Legile și guvernarea Ion – Cuza

Proiect realizat de Contraș Diana

Clasa: a XI-a SS1
Liceul Teoretic Vlad Țepeș
 Antisemitismul în România, care a luat amploare odată cu
mişcările politice de extremă dreapta, s-a manifestat şi la nivel
legislativ, măsurile fiind promovate de guvernul condus de
Octavian Goga (decembrie 1937 - februarie 1938). Acestea au
continuat să fie aplicate de guvernele ce s-au succedat în
perioada dictaturii regale, precum şi ulterior, de guvernele
aflate sub conducerea mareşalului Ion Antonescu.
La 14 iulie 1935 a luat naştere Partidul Naţional-Creştin,
formaţiune politică de extremă dreapta rezultată din fuziunea
Ligii Apărării Naţional-Creştine, condusă de A. C. Cuza, cu
Partidul Naţional Agrar, al cărui preşedinte era poetul Octavian
Goga. Programul politic al acestora includea introducerea
"numerus clausus" care prevedea respectarea proporţiei etnice
din România în instituţii şi întreprinderi, strângerea relaţiilor
dintre România şi Italia sau Germania şi măsuri îndreptate
împotriva populaţiei de etnie evreiască.
Venirea la putere a Partidului Naţional-Creştin (PNC), s-a
petrecut după alegerile din 20 decembrie 1937. Conform
rezultatelor oficiale, la aceste alegeri, ultimele desfăşurate
înaintea dictaturii regale a lui Carol al II-lea, Partidul Naţional
Creştin s-a clasat pe locul al patrulea, obţinând 9,15% din
voturile exprimate. Pe primele trei locuri s-au situat Partidul
Naţional Liberal (35,92%), Partidul Naţional Ţărănesc (20,40%)
şi Partidul Totul pentru Ţară (15,58%). Totuşi, regele Carol al II-
lea a încredinţat mandatul de preşedinte al Consiliului de
Miniştri poetului Octavian Goga, conform volumului citat.
Instaurarea guvernului condus de Octavian Goga
(Decembrie, 1937 –Februarie, 1938) a marcat momentul în
care antisemitismul a devenit o politică de stat sistematică.
 Legile şi ordonanţele din perioada guvernării Goga-Cuza
(29 decembrie 1937 – 10 februarie 1938) şi din perioada
dictaturii regale (10 februarie 1938 – 5 septembrie 1940):
a. Ordonanţe guvernamentale

1. Interzicerea ziarelor redactate şi conduse de ziarişti evrei

(printre acestea numărându-
se Dimineaţa, Adeverul, Lupta, Lumea, Noutatea, Czerno
witzer Blaetter, Darkenu, Dos Yidishe Vort)
2. Retragerea permisului de liberă circulaţie pe Căile Ferate
Române ziariştilor evrei
3. Excluderea evreilor din toate compartimentele
administraţiei publice. Această dispoziţie guvernamentală
a avut drept consecinţă întocmirea unor liste cu funcţionari
publici, medici şi avocaţi de origine evreiască activi în
diferite sectoare ale administraţiei publice şi revocarea
acestora din funcţie. Tot ca urmare a acestei decizii
ministeriale, cei 1540 de avocaţi evrei înscrişi în Baroul
Bucureşti au fost excluşi din această asociaţie
profesională.
4. Eliminarea evreilor de la vânzarea produselor aflate sub
monopol de stat (tutun, alcool, chibrituri) şi din comerţul
desfăşurat în domeniile agricole.
5. Excluderea de pe piaţă a întreprinderilor cu personal
evreiesc în care statul era una dintre părţi (client sau
furnizor).
6. Exproprierea pentru „nevoi de utilitate publică” a
întreprinderilor agricole evreieşti, a imobilelor şi a
proprietăţilor aparţinând unor evrei sau unor instituţii
evreieşti.
7. Expulzarea rabinilor care nu erau cetăţeni români şi
interzicerea predării religiei evreieşti în şcolile de stat.
8. Interdicţia angajării de către evrei a unor servitoare
creştine, care nu au atins vârsta de 40 de ani

b. Legi cu caracter antisemit

1. „Legea revizuirii cetățeniei” (22 ianuarie 1938)

Prin această lege li se cerea tuturor locuitorilor evrei din

cuprinsul României Mari, care primiseră cetăţenia română fie
prin decretul-lege din 28 mai 1919, fie prin decizii ale unor
tribunale, fie în mod individual, anterior anului 1919, să
depună la judecătoriile de care aparţineau documente prin
care să demonstreze că aveau dreptul la naţionalitatea
română. Termenul în care evreii erau obligaţi să depună
aceste acte dovedidoare era unul foarte scurt (20 de zile de
la publicarea listelor cu cetăţeni evrei la primăriile de care
aceştia aparţineau). În urma verificării, le era retrasă
cetăţenia tuturor evreilor ale căror acte erau fie incomplete,
fie erau considerate de către judecători o probă insuficientă
pentru a-şi dovedi dreptul la naţionalitatea română. Prin
punerea în aplicare a prevederilor acestei legi a fost
menţinută cetăţenia română pentru 392.174 de persoane
(63%) şi retrasă unui număr de 225.222 de persoane
(36,7%).

2. „Decret-lege nr. 2650 privitor la starea evreilor din

România” (8 august 1940)
Prin adoptarea acestui decret-lege, evreii din România
sunt împărţiţi în trei categorii, cărora li se vor impune
ulterior diferite restricţii, în funcţie de categoria din care
făceau parte:
Categoria I – cuprindea evreii care care au fost incluşi în
populaţia României după data de 30 decembrie 1918
Categoria II – cuprindea evreii naturalizaţi individual până
la 30 decembrie 1918, pe cei care luptaseră în Războiul
de Independenţă al României din 1877-1878, pe cei care
luptaseră în Primul Război Mondial în armata română, pe
orfanii de război, precum şi pe urmaşii tuturor categoriilor
exceptate
Categoria III – cuprindea evreii încetăţeniţi pe baza
decretelor-legi din anul 1919
Pentru cei din categoriile I şi III s-au impus următoarele
restricţii:

 ocuparea de funcţii publice

 dobândirea de proprietăţi
 urmarea unei cariere militare
 practicarea profesiunii de avocat sau de notar public
 interdicţia de a fi membru în consiliile de administraţie
ale unor întreprinderi publice sau particulare
 interdicţia de a practica orice fel de comerţ în
comunele rurale
 interdicţia de a comercializa băuturi alcoolice
 interdicţia de a închiria cinematografe
 interdicţia de editare a unor cărţi sau ziare
 interdicţia de a dobândi nume româneşti ş.a.
Pentru cei din categoria II s-au impus următoarele
restricţii:
o interdicţia de a dobândi proprietăţi în mediul rural
o interdicţia de a ocupa funcţii publice ş.a.