturile tărire a valorii lor personale şi
presupun totdeauna anume li­ sociale. Cu cât cercul de afecţiu­
mite. Numai anarhismul lui ne al unui om este mai larg, cu
Kropotkin crede realizabil u n cât efectele activităţii sale stâr­
regim social fără legi şi fără res- nesc unde cu întindere socială
tricţiuni. In realitate, cu cât mai mare, cu atât trage mai greu
înaintăm în civilizaţie, cu atâta în platana cântarului, se bucu­
şi îngrădirile vor fi tot mai nu­ ră de o consideraţiune mai deo­
meroase, formalităţile tot mai sebită. Şi invers. Eroul şi ban­
multe. Pe cine nu sperie viziu­ ditul sunt poluri opuse: cercul
nea unui viitor care va răpi de afecţiune al unuia este infinit
omului cea mai mare parte din de întins, al celuilalt limitat la
timp cu grija de a apărea ire­ persoana sa sau cel mult la un
proşabil în societate? Omul va STUD mic cu care îşi împarte
fi cu adevărat pus în lanţuri, în­ prăzile.
să, cum observă u n filosof, ace­ Astăzi mai mult decât oricând
lea vor fi „lanţuri de aur", uşor societatea românească are ne­
suportabile.
voie de oameni a căror activi­
Restricţiunile sociale nu vor fi tate să aibe repercusiuni inten­
forţate, octroiate, ci acceptate, se în straturile ei cele mai a-
ieşite din asentimentul colectiv. dânci. Pe măsură ce eficacitatea
Ele nu vor fi o sarcină, ci o ne- socială a faptelor este mai evi­
secitate recunoscută ca atare dentă. sporesc şi se lasă cuce­
pentru ameliorarea sorţii ome­ rite şi libertăţile publice.
neşti. Ion Clopoţel
81
© B.C.U. Cluj
 MAI M U L T Ă D E M O C R A Ţ I E... democratizăm văzând cu ochii e J
Una din axiomele evidente ale reţinem însă că în câştigarea si­ limpede şi dovada cea mai deplină |
timpului nostru este şi aceasta că tuaţiei singura direcţie este cea este aceia că ne mirăm ori de |
trăim într'o vreme de democraţie. suitoare, ascendentă. Dar nu e de câte ori mai întâlnim oameni, care |
Acest adevăr devine aşa de axio­ mirare să fie aşa în şcoală, bise­ pretind să li se acorde un altfel |
matic astăzi încât s'ar zice — dacă rică, justiţie, administraţie şi peste de respect decât cel cuvenit în I
am putea folosi o asemenea ana­ tot, căci situaţiile trebuie ocupate marginile democratizării noastre; 1
logie — că timpul nostru — adică si cer oameni care să le ocupe, — indignarea lor uneori faţă de noua 1
epoca are o construcţie a priori în cazul când nu le-ar cere chiar stare de lucruri în această privinţă 1
democratică. Democraţia este o ca­ oamenii. Orcum ar fi, situaţia a ne apare ca un anacronism. f
tegorie necesară a minţii noastre devenit un factor precumpănitor Să ne întrebăm însă acum, ce 1
şi mai ales a judecăţii noastre so­ de viaţă socială şi în societate şi este democraţia ? Fără a da prea î
ciale raportate la un timp social ceva dorit prin sine. O situaţie multă însemnătate definiţiei ce s'ar 1
şi el, — acela în care trăim. este un lucru ce se doreşte, fiindcă putea găsi, să împrumutăm una J
Aceasta mai însemnează că ne-am ea înseamnă un total de posibili­ care ni se pare mai plină de în- 1
format sau mai bine s'a format o tăţi de viaţă; ea nu este numai ţeles, arătând că ea este o conţi- 1
anumită construcţie mintală, din un bun actual care se consumă nuitate de raporturi între organul J
care nu putem ieşi spre a recu­ imediat, ci un isvor de efecte mai director al colectivităţii şi între |
noaşte ce-a fost înainte de aceasta. depărtate care te impun societăţii massa societăţii. E destul să 1
Nenumărate sunt pildele care într'un chip deosebit. enunţăm această definiţie a demo- I
atestă acest fapt şi n'am sfârşi oraţiei, spre a vedea cât suntem 1
niciodată să inşirăm de câteori el Un alt fapt paralel cu acesta — de departe de socoteală cu starea I
rezultă din convorbiri, din cuvân­ dacă nu următor acestuia — a fost noastră actuală, căci continuitatea I
tări, din presă şi se afirmă ori­ o apropiere din ce în ce mai mare de raporturi, fără să lipsească, nu I
unde încasă, în public şi în biu- între oameni, o punere în contact se adânceşte şi nu devine nicăieri 1
rourile oficiale. Cât despre expri­ a unor oameni, care mai înainte intimă. De aceia nici nu stăruim 1
marea verbală a faptului, ea se sau altfel nu s'ar fi întâlnit nici­ asupra definiţiei propuse, care ar I
împleteşte în florile celei mai se­ odată. Când situaţia a devenit mai da un caracter prea teoretic ches- I
nine şi goale retorici sau scli­ puţin un rang decât o treaptă, tiunii şi e mai bine să judecăm 1
peşte în alămurile sgomotoase ale când circulaţia situaţiilor ca sin- lucrurile după una din trăsăturile |
reclamei politice. Dar niciodată gurile valori sociale şi-a dat drum esenţiale ale oricărei democraţii. I
n'am aiunge să exprimăm cuprin­ liber în câmpul vieţii sociale, ur­ Printre aceste trăsături esenţiale 1
sul real al unui fapt aşa de vast, mează dela sine că respectul situa­ se găseşte şi aceia că democraţia 1
pe care-1 simţim mai curând de­ ţiilor câştigate a scăzut simţitor, implică o identificare a oamenilor cu
cât îl înţelegem; iar de altă parte ca fiind o marfă comună. Când instituţiile, în slujba cărora sunt puşi.
tocmai procesul de abstracţiune cineva care a fost până mai ieri Să vedem cum stăm noi în 1
asupra realităţii ca atare ne-o as­ un oare care şef de birou sau ceva această privinţă şi sine ira et stu- 1
cunde pe aceasta şi ne impune mai mic şi a ajuns astăzi un con­ dio să desprindem caracteristica 1
acea anumită conformaţie, care în ducător indispensabil în adminis­ noastră. — Am văzut mai sus că J
acest caz este arbitrară şi nu ieşită traţia ţării — ceiace ar fi încă la un factor precumpănitor pentru |
din cerinţele necesare ale judecă­ locul său, — dar omul situaţiei, viaţa noastră socială este aşazisa .']
ţii noastre sociale. Spre a invedera ecela ştie de sigur ce va să zică situaţie, care desigur în raportul 'i
primejdiile unei atare stări de spi­ situaţia. De aceia ţi-e dat să vezi său cu instituţiile felurite în care
rit este deajuns să ne oprim la un uneori faţă în faţă oameni, pe cari se angrenează se va lua pe sine ;
caz, cum este acela al stării noastre. n'ai fi crezut să-i vezi astfel nici­ ea element hotărâtor. Căci pentru <
Dacă luăm în socoteală numai odată, în afară de situaţia lor. Tre­ noi, în majoritatea cazurilor, o in- J
cei cinci ani dela încheierea răz­ buie să reţinem deci că, strict vor­ stituţie este ceva pur material şi, ii
boiului, o observaţie cât de super­ bind, situaţiile s'au apropiat, nu dacă socotim clădirea cu încă câ- 1
ficială ne arată multe schimbări oamenii. Căci oamenii ca unelte teva accesorii ca registrele aflate î
în înfăţişarea societăţii româneşti. ale situaţiilor sunt simple numere în ea, nu ne mai trebue nimic. De i
Ceiace te isbeşte mai ales aici este sau non-valori, care n'au conşti­ aceia cu asemenea obiecte mate- |
o dislocare destul de repede a in­ inţa apropierii dintre ei şi fără de riale puse în regulă ne simţim şi I
divizilor înlăuntrul societăţii, în această conştiinţă nu există apro­ 'ne declarăm satisfăcuţi, adică ju­
sensul că s'au văzut chemaţi la o piere omenească; ea cade în do­ decăm şi aici după exigenţele ma- I
muncă de refacere pe baze nouă meniul fizic. Oricum ar fi, apropi­ teriale determinate pentru noi. Cât 1
prin funcţiuni sociale determinate. erea lucrează şi duce la o sporire despre rostul unei instituţii, despre |
E sigur că li s'a cerut o sforţare a relaţiilor sociale. scopul ei în complexul social şi
mai mare decât până atunci; dar despre sufletul instituţiei, nici vorbă |
Din aceste consideraţii rezultă nu poate fi până acum. Suntem . I
tot aşa de sigur este că cei mai ca un fapt aproape constant că
mulţi n'au mai fost la locul lor, noi în societatea românească ne prea departe de a înţelege că o 1
ci în activitatea lor au trebuit să democratizăm; dar totuşi, fără teamă instituţie este şi o construcţie in- J
cuprindă un câmp mai întins. terioară, în care se ridică — mult j
de paradox, putem afirma că nu
Prin aceasta s'a schimbat şi suntem o democraţie şi că nu trăim mai încet decât în construcţia vizi- |
locul lor social sau situaţia ce într'un Stat democratic. Căci — să bilă — de generaţii sufletul depo- 1
aveau în societate. Aşa s'a în­ ne înţelegem — schimbarea se zitat zilnic ai unei societăţi în creş- -:
tâmplat în toate ramurile activi­ face în relaţiile dela om la om, tere — depozitare minunată aievea,
tăţii noastre sociale, de sus până care sunt mereu altele fără a in­ dar reală ea tot ce este real. Spre
jos şi de jos până sus. Trebuie să fluenţa mai adânc raporturile fun­ a ne identifica deci cu instituţiile,
trebue să ne îndreptăm mai mult
damentale ale vieţii sociale. Că ne

8t

© B.C.U. Clu
spre lăuntrul lor şi să ne apropiem
de interiorul societăţii — ceia ce
este tot una. Am văzut însă cum
la noi până acum o asemenea
apropiere nu există şi nu se arată
cel puţin tendinţa ei. Dar fără de
aceasta nu suntem o democraţie. O
democraţie, în această privinţă, im­
plică un progres în spiritualitate, pe
când la noi se manifestă continuu un
progres în materialitate. Noi ră­
mânem mereu străini unii de alţii
în munca ce-o săvârşim şi nu gă­
sim încă formula aceia ce am pu­
tea numi spiritul social, condiţie
indispensabilă a democraţiei.
De fapt la noi stau lucrurile alt­
fel. Esenţialul este că ne luăm
foarte mult unii după alţii, dar tot
în ceia ce este mai vizibil la ex­
terior. In tot ce fa6em ţinem ochii
îndreptaţi asupra celor din jurul
nostru, dar numai ochii, căci nu
schiţăm nici cea mai mică sforţare
de a trăi interior şi de a adânci
sensul legăturii sociale cu semenii
noştri, adică nu numai acele în­
tâmplătoare relaţii personale. Nu
ne simţim cu toţii ridicaţi laolaltă
de aceiaş putere spirituală, căci
democraţia se construeşte pe din
lăuntru; iar până atunci urmăm să
ne democratizăm numai. — Tot în
legătură cu îndreptarea noastră
spre exterior stă şi aprecierea si­
tuaţiei, care se explică acum şi în
acest fel cu privire la rolul ce-i
acordăm. Pentru noi, care nu ve­
dem decât pe X. Y. în ţesătura
activităţii sociale, fără de rostul
acesteia, vrem să fim unul sau
altul §i căutăm toate mijloacele
de a deveni sau mai bine a ajunge.
Instituţiile fiind ceva decorativ,
importanţa persoanelor se măsoară
după mărimea decorului în care
se încăpuesc; iar decorul este ceva
care ne ia ochii şi dorim mult si­
tuaţia pentru ea însăşi. Această
dorinţă se exteriorizează în invidia
îndreptată asupra cutărui sau cu-
tărui, al căruia loc ne-ar trebui.
Nicăieri n'ar fi mai nimerit decât
să aplicăm aici o vorbă amară a
lui Proudhon: La democraţie c'est
l'envie (Democraţia este invidia).
Dacă privim lucrurile mai de
apreape, se pare că se precizează
mai bine caracteristica noastră. La
noi stăpâneşte încă concepţia feodală
a marilor proprietari exploatatori
ai pământului şi ai muncii. îndată
ce proprietatea aceasta a fost pier­
dută, ne-am mutat cu concepţia
aceasta în instituţiile Statului, care
pot fi şi ele exploatate în locul pă­
mântului ce nu ne mai aparţine.
S'a schimbat deci numai obiectul
exploatării, dar nu şi concepţia
oamenilor. De aceia instituţiile sta­
tului sunt cârmuite de cei mai mulţi
puşi în fruntea lor, ea nişte pro­
prietăţi particulare, ca domenii feu­
dale supuse arbitrariului şi bunu­
lui plac al unei exploatări nemi­
loase, — fără teamă de răspundere.
Nici nu se poate face nimic şi nici
n'are cine să răspundă, atâta timp
cât domneşte această concepţie, —
căci nu-i va trece minănui prin
cap să tragă la răspundere con­
cepţia însăşi. Ea ne stăpâneşte şi
trăim sub imperiul ei. Ar fi naiv
din partea noastră să mai dăm
pilde, căci n'avem decât să des-
SLAVII DUP Ă R Ă S B O I U
Sub acest titlu a apărut Ia Praga,
în Octomvrie 1923, o mică broşură
cu articolul d-lui T. G. Masaryk,
scris pe timpul conferinţei dela Ge­
nova şi publicat mai întâiu într'o
mare revistă engleză. Nu ştim ca
publicaţiile româneşti să se fi ocupat
cu preţiosul studiu al preşedintelui
ceh, deşi el aruncă o vie lumi­
nă asupra multor probleme cari inte­
resează direct România.
D-l Masaryk judecă pe slavi din
întreitul punct de vedere: politic, cul­
tural şi sociologic. Trecând peste
amănuntele geografice şi statistice,
mai mult sau mai puţin cunoscute,
ne oprim la ideea centrală: panslavis­
mul. Ceeace leagă toate popoarele
slave între ele, aşa cum s'au crista­
lizat în formele politice actuale: Ceho­
slovacia, Jugoslavia, Bulgaria, Polo­
nia, Rusia, Ukraina şi Rusia-albă,
este comunitatea de limbă, neasemă­
nată cu a popoarelor romanice sau
germanice. Apoi „unitatea naţiunilor
slave este determinată în mare parte
printr'un mod de cultură identică,
cultură economică şi cultură intelec­
tuală în general". Totuşi d-l Masaryk
afirmă că de un panslavism politic
nu poate să fie vorba, căci pentru o
astfel de acţiune ar fi nevoie de o
mare naţiune care să o conducă.
Rusia nu este în stare peste generaţii
întregi. După Rusia vin Ruşii-Mici,
cu totul înapţi, apoi Ukraina, în aceeaş
stare, şi Polonia Incapabilă din pri­
cina stării ei Interne. Cu toate ace­
stea din rândurile autorului rezultă,
şi lasă chiar să rezulte In mod su­
gestiv, că panslavismul e în potentă,
ceea ce-1 face ca In spre sfârşitul
studiului să vorbească de „solidari­
tatea" viitoare dintre popoarele slave.
Mai mult pentru ca să înlăture în­
grijorarea politică a occidentalilor,
citează ca argument, spre a dovedi
imposibilitatea panslavismului, punctul
de vedere geografic care este, spre
S*
chidem ochii în jurul nostru spre
a vedea...
Iată de ce ne trebuie mai multă
democraţie, de ce trebuie să ridicăm
contra concepţiei arătate o concep­
ţie morală a democraţiei. Trebuie
să înţelegem că democraţia nu în­
seamnă numai numărul celorce par­
ticipă la produsul muncii altora,
nu înseamnă numai exploatare în
massă — pentru a nu fi lăsată
la cei puţini, — ci înseamnă
mai curând o creiare de forţe
spirituale asvârlite în arena vieţii
sociale.
C. Sudeţeanu
durerea slavilor şi atenţiunea noastră,
următorul: „Slavii nu formează un
tot unitar complect, căci Românii şi
Maghiarii separă pe Slavii de Nord
de cei de Sud". Să înţelegem . . .
Tot în ceeace ce priveşte atinge­
rea dintre românism şi slavism, mai
spicuim următoarele din cărticica
preşedintelui. Venind vorba de mino­
rităţile etnice din Jugoslavia, autorul
le taxează de relativ minime şi prin­
tre ele, citează şi pe Români. Ori
Românii din Banat, din Valea*Timo-
cului şi din sudul Serbiei nu sunt
tocmai atât de puţini pe cât afirmă
d-l Masaryk. Afirmaţia cu privire la
populaţia mică rusească, despre care
se spune că „debordează peste ţările
vecine, în Rusia, în Polonia, în Ru­
sia subcarpatică şi în România",
este foarte preţioasă ori decâte ori
suntem aduşi în poziţia să discutăm
elementul rutean dela noi, cum a fost
cazul la Viena, unde d-l Krestinski
şi-a ridicat pretenţiunile asupra Buco­
vinei. Ca să terminăm cu acest para­
graf, amintim că preşedintele face
menţiune şi despre maramureşeni:
„Minoritatea română din Rusia sub
carpatică este înfimă, căci se mărgi­
neşte la câteva sate".
Cel mai important capitol al bro-
şurei este acel cu privire la Rusia,
cum era şi de aşteptat din partea
autorului cărţii „Rusia şi Europa." So­
cotinţele sunt pur filosofice, cu apli­
caţie specială la sociologie.
Biserica rusă s'a închis până acum
Intr'un transcendentalism exagerat,
de unde „concepţia staţionară a lumii,
care este aceea a Bisericei ruseşti".
(Amintesc In treacăt, că în cartea
sa despre Occident şi Orient d-l N.
Jorga vede deosebirea In activismul
de partea Occidentului şi pasivismul
de partea Orientului.) Din această
fundamentală constatare e privit bol­
şevismul ca un fenomen slav. El nu
e marxist, ci este un fel de nihilism,
© B.C.U. Cluj
 nihilism terorist, un produs sptcific
rusesc. Şi îndată această minunată
caracterizare: „Bolşevicul este un
călugăr rus aţâţat şi tulburat de ma­
terialismul şi ateismul lui Feuerbach".
(In acelaş sens a vorbit şi Nitti în
cartea sa „Europa fără pace", când a
spus că bolşevismul, în forma sa
mesianică, este brodat pe ortodoxis­
mul secular rus.) Comunismul sovie­
telor „este mai mult un capitalism
de stat şi un comunism, în sumă
generală, negativ."
Ajuns la acest punct, preşedintele
pune în discuţie cea mai gingaşă pro­
blemă a popoarelor slave: dacă ele
sunt din fire anarchice. D-sa răspunde
negativ, adăogând că regimul actual
din Rusia este mai mult produsul
„unei naţiuni de cultură rudimentară
decât o înclinaţiune naturală a Slavi­
lor, ceeace, până în prezent, nimeni
n'aputut să stabilească cu precisiuna".
Preşedintele mai afirmă că anar­
hismul se găseşte mai curând printre
„naţiunile din Occident, poate mai
mult Ia Latinii de origine celtică decât
Ia Germani". E adevărat că undeva
autorul face mărturisirea că aceste
probleme ar trebui mult adâncite,
ceace n'a putut să facă în scurtul
articol de faţă.
In sfârşit, o problemă care ne-ar
putea preocupa pe noi, românii, este
chestiunea Ukrainei. In timpul neutra­
lităţii româneşti, dela tribuna Came­
rei şi prin studii speciale, d-1 N. Jorga
şi Tahe Ionescu au contestat afirma­
ROMÂNIA Ş I B A L C A N U L
Scriind o dare de seamă (în Revue
historique, nr-os 1—2,1924) despre
cartea lui Ancei, Manual istoric
al chestiunei orientale dela 1792—
1923) d. N. Iorga laudă cartea ca
mijloc de orientare bună. Spre fine
D-Sa scrie: „Dl Ancei are drep­
tate, să spue că dela 1888 Româ­
nia, în politica balcanică, nu are
decât un rol şters; de fapt ea nu
joacă nici unul. Acesta este un ca­
pitol românesc exact din toate punc­
tele de vedere."
Mai curioşi am fi, însă, a
şti: pentru ce nu l-am avut? Noi
credem că nu l-am avut din eauzn
slăbiciunilor interne, care totdeauna,
in istoria modernă (1860—1920)
au lipsit acţiunile extere de ener­
gia pe care ar fi putut-o avea,
dacă în afară impresia despre pu­
terea noastră ar fi fost mai impu­
nătoare. Căci nutrebue să se con­
funde importanţa aşezării geografice
cu a puterii de lovire — oricând
în stare a face rău sau bine. Cum,
ca proprietari ăi Dobrogei, nu pu­
ţia d-lui C. Stere, că ar exista un
popor aparte sub denumirea de ukrai-
nean. D-I Masaryk, la fel, ezită să
se pronunţe în favoarea Ukrainei.
Prima deosebire între ea şi Rusia
d-sa o găseşte . . . în starea economică.
Cât priveşte despre vre-o deosebire
de neam, după cum afirmase d-1
Stere, preşedintele spune următoarele,
de altfel de comun acord cu Lubor
Niederle (Rasa slavă): „Intre Ruşi şi
Ukraineni există diferinţe de caracter
analoge celor ce se pot constata, la
unele naţiuni, între locuitorii dela nord
şi cei dela sud." Comparată cu cea
rusească literatura ukraineană, pe
care d-1 Stere o găsea Impunătoare,
d-1 Masaryk o găseşte slabă, iar
Chievul este rusesc, ca fostul leagăn
al statului rus.
D-1 Masaryk îşi termină broşura
printr'un apel la înfrăţirea popoare­
lor, şi d-sa, în sprijinul acestei teze,
citează unii scriitori francezi rău aleşi
(convertitul Pe'guy, insignifiantul Sua-
res şi internaţionalistul Romain Rol-
land care, după cum foarte bine ob­
serva mai deunăzi criticul Paul Sou-
day, cu prilejul cărţii Iui Rolland de­
spre India, el se poate emoţiona de
patriotismul indienilor, iar ca francez
îşi face un titlu de superioritate din
a fi cosmopolit.)
Slavii, mai ales după războiu, con-
stituiesc o problemă care trebuie să
preocupe în mod deaproape intelectu­
alitatea română.
B. D.
tem admite principiul neinterven-
ţiunei (diplomatice sau militare),
nouă ni se pare că ar fi supremul
timp să se înţeleagă, că şi deaici
înainte (cu o aşezare geografică
mult mai importantă!) vom juca
tot roluri şterse, dacă ţara nu va
da din intern impresia unei puteri
bine cimentate. întrucât politica
externă nu poate fi a guvernelor,
ci a ţării, deci a tuturor partide­
lor, de slăbiciunea ei sunt vino­
vate toate partidele care de-o parte
întârzie prin acţiuni nedrepte, con­
solidarea internă, iar de alta nu
controlează amănunţit relaţiile cu
străinătatea. Poatecă tocmai acum
ar fi prilejul ca, în special, rapor­
tul cu Balcanul să fie lămurit şi
în parlament; vizita Bulgarilor la
Bucureşti, înăsprirea relaţiilor cu
Sârbii, manifestul depe teritoriul
român contra republicei greceşti,
călătoria intenţionată a d. prim-
ministru la Constantinopol etc. sunt
fapte care ar motiva suficient o
interpelare, un răspuns şi o discuţie.
84
O E V A C U A R E
Sub straşina casei, în drept cu
geamul meu e un cuib de rându­
nică. Vara, vecinii înaripaţi îmi ţin
tovărăşie plăcută, privindu-mă de
pe marginea cuibului, cu ochii lor
mici, ca nişte mărgeluţe negre.
Iarna stă cuibul gol. Câte-un ful­
guleţ alb mai tremură în bătaia
vântului, lipit de peretele-i de tină
o amintire. In iarna asta însă lă­
caşul mic de-asupra geamului n'a
stat pustiu. Două vrăbiuţe s'au
mutat într'ânsul, şi îndată ce se
instalară îmi făcură vizită la geam
probabil ca să-şi cunoască vecinul
Am trăit bine şi cu ele. .
Într'o dimineaţă — o fi vre-o trei
zile de-atunci, mă trezesc de cum
s'a luminat de ziuă, într'o gălăgie
spăimântătoare. Ţipau vrăbiile mele
o primejdie, şi cu ţipătul lor mi
se părea că se amestecă un cor
întreg de glasuri păsăreşti. Mi-am
dat seama că trebue să se fi în­
tâmplat ceva neobişnuit, şi ca ve­
cin bun ce mă socotesc că sunt,
am dat fuga la geam s'ajut dacă
se poate. Ce credeţi că era? Sosise
rândunelele. Am înţeles numai
decât desperarea bietelor vrăbii.
Ce vreţi? N'aveau bon de închi­
riere, nici contract. In lumea pa­
sărilor, pe semne nu există ase­
menea 'nlesniri, poate de-acum
încolo să ia şi ele exemplu dela
oameni. Situaţia era cum nu se
poate mai gravă. Şi eu cu ce rol
aveam să joc? Pe care din vecini
să-i apăr? Pe care să-i alung?
Mă uitam la rândunele. Veniseră
de pe drum — şi încă ce drum,
Doamne — erau sărmanele frânte
de oboseală. Unde să se ducă?
Ce să facă? Fiecare ştim doar,
din proprie experienţă, ce bine-i
prinde unui călător obosit să se
aşeze'n casa lui şi să odihnească.
Bietele rândunele! Şi-apoi era cui­
bul lor, clădit cu multă trudă şi
suferinţă. Aveau drept la el, drept
de proprietar.
Pe de altă parte, vrăbiuţele, ce
erau şi ele de vină? Găsiseră o
casă goală, au ocupat-o. Par'că
noi oamenii n'am face tot aşa!
Perechea de vrăbii era într'o
iritaţie grozavă. Nu fără motiv.
Gândească, şi oricine, ce'nseamnă
să te vezi de-odată fără adăpost
pus în stradă, în pragul unor nă­
dejdi atât de frumoase. Căci vră­
biuţele de sigur, visaseră să crească
puişori aici sub straşina ocrotitoare.
Şi-acum ? Vrăbioiul sta sbârlit —
era înc'odat atât de mare — pe
marginea cuibului. Păzea, bag
seamă, întrarea. De câteori s'apro-
© B.C.U. Cluj
piau rândunelele de el, ţipa desghio- L A B O U R - P A R T Y Ş I CAPITALISMUL
cându-şi ciocul, se sălta pe picio­
ruşe şi lovea cu aripile, cum face In unele cercuri de pe continent a ne face să revenim asupra vederi­
cloşca când îşi apără puii. Era in­ venirea la cârmă a partidului munci­ lor noastre.
teresant atacul rânduri elelor. Avea toresc din Anglia a produs uimire, In adevăr, cei ce ş'au făcut cul­
ceva din zborul albinelor când dacă nu chiar stupefacţie. Nu doar tura în atmosfera spirituală de pe
roiesc. Şerpuiau împletindu-şi me­ că, în aceste vremuri turburi, cuce­ continent, sufăr de o prejudecată ciu­
reu cărările prin aier c'o repeziciune rirea puterii politice de către un partid dată: ei socot că oriunde există o
extraordinară, de nu le puteai ur­ muncitoresc ar fi un fapt fără pre­ mişcare muncitoriască, aceasta trebue
mări. Acum, ca două mingi scăpate cedent. Germania, Ungaria, şi îndeo­ să se scalde în apele socialismului.
din mâna unui jongler, le vedeai sebi Rusia, ne-au dat după războiu In acest chip Anglia, care are cea
repezindu-se peste casele vecinilor, asemenea privelişti în proporţii încă mai puternică organizaţie muncitori­
pentru ca după o clipă să apară mai largi. Dar în ceia ce priveşte ască, pare a avea şi o puternică miş­
iar şi să se isbească în peretele Anglia, situaţia se prezintă cu totul care socialistă.
cuibului. De câte-ori se isbeau ele, altfel. De fapt, nimic nu e mai falş de
vrăbioiul sărea sus, pân'a sărit E bine cunoscut că poporul englez cât atare credinţă. Geniul anglo-ame-
odată aşa de bine, că una dintre posedă cel mai puternic capitalism, rican rămâne hotărât ostil oricărei
rândunici Fa putut împinge ş'a pe care l'a creat vr'odată geniul uman; mişcări revoluţionare: socialismul n'a
ocupat întrarea. A urmat o încer­ pe de altă parte se ştie iarăş, că prins de cât slabe rădăcini în mun­
care desnădăjduită de câteva clipe, acest popor este cel mai credincios citorimea engleză, iar în cea ameri­
ţipăt, larmă, un adevărat atac de tradiţiilor şi cel mai ostil prefacerilor cană el n'a putut prinde rădăcini de
baionete, care se sfârşi cu completa revoluţionare, din toate naţiunile ci­ loc. In Anglia, cea dintâi manifestare
înfrângere a celor două vrăbii. vilizate. Ce senz poate avea atunci, socialistă a muncitorimii ne-o dă miş­
că tocmai poporul cel mai rutinar din carea chartiştilor dela 1848. De atunci
Epilogul luptei: De-asupra fe- câte cunoaştem în lumea civilizată, organizaţiile muncitorilor englezi, ce­
restrii în cuib, răsună acum un a adus în fruntea treburilor publice lebrele şi puternicile trade-unions,
ciripit voios, triumfător. Pe margi­ un partid revoluţionar ? S'a decis oare ş'au însuşit un spirit conservator, pe
nea straşinei, la o parte, douăglo- şi poporul englez să rupă cu tradi­ care nu l'au mai părăsit până astăzi.
buleţe sure-gălbui stăteau nemiş­ ţia şi să se joace de-a revoluţia, des­ Ele nu s'au îngrijit de cât de pros-
cate, triste, ascultând cântecul de fiinţând capitalismul după pilda lui Lenin. perarea materială a muncitorimii, şi în
biruinţă. Bieţi locatari evacuaţii această privinţă au ajuns să stea în
Nu ştiam, să mă bucur ori să Cam acestea erau reflexiile, pe care fruntea muncitorimii lumii. Frămân­
mă'ntristez. Unii îmi erau vecini le făceau clătinând din cap, necunos­ tările politice au lăsat indiferenţi pe
de vară; ceilalţi îmi ţinură iarna cătorii mişcării muncitorimii engleze muncitorii englezi; ceia ce i-a inte­
de urât. cu^prilejul acestui eveniment politic. resat pe ei, a fost numai crearea unor
Şi pentru aceştia era o coincidenţă condiţii omeneşti de viaţă, prin ur­
împrejur pluteau încă fulguleţi picantă, că în vreme ce în Rusia dis­
albi, mărunţi, ca un nor mic de părea din viaţa publică Lenin — pă­ carea. salariilor şi reducerea timpului
rând a înmormânta cu el şi spiritul de muncă.
fum după sfârşirea unei lupte.
E cat. Pitiş revoluţionar, în însuş centrul civili­ După războiu această situaţie s'a
zaţiei timpului intra in arena vieţii schimbat în oarecare măsură; orga­
politice oficiale Ramsay Mac Donald. nizaţiile muncitoreşti au început a lua
S'ar părea astfel, că spiritul revolu­ parte activă la viaţa politică, trimi­
C O L O N I Z Ă R I . . . ? ţionar s'ar aprinde de astă dată în ţând un număr din ce în ce mai
mare de reprezentanţi în parlamentul
Colonisările în Transilvania. Cassa sânul acelui popor, pe care Marx l'a englez. în 1922 numărul deputaţilor
numit „despotul pieţii lumii", susţi­
centrală a împroprietăririi publică un nând că o revoluţie mondială este muncitoreşti s'a ridicat la 142: pen­
comunicat-rnonument al uswinţii sale. peste putinţă, câtă vreme nu se pră­ tru ca la ultimele alegeri să atingă,
Ea chiamă, „dacă sunt dornici", pe lo­ buşeşte acest despot. Şi acum prin cum se ştie, cifra de 192.
cuitori la colonisări în Satmar, Bihor, venirea la putere a partidului mun­ De asemenea şi vechea ostilitate a
Caraş-Severm şi Arad (unde swt te­ citoresc, pare că această profeţie ar lucrătorilor englezi faţă de ideile so­
renuri disponibile) la arendă pe — avea sorţi să devină realitate: Anglia, cialiste a mai slăbit. Totuşi aceste
odată intrată pe calea revoluţiei, ar idei nu par a fi pătruns tocmai adânc
un an, acest an! Cassa nuişi iea anga­ urma să silească întreaga lume a
în massa muncitoare. Astfel, când la
jamentul că arendaşii din acest an vor apuca această cale, îndeplinind.astfel ultimul congres, ţinut la Plymouth
fi şi împroprietăriţi, deoarece alegerea în mod victorios visurile revoluţio­ în 1923, câţiva extremişti au propus
.se va face — mai târziu. Dar alegerea narilor ruşi. admiterea luptei de clasă, şi distru­
im se poate prevedea, când legea este Se înţelege că asemenea îngrijorări, gerea capitalismului, propunerea a fost
clară?! Nu se poate lucra mai iute? care se exprimă destul de des în pu­ respinsă cu mare majoritate. Aceasta
ilustrează îndeajuns iluzia celor ce
Dar pentru ce suntem neam isteţ, ca să blicistică, nu pot fi privite de cât ca vorbesc de un guvern „socialist re­
opera închipuirii. In darea de samă
nu putem lucra iute nici la trebuinţe asupra mişcării sociale din anul trecut, voluţionar", pe care l'ar avea Anglia
urgente? Colonisarea pe un an?! Este pe care am făcut-o în numărul de în prezent.
adorabilă: la Ţigani cu şatra nu pot anul nou al ziarului „Plutus", noi Fireşte, nu trebue să se identifice
umbla ţăranii cari lucrează ou vite, am arătat cu date şi fapte, că după partidul muncitoresc englez cu orga­
plug şi maşina de treerat. Este o bat­ războiu Europa dă priveliştea unei nizaţiile muncitoreşti. Aceasta ar fi
jocură, nu altceva, acest comunicat, pe reacţiuni burgheze, care în unele state o eroare analogă cu aceia, care ar
— de pildă Italia — a atins punctul consta în identificare partidului nostru
deasupra dat după ce lucrul a înce­ culminant. Ceia ce se întâmplă acum ţărănist cu clasa ţărăniască. Parti­
put! în Anglia, nu ni se pare de natură dul muncitoresc englez este alcătuit

86

© B.C.U. Cluj
 mult din intelectuali, de obârşie bur­
gheză, unii din ei cu o cultură so­
cialistă sui generis: un fel de socia­
lism idealist, specific englezesc, ostil
materialismului marxist, şi năzuind a
face ideile socialiste simpatice păturii
de sus a societăţii engleze.
Dar aceşti deputaţi muncitoreşti,
oricare ar fi obârşia şi cultura lor,
sunt aleşii organizaţiilor muncitoare,
care-i susţine în lupta electorală cu
fondurile lor băneşti. Ei nu pot eşi deci
din vederile acestor organizaţii, de
aceia programul lor politic nu are
nimic din ceia ce ar sămâna a aten­
tat la existenţa capitalismului.
Cum se explică atunci isbânda
partidului muncitoresc In ultimele a-
legeri ?
Pentru a înţelege aceasta, trebue
să amintim câ astăzi problema vitală
în Anglia este şomajul. Statul englez
întreţine acum 1.200.000 muncitori
fără lucru, ceia ce face 60 milioane
livre sterline pe an. Fiecare partid
trebuia să se prezinte deci în faţa
masei electorale cu o soluţie a aces­
tei grave probleme. Conservatorii au
prezintat ca remediu al acestui nea­
juns părăsirea liberului schimb şi
adoptarea unui tarif vamal protecţio-
> nist. Insă faţă de protecţionism mun­
citorimea engleză are o oroare tra­
diţională; ea ştie, încă de pe timpul
agitaţiilor lui Cobdem, că protecţio­
nism înseamnă scumpirea mijloacelor
de viaţă, şi deci îngreuerea condiţii­
lor de traiu. Astfel muncitorii au vo­
tat împotriva programului conserva­
tor, ceia ce lămureşte de ce tn aceste
alegeri numai conservatorii au pier­
dut, iar locurile lor le-au câştigat li­
beralii şi muncitorii; numărul depu­
taţilor conservatori a scăzut dela 347
la 257, iar acel al liberalilor s'a ur­
SCHIMB DE D I R E C Ţ I E ?
Un articol al d. N. Iorga pledează
pentru împăcarea cu Ungurii. Tre­
bue să înregistrăm şi noi acest
text:
„Dar să ni punem întrebarea:
ce-ar fi daeă între Români şi Un­
guri ar exista în adevăr o legă­
tură de asigurare a viitorului unora
şi altora ?
Ar fi că, fără a crede în posi­
bilitatea eine ştie cărui slavism
năvălitor, două neamuri care în
Răsăritul Europei n'au vecini
de sângele lor sau, mai exact,
fiindcă asupra sângelui e mult de
spus, nu s'ar primejdui prin duş­
mănia lor, înrăind încă mai mult
o situaţie care în ea însăşi e des­
tul de rea.
cat dela 117 Ia 156, şi al deputaţi­ D O R I N Ţ E RELIGIOASE
lor muncitori dela 143 la 192. Eşirea
alegerilor înseamnă deci nimic alt­ Poetul Nichifor Crainic discută
ceva, decât o înfrângere categorică a în Neamul românesc (28, IV), sub­
protecţionismului. titlul Ritualism şi activism chestiuni
identice. Şi opinează: „S'a accentuat
Venit acum la cârmă, guvernul violent ca o acuzaţie, — în timpul din
muncitoresc trebue să caute un re­ urmă — caracterul ritualist al Biseri­
mediu al şomajului în cadrul politicei cii şi s'a afirmat tot aşa de violent lip­
economice a liberului schimb. El are sa ei de forţă activă, învăţătoare, evan-
pentru aceasta o sumă de leacuri, ghelizatoare. Că rituaU'ismul sau con-
între care cel mai de seamă este o templativisinul nu mai e suficient, o do­
taxă pe capital, percepută o singură vedesc toate lăcaşurile care rămân
dată, începând dela capitalurile de goale acolo unde amvonul e mut, acolo
5000 livre sterline şi urcându-se pro­ unde preotul nu iese din formula sacra­
gresiv, aşa fel ca din produsul ei să mentală în viaţa reală. Că activismul
poată plăti datoria publică. Dar e evanghelic e necesar o dovedesc toate
cu totul îndoelnic, dacă guvernul lăcaşurile pline acolo unde amvonul
muncitoresc va isbuti în această sar­ vorbeşte, acolo unde preotul, după ce
cină. In adevăr, est? bine dovedit că s'a achitat de îndeplinirea formulei
cei mai vinovaţi ( e criza şomajului sacramentale, iese în viaţa de toate
sunt lucrătorii înşişi. Rezistând la zilele, căutând s'o îmbălsămeze ou mi­
orice încercare de a diminua cota resmele care prea multă vreme au fost
salariilor şi a urca timpul de lucru, ascunse între scoarţele- Sfintelor Cărţi.
organizaţiile muncitoreşti au scumpit Şi nu numai preotul, dar oricine se
produsele engleze în aşa fel, că aces­ duce în mijlocul mulţimii -şi vorbeşte
tea au devenit Inaccesibile ţărilor cu în numele lui Oristos găseşte ascultare.
valuta scăzută. De aici actuala criză Toate mişcările sectare -care împuiază
engleză, caracterizată prin supra­ ţara, aducând cu iele aberaţii dogma­
producţie artificială şi şomaj Intermi­ tice sau simple aventuri dogmatice, do­
nabil. Aici numai un guvern burghez vedesc, prin succesul pe care îl au,
energic şi tare în măsură a înfrânge câtă nevoia de convertire la o viaţă
rezistenţa formidabililor organizaţii mai bună e acumulată în sufletul po­
muncitoreşti — numărul lucrătorilor porului. Un activism evanghelic în­
organizaţi trece acum de şase mili­ seamnă azi pentru Biserica noastră în­
oane, şi înainte de criză a atins opt săşi condiţia sa de existenţă. înţeleg
milioane — ar fi în stare să afle acest activism nu ca o excludere a ri-
remediul. Dar un partid muncitoresc, tualismului, ci ca o complectare a lui,
care în mod firesc trebue să cruţe ca o dublare a contemplaţiei prin ac­
massele muncitoare şi pe deasupra ţiune, a rugăciunii prin muncă."
mai are în program şi scurtarea
timpului de lucru, pare cel mai puţin
indicat a rezolva grozava criză soci­ întrucât Gazeta Transilvaniei dă
ală, pe care o străbate Anglia în atenţie unor conferinţe religioase
prezent. aplaudate la Braşov, luăm notă, fără
a lua din parte-ne niicio atitudine, tex­
tul lor nefiind publicat. Gazeta scrie:
Şt. Zeletin
Două conferinţe religioase. „Părintele
I. Podea a ţinut Duminecă şi eri seara
două conferinţe religioase. In prima
s'a ocupat cu judecata lui Isus sub ra­
Ar fi în. special, că atunci când port istoric şi juridic, iar în a doua cu
Rusia ar porni din nou spre cu­ evoluţia creştinismului până în ziua
ceriri tătăreşti, de care i se usucă de azi. A treia .conferinţă, oare era să
gîtlejul, n'ar fi în faţa continuato­ aibă loc astăzi seară, nu se va mai
rilor lui Ginghiz-Han si Timur- ţine, de oarece conferenţiarul, impu-
nându-i-se de către autorităţile locale
lenc numai bariere şubrede, ci, fără
nicio slăbiciune din simpatii de unele restriciiuni in ce priveşte con­
cluziile conferinţei, a renunţat s'o mai
rasă, o singură hotărâre de-a apăra, ţină. La ambele conferinţe a asistat un
odată cu propria existenţă, pragul public numeros şi select intelectual, ca­
civilizaţiei occidentale, de care ne re a- urmărit cu un deosebit interes ex­
împărtăşim de o potrivă. punerile conferenţiarului. Acesta a tăl­
Ar fi că atîta Ungurime din te­ măcit pe bază -de .date istorice şi citate
ritoriile pe care nu le mai poate din Sf. Scriptură, învăţăturile Mântui­
stăpîni politic ar fi ocrotită de noi torului nostru în viaţa sa pământească
în toate manifestaţiile ei culturale. şi unele abateri ce s'au făcut dela în­
Ar fi că ne-am putea ajuta în văţăturile genuine ale lui Isus în cursul
viaţa economică, unde atîtea am secolilor în evoluţia creştinismului.
avea să le învăţăm dela vecinii din Vorbind de situaţia creştinismului în
Apus." zilele noastre, a făcut o comparaţie în-
86
© B.C.U. Cluj
 tre stările dela noi şi cele din occident,
ilustrând progresele în cadrele biserici­
lor creştine şi toleranţa religioasă din
Anglia şi America şi ©onehizând că
astăzi biserica creştină românească în
patria noastră mărită nu poate să mai
urmărească scopuri naţion.-polit. şi de
proselitisin, ci ea trebuie să devină o
biserică viie, care să se manifeste cu
deosebire pe terenul moral, cultural şi
social. In consecinţă să încetez© frecă­
rile între cele două biserici surori şi
ambele să conlucre lăsând pe fiecare
cu credinţele sale, pentru consolidarea
şi înflorirea patriei noastre întregite.
Expunerile conferenţiarului au fost
subliniate cu vii aplauze."
*
Revista i\usiT3ităCosmseana(uit. num.)
sfârşeşte notiţa sa au vorbele: „N'am
văzut însă nicăeri — Biblia. Librarii
n'o ofere, publicul n'o caută. E o lec­
tură abandonată. Motivele sunt mai
multe. In mare măsură e o consecinţă
a indiferenţei cu care orăşenii noştri,
copleşiţi de materialism, privesc Bise­
rica strămoşească. Apoi, vina cea mai
mare e a conducătorilor noştri spiri­
tuali, cari nu s'au îngrijit să prezinte
lumei româneşti o ediţie îngrijită, —
ca o operă literară, — a Bibliei. In
străinătate, sunt societăţi vaste cari
nu au alt scop decât răspândirea sfin­
tei Scripturi. La noi nimeni nu se gân­
deşte la aşa ceva. Nu mai departe decât
în Grecia, în anii trecuţi, traducerea
Bibliei a fost socotită ca un adevărat
eveniment cultural. Unde e scriitorul
român care să ia asupra sa această
muncă? D-l M. Sadoveanu a început
publicarea „Vieţilor Sfinţilor". Când va
veni rândul „Noului Testament?" —
Şi noi ne asociem la cererea după un
text atât de clar scris, încât nici ceti­
torii cei mai simpli să nu fie expuşi să
nu-1 înţeleagă bine.
Noul Testament ar deveni astfeliu
şi la noi cartea care să nu lipsească din
nici© familie."
CITIŢI ÎN NUMĂRUL 5:
Prof. Dr. Mihail Şerban: „Reflexii
asupra doctrinei maximaliste".
Vasile C. Osvadă: „Criza de nu­
merar, naţionalizările şi capi­
talul străin".
Sextil Puşcăria: „Cum să scriem"?
Pavel Grecu: „Satul românesc de
astăzi", 'fc* <v*» • 4P<f)
O R A Ş E L E A R D E A L U L U I
I. COLONIZAREA ORAŞELOR
Fireşte, la acest loc, pentru mine
este vorba de oraşele ardeleneşti. De
aceste oraşe ne plângem de mult că
sunt străine; că în ele Românii au un
procent mic de populaţiune; îşi că sta­
rea aceasta trebue să se schimbe. Dar
stări simile sunt şi în Bucovina şi în
Basarabia. Şi grav este că în unele
părţi stările continuă să se schimbe
mereu în defavorul nostru; uneori şi
în defavonul populaţiei prime, de pildă
a Saşilor, de ex. în Bistriţa, unde ele­
mentul evreesc înaintează bine, spre
marea supărare a Saşilor. Fireşte, pri­
vind, nu nepăsători, căci nu suntem,
ci — supăraţi şi pasivi, nu îndreptăm
nimic.
Activ este acum numai individul. De­
la o vreme, românul începe a căuta
mai cu zor oraşul, a se aşeza în el: ca
sluga, (meserie veche); ca ucenic cu
perspective de meseriaş; ca student
care alege locul unde va rămânea; ca
funcţionar chemat de stat si de între­
prinderi particulare; ca soldat care se
lipeşte de posibilităţi de vieaţă şi ră­
mâne; ca tot ce în vieaţa noastră are
şi curs orăşenesc. Dar toate acestea se
fac individual; mulţi încearcă, dar ră­
mân puţini tari, cari „nu se lasă" de
gândul ce li s'a înfipt în cap, să fie
orăşeni.
Insă, mi se pare, că afară de munca
isolată, este şi alt mijloc de a cuceri
oraşe. Acesta este mijlocul colonisâri-
lor prin asociere.
Colonisarea ar înflori bogat, dacă o
putere colectivă şi-ar zice: „Oraşul
acesta poate fi cucerit. Centrul lui este,
însă, ocupat. In centru nu vor putea
întră decât capitaliştii viguroşi. Margi-
nele sunt mai eftine, Marginele sunt şi
mai înlesnitoare. La margini oasele co­
loniştilor români pot fi aşezate pe baza
sistemului isolator: casă de o singură
familie; casă cu grădină de zarzavat
şi fructe şi cu putinţă de a face uneori
şi câte puţină agricultură; casă în care
să nu între numai elementul „cult",
trebuitor absolut oraşului, ci să poată
întră tot felul de demente, un micro­
cosm al macrocosmului românesc: casă
care să apere populaţia nouă de pier­
dere prin desişul cel vechiu orăşenesc;
casă ca un fel de trecere dela cea de
sat la cea de oraş, păstrând cât se
poate din sat şi adaogând cât trebue
din oraş; casă producătoare de „su-
burbiu românesc."
Capitalul aşternut pe lăcomie sui va
da n ic iun ajutor acestor fel de planuri.
Capitalul lacom va construi mai bucu­
ros, în oraş casa de aport: pe teren
mic, cu etaje multe şi multe încăperi,
pentru a îmbâcsi lumea şi a culeg© din
buzunarele ei tot ce poate prinde. Ni­
meni nu va opri în loc această acţiune
St
a banului fără miros; şi, afară ide igie-
nişti şi de esteticiani, de casa de aport
nici nu se vor plânge oamenii. Sigur
rămâne, totuşi, că nu aceasta este casa
ce ne trebueşte nouă, numai decât, din
principiu.
Principiul trebue să fie altul: Casa
mică, dar sănătoasă, gospodărească, ce
se alipeşte oraşului, exact în acelaş fel
în care suburbiul actual s'a alipit oda­
tă cetăţii înconjurate de ziduri, care
se închideau în faţa oştirei duşmane
sau a revoltei interne; casa care va
putea să fie a muncitorului şi a burghe­
zului modest, ai căror descendenţi, pu­
tând vor intra apoi şi mai adânc în
oraş. A celor modeşti la pungă, deoa­
rece nu cu funcţdonărime se vor ocupa
oraşele, ei cu pături modeste, dar pro­
ductive, muncitoare. Acestea trebue să
afle un adăpost suficient, bun, sănătos,
cu grădiniţa ceea —»plină de copii.
Visez? Nu visez de loc: Pe ce este
mai eiftin mâna se aşază mai uşor şi
mai sigur.
Pământul pentru clădiri se cumpără
sau — se ia în arendă. Şi la arendă
sar putea găsi forma de plată până la
un termen X, la care plata pământu­
lui s'ar socoti încheiată. De preferit este
cumpărarea; şi încă: acum, cât mai cu­
rând, până ce preţurile pământurilor
nu cresc şi imai sperietoare decât au
crescut până acum.
Băncile existente — dacă ar înţele­
ge că au şi acest rol naţional mare ar
putea să înlesnească acest fel de ope­
raţiuni cuceritoare de pământ încă
străin. Supt protecţia lor, cu ajutorul
lor — şi ele primind a câştiga... mai
puţin decât căştigă în goana de astăzi
după ban — s'ar putea înjgheba aso-
ciaţiuni, în care indivizii interesaţi să
între cu partea lor de capital şi cu ho­
tărârea de-a ridica zidirea pe pămân­
tul distribuit. Iar dacă bănci eu astfel
de gânduri nu se găsesc, particularii
trebue să facă singuri ce ele nu vor
voi sau nu vor putea să facă, în aceiaşi
formă, a asociaţiei economice.
Dar „specialiştii" cei isteţi vor zice:
Asociaţiile particulare lăsate proprii­
lor puteri, nu ar putea începe imediat
a clădi colonia, a o construi. Foarte
bine. Iu acest moment (când încă nu
pot) ele ar cumpăra pământul; pămân­
tul acela ar putea să fie transformat
îu pământ productiv: grădină de zarza­
vat, crescătoria, etc. etc., productiv de
capital, care, bine îngrijit, ar creşte;
la cellalt moment, fie el şi mai depar­
te, capitalul ar fi devenit suficient pen­
tru construcţii; dincolo de celălalt mo­
ment s'ar şi construi. Vorba este că în­
ceputul trebue să-1 constituie aproprie­
rea pământului, înstăpânirea, rămâ­
nând ca apoi, procesul de utilisare
prin societate să fie hatărît de: capi-
© B.C.U. Cluj
 talul .îrncă disponibil, de ajutorul ob­
ţinut, de protecţia statului, care se va
cere şi se va obţine (de ex. pentru
astfel -de societăţi, rămase fidele sco­
pului, «'ar putea acorda dispense de
bir, de taxe etc), de tot ce decide tre­
cerea dela un fapt economie la altul.
Lumea românească trebue să-şi dea
seamă că aceste operaţiuni locale, sunt,
din punct de vedere etnic, mai impor­
tante decât concentrarea capitalului ei
într'o bancă, ce-ţi dă fireşte dobânzi,
despre a căror origine nu te unai în­
trebi. Dobânda o ai, însă, şi în socie­
tatea care cucereşte pământ şi îl ex­
ploatează până ce clădeşte.
Nici nu trebue, ca aceste societăţi
să fie numaidecât grandioase; ele pot
începe modest; creşterea le este asi­
gurată, fiindcă realitatea în oare ar
întră banul produce şi creşte me­
reu. Cei mioi, cei mediocri (capitali-
cfcşte) s'ar aduna şi şi^ar face — loc
în preajma oraşelor, în oraş când va fi
cu putinţă.
Poate că apelul nostru la o muncă
generală în acest înţeles va fi ascul­
tat. Ascultarea ar fi o dovadă mai mult
că societatea românească se lapădă de
aşteptarea mântuitorilor cari nu vin
şi că economiceşte voeşte să se mân-
tue singură prin ajutor mutual.
Altă formă a oolonisării ar fi a —
statului. Se va ajunge odată şi la ea!
Când se va şti că exproprierea a ajuns
la cele din urmă limite la care va pu­
tea să ajungă, şi când emigrarea va
începe să devie singurul gând al celor
lăsaţi sorţii, noi România, adecă: noi
statul român, aşezat în calea unor po­
poare rodnice, nu vom fi, poate atât
de ticăloşi să nu încercăm a reţine în
patrie şi pe cel mai puţintel suflet ro­
mânesc ce se va putea reţine. Şi nici
statul acesta nu va fi sărac de veci,
cum este acum. Colonisarea internă,
la sat până la un timp, la oraş deda un
timp, are să fie problemă nesfârşită
pentru noi. Statul unguresc o înţele­
sese şi o practica, ,1a sat, o înlesnia la
oraş. Noi avem, din păcatele vremu­
rilor aceleaşi două probleme. Unde ne
sunt, însă conducătorii spre resolvirea
amândurora? Exproprierea a fost un
drum, pentru sat; dar, dacă voim să
avem şi oraşe româneşti, ce planuri
avem pentru a le crea? Ori aşteptăm
iarăşi momente etnioe-^critice, pentru-
ca să întrebuinţăm tot mijloace eroice?
Câtă vreme nu suntem hotărâţi să fa­
cem socialism consecvent, este nece­
sar să stimulăm munca asociată, pen-
truca, la timpul său, să putem consta­
ta: Am putut ori nu să cucerim şi fără
mijloace eroice? Mijloacele pacinice,
cu durată, sunt oelece educă naţiile
mai serios decât cele eroice, momen­
tane.
Cred că idea fundamentală a arti­
colului meu este clară. Nu este uto­
pie gândul că societăţi financiare de
cucerire teritorială în oraşe se pot în­
temeia, în forme pe oare, în §§-i şi în
adaptare tehnică la legi actuale, specia­
liştii le-ar putea preciza mai concret
decât mine, carenmi îngădui să visez
că poporul românesc se poate încălzi
pentru o formă de luptă economică-
naţională în oraşe, de care nevoie are.
G. Bogăan-Duică.
II. DIN STATISTICA ORAŞELOR
ARDELENE
Buletinul statistic al României (Nr.
2 Iulie-Decembrie 1923) dă următoare­
le lămuriri oficiale (iscălite N. Istrate):
„Pe cât de covârşitoare am văzut că
este proporţia numerică a Românilor
în comunele rurale, pe atât de nefavo­
rabil se prezintă proporţional numărul
elementului românesc în comunele ur­
bane faţă de celelalte naţionalităţi. Ma­
joritatea absolută n'o are însă nici o
naţionalitate în ee priveşte totalul po­
pulaţiei orăşeneşti. Totuşi majoritatea
relativă este de partea ungurilor cu
45,l-oy0, în anul 1920 urmând românii
cu 25.18%, germanii (şvabii şi saşii) cu
14,64%, evreii cu 12,62% şi alţii cu
1,77%.
Din tabloul No. 3 (din anexă) vedem
cum se repartizează populaţia orăşe­
nească după naţionalităţi. Oraşele, in
care elementul românesc a fost în ma­
joritatea în amil 1920 au fost: Abru­
dul, Alba-Iulia, Baia Mare, Caransebe­
şul, Deva, Făgăraşul, Gherla, Haţegul,
Ocna Sibiliului, Orăştia, Sebeşul să­
sesc. Ungurii au avut majoritate în ur­
mătoarele oraşe: Ajud, Baia Sprie,
Arad, Braşov, Cluj, Dej, Dicio-Sân-
Martin, Gheorgheni, Hunedoara, Ibăş-
fălău, Mericurea-Ciue, Odorheiu, Ora-
dea-Mare, Reghinul săsesc, Sătmar, Sf.
Gheorghe, Stanicul Silvaniei^ Tg.-Mu-
răş, Tg.-Săcuese, Turda şi Zalău. Ger­
manii (saşii şi şvabii) au fost în majo­
ritate la Bistriţa, Careii Mari, Mediaş,
Sibiu, Sighişoara şi Timişoara, iar ev­
rei au avut majoritate la Sighet.
Românii se mai găsesc, în afară de
oraşele unde sunt în majoritate, în nu­
măr destul de însemnat faţă de majori­
tatea etnică streină în următoarele ora­
şe: Aiud (1915 română faţă de 5.604
unguri), Arad (12.469 români, 39.399
unguri şi 5.306 evrei). Baia Sprie (1438
români, 1872 unguri^ şi 1792 evrei),
Bistriţa (3.716 români, 5.163 saşi şi
2.018 evrei), Braşov (12.283 români,
15.137 unguri şi 11.292 saşi), Careii
Mari (2.938 români, 5.932 germani,
3.337 unguri, şi 2571 evrei), Cluj
(28.274 români, 41.583 unguri, şi
10.633 evrei), Dej (3.460 români 5.601
unguri, 3.224 evrei), Diciosânmartin
(1.220 români, 2.871 unguri), Hunedoa­
ra (1. 822 români, 1964 unguri), Ibaş-
fâlău (1464 români, 1831 unguri), Me­
diaş (3219 români, 4691 saşi şi
88
1.631 unguri) Oradea-Mare (8.441 ro­
mâni, 40.744 unguri şi 17.880 evrei),
Reghinul săsesc (1.557 români, 2.564
unguri, 2.522 saşi şi 1.341 evrei), Săt­
mar (9.741 români, 18.134 unguri şi
8.959 evrei), Sf. Gheorghe (1.337 ro­
mâni, 9.345 unguri), Sibiu (8.553 ro­
mâni, 18.218 saşi, 4.291 unguri şi 1.310
evrei), Sighet (4.964 români, 11.026
evrei, 6.552 unguri), Sighişoara (3.428
români, 5.620 saşi, şi 2,253 unguri),
Simleul Silvaniei (1.729 români, 3.441
unguri şi 1.580 evrei), Tg.-Murăş (3.947
români, 23.178 unguri şi 3.246 evrei),
Timişoara (15.892 români, 29.188
Şvabi, 26.185 unguri şi 8.296 evrei),
Turda (4.800 români şi 8.259 unguri),
şi Zalău (1.306 români, 7.320 unguri).
Privitor le sporul cel mai nou în
oraşe însemnăm (relativ la a. 1922):
Căsătoriile ortodoxilor şi greco-catoli-
cilor, împreună luate, au fost: 4353 din
totalul de 14210. Şi anume, româneşti
1922: Cluj 509, Timişoara: 316; Arad
383; Oradea Mare 277; Sibiu 277; Bra­
şov 311; Sătmar 178; Târgu-Mureş 108;
Lugoj 167; Sighet 110. Faţă de anul
1920 căsătoriile au scăzut, la ortodoxi
cu 6, 6%; la greoo-eatolici cu 3, 2%.
La aceleaşi date (922) naşterile şi
morţile au fost: Ortodoxi şi greoo-ca-
tolici 5959 din 18914 (totalul); iar mor­
ţii 5377 din 15906. Insă naşterile 5959,
mai puţin morţii 5377, dă nu plus de
numai 582 suflete pe an. Rămâne deci
ca dată de fixat în memoria celorce au
grije (?!) de elementul românesc la
oraşe, că în toate el creşte, până acum,
anual cu ca. 600 de suflete!
Excedentul naşterilor asupra morţi­
lor (1922) a fost, în special, în anume
oraşe:
greco-catolici
ortodoxi (împreună) Alţi creştini Ovrei
Cluj 110 341 146
Timişoara 280 —
Oradea Mare 122
Arad — 11
Sighet 7
6 147
Turda 83 88
Careii mari 41
66 —
Lugoj
Sătmar 87 98 202
Braşov
12 145 14
Sibiu 44 115 18
T.-Mureş 20 149 86
Este ori nu evident, că pentru ca să
sosească Români în oraşe, ei au nevoie
de adăpost, de case, de locuri? Ei nu
pot veni ca rândunicile, să-şi facă cuib
din paie, fulgi şi noroiu; ci prin coloni-
sare organisată, prin protecţie specială
din partea statului, prin politică etni­
că conştientă de fiecare scop parţial
spre care trebue să înaintăm deodată
cu înaintarea generală spre scopul ge­
neral, care nu este numai conservarea,
ci sporirea, roirea naţională.
G. B. D.
© B.C.U. Cluj
 C U M S A S C R I E M ? literar, bibliograf. Kârolyi Ârpâd, isto­
2. LITERA MARE (MAJUSCULĂ) riograf. Nopcsa Ferenc, naturalist.
Lipsea: F. A. Becker, profesor de
Relev numai punctele In privinţa în mod excepţional, când urmărim filologie romanică,, (fost profesor la
cărora există îndoieli: anumite efecte stilistice, e de admis Universitatea din Budapesta). Haas
a. — Numele lunilor, zilelor din scrierea Libertate, Glorie, Speranţă... Stumme, profesor de limbi africane (Se
săptămână şi ale sărbătorilor se scriu De obiceiu ne vom feri însă a scrie spune că ar vorbi 55 de Timfoi). Schwarz
cu literă mare: Sfântul loan Boteză­ cu majuscule astfel de substantive B., profesor de drept roman. Herfoert
torul, Adormirea Maicii Domnului, abstracte. Schbnebaum, asistent la Institutul de
Crăciun, dar: postul-mare, carnevalul e. — Numele de popoare se scriu istorie „Lamprecht."
umblă cu crucea, cu bobotează...; cu literă mare numai când sunt sub­ Heidelberg: Leo Spitzer, profesor de
Ianuarie, Fevruarie, Prier, Florar, dar: stantive: Francezii, dar poporul fran­ limbi romanice, colaborator al reviste­
primăvara, toamna..,; Luni Marţi... cez; Transilvănenii, dar Românii tran­ lor maghiare. Filip Lenard, fizician.
dar lunea, miercurea. silvăneni; Român, Englez, dar dicţio­ Gottingen: Zsigmondy, profesor de
b. — La numele de cărţi biseri­ nar român-englez. Notă. Cu literă chimie.
ceşti, când nu se citează titlul lor, mică scriem numirile de popoare şi Berlin: Gottlieb Haberlandt, profe­
de confesiuni şi puncte cardinale, când chiar de ţări, oraşe şi persoane, când sor de fiziologie vegetală (fost prof. la
nu sunt abreviate, întrebuinţăm literă ele se întrebuinţează ca substantive Acad. ung din Magyarovâr). Rona Pe-
mică: psaltire, ceaslov, octoih; dar comune : e un ţigan [om murdar], se ter, prof. de fiziologie. Robert Gragger,
Biblia de la Bucureşti, Psaltirea Sche- face chinez [se face că nu pricepe], prof. de lit. maghiară. Farkas Gy. pro­
iană...; ortodox, luteran..., nord, apus, un metru de olandă [pânză de Olanda], fesor, I. Plosch, prof. la facult. de me­
orient, miază-noapte...; dar N. S. N.V. pier în streinătate cu aradul [trenul dicină. Peterfi Tibor, fiziolog la Insti­
Notă: terminul est (din limba fran­ de Arad], mentor [conducător]. tutul „Kalser Wilhelm". Koldnyi Kâ-
ceză, e de preferit lui ost (din limba roly, tot acolo. Szego Gâbor şi Babin-
germană). f. — Cu majusculă scriem titlurile»
titulaturile şi firmele: Am cetit Cri­ ger Fr., docenţi la Univ.
c. — Numele proprii compuse se ticele lui Maiorescu şi Fabulele lui Aachen: Kărmăn T., profesor la poli­
scriu cu literă mare la începutul fie­ Alexandrescu; Domnule Ministru, înalt ţe chnică.
cărei părţi de compoziţie, afară de Prea Sfinţite Domnule Arhiepiscop şi Milnchen: Raoul Fr., botanist (fost
particolele legătoare; când însă al Mitropolit; Banca Agrară, Teatrul prof. la Acad. din Magyarovâr).
doilea element de compoziţie e un Naţional, Academia Română, Casa de Marburg: Errist Levy, filolog.
adjectiv unit prin linioară, îl scriem Compturi şi Depuneri (dar Asociaţi- Utrecht: Entz Geza iunior. prof. (che­
mic: Peninsula Balcanică, Cetatea unea pentru literatura şi cultura po­ mat la Univ. din Budapesta). Kiss Âr-
Albă, Vatra Dornei, Câmpul Libertăţii, porului român, după vechea ortogra­ pâd, asistent la chimic.
Radii Negru, Mihaiu Viteazul, Ştefan fie). Tot astfel în abreviaţîuni: A.A. Stockholm: Leţfler B. istoric literar.
cel Mare, Curtea de Argeş, Sfânta L.L. R.R., C.F.R.. R.M.S. Vom scrie Marcel Rilsz, prof. universitar.
Maria-mare, Motrul-de-sus, Macedo­ însă: Se spune despe regele Spaniei. Kristiania: Conrad Nielsen, prof. de
român, Satul-nou. că adesea chema la sine pz miniştrii limbile fino-ugrice.
d. — Scriem cu literă mare cu­ şi episcopii săi... Upsala: Wiklund, profesor.
vinte ca Stat, Biserică, Universitate..., Eelsmgfors: Emil Staelae şi Yrjo
dar numai când voim să scoatem în Notă. După model geraian, se scriu Wichmamn, profesori universitari. U. Si-
relief caracterul lor de instit ţiuni greşit, prin Transilvania şi Bucovina relins, etnograf.
publice, de ex. Cooperarea Bisericei cu majusculă, în scrisori, Tu, îţi Londra: Ludovic Kropi, istoriograf.
cu Universitatea, — dar: Ieşind dela (chiar şi I-ţil), Vă, etc. Ginever (bărbatul scriitoarei maghia­
biserică, portarul universităţii... Numai Sextil Puşcariu re Gyori Ilona), bărbat de ştiinţă.
Paris: R. Gauthiot, conferenţiar pt.
limbile fino-ugrice. Henri Roques, filo­
log. Henri Tronchon, prof. la liceul
P E C I N E LE O P U N E M NOI? Charlemagne. Szilârd Bela, prof. (Inst.
ÎN ATENŢIUNEA DOMNULUI MINISTRU DE EXTERNE Ra diurn).
Ziarul „înfrăţirea" din Gluj şi, după de prim-iredactor cunoscutul publicist Geneva: Mâday Andor, prof. la fa­
el, „Neamul Românesc", vorbind ide şi literat maghiar Herczeg Ferenc. cult. de drept. Baranyai Zoltân, istoric
propaganda întinsă şi tenace pe care Şeful serviciului berlinez de infor­ literar.
o fac duşmanii noştri — în special maţii al ziarelor suedeze încă e un Varşovia: Emil Graff (originar din
Maghiarii — în presa mondială, dau Maghiar, P. Aranyossy. Dintre cei care Panciova) profesor geolog. Eugen
şi câteva nume de ziare şi reviste care scriu în ziarele parisiene amintim pe Jablonsky, geolog.
stau azi în serviciul maghiarismului. Parczafli Robert, care e şi un literat Serajevo: Bolkay Istvân, naturalist.
Astfel sunt: revista economică germa­ apreciat, autor al mai multor volume Lahore (India): Aurel Stein, membru
nă „Die Bbrse" şi marele ziar berlinez scrise în 1. franceză. al Academiei engleze.
„Die Stunde" •— amândouă proprieta­ La această listă, adaogă corespon­
tea Ungurului Bekessy Imre, despre La această listă putem azi adăoga dentul din Viena al ziarului, se pot
care se spune că e pe cale de a cum­ o altă listă, mult mai numeroasă, de înşira încă, de sigur, şi mulţi alţii.
păra, dacă nu cumva îl va fi şi cum­ Maghiari sau filo Maghiari, oameni de In faţa acestei liste, incomplete de­
părat până acum, şi sindicatul Elbe- ştiinţă, care susţin cauza maghiarismu­ sigur, ca Român, te întrebi involuntar:
mtihl din Viena, care editează azi patru lui în străinătate. Bar noi pe cine le opunem?...
cotidiaae mari — apoi ziarul „Tele- Am aflat-o într'un ziar maghiar din Căci, nu mai încape îndoială că atmos­
graph" din Olanda, din a cărui redac­ anul trecut. fera pe care o creiază toţi aceştia în
ţie face parte ca prim-redactor Ungu­ In Viena: Szekfti Gyula, docent la străinătate în jurul neamului şi ţării
rul Vajda Mihâily; marele cotidian vie- Univ., Fr. Eckhardt membru al Acad. noastre numai simpatică nu ne poate
nez „Neue Freie Presse" la care a fost magii. (în „Institutul maghiar de isto­ fi. Ea ne poate creia, în legăturile cu
numit de curând director, şi substitut rie".) R. F. Arnoid, profesor, istoric străinătatea, dificultăţi — cum ne-a şi

89

© B.C.U. Cluj
 «reiat, — pe care cu un serviciu de
informaţii niai activ, mai cuminte, mai
sistematic condus din partea noastră,
le-am fi putut evita.
Şi, dacă încrederea prea mare, din
trecut în' propriile noastre puteri, şi
deprecierea serviciului de informare a
străinătăţii, ne-au făcut atâtea neca-
. zuri, constatările.de mai sus să ne des­
chidă mai bine ochii asupra acestei
activităţi, insuficiente până acum.
Şi aici n'am vorbit de activitatea
febrilă pe care o desfăşură scriitorii
maghiari din Ungaria prin diferite re­
viste şi ziare italiene, engleze, ameri­
cane etc, în care chestiunile minori­
tăţilor dela noi şi din alte state, ridi­
cate pe ruinile fostei monarhii habsbur-
gice, sunt ţinute mereu la suprafaţa
discuţiilor şi tratate favorabil pentru
Maghiari!...
Ar fi bine să nu se adeverească îşi
în chestia aceasta zicala: Mintea Ro­
mânului din urmă. S'ar putea să ne
coste prea mult. Axente Banciu.
FRANŢA ŞI MICA ANTANTA
Despre pacificare a vorbit fostul
prinuministru Paul Painleve către un
corespondent ai ziarului Neue Freie
Presse (27, IV.) astfel: „Dacă este ca
tratatele să fie respectate, atunci fie­
care naţiune trebue să caute a-şi desă­
vârşi refacerea şi evoluţiunea într'un
sens care să fie de acord ou spiritul
acestor tratate. In centrul! vechiului
continent există un nod de interese
adverse, a cărui desfacere o îngreuiază
noul fel al existenţei popoarelor. Tre­
bue stabilită o pace resistentă între
statele Micei Antante; şi în deosebi tre­
bue priveghiat ca anume comibinaţiuni
primejdioase să nu pricinuească con­
flicte între ţările născute din războiu.
Trebue să recunosc că această Europă
nouă nu este desăvârşită; dar ea este
rodul unor evenimente care au schim­
bat cu totul situaţiile. Aşadar eu sânt
pentru o politică franceză generoasă
faţă de Austria şi Ungaria; cred chiar
că am putea face, cu foştii noştri duş­
mani austriaei şi unguri, o politică de
colaborare, care nu este necesară nu­
mai pentru refacerea Franţei rău în­
cercate, ci şi pentru un echilibru drept
, ;..l Europei." S'ar părea, deci, că după
Painleve Mica Antantă -are nevoe de
consolidare, pen truca să fie utilă; şi
că nici Franţei ea nu-i pare suficientă
fără o directă influenţă si asupra restu­
rilor austro-ungare.
I N V Â Ţ Â M Â N T ŞI E D U C A Ţ I
Copiii orbi, surdomuţi şi debili mintali din punct de vedere social
Zilele trecute s'a ţinut în Cluj pri ar trebui să fie de 900 de copii orbi,
mul congres a.l profesorilor de la şco­ 2700 copii surdo-muţi şi 4320 copii
lile medico-pedagogice din ţară, unde anormali mintali, în etate de şcoală,
se face educaţia copiilor din categorii­ ţinând socoteală şi de cauzele mai sus
le mai sus amintite, congres, pe' care arătate, trebue să presupunem că cifra
ini s'a făcut cinstea să-1 prezidez. Dar ar putea, foarte plauzibil, să atingă
nu de congres doresc să vorbesc aici, dublarea ei, adică: 1800 copii orbi,
ci de una din laturile principiale alle 3400 copii surdo-muţi, şi 8640 de copii
acestei probleme, puţin cunoscută ma­ anormali mintali, în etate de şcoală,
relui nostru public. cari ar fi condamnaţi să fie lipsiţi de
Mai înainte de toate, două întrebări educaţia lor respectivă şi necesară.
pe cari băiiuese că şi le-ar pune cei Făcând şcoli speciale pentru aceşti
mai mulţi din noi. Sfârşit-aim oare cu copii, cari chiar dacă nu ni-ar lua tot
educaţia tuturor copiilor aşa zişi va­ eontigentul lor cu asemenea defecte,
lizi din tară, pentru ca să ne intere­ ar isbuti să ia o mai mare parte din
săm cu atâta stăruinţă, de copiii pe ei, de cât cum e cazul acum, am face
cari i-am putea numi invalizi, din o operă socială şi în acelaşi timp o
născare, sau accidente: orbi, sundo-muţi operă naţională de cel mai mare folos.
şi debili mintali? Apoi, merită oare in­ Statul este dator ,să declare obligator
fima minoritate de copii din aceste ca­ învăţământul acestor copii, pentru a le
tegorii să contrabalanţeze interesul ce da putinţa să-şi câştige existenţa prin-
trebue să-1 arătăm pentru ceilalţi co­ tr'o muncă apropiată puterilor lor şi
pii? La prima întrebare trebue să a feri societatea de atâţia cerşetori,
răspund că nici într'o ţară, nu s'a «au clienţi ai ocrotirii sociale, în mod
aşteptat ca să se termine cu educaţia gratuit.
şi cu înfiinţarea de şcoli pentru copiii
aşa zişi normali, pentru ca lumea să
Trebue să se facă şi la noi opinie
publică favorabilă acestor desmoşteniţi
nu se ocupe si de educaţia celor cu de­
ai soartei, ca în alte ţări, şi trebue şi
fecte de văz, de auz, sau mintale.
la noi convinsă lumea că un orb
Interesul, în asemenea ordine de poate lucra lucruri minunate, (dovadă
idei, nu poate fi nici când unul succe­ de ex. covoarele de la Arad, şi atâţia
siv, ci simultan şi vom vedea din răs­ oameni intelectuali de seamă) că mu­
punsul la întrebarea, de-a doua, de ce ţii pot fi demutiţi şi învăţaţi până în­
trebue să fie''astfel. De acest înteres tr'o măsură să vorbească, pe lângă în­
simultan a dat dovadă la noi chiar si văţarea atâtor meserii, iar că aşa zişii
două ministere, acel al sănătăţii publi­ anormali sau debili mintali, până ce
ce şi al ocrotirilor sociale, care pune nu sunt într'o stare de idioţie mai acu­
atâta solicitudine pentru soluţionarea ta, pot fi accesibili învăţământului ele­
teoretică si practică a acestei proble­ mentar şi pot fi trameşi la lucru în ate­
me, cât şi ministerul de instrucţie, oare liere, fabrici, et
arată o solicitudine legislativă, prevă­ Dar pentru toate aceste categorii de
zând în cadrul nouei reforme şcolare copii, după terminarea şcoalei elemen­
câteva articole privitoare la acest în­ tare şi învăţarea unor meserii, o auto­
văţământ. Dar importanţa problemei ritate, în ţara noastră d. ex. Ministe­
stă în altă parte şi cu aceasta, voiu rul Ocrotirilor sociale, trebue să le ara­
răspunde şi la întrebarea de-a doua: te o solicitudine mai mare de cât ce­
numărul acestor capii. lorlalţi copil, prin înfiinţarea de bi­
Dacă si înainte de răsboiu am avut rouri de plasare, de control asupra
un număr de cauze permanente, cari purtării patronilor cu ei, sau a purtării
au produs atâtea naşteri de copii orbi, lor faţă de patroni, etc. Şi aceasta, mai
surdomuţi şi debili mintali, cum sunt ales în ţară la noi, unde n'avem încă
în deosebi alcoolismul si sifilisul, să o tradiţie formată în această direcţie
ne gândim la agravarea acestor cauze în luanea noastră comercială şi indus­
în ţara noastră, după răsboiu, pentru trială. Dacă congresul de zilele trecu­
ca să întrevedem şi creşterea acestui te de la Cluj, va avea darul să tre­
număr de L-opii, nebănuit de mare. Să zească tot interesul autorităţilor noas­
mai punem la aceasta însuşi răsboiul tre şi marelui public, asupra acestei
purtat de ţara noastră, cu tot corte­ chestiuni, el va fi pus temelia unei ope­
giul Iui: lipsa de hrană suficientă, epi­ re sociale şi naţionale de cel mai mart.
demiile şi emoţiile prin cari ar. trecut preţ. Căci pe de-asupra carităţii creş­
îi! timpul invaziilor şi luptelor atâtea tine, trebue să avem o justiţie socială
femei în stare de sarcină. iată de aceşti copii. România de astăzi
Iată de ce, după o statistică foarte nu trebue să fie mare numai prin în­
aproximativă a d-lui D. Rusceae, di­ tindere, ci si prin valorificarea "a câtor
rectorul institutului de orbi si de mai mulţi din cetăţenii ei, în serviciul
surdo-muţi din Cernăuţi, comparativ muncii si binelui public.
cu populaţia altor ţări, dacă media nor­ VI. Ginaionescu
mală a populaţiei României de astăzi profesor la Univ. din Cluj.
90
© B.C.U. Cluj
 E L L E N
Nu putem vorbi de Ellen Key fără
a ne reaminti ideile lui Spencer şi
mai ales acele ale lui Rousseau. Există
«o mare afinitate sufletească Intre ideile
reformatoare exprimate de Rousseau
In cartea sa Emil şi cele din Secolul
copilului. Această afinitate de idei e
justificată prin faptul acelor împreju­
rări sociale din care a luat naştere,
In bună parte, individualismul pedar
gogic profesat cu atâta tărie de
Rousseau şi cari împrejurări sociale,
prin afinitatea lor cu cele de azi, a
determinat individualismul modern pro­
fesat de Ellen Key.
Convinsă şi stăpânită de spiritul
lui Rousseau şi allui Spencer, Ellen
Key îşi varsă toată amărăciunea sufle­
tului său Intr'o critică aspră faţă de
pedagogie şi pedagogii moderni. Mo­
tivul principal ce o determină In
această acţiune critică e contradicţia
ce vede ea că există In desvoltarea
naturală a individului şi ceeace voieşte
şcoala să facă din el.
Suprimarea propriei individualităţi
a copilului şi înlocuirea acesteia cu
una streină lui e încă şi azi cea mai
mare crimă a pedagogiei, care nu
vrea încă să înţeleagă că chemarea
ei nu e alta, decât tocmai desvol­
tarea acestei individualităţi. A nu da
desvoltare liberă copilului, e cel mai
mare păcat ce-1 comite pedagogia
actuală. Această tortură şi denaturare
a individualităţii trebue să dispară.
Toate acestea, prin acea unitate de
conduită ajutată de acele măsuri uni­
tare, fie ele din domeniul instrucţiei
sau educaţiei, nu fac altceva decât
ţintesc spre crearea unei individuali­
tăţi „tip" colectiv ce nu există în
realitate, ci e o noţiune abstractă.
Acest ideal al pedagogiei moderne,
ce tinde spre un învăţământ unitar,
o şcoală unitară, trebue să dispară
ca o „utopie" a timpurilor vechi şi
care azi nu mai poate fi reînviată.
Idealul unei educaţii generale şi uni­
tare trebue să dispară şi să fie în­
locuit cu acele idealuri ce isvoresc din
necesităţile faptice ale individualităţi­
lor şi ca atare din necesităţile în cari
trăim. Cu alte cuvinte să se creeze o
sinteză Intre necesităţile culturale in­
dividuale, ce se găsesc ca o realitate
In fiecare personalitate, şi cele so­
ciale în care trăeşte personalitatea.
Ca o primă necesitate pentru ajun­
gerea scopului e stricta observare şi
respectare a individualităţii. Fiecare
individ, deci şi copilul, trebue să aibă
o conştiinţă individuală. Cu alte cu­
vinte educaţia trebue să acţioneze în
aşa fel ca copilul să nu meargă ca
orice fiinţă dintr'o turmă comună,
orientându-se la orice pas după massă,
K E Y
ci să poseadă curajul propriei lui con­
ştiinţe, ce isvoreşte din necesitatea
internă. Scopul suprem al educaţiei
e, a pune individul în faţa propriei
sale conştiinţe, ceeace, de altfel, este
marea tendinţă liberatoare a întregei
filosofii moderne. Numai prin creş­
terea şi desvoltarea puterilor originale
mergem noi înainte.
Viaţa dornică de progres şi înain­
tare pretinde un nou tip al omului,
iar acesta nu poate lua naştere numai
din elementele neproductive învechite
şi uzate ce se dau şi s'au dat spre mis­
tuire generaţiilor din trecut şi celor
de azi. Nu din puteri şi elemente sta­
tice, ci numai din elemente ce sunt
vecinie In mişcare (dinamice) şi cari
se găsesc vecinie Intr'o evoluţie spre
progres, va lua naştere un nou tip
al omului. Nu putem câştiga forţe
decât prin respectarea personalităţii,
— oricare ar fi ea —, singura forţă
positiv-creatoare. Acest ideal se va
putea realiza în „şcoala viitorului",
cum o numeşte Ellen Key, care, na­
tural, va rămâne un ideal al viitoru­
lui. Scopul instrucţiei în şcoala vii­
toare va fi educativ.
Educaţia, după Ellen Key, nu constă
In înmagazinarea multor cunoştinţe
isvorâte din cursurile profesorilor, ci
In experienţele elevilor şi în ceeace
ei au prelucrat. „Educaţia e acel ceva
cu ce am rămas după ce am uitat
tot ce am învăţat". In forma aceasta
se apropie Ellen Key de idealurile
„şcoalei muncii" moderne, reprezentată
la noi prin d-nii Nisipeanu şi Mehedinţi.
In activitatea critică asupra actualu­
lui sistem de instrucţie şi educaţie
Ellen Key merge aşa de departe, în­
cât nu admite nimic din toate formele
şi organizaţiile de învăţământ pe cari
noi azi le cunoaştem şi în parte le
practicăm. In accentuarea respectării
individualităţii merge aşa de departe
încât pretinde înlăturarea absolută a
tuturor mijloacelor de disciplină, re-
numeraţii, examene, certificate etc.
Totul să se facă numai conform do-
rinţii elevilor.
Totul e exagerat In critica ce o
face Ellen Key actualului sistem de
educaţie, dar nu e mai puţin adevă­
rat că o bună parte de adevăr e în
fiecare cuvânt exprimat de dânsa.
Trei adevăruri fundamentale se des­
prind din critică:
1. Prin accentuarea individualismu­
lui se crează echilibrul necesar faţă
de tendinţele exagerate de mecanizare,
cari tratează pe toţi cu aceia ş mă­
sură, şi cari tendinţe de mecanizare
şi unificare merg prea departe şi îm­
piedică orice avânt al individualităţii.
Numai printr'un individualism echili-
91
braţ putem ajunge la crearea unei
personalităţi, singura forţă cu adevă­
rat creatoare.
2. Al doilea adevăr fundamental e,
că prin nerespectarea individualităţii
de către actualul sistem şcolar, s'au
creat elementele nenorocite ale vieţii
noastre sociale. Măsura comună, cu
care au fost şi sunt încă tratate di­
feritele elemente în actualul sistem,
a aruncat aceste elemente după ter­
minarea şcoalei în atari activităţi prac-
tice-sociale, în cari ele nu se pot va-
lidita. In forma aceasta, nenorociţii
se găsesc vecinie Intr'o luptă cu ei
înşişi, iar pentru mediul în care ac­
ţionează sunt un balast. Viaţa şi ac­
tivitatea lor e o vecinică agitaţie şi
nici odată un vor putea crea ceva po-
sitiv.
3. Al treilea adevăr, care e poate
de o importanţă şi mai mare, ce re­
zultă din individualismul exprimat de
Ellen Key e, că actualul sistem şco­
lar, care îşi recrutează elementele din
diferite straturi sociale, le alimentează
pe toate cu aceeaş hrană ce poate
nici uneia din ele nu-i corespunde.
Toate acestea numai de dragul unei
unităţi, ce de fapt nu există. Hrană
sufletească ce nu corespunde reali­
tăţilor individuale nu poate acţiona
spre o desvoltare sănătoasă. Elemen­
tele fiind diferite şi hrana ce vor primi
trebue să fie diferită. Treceri prea
brusce dela un regim la altul, în cele
mai multe cazuri, nimicesc organis­
mul. Cu mediul social e acelaş lucru.
Acest din urmă adevăr prezintă o
importanţă deosebită şi pentru noi.
Unde mai mult ca în sistemul nostru
şcolar şi de educaţie nu se respectă
un asemenea principiu? Trecerea re-
pentină dela un mediu social la altul
fără ca să ţinem seamă de salt, o
găsim In mare măsură la noi. Ele­
mentele dela ţară, cu un specific
sustrat sufletesc, sunt aduse într'un
mediu social cu totul strein unde prin
şcoală li-se impune o nouă mentali­
tate şi o individualitate streină. Lupta
sufletească şi desechilibrul intelectual
şi moral cu care trebue să lupte, le
cunoaştem şi le simţim cu toţii. Nu
sunt puţini aceia cari în această luptă
exclamă cu poetul:
„De ce m'aţi dus de lângă voi
De ce m'aţi dus de acasă".
Individualismul lui Ellen Key, într'o
formă echilibrată şi aşezat la locul
lui, e un bun mijloc de creaţie cul­
turală, ce neapărat trebue impus sis­
temului de educaţie modernă, care
sub raportul culturii lasă mult de
dorit. Pe lângă individualism trebue
să mai amintim şi acel suflu mare
de iubire pentru fericirea tinerei ge­
neraţii, care stăpâneşte opera de edu­
caţie profesată de Ellen Key. G. llkuş
© B.C.U. Cluj
 D I S C U Ţ I I
„PĂDUREA SPÂNZURAŢILOR" DE LIVIU REBREANU
Cine a cetit cele două volume ale
lui Ion, roman ardelenesc caracte­
ristic, desprins dintr'o epocă fără erup-
ţiuni sufleteşti puternice, cu feţe mul-
come, mediocre, însă adeseori sim­
patice şi cu acel nedesminţit mod ana­
litic de zugrăvire naturalistă, care
adeseori place (când este stăpânită
strâns din condeiu), care uneori obo­
seşte prin monotonia îndelungatului
fel de-a povesti — văzându-se acum
numai în faţa unui volum, îşi va fi
zis (ca mine): „Doamne ajută, ca să
întâlnesc redusă şi monotonia". Căci
ceeace se concentrează, eo ipso fuge
de monotonie; prin concentrare eve­
nimentele descrise sunt silite să alerge;
cele însemnate nu se pierd printre cele
neînsemnate, ci se apropie; ele nu
rămân oaze, ci, legându-se deaproape
devin întinderi înrodite, cu umezeală
în rădăcini, cu soare în frunze, devin
floră. Este, acum, şi aşa; dar mai
este încă şi precum a fost în Ion.
Capitolul 1 reuşeşte să ne dea fiorii
neplăcuţi, neliniştitori, sperietori ai
unei spânzurări de trădător, pe câmpul
de luptă, în dosul tranşeelor. Con­
ştiinţa eroului romanului aprobă exe­
cuţia.
Din ce s'a alcătuit acea conştiinţă
până In momentul execuţiei se ex­
plică apoi în capitolul 2, mai bio­
grafic, mai extern, cronicăreşte, mai
rece decât am fi dorit. Capitolul nu
era chiar necesar; o parte din ideile
lui erau; nu le-am fi putut căpăta în
altă formă? Eu cred că da.
Din capitolul 2 trebuia să reiasă,
pentru înţelesurile de mai târziu: ceva
din firea tatălui, moştenire constatată,
activă în erou; apoi filozofia iniţială
a eroului cu Dumnezeul ştiinţific, care
va face loc celui religios: aceasta este
una dintre evoluţiile eroului, menită
fireşte să-i înalţe personalitatea, care
este sprijinită însă şi pe vederi so­
ciale. „Numai colectivitatea organi­
zată devine o forţă constructivă".
Dar la război nu-1 duce filozofia
aceea, ci dorul — Martei Domşa de
a-1 vedea erou, dorul său de-a o cu­
ceri şi prin uniformă. Cum dragostea
pentru Marta, fată — de avocat, se
clatină şi se stinge, pentru a face loc
alteia, primitive, dtpline, sincere, naive,
devotate a — ţărăncuţei Ilona, este
a doua evoluţie a eroului.
A treia evoluţie este desfacerea din
colectivitatea austro-ungrară şi hotă-
rîrea eroului de-a Intra în cea româ­
nească, ajunsă pe front, unde atacă,
în care însă nu are timp să |intre,
de oarece este surprins şi condamnat
la spânzurătoare.
Trei evoluţiuni într'o singură con­
L I T E R A R E
ştiinţă alcătuesc o problemă compli­
cată; este de lăudat curajul de-a o
pune; de cercetat rămâne felul cum
a fose soluţionată.
S'a preferit un fel simplu.
Când, după o faptă eroică primeşte
felicitările generalului, care, totuşi nu
admite ca el să treacă de pe frontul
rusesc pe cel italian, ci-1 trimite pe
cel — românesc, el, eroul român, con­
cepe imediat planul dezertării la Ruşi;
şi are impresia că acum este altul,
par'că, până acum, „purtase în sine
viaţa unui străin". Desfacerea cea mai
hotărîtoare pentru toată acţiunea ro­
manului vine astfel cea mai de vreme
(Pagina 98); şi dă apoi întregei po­
vestiri atmosfera de oscilări care ame­
ninţă mereu pe eroul înzestrat şi cu
un simbure de uşurinţă, nu numai cu
sinceritatea care-1 descopere (şi ea)
mereu, care (şi ea) adună mereu pri­
mejdia împrejurul lui.
Tot atât de logică este şi a doua
desfacere: de cătră Marta; aceasta
este gradată; clătinată pe front, de­
cisă acasă, într'un concediu, după care
avântul spre Ilona se scaldă în cea
mai clară probă de iubire şi-i procură
• câteva clipite ultime de fericire, de li­
niştire în moarte. Viaţa-i impusese şi
acest ideal al iubirei.
Dar a treia evoluţie ? Văd clar ele­
mentul final: întoarcerea la credinţa
tradiţională; dar nu văd elementele
externe care pătrund în suflet în anu­
mite momente, nu văd momentele afară
din ori deslipite de totalul grav care este
viaţa, viaţa care macină înţelepciunea
veche şi o Inlocueşte cu alta — mai
veche; nu simt anume intimitatea
evoluţiei religioase, care romanului i-o
cerem expresă în fapt şi în abstract,
dacă şi asa vrea scriitorul. Fraza poate
fi clară: „Să înmormântez civilizaţia
în inima mea, definitiv!", dar cum
piere civilizaţia din sufletul eroului
care se deschide primitivităţii?, nu
se vede clar. Este un defect de mo­
tivare !
De aceea profilarea caracterului lui
Apostol Bologa, care-i eroul, aş fi do­
rit-o mai limpede. Sau poate a fost
intenţie să nu reiasă ?, să rămâie aşe­
zat pe un fond care să iea eveni­
mentelor claritatea ecourilor sufleteşti,
să ni-I înfăţişeze astfel inferior unei
concepţii suverane pe care triumfulerou-
lui ar cere-o?
Dacă intenţie a fost, — şi mai cu­
rând cred că a fost — atunci înţeleg
şi alte defecte ale eroului, care nu-i
numai odată ciudat; care Insă, cel
puţin odată, nu trebuia să fie nede­
licat; anume când, întorcându-se de
acasă, cald pentru Ilona, pe drum, o
92
Iasă în sama lui Petre (ordonanţa}
deşi ştie că ea dela el ar dori răspun­
surile" (Pagina 199). Intre astfel de
scene şi sufletele câte Ie produc ră­
mâne un gol al explicărei nesufi­
ciente ; în astfel de cazuri, par'că do­
rim ca sonda psihologică să fi pă­
truns mai adânc ori să fi fost mai
fină.
Oricum, linia mare a povestirei birue
amănuntele; câteva retardări prile-
juesc sporuri de acţiune, care dau
iluzia unei bogăţii de — roman inte­
resant, caracteristic: Viaţa oştirei
austriace pline de contraziceri disol-
vatoare; viaţa păturei româneşti, cu
preoţi îndoiţi, cu avocaţi semibărbaţi,
cu notari şi solgăbirăi ordinari; viaţa
săcuească: toate se strâng împre­
jurul eroului, care le cade jertfă ne­
voită, fatală, odată umilită de viaţa
îndrăsneaţă „de dincolo", concretizată
în îndrăsneala cuvintelor unei patrule.
Viaţă este; şi-i drept şi bine ca despre
ea să se vorbească adeseori în cursul
romanului, despre care — râvnind
acum spre o generalisare — am
putea zice că este o ilustrare a ade­
vărului că viaţa cere jertfa celorce
nu au trăit-o şi nu au cunoscut-o
trăind, ci au meditat-o numai plecaţi
asupra cărţilor care pretind că au
înţeles-o. Astfeliu romanul nu a voit
să fie numai o distracţie, ci a căutat
să se prefacă şi în simbol nou al
unei experienţe vechi şi, totuşi, mereu
nouă.
* *
Liviu Rebreanu are nevoie de a-ş
controla încă frasa.
Sunt în ea cuvinte de care se abu-
sează: taifas (paginele 60, 123, 134,
136, 187, 203, 219); ori banalul:
amoresat cu (62), exasperant (84),
fantesia (cu e, 113), feconda (cu o,
117), ghinion (121, 140), audienpx
cu bocluc (123, 136), răbufni (149)
şi chiar — străfundul sufletului
(212)! Locuţiuni ca a: calului de
tramvaiu (246), grăsunului dela
Dumnezeu (171), frângerii gâtului
(175) şi altele sună rău. Şi sună mai
bine : „Putea acuma pleca" dela pag.
240?
Va fi el viaţa şi banală; dar ten­
dinţa de-a rămânea a scrierii nu va
fi având pretenţii mai mari asupra
amănuntului stilistic?
G. Bogdan-Duică.
CITIŢI
în fiecare număr
paginile de critica
literară ale d-lui
prof. univ. G. Bog­
dan-Duică.
© B.C.U. Cluj
NOUA T E O R I E A T O M I C A ŞI APLICAREA EI
Dalton, prin aflarea legii proporţiu-
nilor multiple, după care întră în com-
binaţiuni chimice elementele, a creat
i) ipoteză clasică, ce un secol întreg
a fost călăuza chimiei moderne. După
ipoteza aceasta, materia este alcătuită
din părticele foarte mici, numite mo­
lecule, care sunt compuse din părtice­
le şi mai mici, din atomi. Atomul este
limita divizibilităţii. Mărimile diferiţi­
lor atomi sunt diferite. Diametrul unui
atom de Oxigen e 0,000.000.01 m. m.
de p.
Secolul nostru pare a dărâma multe
toerii, care ni păreau indestructibile,
r;i până acum s'au opus cu succes
tuturor încercărilor de înlocuire, nimi­
cire.
Teoria lui Newton părăseşte locul
de frunte, ceidânid teoriei tânere a
lui Einstein. Ipoteza lui Dalton după
•o sută de ani de domnie absolută, se
vede înlăturată de ipoteza lui Ruther-
ford-Bohr, despre construcţia materiei.
Analiza spectrală a dat mult de gân­
dit fizicienilor. Atomul e simplu, indi­
vizibil şi dă totuşi naşteri unui spectru
foarte complicat în general.
Bequerel, suib influenţa lui Henri
Poincare, căutând legătură între razele
Rantgen şi fosforescenţă descopere cor­
purile radioactive. Aci se văd fenome­
ne şi mai ciudate. Atomul lui Dalton
aruncă cu vitese enorme părticele de
atomi. Eploadează atomul. El devine,
la corpuri radioactive, un izvor nese­
cat de bombardări. Mecanismul acestei
bombardări trebuia găsit. In căutarea
aceasta cade ipoteza lui Dalton şi se
naşte bănuiala că atomul nu poate fi
simplu.
Rutherford e primul, care ne dă ex­
plicaţia radioactivităţii şi o nouă ipo­
teză despre construcţia atomilor. Ea ar
fi rămas cu siguranţă clasică dacă ana­
liza spectrală n'ar fi fost descoperită.
înlăturând ipoteza lui Dalton noua ipo­
teză trebuia să dea răspunsuri satis­
făcătoare despre linii spectrale, radio­
activitate, razele Rontgen, periodicita­
tea însuşirilor fizice etc. Explicări ce
ipoteza lui Dalton nu ne poate da.
Cu toate că teoria aceasta aparţine
azi domeniului istoriei în desvoltarea
teoriei moderne, amintesc şi această
teorie.
Atomul are formă sferică, e încăr­
cat uniform cu electricitate pozitivă.
In această sferă sunt electroni; atomi
de electricitate negativă. Asupra lor
lucrează forţa de atracţiune a încăr-
cărei pozitive şi forţa de respingere a
electronilor.
însuşirile chimice şi fizice, periodi­
citatea lor a poate explica foarte bine
prin ipoteza Rutherford. Nu mă opresc
la explicarea aceasta., căci imposibili­
tatea de a explica naşterea liniilor
purilor nu sunt masse adevărate, nu­
mai consecinţe, însuşiri ale încărcărei
spectrale a înlăturat prea repede acea­ electrice. Vechea ipoteză a filozofilor
stă ipoteză. greci, părerea lui Prout, ideia unei sin­
Meritul lui Rutherford e totuş foarte gure materii din care sunt plăsmuite
mare. A pus baza clădirii noi, care toate corpurile a renăscut. Piatra, filo-
este teoria tiuărului fizician danez, sofaJă e găsită în electricitate.
premiat cu marele premiu Nobel; Bohr. Teoria lui Bohr e unanim primită azi.
Iată teoria lui. Atomul nicidecum nu. e In sediile din Germania s'a şi introdus
simplu. E un întreg sistem solar. In învăţarea lor. Cu ajutorul ei a desco­
centrul acestui sistem e un sâmbure perit Edison noua minune, lampa cu
cu încărcare pozitivă. încărcarea po­ doi electrozi. Ea e călăuza, în gran­
zitivă a sâmburelui este egală cu nu­ dioasa lucrare, care va fi coroana de
mărul de ordin al elementului, din glorie a fizicei, transformarea energiei
tabloul lui Mendelezef. Această încăr­ de lumină în energie electrică. Avem
care electrică determină massa ato­ şi azi pile cari produc această trans­
mului. Electronii cu vitesă extraordi­
formare, dar curentul aşa primit e în­
nar de mare se învârtesc pe orbite cir­
că prea slab. Nădejdea însă creşte din
culare sau eliptice în jurul sâmburelui
şi sunt aşezaţi la distanţe determinate ce în ce. Razele solare care dau viaţa
din cauza quantelor. plantelor, nutresc organismul tuturor
vieţuitorilor, ne vor aduce încă un ma­
Câteva rânduri numai şi dau totuş re folos.
explicaţii care ar cuprinde mii de rân­ Soarele ne va lumina şi noaptea prin
duri. lămpi electrice, razele lui ne vor lua
Să luăm de pildă explicaţia liniilor pe spate prin trenul electric şi cine
spectrale. Balmer pe cale empirică gă­ ştie dacă nu tot prin ea se va împlini
seşte o formulă, cu ajutorul căreia pu­ şi visul astronomilor: comunicaţia cu
tem calcula exact liniile spectrale ale planetele.
atomului de Hidrogen. In aşezarea a- losif Pogan,
cestor linii este o regularitate perfec­ profesor la liceul „Gojdu", Oradea-Mare
tă. încă înaintea lui s'a constatat că
fiecare linie spectrală corespunde unei
vibraţiuni. Erau fapte constatate, dar
inexplicabile. Cum se nasc liniile spec­ FILOZOFIA DREPTULUI
trale? Prima întrebare. Explicaţia a- LA GERMANI
ceasta nu pretinde cunoştinţe matema­ Conolusiile unui studiu din Ârchiv
fur Rechts-und Wirtschaftsphilosop-
tice, o dau deci aci. Sâmburele şi elec­ hie, ou titlul Neueste Richtungen der
tronii nu ocupă numai o foarte mică allgemeinen Philosophie und die Zu-
parte din dimensiunea atomului. Dacă kunftsaussichten der Rechtsphilosophie
n'ar exista numai un singur atom, elec­ (Adecă: Direcţiile cele mai nouă
ale filosofiei generale şi perspecti­
tronii n'ar părăsi niciodată orbitele lor. vele filosofiei dreptului), de Arthur
Dar atomul nu e singur, trilioane şi Baumgarten, profesor la universita­
trilioane sunt îngrămădiţi într'un cm.3 tea din Koln.
In aglomerarea aceasta mare, electro­ Unica filosofie a dreptului care
nii vor fi de multe-ori aruncaţi de pe este mai întinsă, desvoîtată şi apli­
o orbită pe alta. Poziţia orbitei unui cată vieţii moderne, este cea sco­
electron se poate schimba deci. Elec­ lastică a lui Thomas de Aquino.
tronul trece de pe un cerc pe altul. Apoi, cu dreptate poate lua nu­
Când un electron trece de pe un cerc mele de filosofie a dreptului teoria
cu raza mai mare pe un cerc cu raza filosofulni dela Gottingen Leonhard
mai mică, emite lumină şi prin acesta Nelson, care a reînviat pe Fries,
se nasc liniile spectrale. dare este mai tare în partea critică
Pentru înţelegerea relaţiunilor ce decât în cea constructivă. Cartea
există între mărimea atomului, a sâm­ lui excelentă are titlul Die Rechts-
burelui, a electronului, să mărim sis­ wissenschaft ohne Becht. (Ştiinţa
temul acesta minuscul la mărimea sis­ dreptului fără drept). O ştiinţă ai
temului solar. Să reprezinte globul pă­ cărei cei mai însemnaţi represen-
mântesc un electron. Asa atomul va fi tanţi se obosesc aşa de puţin să
o sferă, în centrul căreia ar fi soarele afle simburele cel mai adânc al
şi ar avea o rază egală cu depărtarea noţiunei de drept, cum fac corifei
pământului la soare înmulţită eu 4. noştri, a meritat acel titlu!
Intr'o altă proporţie atomul ar fi de Şi expunerile lui losif Kohler,
mărimea pământului, electronul de-a supt titlu Rechtsphilosophie, au luat
unui edificiu mai mare şi sâmburele de o etichetă necorectă; au idei bo­
mărimea unei minge. Electronul cel gate; dar nu este filosofie.
mai apropiat de sâmbure ar fi la o dis­ Şi astfel celce caută o filosofie
tanţă de 3500 kmi. modernă, afară de a lui Nelson,
Teoria aceasta în perfectă concor­ .mai găseşte una, cea neokantiană
danţă cu teoria lui Einstein, zdrobeşte, a lui Stammler. Dar în întregime
dematerializează materia. Massele cor­ nici ea nu a fost primită.
98
© B.C.U. Cluj
 Neokantianismul a trecut în
concepţia lui Kelsen, care în pre­
zent atrage mult atenţiunea. Dar
Kelsen nu se ţine legat de niciun
sistem filosofic Bl se caracterizează
prin cererea ca dreptul să se eman­
cipeze de toate ştiinţele. Ca ştiinţă
normativă dreptul, după Kelsen,
trebue să-şi păstreze independenţa
de orice sociologie şi psihologie,
care sunt ştiinţe de causalitate.
Sander a înţeles bine că postu­
latul de drept al lui Kelsen, care
nu-1 lămureşte bine, trebue gândit,
în ultimă analiză, ca un postulat
moral, şi de-aceea pentru el drep­
tul nu este un complex de norme,
ci de relaţiuni, care formează un
obiect caracteristic al empiriei
(experienţei), ce autorul va lămuri
în viitor.
Dar, este de întrebat: Pentru ce
juriştii se opun la ce constitue
măduva şi sângele dreptului? Ori
la aceasta vă duce dorinţa de-a
monopoliza, dacă se poate, un
obiect cu care nicio altă ştiinţă
nu se ocupă? Sau este o nepu­
B A L N E O L O G I A
Aproape toţi aceia cari s'au ocupat
de chestiunea băilor şi a apelor mine­
rale, au căzut de acord, că prin între­
girea micei Eomânii cu provinciile
noui, statul nou creat şi-a complectat
inventarul balnear şi hidromineral atât
de perfect, încât aproape pentru fie­
care boală, care se tratează cu băi şi
ape minerale putem afla cel puţin o
staţiune balneară. Ar urma deci ca
publicul românesc să nu mai plece în
străinătate, ci să se plaseze la staţiu­
nile balneare din ţară.
Mai mult chiar. Ar trebui să vedem
staţiunile noastre învadate de vizita­
tori străini pedeoparte pentrucă ma­
joritatea .staţiunilor îşi recrutau înainte
de războiu vizitatorii îndeosebi din re­
giunile de dincolo de graniţele actuale
ale ţării, iar pe de alta parte pentrucă
viaţa din staţiunile balneare române
este mult mai ieftină, decât în celelalte
ţări europene.
Cu toate acestea afluenţa mare
aşteptată nu se produce. Pentru ce?
Răspunsul este foarte simplu. Unele
din staţiunile balneare din /Transilva­
nia — ca să arătăm numai o faţă a
ehestiunei — au suferit şi înainte de
războiu de lipsa de confort modern.
Pe lângă aceasta adeseori se putea ceti
prin revistele de specialitate, că publi­
cul este exploatat şi speculat în aceste
staţiuni. Publicul şi- a formulat deci
idea preconcepută, care s'a generali­
zat apoi, că băile din Transilvania'sunt.
mai puţin confortabile şi mai scumpe"
decât cele din străinătate şi în special
tinţă de a vedea legăturile dintre
lucruri? Sunt şi ele de vină; dar
de vină este şi propriul ştiinţei
dreptului de a desmaterialisa no­
ţiunea de drept, de a fi formalistă.
Precum se ştie Lobând a fost unul
dintre cei dintâiu cari au eliminat
scopul din definiţiunile dreptului,
pe motiv că în rânduelile de drept
ar intra un element de nesiguranţă,
dacă dreptul ar exprima în ele
scopul instituţiunilor. Formalismul
l a sprijinit şi tendinţa de a face
din noţiunile dreptului mijloace de
presentare pentru orice fel de mă­
suri de drept positive.
Formalismul este direcţia care
voieşte să desfacă dreptul de psi-
cologie şi sociologie şi, ia ultima
analiză, de filosofia generală. Contra
acestei direcţiuni Baumgarten duce
o luptă din cele mai interesante,
răzimate pe o cercetare a filosofiilor
moderne (dela Kant, prin Schopen-
hauer până la Bergson şi James).
Critica lui Baumgarten merită
toată atenţia tineretului juridic
român.
decât cele din Austria.
Intr'adevăr ,în organizarea proble­
mei balneare acesta două puncte tre­
bue să formeze axa, în jurul căreia se
învârteşte toată organizarea şi legi­
ferarea: crearea confortului modern şi
extirparea speculei.
Bine înţeles, Statul are partea leu­
lui în privinţa acestei organizări. In
ce formă? Pe de o parte legiferând în
favorul acelor băi, cari fac sacrificii
pentru modernizarea instalaţiunilor lor,
iar pe de altă parte asumându-şi drep­
tul de control efectiv asupra tuturor
staţiunilor balneare şi izvoarelor de
ape minerale din ţară. S'ar putea opu­
ne, că băile şi apele minerale fiind pro­
prietate particulară nu pot fi contro­
late de organele Statului, dar acest
argument trebue să cadă în faţa inte­
resului general al sănătăţii publice, ca­
re în unele privinţe d. e. la boalele
înfecţioase, a trecut demult peste ideia
libertăţii individuale şi dispune izo­
lări, desinfectări, închideri de locale
publice etc. numai pentru a putea ga­
ranta sănătatea publică.
Or staţiunile balneare şi izvoarele de
ape minerale nu sunt întreprinderi pur
comerciale, ci sunt mijloace de vinde­
care aproape tot atât de indispensa­
bile ca şi spitalele şi sanatoarele. Şi
fiindcă numărul izvoarelor de ape mi­
nerale este limitat chiar şi la noi, unde
pe alocuri apa minerală se foloseşte
pentru mânarea roţilor de moară, Sta­
tul trebue să ia sub protecţia sa
aceste izvoare, eontrolându-le an de
94
an şi înfluinţând după posibilitate şi
perfecţionarea instalaţiunilor, create în
jurul acestor izvoare hidrominerale.
Până acum Statul n'a făcut decât
foarte puţin în aceasta privinţă. O le­
ge specială balneară n'a existat, dis­
poziţiile legii idin Transilvania n'au
fost respectate. N'a existat nici o or­
ganizaţie serioasă la vreunul din mi­
nisterele din Bucureşti, care să se ocu­
pe de apele minerale şi de staţiunile
balneare. La ministerul sănătăţii publi­
ce nici urmă de organizare. Numai la
industrie şi comerţ a existat o „Di­
recţiune a carierelor şi apelor mine­
rale", condusă de un inginer sau uneori
de un simplu funcţionar de birou, fără
nici o pregătire de specialitate. Această
direcţiunea n'a făcut aproape nimic
pentru băile şi apele minerale din ţa­
ră, majoritatea izvoarelor hidromine­
rale fiintfu-i complect ne cunoscute.
în ^transilvania a existat la resortul
ocrotirilor sociale un serviciu balnear,
care a fost pe urmă transformat în
inspectorat pentru Transilvania, Bă­
nat, Crişana şi Maramureş. Acest In­
spectorat după o scurtă funcţionare
a fast desfiinţat, din motive bugetare,
cu toate că existenţa lui nu costa de­
cât foarte puţin şi a adus foloase In­
comparabile, faţă de cheltuelile mini­
male acordate pentru întreţinerea lui.
Că măsura a fost pripită şi neînte­
meiată a dovedita dispoziţiunea luată
ulterior de guvern, care a înfiinţat un
inspectorat general balnear la Bucu­
reşti, în fruntea căruia a fost numit
d. general Vicol. Acest inspectorat Ge­
neral va avea un vast câmp de acti­
vitate şi va trebui să-şi dovedească
vitalitatea prin rezultate pozitive, ob­
ţinute în domeniul organizării balnea­
re. Nu ne îndoim însă, că toate sfor­
ţările şi competinţa organelor de spe­
cialitate vor rămânea înfructoase fără
o organizaţiune care să se ramifice şi
în provincie şi în special în Transil­
vania — leagănul staţiunilor balneare
româneşti, pentrucă controlul trebue
să fie efectiv şi organizarea bazată pe
cunoaşterea precisă a fiecărui izvor şi
a fiecărei staţiuni balneare aparte. Alt­
minteri se vor produce şi pe mai de­
parte acte de vandalizm ca cele câteva
întâmplate în ultimii ani, când pro­
prietarii suverani pe avutul lor şi ne­
controlaţi de nimeni au astupat izvoa­
re de ape minerale, sau prin săpături
greşite au făcut să dispară izvoarele
în exploatare.
Aceasta situaţie nu mai poate conti­
nua şi sperăm că nici nu va continua.
Inbunătăţirea temeinică şi generală a
vieţii noastre balneare nu o putem în­
să aştepta decât dela modernizarea
stabilimentelor existente. Durere, răz­
boiul a distrus în multe locuri ceea
ce exMa în realitate, iar după răz­
boiu abia s'a putut reface aceea ce
© B.C.U. Cluj
era distrus, fără ca să poată fi vorba
de modernizări în stil mare. Aceasta
din lipsă de fonduri pedeoparte, iar
pe de alta parte din cauza că stabili­
mentele balneare nu rentează ta pro­
porţia altor întreprinderi. Acei proprie­
tari de băi, cari totuş sacrifică anu­
mite sume pentru modernizarea stabi­
limentelor lor, merită să aibe întreaga
solicitudine atât a autorităţilor, cât şi
a publicului vizitator.
Atribuţiunea cea mai de actualitate
a inspectoratului general balnear, tre­
bue să fie înisă controlul speculei, con-
DIN LUMEA COPI IILOR
Societatea de azi cu prejudecăţile
sale, miseria şi ignoranţa, condiţiunile
dificile de existenţă pentru femeie, rău­
tatea criminală a unor mame, moartea
prematură a altora, fac, ca o sumede­
nie de copii să fie privaţi de părinţii
lor, să fie lăsaţi pe drumuri, culeşi apoi
de către agenţii forţei publice şi puşi
la dispoziţia statului, care îi internează
în azilele de copii.
Aceste instituţiuni au izvorît pedeo­
parte din profunde sentimente de ocro­
tire faţă de toate fiinţele neajutorate,
rămase fără scut, pe de altă parte, ele
aveau pe vremurile vechei stăpâniri la
baza existenţei lor un program meticu­
los şi sistematic pregătit cu multă to-
geniositate si pus în serviciul ideii mi­
lenare. Pe timpul unguresc ideia de
azistare era strâns legată de cea pa­
triotică, constituind un ce indivizibil
de cele mai multe ori cu prevalarea
celei din urmă. Plasamentul acestOT
azile pe o zonă unde naţionalităţile ve­
neau în atingere cu vechiul element
dominant, este dovada cea mai eclatan­
tă că ele formau pepinierele pentru
transformarea şi pervertirea sufletului
celor ocrotiţi.
Azilele de copii dau adăpost tuturor
copiilor abandonaţi. Asistaţii se recTU-
tează din copii, ai căror mame din
cauza lipsei «zistenţetî medicale sau
a moaşelor diplomate la sate, au su­
combat de febră puerperală sau alte
maladii în decursul facerii sau la scurt
timp după aceasta; apoi din copii pără­
siţi şi moralmente abandonaţi.
Suportarea cheltuelilor reclamate de
intreţinerea acestor copii cade în sarci­
na statului până la vârsta de 7 ani;
peste aceasta limită de vârstă ele revin
comunelor de apartinenţă. Pentru co­
piii cari au un tată sau rudenii cu su­
ficiente mijloace materiale, dar cari din
cauza morţii mamei lor au fost inter­
naţi totuş la azile în vederea unei în­
grijiri raţionale, taxele de îngrijire sunt
suportate de către ascendenţii încă în
viaţă.
Fetele mame işi pot afla un refugiu
dinaintea clevetirilor societăţii, în a-
trol executat cu concursul organelor
locale şi nu cu organele centrale ale
ministerului de industrie şi comerţ.
Suntem convinşi, că viitorul apro­
piat va justifica pe deplin acest fel
de a privi problema balneară, iar or-
ganizaţiunile de Stat cari vor lua în­
tindere complectă, vor executa cele
două postulate elementare: controlul
şi protecţia staţiunilor balneare şi iz­
voarelor apelor minerale din întreagă
România, spre binele sănătăţii publi­
ce şi al bogăţiei frumoasei noastre ţări.
Dr. S. M.
PĂRĂSIŢI
ceste azile. Ele obţin casă şi masa, iar
în schimbul acestui favor nu li-se cere
altceva decât să^şi alăpteze şi să^şi în­
grijească singure copilul. In decursul
acestui sejur ele sunt în situaţia de a-şi
câştiga şi cunoştinţe în domeniul îngri­
jirii raţionale a sugacilor, având posi­
bilitatea să cunoască preseriptele de
puericultura şi igienă socială, pe cari
mai târziu le vor putea răspândi în ju­
rul lor fiind concediate din serviciu.
Ele au posibilitatea să se obieinuiască
şi cu agendele de gospodărie, cari mai
târziu pot să le fie de folos în viaţă.
Azilele de copii înfiinţate la 1903,
conform regulamentului, servesc de loc
de tratament copiilor bolnavi şi numai
de loc de triaj pe seama celor sănăto­
şi. Principiile de cari se lasă călăuzite
sunt salvarea copiilor părăsiţi, fără ca
aceştia insă să fie condamnaţi la o
viaţă de internat sau orfelinat. Azilele
în mod încorect sunt adesea confunda­
te cu orfelinatele din vechiul regat. Ele
urmăresc scopul, că aceste elemente
cari din diferite consideraţiuni sociale
pierduseră contactul cu societatea
pentru un moment,.să fie redate socie­
tăţii, căci numai petrecând în strânsă
intimitate cu ea, vor putea deveni mai
târziu elemente utile, cari să acţioneze
în deplină concordanţă cu cerinţele
convenţionale şi sociale. Copiii sănăto­
şi sunt daţi oamenilor cari sunt dispuşii
să se preteze la o astfel de operă de
binefacere în ciuda periodei d© materia­
lism cras, pe care se pare, că o traver­
săm azi. — Părinţii crescători trebue
să prezinte garanţii materiale şi morale
suficiente, cari să-i îndreptăţească la
luarea în îngrijire a unui copil de-al
statului. — Sunt mari dificultăţile pe
cari le întâmpinăm cu ocaziuoiea plasă­
rii acestor copii. Ungurii dispu­
neau de o educaţie de două decenii sub
raportul acesta. Societatea româneas­
că nu prea este obicinuită cu astfel de
sacrificii. Pentru familiarizarea ei cu
necesitatea unei astfel de îndeletniciri,
este nevoie de desfăşurarea unei propa­
gande dintre cele mai intensive; spriji­
nul statului nu este suficient. Este ne-
95
voie, că iniţiativa particulară să-şi a-
ducă importantul aport de contribuţie,
fără de care chestiunea ocrotirei co­
piilor va rămânea într'o fază rudimen­
tară. Cu profund regret trebue să a-
mintim că am întâlnit câţiva secretari
comunali şi preoţi cari îndeamnă pro-
puilaţia dela ţară ca să nu primească
pentru întreţinere pe aceşti copii ai „ser
vitoarelor din Cluj". Câtă nedreptate
şi ce contradicţie flagrantă cu pres­
criptele evangheliei, când pentru even­
tualele păcate ale părinţilor cineva do­
reşte să pedepsească pe micii nevino­
vaţi! Este o datorie nu numai socială
ci şi naţională, ca societatea române­
ască să înţeleagă importanţa acestei
chestiuni. Este vorba de 10 mii de co­
pii la cele 6 azile din Ardeal, (Cluj,
Oradea-Mare, Arad, Timişoara şi Târ-
gul-Mureş, Beius şi căminul dela Orlat)
un număr considerabil care nu poate fi
trecut cu vederea şi nu poate ţi tratat
ca şi o cantitate neglijabilă.
Copiii cari aparţin azilelor sunt de
diferite vârste: dela naştere până la
15 ani. Plasarea copiilor de sân în­
tâmpină dificultăţi şi mai mari. Statul
în urma sarcinelor bugetare nu poate
face faţă în măsura cuvenită pentru
răsplătirea îndeajuns a îngrijirii pline
de răspundere, reclamată părinţilor
crescători. In timpul din urmă ni se
face o straşnică concurenţă din partea
marilor comercianţi şi industriaşi ale
căror neveste la „indieaţiunea medi­
cală" se sustrag datoriilor de mamă
şi angajează ca doică pe lângă o re­
compensă de 2000—2500 Lei lunar, (pe
când noi plătim 210 Lei lunar pentru
un copil la sân) miamele cari pentru
aceasta sumă îşi vând laptele, care ar
reveni copilului lor propriu, lasându-1
pe acesta în grija altora în condiţiuni
cu mult mai proaste. Este credem o
situaţie dezastruoasă care periclitează
copiii părăsiţi, copiii statului, şi este
o inechitate faţă de copiii ai căror ma­
me sunt ridicate dela vetrele lor şi din
mijlocul copiilor lor proprii. Credem
că noul proect de lege sanitară ela­
borat de către cei mai distinşi pediatri
ai vechiului regat, va reglementa şi
chestiunea doioelor şi va ţine cont şi
de articolul 8 din legea Roussel dela
23 Decemvrie 1874 referitoare la pro­
tecţia copiilor de prima vârstă, care
stabileşte condiţiunile pe lângă cari,
o mamă se poate angaja ca doică. Ce­
lor cari au cunoscut şcoala nemţească
de sigur că nu le va scăpa din vedere
principiul concretizat în vorbele lui
Heubner:
„Berge die Mutter
Hege die Kinder
Kniipf zwischen beiden
Das dauernde Bând"
iar elevilor şooalei franţuzeşti cu toată
certitudinea li sunt încă vii în memorie
aforismele din amfiteatrul maternităţii
© B.C.U. Cluj
 Baudelocque, serviciul prof. Couve-
laire: „Dirigez l'allaitement en vous
souvenant que: Le lait de la mere ap-
partient a son enfant" (A. Pinard).
„Tout ce qui eloigne l'enfant de sa
mere le met en etat de souffrance et
en danger de mort" (Th. Roussel).
_ Respectarea acestor eoneideraţiuni
şi la noi, ar fi de natură să remedieze
o regretabilă situaţie. Ea ar mai con­
stitui un obstacol absolut pentru ma­
mele cari văd în fructul dragostei lor
nu balast supărăcios şi de care doresc
să se debaraseze. Ele o şi fac cu mul­
tă uşurinţă apelând la sprijinul unor
familii sărace cărora adre;sându-se, le
fac impunătoare promisiuni pecuniare,
cărora ele ştiu să le dea .şi aspectul
realităţii prin acordarea unui modest
avans. După toate acestea o regle­
mentare în senzul de mai sus, ar fi de
natură a pune capăt tuturor eschivări­
lor nemotivate, şi ele ar putea reduce
în mod considerabil pe seama azilelor,
sau „Centrelor pentru ocrotirea copii­
lor" după noua numire dată de către
d. prof. dr. Gane secretar general, nu­
mărul copiilor lipsiţi de mamele lor,
cari reclamă o îngrijire cu mult mai
mare şi cu şanse de reuşită foarte re­
duse. Copii peste 12 ani sunt plasaţi la
meserii. Nu ne putem reţine a'nu su-
leva sprijinul de nepreţuit pe «are d.
Rânea dir. şcoalei de ucenici din Fă­
găraş, a aflat de bine să. ni-1 acorde
la plasarea a 20 copii, la meseriaşi ro­
mâni. Dsa în timpul din urmă a mai
anunţat vre-o 5 locuri libere rezervate
copiilor noştri. Faptele d-lui Rânea
vorbesc dela sine şi credem că ele ne
dispenzează de a le mai comenta şi
de a-i aduce elogii speciale.
Deasemenea am întâmpinat multă
bunăvoinţă la intelectuali, comercianţi
şi industriaşi din fruntaşa comună Să-
liste. D. Bârsan preşedintele „Reuniu­
nii meseriaşilor români" ne-a făcut de
asemenea frumoase servicii.
Statul va face desigur tot ce-i
stă în putinţă, credem însă că
este absolut necesar ca şi iniţiativa
particulară care până în prezent a
manifestat un interes mai redus, să-şi
ia partea sa cuvenită, inspirându-se din
exemplul pe cari ni-1 oferă zilnic ţările
occidentale. Cu ajutorul inimilor cari­
tabile cred, că va fi posibil nu numai
să readucem la sentimente mai bune
pe contrapropagandişti, pe cari îi în­
tâlnim în mod de altfel natural, af-
lându-se publicul românesc transilvă­
nean numai la începutul unei opere de
felul acesta, ci vom putea să asigurăm
acestor desmoşteniţi ai sorţii şi naufra­
giaţi ai societăţii, nişte plasamente cari
să întrunească toate eondiţiunile demne
de viitori cetăţeni ai ţării româneşti
întregite.
Dr. Azente Icmcu,
Directorul medic şef al azilului
de copii Cluj.
S I N D I C A T E Ş :l C O O P E R A Ţ I E
Organizarea, economică şi socială ca
să poată fi proprii, la
a satelor noastre şi pătrunderea ele­ nevoie, să deservească interese şi
mentului băştinaş la oraşe, prin scopuri de politică militantă.
porţile economiei naţionale consti­
tuie azi doî*ă dintre cele mai im­ Legea Băncilor Populare codi­
portante probleme în era de con­ ficată la 1903 în Vechiul Regat a
solidare a ţării întregite. v trecut până la 20 Septembrie 1920,
cândva fost estinsă peste întreaga
Atât organizarea satelor cât şi Românie întregită peste vreo
pătrunderea la oraşe, de sigur că 15 modificări în text; în acelaşi
nu formează ţinte, ci numai mijloace timp Centrala din Bucureşti a tre­
eficace, pe de o parte pentru corec­ cut dela un minister la altul ca o
tarea urmărilor şi stării de inferiori­ minge. A părândat conducerea
tate economică de care a pătimit biruocratică a Ministerului de Fi­
elementul băştinaş, pe urma vitre- nanţe, de Agricultură, de Domenii,
jiei stăpânirilor trecute, iar pe de de Industrie şi azi este la Mini­
altă parte pentru punerea în va­ sterul Muncii.
loare, în folosul ţării întregi, a
calităţilor şi puterii de producţie a Sindicatele — deşi au legiferări
dela 1824 în Anglia, dela 1851 în
acestui element.
Franţa, dela 1873 si 1884 în Ar­
Alături de munca individuală şi deal, dela 1868 în Bucovina — iar
de întreprinderile particulare — ni în vechiul regat a fost garantat
se pare că, cele mai multe posi­ prin constituţie dreptul de liberă
bilităţi de soluţionare ale acestor asociere şi în o mică parte codificat
două mari probleme, ni le oferă prin legile din 1909 şi 1912 —
cooperaţia şi sindicatele.
abia au la noi o legiferare mai
Nici una din aceste alcătuiri, nu completă dela 26 Maiu 1921 — după
trebuie însă să-şi ia fiinţă pe te­ o copie aproape fidelă a legiuirii
melii sau pe sisteme importate franceze din 1884.
Desigpr că vom ţine seama de
esperienţele şi rezultatele, la care Dar şi această tineră codificare
s'a ajuns în străinătate prin coo­ a fost deja modificată, prin legea
peraţie şi sindicate — dar nu vom actualului guvern (Ministerul de
încerca aclimatizarea unor <-6pii justiţie) asupra „persoanelor juri­
fidele. Şi asta pentru cuvântul, că dice". Şi suntem informaţi eâ în­
noi trebuie să urmărim satisface­ treagă legea asupra sindicatelor
rea altor soiuri de trebuinţe econo­ profesionale va fi în curând radical
mice şi sociale, în vreme ce şi modificată.
elementul ce stă la dispoziţie, pre­ Cu astfel de stabilităţi — desi­
zintă alte însuşiri, alte condiţii de gur că foarte greu să poate lucra
viaţă şi de traiu. cu succes, folosind ca mijloc coo­
însemnăm, pentru ilustrare, câ­ peraţia şi sindicatele.
teva pilde: Până când cooperaţia Cum la sate noi n'avem decât
românească a deservit numai in­ aproape numai plugari — indicate
teresele economice ale membrilor ar fi Sindicatele agricole, care ar
ei — n'a avut sdruncinări de felul face posibilă concentrarea tuturor
celor indurate atunci, când s'a streduinţelor de îndrumare şi in­
avântat la importuri de mărfuri struire a plugarilor noştri. Din a-
streine cu riscuri de vaiută şi de ceste sindicate apoi ar porni alcă­
desfacere; sau ca atunci când s'au tuirea reţelelor de cooperaţii pe
organizat centre de aprovizionare specializări de obiective.
cu mărfuri şi cereale în oraşele,
In aeelaş timp cu ajutorul Sindi­
de unde lipsea tocmai elementul catelor pe profesiuni la oraşe am
pentru care se spunea că sunt închega şi am înmulţi clasa mese­
cooperativele.
riaşilor, comerşanţiîor si muncitori­
La fel instituţia sindicatelor pro­ lor noştri manuali intelectuali.
fesionale nu trecea aproape în des- înmulţite sindicatele atât la sate
vetudine pentru elementul româ­ cât şi la oraşe, s'ar grupa în Uni­
nesc, dacă legea acestor sindicate, uni judeţene, regionale şi în urmă
dela 1921, nu era importată din regnieolare.
Franţa, ci se codifica potrivit ne­
voilor ţării întregite — deservind Am fi mulţumiţi, dacă schiţarea
acestor conture de organizaţii so­
interesele elementului băştinaş.
ciale şi economice, atât de necesare
In altă ordine de idei — trebuie acum în vremea consolidării noa­
să Însemnăm că atât cooperativele stre — ar forma subiect de con­
cât şi sindicatele au fost reţinute templaţie pentru mulţi dintre cei
de guvernele ce s'au succedat, în bani.
o centralizare paralizatoare, numai Vasile C. Osvadă "
96
© B.C.U. Cluj
OBSERVAŢIUNI ŞI FAPTE SĂPTĂMÂNALE toţi scriitorii ardeleni, mulţi distinşi
profesori universitari şl publicişti dis­
ECOURI. Revista noastră şi-a creaţiMdale. Regule privitoare la deosebirea tins;! din întreaga (ara.
vad dela cele dintâi numere in toatei'ţtidintre normal şi patologic. Regule re-
părţile. Publicul ne face dreptate. Pri-'i yilative la constituirea tipurilor sociale. „Revista are marele merit de-a fi
mir ea caldă ce ni se arată pretutindeni .: iR. r. la producerea probei. Concluzie. adunat un mănunchiu atât de frumos
este mărturia elocventă că revista are "\ Traducerea este precedată de o de intelectuali români, cum nu am mai
un rost întemeiat, că a fost nevoie de ;bună expunere a sociologiei lui E. văzut la revistele noastre din vremile
o tribună liberă de pe care să fie puse ^Durkheim. dinaintea războiului.
cu seriozitate şi obiectivitate proble­ Revista e temeinic scrisă. Nu întâl­
mele atât de înmulţite din zilele noas­ ' : CE SE SCRIE DESPRE NOI. Ne per­ nim decât articole bine gândite, şi din
tre agitate. Exprimăm mulţumitele mitem a înregistra fără comentarii opi­ toate răsare nizuinţa nobilă de a con­
noastre călduroase îndeosebi oraşelor niile presei din ţară despre revista tribui la clarificarea directivelor ce tre-
Cluj, Oradea Mare, Beiuş, Arad, Alba- „Societatea de mâine". Pentru astăzi buesc date societăţii, Statului nostru.
lulia, Turda şi Sighet cari ne-au dat dăm rândurile ziarului „Patria" iu nu­ Poate că unele articole sunt prea de
până acum cel mai mare contingent de mărul său de Paşti: oficialitate, prea •ştiinţifice, mai potri­
cititori regulaţi înscriindu-se printre vite pentru o revistă lunară decât săp­
„Dela 15 Aprilie a. c. a început să
abonaţii revistei. Sperăm să convingem apară în Cluj o revistă săptămânală tămânală.
chiar şi pe cei mai dificili dintre citi­ „pentru probleme sociale şi economice", Suntem siguri însă că sub conduce- \
torii noştri (chiar din Sibiiu fiind) că cum se defineşte însăşi. „Societatea de rea ce o are şi cu buna organizaţie
pot să ne acorde întreaga încredere şi mâine" e plănuită să apară de mult; o redacţională „Societatea de mâine" va
să susţină curentul pornit de largă sim­ seamă de idealişti s'au frământat, au fi în curând un prieten şi un sincer şi
patie pentru revista noastră. Cum noi alergat, au organizat, până să poată drept călăuz pentru pătura noastră in­
nu suntem stipendiaţii nimănui, ne ve­ pune întâile temeiuri materiale ale apa- telectuală. Rămâne numai ca societatea
dem nevoiţi a ţine revista la nivel ri­ riţei nouăi reviste. Se ştie, acesta e pentru care e scrisă s'o sprijinească
dicat şi reflectoare fidelă a stărilor so­ pragul peste care nu pot trece azi «ele după cum merită, şi să dea proba, aş­
ciale şi economice. Nu ne-am îndoit o mai multe avânturi, şi tot de el se teptată cu înfrigurare de întreaga tag­
clipă că publicul ne va da ce este al împiedică nizuinţe frumoase care abia mă a scriitorilor, — că nu e anti4nte-
nostru şi ne va aprecia munca. şi-au luat zborul. lectuală şi anticulturală."
-Revista apare în condiţii technioe
Vizita Astrei la Bucureşti. La superioare; hârtie bună, tipar frumos, SCO ALELE SAŞILOR sunt discutate
lunei Mai Astra transilvăneană va face o
vizită la Bucureşti instituţiunilor culturale, în numere de 24 pagini, format mare. foarte mult. Cuvintele aspre nouă ni
îndeosebi Caselor haţionale şi Ligei Cultu­ Valoarea ei culturală, e in discutabilă, se par inutile. Saşii declară că cer res­
rale. Vor pleca delegaţi ai tuturor despăr- după cum se poate convinge oricine pectul legilor actuale; că nu pot primi
fămintelor Astrei dm oraşele ardelene. Se din cele două numere apărute până ordonanţe care modifică legi; dar că:
fac pregătiri pentru o bună primire. Clipa acum, şi cum o poate garanta, de alt­ „se vor supune legei ce se va aduce
va fi solemnă. In cele din urmă tot insti­
tuţiunilor de cultură le rămâne sarcina să fel, însuşi comitetul de direcţie şi liste chiar dacă ea nu le va fi favorabilă,
repare răul vraiştelor pricinuite de partidelecolaboratorilor. rezervându^şi fireşte să o combată în
politice în luptă. Unitatea sufletească a po­ In comitetul de direcţiune vedem pe limitele dreptului" (Deutsche Tages-
porului român de pretutindeni va primi o
nouă confirmare. d-nii D. Guşti, V. Goldiş, G. Rogdan- post din 29 April.) Credem că această
Duică, M. Popoviciu, I. Lupaş, O. Ghi- atitudine este corectă; şi că nu trebue
Sinoade eparhiale. In Dnmineca Tomii se bu, V. C. Oisvadă, R. Dragnea, I. Clo­ să amărâm pe cetăţenii dispuşi a se
ţin la sediile episcopiilor ortodoxe din Ar­ poţel. Intre colaboratorii sunt aproape supune — legilor.
deal obişnuitele Sinoade eparhiale annale.
Aceste soboare constituiau pe vremuri cele
mai importante evenimente în viaţa biseri­
cească şi naţională a românilor ardeleni în
decursul fiecărui an. Se va vedea dacă va S Ă P T Ă M Â N A ECONOMICÂ-FINANCIARĂ
fi posibil să se păstreze şi pe viitor aceeaşi
importanţă. Cercurile bisericeşti vor ca Cluj, 2 Mai cipii ce vor presida economia proiec­
amestecul elementului laic să fie mai mic, Târgul de mostre din Cluj se va tului de lege. Pentru formarea pădu­
iar biserica să fie un organism mai viu, să
se pună mai multă greutate pe partea etică ţine în localul colegiului reformat din rilor comunale se vor folosi pădurile
decât pe viaţa administrativă şi formalistă. str. Cogălniceanu dela 31 August statului, ale absenteiştilor şi cele de
Desbaterile vor fi desigur pline de interes până la 14 Septembrie. Taxele pentru mână moartă şi numai pentru cota
pentru poporul nostru.
închirierea locurilor de expunere au ce nu s'ar putea astfel acoperi se va
Durkheim în româneşte. Suntem fost fixate cu 600 lei metrul pătrat defalca şi din pădurile particulare. Se
de părere că oricare cetitor, dar mai î;i sala separată; cu 400 lei în sala vor forma următoarele quote:
ales Ardelenii ţinuţi până acum cam comună şi cu 200 lei în curte. câte 300 m3 de fiecare locuinţă
departe de cultura franceză, de ştiinţa Cu ori ce informaţii serveşte biroul din regiunea de câmpie ;
Iranceză, vor ceti cu mare folos scrie­ târgului de mostre dela Camera de câte 5000 m • — aproape un jugăr
rea : Emil Durkheim, Sociologia. Re- Comerţ şi Industrie din Cluj. de fiecare locuinţădin regiunea de
gulele metodei sociologice (Preţul 80 Cum acest târg de mostre va fi deal şi câte 1000 • aproape 2 jug.
lei). Bucureşti, Ed. „Cultura na­ un examen al factorilor economici de fiecare locuinţă din regiunea de
ţională". ardeleni în faţa publicului — se im­ munte.
Traducerea (excelentă) a fost fă­ pune ca industria, agricultura şi co­ In ce priveşte exploatările de pă­
cută de d. C. Sudeţeanu, profesor merţul românesc să ia parte şi sase duri — se vor respecta contractele
la şcoala normală de băeţi din Cluj. pregătească de pe acum. ca sâ dea încheiate înainte de promulgarea
Traducerea este un merit literar. cu succes acest prim examen. Constituţiei, precum şi contractele de
Chestiunile tratate în mari, bo­ Reforma agrară şi pădurile. In esploatare încheiate până în momen­
gate şi foarte interesante capitole mult tărăgănata chestiune a păduri­ tul depunerii proiectului în Parlament
sunt: Ce este un fapt social ? Regule lor comunale se pare că s'a făcut — dacă există un început de exe­
privitoare la observarea faptelor so- un pas înainte cu fixarea unor prin­ cuţie.

97

© B.C.U. Cluj
 Acest ultim „principiu'" este atât
de „labil" încât din nou deschide
porţi largi „aprecierilor" tuturor or­
ganelor In competenţă.
Chestiunea pădurilor din Ţara Mo­
ţilor pare că întră în o nouă şi favo­
rabilă fază. In urma memoriilor pre-
sentate şi a anchetelor făcute se
aşteaptă o largă revizuire după ce
însuşi delegatul Ministerului de Do­
menii d. Inspector silvic Bossie con­
firmă nemaipomenitele abuzuri ce
s'au făcut şi roagă pe d. Ministru
şi Comitetul agrar (cităm) „de a
călca peste ori ce considerent şi a
dispune aplicarea legii" . . . „anu­
lând din iniţiativa d-lor Miniştri de
domenii şi justiţie, toate acele hotă­
râri; prin care a fost violată legea".
In consecinţă d. inspector silvic N.
Bossie cere: restitutio în integrum,
pedepsirea vinovaţilor, revocarea au­
torizaţiilor de exploatare a pădurilor
şi oprirea imediată a tăierii mai de­
parte.
Acest memoriu iscălit de delegatul
Ministerului de Domenii insp. Bossie
şi de reprezentantul legal al locui­
torilor reclamanţi dr. Amos Frâncu
— constituie o grozavă dovadă de
felul cum se aplică legea reformei
agrare — chiar şi numai sub raport
economic.
Discuţiile asupra tarifelor vamale,
continuă cu o surprinzătoare lipsă de
răspundere. Să încearcă tatonări, se
opinează cifre, se desmint fixări, se
amână hotărîri în ultimul for.
Cui folosesc sau ce conjucturi
ascund aceste neiertate tergiversări?
Cine are târguri în perspectivă şi
importuri în drum? Dacă astfel de
„lucrături" nu sunt — cum ne place
să credem că nu sunt — cine îşi
asumă răspunderea imenselor pagube,
ce le îndură industria noastră, ţinută
în şah de atâta vreme din pricina
nesiguranţei regimului vamal de mâne?
Dacă discuţiile şi asupra fixărilor
provizorii a unora dintre taxele va­
male de import necesită încă timp
îndelungat, până să ajungă la hotă­
rîri valide — guvernul economic să
declare obligator cel puţin atât că
dintre taxele vamale, ce urmează să
se schimbe acum, Ia care articole vor
fi prohibitive şi la care vor fi scăzute.
Dacă cifrele pot rămâne să fie fixate
cu oare cari amânări — nu este în­
găduit să nu ştim înainte articolele,
taxativ enumerate, la care se refer
schimbările tarifelor vamale. Căci alt­
cum vom avea un nou şir de pana­
male la import — făptuite cu spriji­
nul oficialităţii şi în dauna industriei
indigene.
Raportul experţilor trimişi de Co-
misiunea de reparaţii de pe lângă
Liga Naţiunilor pentru căutarea de
soluţii în ce priveşte achitarea repa­
raţiilor datorite de Germania — a
fost primit de toţi cei interesaţi cu
foarte multă bunăvoinţă. In acelaşi
timp se afirmă că împrumutul extern
de care ar avea nevoie Germania să
aranjeze chestia reparaţiilor în senzul
propunerilor experţilor la fel ar fi
asigurat. Franţa şi Belgia însă cer
garanţii sigure în schimbul renunţării
la ocupaţia Ruhrului ca Germania să
ajungă din nou un singur complex
economic.
Dacă această mare problemă va
intra în faza suluţionării — viaţa
economică a Europei va găsi mai
multă linişte pentru consolidare şi
producţie — şi aici zace importanţa
chestiunii.
Date statistice. Producţiunea mon­
dială de aur, în 1923 a fost evaluată
în 7272 milioane Livre stei linge; pro­
ducţiunea mondială de argint a fost
în anul 1922 de 193 milioane unce,
o unce = 31.1 grame.
Producţiunea mondială de zahăr în
anul 1923—24 a fost de 19.886 mii
tone faţă de 18742 mii tone în anul
1922—23.
La 1 Martie 1924, cantităţile de
grâu exportabile din Canada, Statele
Unite, Indii, Argentinia şi Australia
au fost de 168 milioane chintale iar
din Rusia, România, Ungaria, Bulgaria
au, fost de circa 6 milioane chintale
— totul dar 175 milioane chintale.
Necesităţile de grâu dela 1 Ianuarie
până la Iulie, în ţările importatoare
ar fi aproximativ de 80—100 chintale.
Anuarul economic pe 1924. Sub
acest titlu a apărut în editura „Con­
sum" Cluj, redactat de dd. Rados şi
Sze"kely, un volum de peste 400 pa­
R E V I S T E
[PE M Ă S U R Ă C E
1. Sămănătorul, revistă socială-
economică Braşov, 1924, no. 4. Voieu
Niţescu cere ca rodul bogăţiilor ţării
să fie al totalităţii cetăţenilor, nu
numai al câtorva privilegiaţi; ca mij­
loc de exploatare recomandă coope­
raţia, ca principiu democratic (articolul
Comercializare!). I. Cristea cere con­
centrarea democraţiei româneşti prin
fuziunea ţărăniştilor cu naţionalii. V.
Nitţescu) mai cere ca pădurile comu­
nale să se înfiinţeze conform legi'
agrare. Articole despre alcoolism»
98
gini, coprinzând în cea mai mare
parte legi, ordonanţe şi informaţii
privitoare la reforma administrativă,
cetăţenia română, tratatele de pace,
emigrări, chestiuni muncitoreşti, legea
apelor, lichidarea averilor streine, na­
ţionalizări, legea speculei, legea chirii­
lor, codul silvic, vămuiri, transporturi *
etc. etc.
Dar peste toate aceste Anuarul
publică în 18 pagine niscai „Usanţe
de bursă pentru Ardeal şi Banat" cu
indicaţia ciudată că aceste usanţe
sunt în vigoare la bursele de cereale
din Ardeal şi Banat!
Or toată lumea ştie că în Ardeal
n'avem nici o bursă de cereale şi în
Banat nu există decât „Lloyd"-ul
local în Timişoara. Atunci cine a
fixat şi a primit pretinsele usanţe
publicate în Anuar?
Această încercare de a sugera prin
intrugere usanţe neexistente pen­
tru organisme neexistente este cel
puţin o îndrăsneală, care nu consti­
tuie o dovadă de seriositatea şi de
lipsa intenţiei de a sluji altor scopuri.
Piaţa comercială şi financiară, în
săptămâna dela 24 April—1 Maiu la
noi a fost influenţate mult de sărbă­
torile Paştilor româneşti şi de sărbă­
torile evreeşti.
In preajma serbătorilor în piaţa
comercială cumpărările n'au fost atât
de multe ca în alţi ani, la aceiaşi
epocă; lipsa de numerar şi nizuinţa
comersanţilor de a menţine preţurile
au rărit cumpărătorii.
Se afirmă că sunt indicii pentru
şi mai slabe cumpărături după săr­
bători.
In târgul financiar — acelaşi aler­
gare după numerar şi aceleaşi sfor­
ţări de amânare a plăţilor.
Leul s'a menţinut atât la Zurich
cât şi la Paris, precum şi în relaţiile
cu valutele ţărilor învecinate.
NE SOSESC]
scarlatină etc. (Abonamentul 60 lei
pe an; exemplarul 5 lei.)
2. Ţara de jos, revistă culturală
(Bucureşti). Abon. 100 lei; exempla­
rul 7 lei. Se va ocupa cu regiona­
lismul cultural. O scrisoare a lui V.
Hugo către Gr. Gănescu, redactorul
Europei antinapoleone (la 1860); o
schiţă despre învăţatul episcop al
Huşilor, P. S. Iacob Antonovici; note
despre viaţa culturală în Bârlad;
poesii şi dări de seamă.
© B.C.U. Cluj
 Abonaţi revista „Societatea de PRESEI [X] LOTERIA SINDICATULUI
ROMÂNE DIN ARDEAL
mâine"! Apariţia unei publicaţiuni săp­ Şl BANAT, oferă publiculului cel
tămânale cum este revista noastră, mai bun plasament. In scimbul
COMUNICAT
reclamă mare cheltuire de forţe inte­ sumei de 2 lei, costul unui bilet,
lectuale şi materiale. Ne străduim să oricine poate câştiga 100.000 lei. Toţi d-nii funcţionari
Loteria Sindicatului Presei Romane de stat, civili şi mi­
fim de mult folos pentru public, să-1 din Ardeal şi Banat oferă 5412
servim cât se poate de bine. Suntem câştiguri în sumă globală de 500000 litari sunt rugaţi a se
In drept să cerem Insă şi publicului lei, având căştiguri principale de prezenta cu legitima­
o apreciere obiectivă şi atentă şi să 100.000 lei, 50.000 lei, 25.000 lei, ţiile respective la mag.
10.000 lei etc. Loteria se va trage
răspundă întreprinderii noastre, in- irevocabil la 16 August 1924 în
scriindu-se in cât mai mare număr Cluj, în prezenţa autorităţilor şi a
printre abonaţii revistei. Facem sacri­ publicului. Câştigurile sunt garan­
tate. Cine doreşte să aibă un fru­
„MISSIR"
ficii, consacram toate orele noastre de mos câştig fără nici un rizic, să din Cluj, unde vor cere
muncă pentruca să asigurăm o pros­ comande bilete de Loterie pentru
peritate cât mai mare revistei „So­ „Căminul Presei" din Cluj. I U /O r e d u c e r e
cietatea de mâine", în credinţa că Comenzile se fac prin mandat din preţurile fixe la
publicul ne va înţelege şi va face şi poştal, minimum costul a 10 bilete, toate mărfurile de
el mica sa jertfă plătind înainte abo­ la sediul Loteriei Sindicatului Presei manufactură.
namentul. Nu vom avea decât abonaţi Române, Cluj, Piaţa Unirei 29.
Costul a zece bilete este 20 lei.
plătitori înainte, pentruca nimeni nu Biletele se vor remite recomandate DIRECŢIUNEA.
poate pretinde dela noi să-i acordăm ripn pojştă.
credit, într'o vreme când nici noi nu
ne răzimăm pe credite şi când peste
tot circulaţia creditului este atât de LUCRĂRI
redusă. Prosperitatea noastră este în
funcţiune de abonaţi. Vom fi oglinda
GRAFICE FABRICI »E
fidelă a frământărilor sociale şi eco­ EXECUTĂ CELULOZA
nomice, ne vom păstra independenţa TIPO­
până la sfârşit, însă oricâte sacrificii GRAFIA RRAŞOVEAMÂ
am face ştim că totul este zadarnic
dacă publicul nu ne întovărăşeşte cu Vi AŢA
simpatie şi înţelegere. Şi ar fi păcat SOCIETATE AJfOilMA
de cheltuieli şi de oboseală. Ne per­ CLUT,STR.
mitem deci a face apel către cititori BABA
să ne trimită cât mai repede posibil NOVAC 13.
abonamentul lor. ZÂRMEŞTI

m PALATUL NOUTĂŢILOR întreprinderea Electrotechnică Românească

FENYVESl «& 8 A I U E L
T E O D O R MAIOR Cliif
CALEA VICTORIEI 7 TELEFON 577
M A R E M A G A Z I N DE Reprezentantul Fabricei de Electromotoare „ENER6IA"
COSTUME, PORDESIE, E x e c u t ă " instalaţii de lumină, transmiteri de forţă, cen-
' trale de lumină şi forţă, instalaţii complete de
ROCHII GATA PENTRU semnalizare. Atelier special pentru bobinarea
electromotoarelor, dinamouri şi madnetouri re­
DAME ULTIMA MODA paraţii de accumulatori, magnetizarea potcoa­
velor dela aparatele de aprindere.
DE PARIS. Furnizează: Electromotoare de orice tensiune şi cai putere,
^ _ _ _ _ _ i dinamouri şi generatoare. Becuri pentru orice
m BRAŞOV Telefon 483 tensiune şi intensitate luminoasă. Materiale de
instalaţie. Vase de gătit, leare de călcat, etc.
Staţiune proprie de încărcat şi verificat accumulatori.

DB: OCT. C. PUŞCARIU

SPECIALIZAT LA PARIS Wlaat & Wlaat
BOLI GENITO-URINARE
SIFILIS Fabrică de lingerie
CYSTOSCOPIE Braşov
1
Bucureşti, Str. Brezokmu 26bis

99

© B.C.U. Cluj
- ^. -> ....-A-,. ^ ^ |M|| ^ ^ ^ ^ gg

L E B E DA INTRE PR1 NI)

FORESTIERE
ERILE

• m^i '"f—' "UI" m>P

PRIMA ÎNTREPRINDERE IN ROM­
ţinu m ^ ^ i p ^ M O T a p »
ROMÂNE
NIA PENTRU PREGĂTIRE DE VES­ CLUJ
MINTE DE PAT ŞI PRELUCRARE CALEA
DE PENE, LÂNĂ, VATĂ ETC. S. A. REGELE FERDINAND
38
c L. u a.
CAPITAL SOCIAL
F A B R I C Ă M : F U R N I Z Ă M :
Plapome. saltele, per- Aranjamente pentru
65,000.000
ne şi albituri de pat. Spitaluri, Hoteluri şi LEI
a,te lnstjtute
VINDEM Şl CUMPĂRĂM -
Păr de cal, de porc, Curăţim, scărmănăm
ESPLOATĂRI DE PĂDURI, IN­
capră, lână, pene, a- şi desinfectăm prin
DUSTRIALIZAREA ŞI COMER­
fric, şi seegras brut maşinile noastre e-
ŢUL LEMNULUI, FINANŢIARE
şi prelucrat. lectrice pene şi vată.
DE ÎNTREPRINDERI SIMILARE
UZINE:
COROEŞTI, LEŞNIC, CLOŞANI,
FABRICA IN STR. IAŞILOR 14. Telef. 596. COŞNEA, VALEA DRAGANULUI,
(GARA POIENI) ŞI SÂNDREŞTI
MAGAZINUL: CALEA VICTORIEI 10. Telef. 515.
Sa-

A
Comercianţi! Industriaşi! Meseriaşi!
$

Cea mai bună reclamă o plasaţi în

revista săptămânală de mare tiraj
¥i
„SOCIETATEA DE MÂINE"
\
Tarif:
PRIMA PUBLICARE 0 PAGINĂ 4000 Lei
V» 2000 Lei
V* 1000 Lei
Vs 500 Lei
Vw 250 Lei h
Ea publicarea a 2-a, a 3-a şi a 4-a re­
ducere de 40%, la a 5-a şi 6-a de 50°/0

************&*"* jr*jr##*\%^%k\%%%^%k^^%k%k\,%%%\\
TIPOGRAFIA VIAŢA CLUJ.

© B.C.U. Cluj